Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ILOVAN CRISTIAN
LICEUL TEHNOLOGIC TELCIU
Pe parcursul secolului al XX-lea, Români, asemenea altor
state europene, cunoaşte atât regimuri democratice, cât şi
regimuri dictatoriale (autoritare şi totalitare). Istoria
României interbelice şi postbelice s-a desfăşurat pe mai
multe coordonate:
1919-1938 , regim democratic;
1938-1940, regim autoritar;
1940-1944, regim dictatorial;
1944-1947, regim pseudo-democratic;
1947-1989, regim totalitar comunist;
1990, revenirea la regimul democratic.
La construcţia democraţiei româneşti şi-au adus aportul
monarhia, partidele politice tradiţionale (Partidul Liberal,
Partidul Conservator, Partidul Naţional Ţărănesc), precum şi
oameni politici de vază. Construcţia democraţiei a început în
timpul lui Al.I.Cuza (1859-1866) şi Carol I (1866-1914) ,
continuând în timpul regelui Ferdinand, aceştia contribuind la
modernizarea şi consolidarea statului român. Principiile
democratice au fost prevăzute în constituţiile adoptate (1866,
1923, 1991). Până la Primul Război Mondial, democraţia
românească a fost limitată de lipsa votului universal, acordat
în 1918. Rezolvarea problemei agrare prin împroprietărirea
ţăranilor (1921), precum şi înfiinţarea partidelor ce aparţineau
minorităţilor au impulsonat viaţa politică.
În perioada interbelică a fost prezentă Mişcarea legionară a fost condusă
prin: de Corneliu Zelea Codreanu şi, ulterior ,
Extrema stângă reprezentată de de Horia Sima practicând violenţa faţă de
Partidul Comunist (creat în 1921 şi scos evrei, adversari politici şi autorităţi.
Pentru o scurtă perioadă de timp
în afara legii în 1924); (sept. 1940-ian. 1941), legionarii au
Extrema dreaptă, mult mai activă,
condus statul român, împreună cu generalul
reprezentată de:
Ion Antonescu, perioadă în care s-au dedat la
Liga Apărării Naţionale Creştine persecuţii şi diferite abuzuri. Antonescu i-a
(LANC) , apărută în 1923 şi condusă îndepărtat , din această cauză, de la
de A.C.Cuza; guvernare.
În perioada postbelică:
Legiunea Arhanghelul Mihail,
Regimul totalitar pe deplin
înfiinţată în 1927.
cunoscut de societatea românească a fost cel
Comuniştii români, instrumentaţi
comunist , instaurat cu ajutorul URSS în
de URSS, urmăreau dezmembrarea
1947. România a renunţat la monarhie şi a
teritoriului României şi transformarea fost proclamată republică populară. Ea a fost
acesteia într-o republică socialistă. Din condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-
cauza acestor idei, Partidul Comunist a fost 1965), urmat de Nicolae Ceauşescu (1965-
scos în afara legii în 1924, revenind pe 1989).
scena politică la 23 august 1944 şi preluând Revenirea la democraţie s-a
treptat puterea. Totuşi , comunismul nu a realizat în urma revoluţiei din decembrie
avut priză în societatea românească 1989, care a răsturnat regimul comunist
interbelică, spre deosebire de extrema din România.
dreaptă, reprezentată de mişcarea legionară.
Ideologia totalitară în România
Ideologia totalitară în România
1947-1989 - Romania a avut un regim totalitar de tip comunist Ultimul obstacol în calea
comunizării ţării era monarhia. Regele reprezenta un pol de rezistenţă şi de cristalizare a
opoziţiei faţă de noul regim.
30 decembrie 1947: Regele Mihai I a abdicat şi în aceeaşi zi prin Legea nr. 363 s-a proclamat
Republica Populară Română, punct final al cuceririi puterii politice de comuniştii După ce au pus
bazele statului totalitar prin proclamarea RPR s-a trecut la integrarea României în blocul sovietic.
În plan politic un moment decisiv în comunizarea ţării a fost apariţia partidului unic Partidul
Muncitoresc Român la 3 februarie 1948. Acesta a luat naştere prin înghiţirea de către PCR a
PSD. Secretar general a fost ales Gheorghe Gheorghiu-Dej care a dominat viaţa politică a
României între 1947-1965 şi a instaurat cu ajutorul sovieticilor un regim politic stalinist. Baza
juridică a fost asigurată de Constituţiile din 1948 si 1952, înspirate de Constituția stalinistă din
1936. În economie s-a impus modelul bazat pe centralizare şi planificare şi înlocuirea
proprietăţii private cu proprietatea de stat a întregului popor. S-a urmărit dezvoltarea industriei
constructoare de mașini și industria sderurgică. Un rezultat al politicii de industrializare forțată a
fost creșterea datoriei externe. În domeniul culturii s-a impus modelul stalinist şi unicul criteriu
valoric acceptat era conformitatea ideologică, iar baza învăţământului o va constitui manualele
unice, de inspiraţie marxist-leninistă, iar principiului dosarului şi al originii sănătoase din punct
de vedere politic a devenit pilonul principal al admiterii într-o unitate de învăţământ superior.
Înlocuirea vechea sistemului de valori și a instituțiilor culturale avea ca scop final „construirea
omului nou”.
Evoluţia regimului totalitar comunist în România a cunoscut 2 etape distincte: regimul
Gheorghe Gheorghiu –Dej (1948 - 1965) regimul Nicolae Ceauşescu ( 1965- 1989).
O problemă extrem de importantă după 1989 a fost
revenirea la democraţie şi consolidarea ei, edificarea şi
funcţionarea instituţiilor statului de drept. Noua lege
fundamentală adoptată în 1991 şi revizuită în 2003 a fixat
cadrul legislativ funcţionării statului de drept. În acelaşi
timp s-a asigurat posibilitatea de liberă exprimare a
opţiunilor politice prin organizarea de alegeri libere în anii
1990, 1992, 1996, 2000 şi 2004, asigurându-se alternativa
la guvernare.
România a urmărit în politica externă integrarea în