Dinut Vlad Claudiu

Romania comunista

România comunistă este o denumire neoficială, folosită cu referire la

perioada comunistă din istoria României (1947-1989) în care țara a fost
cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară
Romînă / Republica Populară Română, respectiv Republica Socialistă
România. În această perioadă, Partidul Comunist Român (care s-a
numit Partidul Muncitoresc Român între 1948-1965) a fost, de facto,
partidul politic unic care a dictat prin guvern viața publică în România.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a
făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor
reprezentanți ai Partidul Comunist din România, recent reintrat în legalitate
(partidul fusese interzis în 1924 pe motivul acceptării tezei cominterniste „a
dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare
până la despărțirea de stat”), în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați
în mod constant din viața politică.

Perioada Republicii Populare Române (1947-1965)

În primii ani de dominație comunistă resursele României au fost exploatate
de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovietice SovRom,
înființate după încheierea conflagrației mondiale pentru a gestiona plata
uriașei datorii de război către URSS, stabilită prin Tratatul de Pace de la
Paris la suma deloc neglijabilă de 300.000.000 dolari (la valoarea din 1938,
echivalentul a circa 5 miliarde de dolari la valoarea din 2014). SovRom-
urile nu au fost ceva specific românesc, sovieticii înființând asemenea
societăți mixte în toate țările care trebuiau să le plătească despăgubiri de
război (în Finlanda, de pildă, a fost înființată o societate mixtă pentru
producerea construcțiilor de lemn numită Puutalo Oy). Un mare număr de
oameni au fost închiși din motive politice. Există mărturii despre numeroase
cazuri de abuzuri, asasinate sau torturi aplicate unui mare număr de
oameni, în principal în cazurile oponenților politici. La începutul deceniului
al șaptelea (1960 - 1970), guvernul român a început să treacă la acțiuni
pentru creșterea gradului de independență față de Uniunea Sovietică.

Epoca Nicolae Ceaușescu (1965-1989)

După decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, survenit în
martie 1965, Nicolae Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR
(în 1965) și șef al statului în 1967. Denunțarea invaziei
sovietice în Cehoslovacia din 1968 și scurta relaxare a represiunii interne,
l-au ajutat pe noul lider comunist de la București să-și creeze o imagine
pozitivă în țară și în Occident.
Rapida creștere economică, susținută prin mari credite obținute din vest, nu
a putut fi menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la
austeritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția din
decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în România.