COMUNISMUL

ROMANESC
STOICA REBECA MARIA

XII E
 “România comunistă” este denumirea neoficială a perioadei
comuniste din istoria României (1947-1989) cunoscută cu denumirile
oficiale de Republica Populară Română / Republica Populară
Romînă, respectiv Republica Socialistă România. În această perioadă,
Partidul Comunist Român - creat în anul 1921 - a primit numele de
Partidul Muncitoresc Român (între 1948-1965) și a fost, de facto,
partidul politic unic care a dictat viața publică în România.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea

Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a
unor reprezentanți ai Partidul Comunist din România, recent reintrat
în legalitate (partidul fusese interzis în 1924 pe motivul acceptării
tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România
imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”), în vreme
ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața
politică.
 Perioada Republicii Populare Române (1947-
1965În) primii ani de dominație comunistă resursele României au fost
exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-
sovietice SovRom, înființate după încheierea conflagrației mondiale
pentru a gestiona plata uriașei datorii de război către URSS, stabilită prin
Tratatul de Pace de la Paris la suma deloc neglijabilă de 300.000.000
dolari (la valoarea din 1938, echivalentul a cca. 5 miliarde de dolari la
valoarea din 2014). SovRom-urile nu au fost ceva specific românesc,
sovieticii înființând asemenea societăți mixte în toate țările care trebuiau
să le plătească despăgubiri de război (în Finlanda, de pildă, a fost
înființată o societate mixtă pentru producerea construcțiilor de lemn
numită Puutalo Oy). Un mare număr de oameni (estimările variază de la
137 la mai multe zeci de mii) au fost închiși din motive politice. Există
mărturii despre numeroase cazuri de abuzuri, asasinate sau torturi
aplicate unui mare număr de oameni, în principal în cazurile oponenților
politici. La începutul deceniului al șaptelea (1960 - 1970), guvernul român
a început să treacă la acțiuni pentru creșterea gradului de independență
față de Uniunea Sovietică.
Epoca Nicolae Ceaușescu (1965-1989)

După decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, survenit în martie 1965,

Nicolae Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR (în 1965) și
șef al statului în 1967. Denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din
1968 și scurta relaxare a represiunii interne, l-au ajutat pe noul lider
comunist de la București să-și creeze o imagine pozitivă în țară și în
Occident.
Rapida creștere economică, susținută prin mari credite obținute din
vest, nu a putut fi menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a
ajuns la austeritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat
Revoluția din decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în
România.
 ECONOMIA ROMANIEI
COMUNISTE
Dupa cel de-al Doilea Război Mondial în România, asemeni celorlalte state est-
europene „democrat-populare” s-a trecut la o economie planificată, mai exact
economie de comandă-control, cu planuri cincinale.
S-a impus un ritm accelerat de creștere economică, în special industrializarea
forțată, prin care anumite ramuri ale industriei (industria constructoare de mașini,
siderurgică, chimică) trebuia să crească spectaculos, metodă care s-a soldat cu o
producție amplificată dar cu neglijarea caltății și a producției bunurilor de consum.
În zona rurală, se urmărea eliminarea elementelor cu potențial capitalist, prcum

chiaburii (țăranii înstăriți), preoții și alți dușmani ai regimului și colectivizarea

agriculturii.
Conform propagandei, scopul consta în ridicarea nivelului de trai și a culturii
maselor.
Neîndeplinirea planului de producție era pusă pe seama „sabotorilor” și celor
socotiți indezirabili de către regim și deferiți justiției. Astfel de procese au abundat în
anii 1949 și 1950.
 PARTIDUL COMUNIST ROMANIA
• Partidul Comunist Român (PCR) a fost un partid politic creat în anul 1921 ca rezultat al scindării
ramurii bolșevice de extremă stânga de Partidul Social Democrat Român (istoric). A funcționat în
diferite perioade sub diferite denumiri oficiale: între 1921-1945 drept Partidul Comunist din România,
și între 1954-1965 drept Partidul Muncitoresc Român. Din 1965 PMR redevine Partidul Comunist
Român (PCR)

În România interbelică, PCR a fost o mică organizație politică ilegală, subordonată Cominternului și
implicit Uniunii Sovietice care a susținut ideologic revoluția comunistă.

• Partidul comunist și-a început ascensiunea la putere în România după actul de la 23 august 1944, la
care a participat în calitate de membru al Blocului Național Democrat (BND). Apoi, conform strategiei
staliniste și cu sprijinul trupelor sovietice, PCR și-a eliminat treptat adversarii. După abdicarea forțată
a regelui Mihai I, în urma loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, s-a instaurat Republica Populară
Română.

• Între 1947 și 1989, PCR a fost singurul partid politic oficial care a activat pe scena politică din
România.

• În articolul 3 al Constituției României din 1965, PCR era numit „forța politică conducătoare a
întregii societăți din Republica Socialistă România”. Sub conducerea PCR în România a fost instaurată
dictatura proletariatului, în economie s-a instituit dirijismul, societatea civilă a fost alterată de
principiile dictatoriale ale PCR, iar cenzura a inhibat libertatea de exprimare.
 Secretar General:
Gheorghe Cristescu
(primul)
Nicolae Ceaușescu
(ultimul)
Fondat:

8 mai 1921
Desființat:

22 decembrie 1989
Sediu:

București
SFARSIT!!