Regimul stalinist in Romania

Secolul al XX-lea este caracterizat prin confruntarea dintre regimurile politice democratice si cele
totalitare, acestea din urma fiind o creatie politica specifica acestui secol. Contextul istoric international
si intern de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial , rolul determinant pe care URSS-ul l-a avul la
victoria Natiunilor Unite, (alaturi SUA si Marea Britanie) , au creat posibilitatea extinderii comunismului
si in Romania. Regimul comunist a cunoscut doua etape: regimul stalinist al lui Ghe. Gheorghiu Dej
(1948-1965) si regimul national-comunist al lui Nicolae Ceausescu (1965-1989).

Impunerea acestui regim in Romanaia s-a realizat in mai multe etape in care au fost folosite diferite
mecanisme de preluare a puterii. Astfel, la 23 august 1944, prin lovitura de stat, PCR a devenit un factor
important pe scena politica romaneasca. Un alt pas spre sovietizare l-a reprezentat “Acordul de procentaj”
de la Moscova (1944), care lasa Romania in proportie de 90% in sfera de influenta sovietica, constituind
pasul final pentru recunoasterea domninatiei sovietice in Romania. Mijloacele diplomatice au fost urmate
de cele ofensive performate cu ajutorul Armatei Rosii. Aceasta prin presiuni, abuzuri si violente a avut un
rol major in instaurarea comunismului. In Bucuresti au fost concentrate unitati sovietice care au interzis
legatura cu armata romana de pe front si au controlat radioul si presa. Are loc inlocuirea guvernului
Radescu cu un guvern comunist condus de Petru Groza (6 martie 1945). Acest guvern a interzis ziarele
opozitiei, a impus legea epurarii aparatului de stat, a pus bazele primelor sovromuri ,oficial societati
mixte romano-sovietice, de fapt erau instrumente de control economic al tarii de catre URSS.

In perioada ocupatiei sovietice (1944-1958) au fost create instrumentele de subordonare a Romaniei fate
de URSS : tratatul de prietenie si asistenta mutuala cu URSS (1948) ,integrarea romaniei in CAER (1949),
si participarea la constituirea Tratatului de la Varsovia (1955)

In instaurarea regimului comunist au existat 3 etape. In prima etapa, cea a “coalitiei reale”, cand
reprezentantii Blocului National Democrat au fost asociati la actul de guvernare. A doua etapa-a “coalitiei
false”- in care comunistii ( guvernul Petru Groza) au gestionat puterea in asociere cu disidente ale
partidelor democratice. Cea de-a treia etapa este reprezentata de , “asaltul final “ pentru instaurarea
regimului totalitar. In aceasta ultima etapa s-au falsificat alegerile parlamentare din noiembrie 1946, s-au
eliminat partide istorice (PNL si PNT) si in final s-a inlaturat monarhia(30 decembrie 1947).

Dupa preluarea puterii comunistii au recurs la diferite mijloace pentru a o mentine. S-a proclamat
Republica Populara Romana(RPR) si s-a trecut la institutionalizarea comunismului prin transformarea
treptata a societatii dupa modelul stalinist. Prin Congresul din februarie 1948 era constituit partidul unic
PMR iar Gheorghe Gheorghiu Dej a devenit secretar general al partidului.

Regimul lui Gheorghe Gheorhiu Dej a cunoscut doua etape in evolutia sa, o prima etapa: 1947-1960,
caracterizata prin supunere totala fata de Moscova, si o a doua etapa: 1960-1965, cand are loc reorientarea
interna si externa si o oarecare departare fate de URSS.

Initial, la varful partidului unic a existat o dualitate a puterii:linia moscovita reprezentata de de Ana
Pauker, Vasile Luca si Emil Bodnaras si linia locala sau nationala sustinuta de Lucretiu Patrascanu.
Aceste doua orientari au fost eliminate de Gheorghe Gheorghiu Dej care preia si functia de presedinte al
Consiliului de Ministrii. Baza juridica regimului comunist a fost asigurata prin adoptarea Constitutiei
RPR din 1948 si apoi a celei din 1952, ambele avand ca model constitutia stalinista din 1936. Prin aceste
constitutii se sublinia rolul partidului unic si se instituia ca principiu de baza al puterii de stat dictatura
proletariatului.

Sovietizarea economiei romanesti s-a realizat prin etatizarea (nationalizarea) industriei, bancilor, etc.,
acestea fiind trecute in proprietatea statului prin legea nationalizarii intreprinderilor industriale, miniere ,
bancare si de transporturi ( 11 iunie 1948) , prin au fost confiscate proprietatile private fara a se acorda
nici un fel de despagubiri. Aceasta masura a continuat si in anii urmatori, pana in 1950 au fost
nationalizate bancile, intreprinderile, spitalele, farmaciile, si unitatile economice si culturale. Totodata au
fost elaborate planuri anuale si apoi planuri cincinale dupa model sovietic. PMR a dus o politica de
industrializare fortata, prin care se urmarea dezvoltarea rapida a industriei, cu accent pe industria grea
Directiile procesului de industrializare au privit: electrificarea, mecanizarea complexa, automatizarea,
chimizarea, dezvoltarea cindustriei constructoare de masini.

O alta masura a privit colectivizarea agriculturii, desfasurata intre 1949 – 1962 si realizata dupa modelul
sovietic. Prin legea din 2 martie 1949 taranii sunt obligati sa renunte la proprietatea privata in favoarea
celei colective .Pamantul, efectivele si echipamentul proprieterilor de pament , care posedasera terenuri
pana la maxim 50 de ha, in temeiul legii agrare din 1945, au fost expropriate fara compensare si organizat
in GAC-uri (Gospodarii Agricole Colective), si GAS-uri (Gospodarii Agricole de Stat). Multi dintre
taranii care se impotriveau masurilor regimului au fost abuzati si arestati sau condamnati. Colectivizarea a
fost incheiata in 1962 . Ca urmare 60% din totalul suprafetelor agricole a revenit gospodariilor colective,
30% gospodariilor de stat, 9% ramanand in proprietate personala.

In planul culturii are loc instituirea controlului asupra invatamantului si organizarea acestuia dupa modelul
sovietic, prin legea invatamantului din 1948: a fost desfiintat invatamantul particular, interzisa predarea
religiei in scoli, limba rusa a devenit obligatorie in scoli, au fost introduse discipline si manuale scolare
care serveauregimului comunist. Prinlegea cultelor era desfiintata Biserica Greco-Catolica. Tot in vara
1948 au fost desfiintate vechile institute de cercetari , inlocuite cu altele noi, sub patronajul RPR. Numarul
autorilor si titilurilor puse sub cenzura si mentionate intr-un index al Publicatiilor interzise a ajuns la
8000 .

In politica externa, Gheorghe Gheorghiu Dej l-a sustinut pe Stalin in conflictul cu Iosip Broz Tito (1948-
1949) si ulterior i-a acorda ajutor pentru a inabusi revolutia anticomunista din Ungaria din 1956. In
perioada de dupa moartea lui Stalin (1953) politica din Romania cunoaste o relativa distantare fata de
politica Moscovei accentuata dupa retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul tarii(1958).

In timpul acestei perioade de detasare pe plan intern se constata o relativa liberalizare a culturii si
invatamantului, au fost eliberati detinutii politici. Prin “Declaratia din aprilie 1964” Dej afirma dorinta de
a construi un socialism in conformitate cu realitatile nationale, fapt ce marcheaxa tendinta de independenta
fata de Moscova.

Regimul comunist, cu cele doua etape ale sale: stalinista (1948-1965) si national-comunista (1965-1989) a
intrerupt cursul firesc , democratic al evolutiei statului pe o perioada de aproximativ o jumatate de un
secol. S-au incalcat drepturile si libertatile fundamentale ale omului, a fost profund afectata dezvoltarea
economic, social si culturala .