VI. Secolul XX între democrație și totalitarism.

Ideologii și practici politice totalitare și

democratice în Europa și România

A. Regimuri totalitare în România în prima jumătate a secolului XX

Context: După Primul Război Mondial în majoriateta statelor Europene precum

Olanda, Belgia, Luxemburg, Franța, Danemarca și Norvegia s-au consacrat
regimurile democratice. Regimurile democratice sunt în legătură cu statul de drept și
cu principiile acestuia: separarea puterilor, votul universal, respectarea drepturilor și
libertăților cetățenești.
De asemenea, în prima jumătate a secolului XX, în Europa își fac apariția și
regimuri politice totalitare de extremă stângă de tip comunist (în Rusia Sovietică,
care din 1922 a devenit U.R.S.S.), cât și de extremă dreaptă de tip fascist (cum a
fost cazul Italiei, Spaniei, Portugaliei), cunoscut în Germania sub denumirea de
Nazism.

Cauzele instaurării totalitarismului în Europa:

1) Nemulțumirile popoarelor europene cu privire la măsurile luate în cadrul
Conferinței de Pace de la Paris dintre anii 1919-1920 de unele state învingătoare.
2) Marea criză economică mondială dintre anii 1929- 1933, care a afectat țările
cu regimuri democratice, ca urmare totalitarismul a devenit o alternativă la
democrație (cazul Germaniei).

Indiferent că sunt de extremă stângă sau extremă dreapta, regimurile politice

totalitare au caracteristici precum:
→ existența partidului unic / monopartidism
→ Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești
→ Cenzura
→ Lider unic/ conducător suprem
→ Existența poliției politice cu rol de represiune și control asupra populației
→ cultul personalității, cenzura (presei), controlul absolut al statului asupra
societății.

Exemple de partide unice:

- În Rusia Sovietică/ U.R.S.S., partidul unic s-a numit P.C.U.S.
- În Italia fascistă, partidul unic s-a numit Partidul Național Fascist/ Partidul
Fascist Italia
- În Germania parditul unic s-a numit Partidul Național Socialist/ Partidul
Nazist/ N.D.S.A.P. (Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani)

Exemple de politii politice:

- În Rusia Sovietică/ U.R.S.S.- CEKA, NKVD, KGB,
- În Germania Nazistă- GESTAPO
- În Italia Fascistă- OVRA
Ideologii= totalitatea ideilor pe care se bazează un regim politic. Regimurile
politice au la bază ideologii/ învățături/ idei.

Asemănări între ideologii totalitare:

→ Sunt antidemocratice
→ Scot în evidență importanța rolului statului ca instituție în societate și nu al
cetățenilor care il alcătuiesc
→ Sunt naționaliste ( fascismul, nazismul)
→ De obocei regimurile totalitare, bazate pe ideologii totalitare ajung la putere
prin forță (comunismul, fascismul).
→ Își propun îndoctrinarea populației prin propagandă și înregimentarea
cetățenilor în diverse organizații care susțin regimul politic.
Exemple:
În Italia fascistă copiii și tinerii erau îndoctrinați în cadrul organizației
AVANGUARDISTI, iar populația majoră în cadrul organizației
DOPOLAVORO.
În Germania Nazistă tinerii erau îndoctrinați în cadrul organizației
TINERETUL HITLERIST.

Deosebiri între regimurile totalitare:

• Pentru ideologia comunistă :

→ A avut la baza marxism- leninismul
→ A avut la bază lupta de clasă care presupunea crearea unei societăți în care să
existe diferențieri sociale în special de natură economică
→ Dictatura proletariatului (a muncitorilor) presupunea prelucrarea puterii prin
forță, prin intermediul unei revoluții de către muncitorime de la burghezie
(orășenimea înstărită).

• Pentru ideologia fascistă:

→ Refacerea onoarei naționale/ naționalism. Fașciștii doreau să le transmită
cetățenilor Italiei că sunt urmașii gloriosului Imperiu Otoman.
→ Etatismul- se scotea în evidență importanța rolului statului în societate, acesta
fiind cel mai important.
→ Societate corporatistă împărțea societatea în grupuri profesionale, numite
corporații.
• Pentru ideologia nazistă:
- Naționalism exacerbat și refacerea onoarei naționale- propunea exagerarea
rolului națiunii germane, sub deviza ”Germania deasupra tuturor”
- Rasism- naziștii considerau că germanii fac parte dintr-o rasă superioară de
oameni numită ARIANĂ, cu rol conducător asupra categoriilor și raselor de
oameni considerate a fi inferioare (negrii, tigani- RROMI, slavi, evrei)
- Antisemitism- ura exagerată față de poporul evreu considerată a fi vinovată de
toate neajunsurile din cadrul societății germane, tocmai de aceea naziștii au
adoptat măsuri cu caracter antisemit.

Exemple: În 1935 au fost adoptate legile rasiale/de sânge, prin care erau
interzise căsătoriile între evrei și germani. Tot atunci au fost date legile de la
Nurnberg prin care au fost interzise drepturile civile, politice și sociale ale
populației evreiești.
În 1938, în Germania se desfășoară ”Noaptea de cristal” când autoritățile
naziste au adoptat măsuri dure împotriva populației evreiești: distrugerea
sinagogilor, incendiere de magazine evreiești și omorârea cetățenilor ei.
În 1942 a fost adoptată soluția finală ce presupunea exterminarea tuturor
evreilor din țările ocupate de Germania Nazistă. Ca urmare între 1942-1945 a avut
loc fenomenul HOLOCAUSTULUI în urma căruia aproximativ 6 milioane de
evrei au fost exterminați în lagăre de exterminare precum Auschwitz- Birkenau.
 Comunismul

→ Ideologie politică de extremă stângă

→ Prima țară comunistă a fost Rusia Sovietica, iar din 1922 a devenit U.R.S.S.
(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste)
→ Ideologia comunismului a fost marxism-leninismul
→ Karl Max, ideolog german, considera că regimul comunist trebuie să se
impună mai întâi în țările dezvoltate, în schimb Vladimir Lenin considera că
ideologia comunistă și regimul comunist se pot impune și în state mai puțin
dezvoltate precum Rusia.
→ Preluarea puterii: Comuniștii ajung la putere în Rusia pe cale violentă în urma
unei revoluții la 25 octombrie 1917
→ Lideri comuniști în Rusia Sovietica/ U.R.S.S.: Vladimir Ilici Lenin (1917-1924) și
Iosif Vissarionovici Stalin (1924- 1953).

Caracteristici specifice:
o dictatura proletariatului
o lupta de clasă
o înlăturarea proprietății private și înlocuirea cu cea de stat
o naționalizarea tuturor mijloacelor de producție
o colectivizarea forțată a agriculturii

Dictatura proletariatului presupunea preluarea puterii în stat de către muncitori ,în

cadrul regimului comunist prin forță (printr-o revoluție).

Lupta de clasă presupune eliminarea diferențelor sociale și crearea unei societăți

egalitariste, fără diferențe sociale între oameni, în special din punct de vedere
economic.

Naționalizarea tuturor mijloacelor de producție reprezintă trecerea tuturor

bunurilor din sectorul privat, fără nicio despăgubire (confiscarea de către stat a
bunurilor private).

Colectivizarea agriculturii reprezintă trecerea forțată a tuturor bunurilor agricole din

proprietate privată în proprietate de stat/colectivă, fără nicio despăgubire.
Practici politice folosite de comunisti:

• Existența partidului unic reprezintă preluarea puterii în stat prin forță sau legal
a unei singure formațiuni politice conduse de un lider suprem: în Rusia
Sovietica, respectiv URSS de către Lenin și Stalin. Ca urmare, opoziția
politică a fost înlăturată
• Existența poliței politice cu rol de supraveghere și control asupra populației și
chiar de eliminare fizică a opozanților regimului fie reali, fie potențiali. În
Rusia Sovietică/ U.R.S.S. poliția se numea : CEKA, NKVD, KGB
• Cenzura prin care erau limitate drepturile cetățenilor la exprimare liberă, cât și
la informație. În timpul conducerii lui Stalin s-a intensificat cultul
personalității conducătorului și a fost intensificată teroarea asupra
populației.

Între 1936-1939, în URSS a avut loc marea teroare în urma căreia aproximativ
2 milioane de cetățeni au fost fie eliminați fizic, fie arestați, ori trimiși în lagăre de
muncă forțată, care formau GULAG (administrarea lagărului). Aceștia erau
considerați opozanți ai regimului comunist.

După al Doilea Război Mondial, regimul comunist s-a extins în sud-estul

Europei, în țări precum: România, Ungaria, Bulgaria sau în țări din America Latină
precum: Cuba, cât și în Asia: China, Vietnam, Coreea de Nord.
 Fascismul

→ Ideologie politică de extremă dreaptă apărută în Italia după Primul Război

Mondial

Context: Fascismul apare în situația în care țara se afla într-o criză profundă
după Primul Război Mondial. Populația era debusolată după război și sărăcie și
existau ample mișcări sociale provocate și susținute de mișcarea socialistă.

Caracteristici specifice:
o Corporatism. Fasciștii doreau crearea unei societăți organizată în grupuri
profesionale, numite corporații. Din punct de vedere politic se dorea
înlocuirea Parlamentului cu o adunarea a delegațiilor corporațiilor.
o Naționalism. Fasciștii susțineau refacerea onoarei naționale. Ca urmare,
doreau să întărească ideea cetățenilor italieni că sunt urmașii gloriosului
Imperiu Roman.
o Etatism. Fasciștii puneau accent pe importanța rolului statului în viața
politică și nu pe importanța cetățenilor care îl alcătuiau. Ca urmare, în
sistemul fascist nu conta decât statul.

Preluarea puterii de catre fascisti:

Fascismul ajunge în Italia prin presiunea politică în urma evenimentului din
octombrie 1922, prin marșul asupra Romei. Drept consecință. Benito Mussolini,
 principalul lider fascist italian, a devenit prim ministru și ulterior capătă puteri
depline.

Practici politice folosite de fascisti:

• Existenta partidului unic numit Partidul Național Fascist/ Partidul
Fascist Italian, lider Benito Mussolini.
• Existența poliției politice în societate numită OVRA.
• Îndoctrinarea populației prin intermediul propagandei. Așadar, aceasta era
înregimentată în diferite organizații propagandiste precum: pentru copii și
tineri-Avanguardisti, iar pentru poluția matură- Dopolavoro.

În 1943 a fost retras sprijinul populației lui Benito Mussolini, deoarece Italia s-a
implicat extrem în diferite conflicte militare, cât și în alianța cu Germania Nazistă,
ca urmare în 1945 Mussolini a fost executat de patrioții italieni.

Nazismul

→ Ideologie politică de extremă dreaptă, care apare în Germania în perioada

interbelică.

Cauze: Nemulțumirile cu privire la Tratatul de pace de la Versailles din 1919.

Germanii considerau că li s-a făcut o nedreptate. Bazele nazismului au fost puse de
către Adolf Hitler în lucrarea ”Main Kampf” / ”Lupta mea”.

Caracteristici specifice:
o Naționalismul exacerbat presupunea importanța exagerată a națiunii Germane
cu rol conducător la nivel mondial. Astfel, naziștii scoteau în evidență sintagma
”Germania deasupra tuturor”.
o Rasismul. Naziștii considerau că germanii fac parte dintr-o rasă superioara,
conducătoare de oameni, ariană. În schimb, celelalte rase și categorii de rase
sociale precum: negrii, evrei, slavi, țigani-rromi erau considerate inferioare, iar
evreii populație parazită, care trebuia eliminată.
o Antisemismul reprezintă ura exagerată față de populația evreiască,
considerată unica vinovată pentru toate neajunsurile societății germane. Ca
urmare, între 1933-1945 antisemismul a devenit politică de stat în Germania.
Au fost adoptate măsuri cu caracter antisemit:
În 1933, au fost adoptate legile rasiale prin care au fost interzise căsătoriile între
germani și evrei, deoarece sângele german trebuia să fie pur.
Tot atunci, au fost adoptate legile de la Nurnberg, prin care au fost interzise toate
drepturile civile și politice populației evreiești în Germania.
În 9-10 noiembrie 1938 a avut loc evenimentul ”Noaptea de cristal”, când au fost
distruse magazine și sinagogi evreiești de pe teritoriul Germaniei și chiar înregistrate
victime în rândul populației evreiești.
În 1942 a fost adoptată de regimul nazist soluția finală în urma căreia s-a decis
exterminarea evreilor în lagăre de concentrare/exterminare precum Auschiwitz
Birkenau, Treblinka, Dachau. Așadar, între 1942-1945 s-a desfășurat Holocaustul
când aproximativ 6 milioane de evrei au fost omorâți în lagăre de exterminare.
o Ideea de spațiu vital presupunea extinderea granițelor Germaniei prin
cucerirea unor noi teritorii în dauna unor alte popoare întrucât naziștii
considerau că Germania a fost umilită prin hotărârile Tratatului de la
Versailles, germanii fiind obligați să trăiască într-un teritoriu redus.

Practici politice folosite de naziste:

• Existența partidului unic numit Partidul Nazist/ Partidul Național Socialist,
condus de Adolf Hitler
• Poliția politică: GESTAPO
• Cenzura

În 1945 regimul politic nazist a luat sfârșit în Germania. Ca urmare, s-a încheiat
cel de-al Doilea Război Mondial în Europa, iar în august 1945 la nivel mondial.

Concluzie: Regimurile politice totalitare au încălcat în mod flagrant drepturile

și libertățile cetățenești, au folosit teroarea asupra populației, în special prin
intermediul poliției politice. În schimb, puterea a fost deținută de o singură
persoană și un singur partid politic.
B. Ideologii și modele politice democratice în Europa
După Primul Război Mondial, în majoritatea statelor Europene s-a consolidat
democrația de tip liberal. Aceasta s-a consolidat în țări precum: Franța, Marea
Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca.

Caracteristici:
→ separarea puterilor în stat
→ pluralism politic
→ vot universal
→ drepturi și libertăți cetățenești
→ alegeri libere

O practică politică specifică democrației este separarea puterilor în stat.

Aceasta presupunea împărțirea puterii în executivă, legislativă, judecătorească.
Ele acționează independent una față de cealaltă, pentru a nu exista posibilitatea
acaparării puterii de către un singur partid politic și un singur lider, precum în cazul
regimurilor politice dictatoriale, totalitare, autoritare.
Separarea puterilor în stat a reprezentat un principiu de bază al Constituției
din 1923 și un principiu al Constituției din 1991. De asemenea, separarea puterilor a
fost aplicată și în modelul politic britanic în care monarhul domnește, dar nu
guvernează.

O alta practică politică democratică existentă în Europa în secolul al 20-lea a fost

pluripartidismul, care presupune existența unui număr mare de partide în cadrul
societății, ceea ce face posibilă existența opoziției politice, a dezbaterilor, a
confruntărilor legale în lupta pentru putere dintre partidele politice.
Pluralismul este opus monopartidismului existent în cadrul regimurilor politice
totalitare, în care puterea este susținută de o singură formațiune politică, ce
controlează întreaga societate. Astfel, pluralismul politic a reprezentat o componenta
de bază în cadrul societății românești în prima jumătate a secolului al 20-lea , cele
mai importante partide fiind PNL și PNȚ. De asemenea, în a doua jumătate a
secolului al 20-lea , în România se revine la democrație. Revin partidele istorice în
cadrul societății: PNL, PC (Partidul Conservator), PSD, PNȚ - CD.
Pluralismul politic a reprezentat o componentă de bază și în cadrul modelului
politic britanic, când după 1918 cele mai importante partide politice au fost : Partidul
Laburist și Partidul Conservator.

În situația în care cere o practică politică democratică din prima jumătate a

secolului al 20-lea din Europa, scriem despre România (separarea puterilor în stat) și
ca fapt istoric menționăm Constituția din 1923. În situația în care este cerută a doua
jumătate a secolului al 20-lea vom da Constituția din 1991.

C. Ideologii politice democratice și extremiste în România în

perioada interbelică
După Primul Război Mondial, în România se consolidează democrația
parlamentară. Aceasta având drept caracteristici de bază: separarea puterilor în stat,
pluralismul politic, vot universal, drepturi și libertăți cetățenești etc.

Factori care au contribuit la consolidarea democrației românești au

fost:
• apariția votului universal în România, în 1918
• apariția unor noi partide politice: PȚ în 1918 și PNȚ în 1926
• Constituția din 1923, care a asigurat funcționarea regimului democratic în
România interbelică.
Cele mai importante ideologii politice existente în România în perioada interbelică au
fost cele democratice: neoliberalismul și țărănismul, cât și existența unor ideologii
extremiste de stângă reprezentate de comuniști și de dreapta reprezentate de
regionalism.

Ideologii democratice:
Neoliberalismul
→ Neoliberalismul a fost reprezentat de PNL, care după 1918 a promovat
ideologia neoliberaliberală. Aceasta punea accentul pe interesele societății, pe
interesul binelui general, și nu pe cel individual.
→ Reprezentanții acestei ideologii au fost: Ștefan Zeletin, Vintilă Brătian,
Mihail Manoilescu și alții.
→ Din punct de vedere politic, neoliberaliberalismul susținea respectarea
constituției, democrația parlamentară și altele.
→ În schimb, din punct de vedere economic susținea dezvoltarea industriei
naționale, urbanizarea.
→ Deviza Partidului Național Liberal a fost: "Prin noi înșine", care presupunea
dezvoltarea societății românești prin forțe proprii și valorificarea tuturor
resurselor naționale.
→ PNL a promovat o politică protecțiinistă (protejarea capitalului autohton)
→ Din punct de vedere social, susținea interesele burgheziei industriale, a
proprietarilor industriali, patronatelor.

Țărănismul:
→ a doua ideologie politică ca importanță existentă în societatea românească, în
perioada interbelică
→ inițial a fost susținută de Partidul Țărănesc, ulterior, începând cu 1926, de
către PNȚ. La 10 octombrie 1926 s-a format PNȚ prin uniunea dintre PNR și
PȚ. Președinții PNȚ au fost Iuliu Maniu și Ion Mihalache
→ Reprezentanții țărănismului: Virgil Madgearo, Ion Mihalache, Constantin
Stere
→ Din punct de vedere politic, țărănismul a susținut democrația parlamentară
→ Din punct de vedere economic, a susținut dezvoltarea agriculturii, considerată
a fi cea mai importantă ramură a economiei românești
→ Din punct de vedere social, PNȚ a susținut interesele țărănimii considerată a
fi principala categorie socială a țării
 → Devize: în prima guvernare a PNȚ au susținut " Politica Porților deschise"
(pătrunderea de capital străin în economia românească). În schimb, începând cu
a doua guvernare, PNȚ a susținut ”Politica protecțiinistă”.

Ideologii extremiste în perioada interbelica:

După Primul Război Mondial , în România își fac apariția o serie de ideologii
extremiste în cadrul statului democratic, care au scos în evidență pe de o parte: idei
antidemocratice, antinaționale, precum cea de extremă stângă, comunistă și idei
naționaliste, antisemite, antidemocratice, anticomuniste precum extrema dreaptă
reprezentată de legionalism.

Extrema stânga a fost reprezentată de comunism, susținut de PCR,

format la 8 mai 1921. PCR a preluat modelul politic sovietic, ca urmare a susținut
ideologia marxist-leninistă. De asemenea a pus accentul pe lupta de clasă, dictatura
proletariatului, lichidarea proprietăților private și creerea proprietăților de stat.
În 1921, PCR aderă la Internaționala a III-a comunistă de la Moscova,
organizație politică care cuprindea toate partidele comuniste existente. Organizația era
organizată de Moscova.

Partidul Comnist Român a susținut idei antinaționale precum:

• 1923 – PCR susține teza cominteristă a lui Buharin, care menționa că
Romania este un stat multinațional, o creație a imperialismului
occidental și care trebuia dezmembrată ca stat.
Deoarece PCR a promovat idei antinaționale, ca urmare in 1923 a fost interzis.

• 1924-1944 – PCR a acționat în ilegalitate. Revine în viața politică românească

în 1944 și treptat preia puterea in Romania.

Extrema dreapta a fost reprezentă de legionarism, care avea influențe fasciste.

Aceasta a susținut idei antidemocratice, antisemite, anticomuniste, naționaliste,
apropierea față de valorile creștine și a fost chiar promotoarea teriei elitelor.
Mișcarea legionară/Extrema dreaptă a avut o organizare paramilitară, care
folosea violența în spațiul public și chiar asasinatul politic cu scopul acaparării puterii
sau opozanților politici incomozi. Spre exemplu, în 1933, Garda de Fier/Mișcarea
legionară l-a asasinat pe fostul prim ministru liberal, I. G. Duca, iar in anul
1940, acestia îl asasinează și pe Nicolae Iorga.

Exemple de grupări politice de extremă dreaptă în România:

• 1923 – S-a format LANC(Liga apărării național-creștină), de catre A.C.Cuza
• 1927 – Legiunea Arhanghelului Mihail, lider fiind Corneliu Zelea Codreanu
• 1930 - S-a format Garda de Fier, lider fiind Corenliu Zelea Codreanu
• 1934 – Partidul Totul pentru Țară