ROMANIA INTRE DEMOCRATIE SI TOTALITARISM IN SECOLUL XX

In perioada 1918-1938, Romania a avut un regim democratic. In anii 1938-1940 regimul a fost de autoritate monarhica, iar intre 1940-1944,
unul de dictatura militara. Aceasta evolutie de la democratie la autoritarism a caracterizat majoritatea statelor europene. In 1919 Romania se afla in
randul celor 28 tari europene cu regim democratic, iar in 1940 se gasea in categoria celor 12 state cu regim dictatorial, alaturi de Bulgaria,
Iugoslavia, Ungaria, URSS, Germania, Italia, Grecia, Turcia, Spania, Portugalia, Finlanda. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial s-au
inregistrat mutatii majore in privinta regimului politic. Statele din zona centrala si de sud-est-europeana, trecute sub dominatia sovietica, intre care si
Romania, se supun unui regim totalitar, de extrema stanga, dupa modelul sovietic. Anul 1989 nu a gasit toate tarile foste comuniste la acelasi nivel de
dezvoltare economica si sociala si nici la acelasi nivel de structurare a unor alternative politico-economice la regimul partidului unic.

I. IDEOLOGII SI PRACTICI POLITICE IN ROMANIA INTERBELICA

a) Ideologii si practici politice in Romania pana in anul 1918. Sistemul politic romanesc de la inceputul secolului al XX-lea era organizat
potrivit Constitutiei Romaniei din anul 1866. Romania era o monarhie constitutionala, bazata pe principiul separarii puterilor in stat, iar regele Carol I
(1866-1914) si-a indeplinit rolul de arbitru al vietii politice. In conditiile exercitarii votului cenzitar (doar de catre barbati), in primii ani ai secolului al XX-
lea, cele doua formatiuni care au dominat viata politica, Partidul National Liberal si Partidul Conservator, au guvernat alternativ (potrivit principiului
rotativei guvernamentale, practica introdusa in 1895). Acestea erau exponentele a doua ideologii diferite cu privire la evolutia Romaniei. Liberalismul,
reprezentat de oameni politici precum Ion I.C. Bratianu (presedinte al P.N.L. din 1909), se pronunta pentru dezvoltarea rapida a tarii, dupa model
occidental, pe baza capitalului autohton. Conservatorismul, reprezentat de politicieni ca Gh.Gr. Cantacuzino (conducator al Partidului Conservator
intre anii 1899-1907), dorea o dezvoltare organica, treptata, a statului, prin crearea institutiilor moderne pe masura ce societatea simtea nevoia
aparitiei lor.

b) Ideologii si practici politice in perioada interbelica. Caracterizare generala. Secolul al XX-lea a mai fost numit si secolul extremelor.
Regimurile politice au cunoscut o evolutie spectaculoasa, de la extrema dreapta la extrema stanga. Dupa 1918, sub influenta unor diversi factori
(votul universal, schimbarile in plan economico-social, integrarea provinciilor unite, noile mentalitati s.a.), regimul politic din Romania a cunoscut o
importanta evolutie. In anii '30 in Europa se inregistreaza o criza a regimului democratic si o tendinta de crestere a gruparilor de extrema dreapta.
Aceasta tendinta se manifesta si in Romania. Dinamica partidelor politice s-a inscris pe doua directii: o tendinta de fuziune, specifica primului deceniu
dupa razboi; aparitia in anii '30 a multor partide mici, situatie alimentata de tendintele lui Carol al II-lea de a discredita sistemul pluripartidist si de
cresterea influentei miscarii legionare.
Factori care au contribuit la afirmarea democratiei romanesti:
publicarea decretului-lege care desfiinta votul pe colegii electorale si sublinia adoptarea votului universal pentru barbatii de la 21 de ani in
sus, cu exceptia magistratilor si a cadrelor militare (16 noiembrie 1918).Monopolul parlamentar si guvernamental,existent inainte de 1918 si
exercitat de doua partide politice dispare prin acest decret-lege de adoptare a votului universal(=>sporirea numarului partidelor parlamentare
care au reusit sa ajunga la guvernare).Primele alegeri parlamentare bazate pe votul universal s-au desfasurat in 1919;
Constitutia din 1923, unde erau consfintite drepturile si libertatile cetatenesti si se preciza separatia puterilor in stat (executiva, legislativa,
judecatoreasca);
dinamica sistemului pluripartidist; unele formatiuni au parasit scena politica (conservatorii), altele s-au mentinut (liberalii, socialistii), aparand
si partide (grupari) noi, de diverse orientari. In aceste conditii, numarul partidelor parlamentare sau al celor care au reusit sa ajunga la
guvernare a sporit.
Viata politica a devenit mai complexa, ca urmare a integrarii in viata politica a partidelor din teritoriile unite in 1918, a confruntarii de idei si
multiplicarii ofertelor politice adresate electoratului, a mutatiilor produse in mentalitatea colectiva si afirmarea spiritului civic, a diversificarii mijloacelor
de informare (de la 16 periodice in 1918, s-a ajuns la peste 2.351 de periodice in 1935), a eliminarii rotativei guvernamentale si organizarii periodice a
alegerilor parlamentare.
In perioada interbelica, in viata politica romaneasca, adepti numerosi au avut ideologii politice democratice, precum neoliberalismul,
reprezentat, in esenta, de Partidul National Liberal, si taranismul, avand ca exponent principal Partidul National Taranesc. In conditiile afirmarii in
Europa a unor ideologii antidemocratice, extremismul de stanga (comunismul) si de dreapta (legionarismul) s-au manifestat si in viata politica
romaneasca, incepand din deceniul al treilea al secolului al XX-lea. Extremismul de dreapta a aparut ca urmare a evenimentelor din Italia fascista si
ca reactie la ideologia comunista. Formatiunile politice de extrema-dreapta,precum Liga Apararii Nationale Crestine,intemeiata de A.C.Cuza in
1923,si Legiunea Arhanghelului Mihail,creata in 1927 de Corneliu Zelea Codreanu(primul partid cu caracter fascist din Romania), au avut un caracter
antidemocratic, xenofob si antisemit.
Monarhia a reprezentat, si in perioada interbelica, centrul functionarii sistemului politic din Romania, bazat pe prevederile Constitutiei din 1923.
Regele in timpul caruia a fost infaptuita Marea Unire, Ferdinand I (1914-1927), nu a incalcat principiile vietii politice democratice. Evolutia monarhiei a
marcat si practicile politice in stat. Criza dinastica din decembrie 1925, cand printul Carol a renuntat la mostenirea tronului, a fost rezolvata de
Parlament in ianuarie 1926, prin proclamarea lui Mihai ca mostenitor al tronului. Dupa moartea regelui Ferdinand I, acesta a condus tara tutelat de o
Regenta, fiindca era minor. Dar, dupa ce a revenit in tara, in anul 1930, si a fost proclamat rege, de Parlament, in locul lui Mihai I, Carol al II-lea a
urmarit reducerea rolului partidelor politice si instaurarea unui regim in care monarhul sa aiba puteri sporite. Astfel, in anul 1938, acesta a instaurat un
regim autoritar, in timpul caruia singura formatiune care a functionat a fost cea care il sustinea pe rege, Frontul Renasterii Nationale denumita, din
1940, Partidul Natiunii.
In conditiile pierderilor teritoriale din anul 1940 regele Carol al II-lea a abdicat (septembrie 1940).
 Carente ale democratiei interbelice: subiectivismul unor politicieni; abuzurile administratiei in timpul alegerilor parlamentare, judetene,
comunale; in perioada 1919-1937, regele a dizolvat de opt ori parlamentul prin decret regal, inainte de termenul legal de patru ani, fapt ce a afectat
regimul democratic; Legea electorala din 1926 stabilea ca partidul care obtinea minimum 40% din voturi primea 50% din totalul mandatelor in
Adunarea Deputatilor (prima electorala), cealalta jumatate se impartea proportional intre toate partidele, inclusiv cel castigator; sistemul "rasturnat"
prin care regele numea guvernul, dizolva parlamentul, se schimba conducerea administratiei locale si apoi se organizau alegeri generale; astfel,
guvernantii iti asigurau succesul electoral; exagerarile presei, indeosebi ale celei de partid, demagogia, recurgerea la cenzura, starea de asediu,
abuzuri ale administratiei; amestecul tot mai evident al regelui Carol al II-lea (dupa 1930) in activitatea de guvernare, cu scopul introducerii regimului
de autoritate monarhica (fapt realizat in februarie 1938); ascensiunea organizatiilor extremiste de dreapta, fapt care a condus la practici
antidemocratice: amenintarea, santajul, violenta, crima (asasinarea lui I.G. Duca in 1933, a lui A. Calinescu in 1939, a lui N. Iorga in 1940).

Liberalismul,taranismul,conservatorismul,nationalismul au reprezentat ideologiile care s-au manifestat in cadrul statelor de drept

europene,sustinand separatia puterilor in stat,drepturile si libertatile cetatenesti,pluralismul opiniilor etc.

c) Liberalismul punea in centrul societatii individul, teorie care a fost sustinuta pana la primul razboi mondial. Dupa razboi au loc modificari in
ideologia liberala, aparand neoliberalismul care pune accentul pe interventia statului, apreciind ca interesul general prima asupra celui individual.
Aceasta conceptie a fost dezvoltata de personalitati de marca, precum: Stefan Zeletin, Vintila Bratianu, (primii 2,cei mai de seama) Mihail Manolescu,
Victor Slavescu s.a. Ei au adus importante contributii la teoria si practica industrializarii, punctul esential al doctrinei neoliberale. Viitorul era, in
conceptia lui St. Zeletin - cel mai de seama teoretician al neoliberalismului - in industrializare si urbanizare. Ei au accentuat rolul industriei si au
intrevazut o stransa legatura intre industrializare, modernizare si consolidarea independentei politice. Reprezentantii neoliberalismului au dezvoltat
teoria privind "protectionismul", concretizata in formula "prin noi insine" prin care se putea asigura o valorificare superioara a resurselor nationale, in
primul rand prin forte proprii. Deviza "prin noi insine" nu trebuie interpretata ca o atitudine exclusivista, de inlaturare a capitalului strain, ci ca o
colaborare cu acesta in conditii mai avantajoase ca pana atunci.Ei erau pentru:
dezvoltarea industriei,punand accent pe valorificarea resurselor nationale;
interesele burgheziei;
in plan politic,promovau regimul democratic parlamentar intemeiat pe separatia puterilor in stat;
respectarea unui echilibru social
Pentru Stefan Zeletin, Constitutia din martie 1923 reprezenta documentul oficial de nastere a neoliberalismului romanesc. Regimul politic avea
un caracter democratic si se intemeia pe separatia puterilor in stat. El aprecia : "Pentru intaia oara acest act istoric pleaca de la urmatoarele puncte
de vedere, care alcatuiesc esenta noului liberalism: a) interventia puterii de stat si b) conceptia libertatilor individuale ca "functii sociale". Democratia,
idee de baza a gandirii liberale de pretutindeni s-a bucurat si ea, pe plan teoretic, de atentia ideologilor liberali, cu deosebire in perioada interbelica, in
care aceasta era virulent combatuta de gruparile extremiste de dreapta.
In Romania, liberalismul a fost promovat de Partidul National Liberal, care reprezenta interesele burgheziei industriale si financiare, precum si
ale unor meseriasi si intelectuali. In perioada interbelica, la conducerea lui s-au succedat politicieni remarcabili: Ion I. C. Bratianu (pana in 1927),
Vintila Bratianu (1927-1930), I. G. Duca (1930-1933), C. I. C. Bratianu (1934-1947); organul central de presa era Viitorul. Partidul National Liberal,
aureolat de infaptuirea Marii Uniri si adept al democratiei parlamentare, a dominat scena politica interbelica. Intre realizarile de marca ale guvernelor
PNL se inscriu: Constitutia din 1923, legile de unificare (administrativa, judecatoreasca, a invatamantului etc.), stimularea dezvoltarii economiei
nationale, mai ales a industriei etc.
Partidul Naional Liberal (PNL) va domina viaa politic interbelic, fiind singurul partid care a avut guvernri complete ( 1922-1926 i 1933-
1937).
Perioada 1918-1928 este denumit Decada brtienist. Liberalii vor elabora cele mai importante legi privind desvrirea unificrii Romniei
Mari i a regimului democratic:
- 1923 Constituie;
- 1924 legea energiei;
legea minelor;
legea privind comercializarea i contractul intreprinderilor de stat;
- 1925 legile privind unificarea administrarea justiiei i a bisericii (februarie 1925 Miron Cristea patriarh);
- 1924-1928 legi privind organizarea nvmntului secundar.

d) Taranismul a fost cea de-a doua conceptie cu un impact deosebit in societatea romaneasca. Aceasta conceptie a fost promovata de
Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache, Gh. Zane s.a. Ei sustin ca Romania - ca si celelalte state agrare - evolua pe o cale
necapitalista(deci,considerau ca sistemul capitalist nu era organic(esential) societatii romanesti ) intemeindu-se pe mica proprietate taraneasca.
Taranismul punea accent pe:
crearea statului taranesc
dezvoltarea agriculturii pe baze stiintifice;
organizarea taranimii in cooperative;
dezvoltarea industriei care valorifica resursele nationale(petrol,carbune etc)
ridicarea nivelului cultural al satelor;
in plan politic sustineau regimul parlamentar democratic,sustineau interesele taranimii;
tactica politica e cea a portilor deschise.
 Spre deosebire de pozitia proindustriala, puternic sustinuta in plan politic de Partidul National Liberal - care considera problema agrara
rezolvata, in linii generale, prin aplicarea reformei agrare dupa primul razboi mondial - Partidul Taranesc si, apoi Partidul National Taranesc, au
acordat o atentie sporita gospodariei taranesti si agriculturii. Taranismul sustinea primatul taranimii, ca o clasa omogena si independenta, cu un rol
deosebit in evolutia ulterioara a societatii romanesti. Se afirma ca prin aplicarea doctrinei taraniste si apoi a "statului taranesc" - ca cea mai autentica
expresie a democratiei - se putea realiza gospodaria taraneasca trainica, bazata pe "proprietatea de munca". Taranistii sustineau cresterea rolului
statului in economie, considerand-o chiar o necesitate. Pornind de la conceptia ca Romania trebuie sa ramana un stat preponderent agrar,
reprezentantii taranismului n-au negat necesitatea dezvoltarii unor ramuri industriale, in mod special a celor care valorificau produsele agricole si
bogatiile subsolului. In schimb ei se impotriveau protectionismului vamal ridicat, sustinut de liberali. Reprezentantii taranismului apreciau ca Romania
nu dispunea de suficient capital pentru sustinerea dezvoltarii economiei si se pronuntau pentru politica "portilor deschise " fata de capitalul strain. Din
punct de vedere politic, C. Stere aprecia in 1920 ca statul roman nu poate fi decat un stat taranesc, pentru ca poporul roman este un popor de tarani
si pentru ca munca taraneasca conditiona toata viata economica si sociala. La inceput (1919-1924) taranistii au sustinut "lupta de clasa" a taranimii si
muncitorimii impotriva "burgheziei oligarhice ", apoi (dupa 1924), au preconizat "apararea de clasa" impotriva agresiunii la care taranimea era supusa
din partea burgheziei. In motiunea adoptata in 1935 la Congresul Partidului National Taranesc se insista pe ideea de colaborare a tuturor fortelor
sociale in cadrul statului national taranesc pe baza unei reale democratii.
Taranismul era sustinut de Partidul Taranesc, care s-a infiintat in 1918, reprezentand interesele lumii satelor: invatatori, preoti, tarani. La 10
octombrie 1926, dupa mai multe discutii prealabile, a avut loc fuziunea Partidului Taranesc, cu Partidul National Roman, constituindu-se cea de-a
doua forta politica interbelica, Partidul National Taranesc, prezidat de Iuliu Maniu.Ziarul de casa al PNT era Dreptatea Noul partid, adept al
democratiei parlamentare, a abandonat teza " luptei de clasa " sustinuta de taranisti; el isi intemeia doctrina pe principiul economic al "portilor
deschise". Dupa o intensa campanie impotriva guvernului liberal, culminand cu Marea Adunare de la Alba-Iulia din 6 mai 1928, national-taranistii au
fost chemati la guvernare in noiembrie 1928, obtinand, pe un val de entuziasm, cea mai categorica victorie electorala, cu 77,76% din voturi.
Guvernarile din 1928-1931 si 1932-1933 au coincis cu criza economica, fapt ce le-a erodat popularitatea. In practica de guvernare, national-
taranistii nu si-au putut transpune doctrina; nu numai ca nu au infaptuit "statul taranesc", dar au si renuntat (in 1931) la politica portilor deschise. In
anii de opozitie s-au pronuntat pentru apararea regimului democratic, luand atitudine impotriva fortelor predictatoriale.

Revenind la guvernare, in 1933, liberalii au promovat masuri de incurajare a industriei nationale si de crestere a rolului statului in economie.
Datorita unui complex de factori interni, dar si pe un fond international caracterizat prin ofensiva fortelor de extrema dreapta, regimul democratic
stabilit prin constituia din 1923 a inceput sa functioneze tot mai defectuos si a esuat in urma alegerilor parlamentare din 1937. Au aparut astfel partide
ale minoritatilor nationale (maghiara, germana, evreiasca).

e) Nationalismul. Era ideologia extremei drepte reprezentate de Liga Apararii National-Crestine, intemeiata de A.C. Cuza in 1923, si de
Legiunea Arhanghelul Mihail(primul partid cu caracter fascist din Romania), infiintata de Corneliu Zelea-Codreanu in 1927, (care in 1930 isi constituie
o sectie politica - Garda de Fier). Nereusind sa se impuna pe scena politica, Liga Apararii National-Crestine a fuzionat in 1935 cu Partidul National
Agrar(al lui Octavian Goga), formand Partidul National Crestin(sub A.C Cuza si O.Goga); acest partid a jucat un rol modest, fiind atras de Carol al II-
lea in manevrele pentru instaurarea regimului autoritar. Membrii acestor organizatii erau recrutati din randul burgheziei romane aflate la concurenta
cu cea evreiasca al intelectualilor, al studentilor, taranilor, al saracilor. Aceste formatiuni nu se bazau pe o ideologie limpede, dar promovau
nationalismul,xenofobia, antisemitismul, anticomunismul si misticismul; foloseau formatii paramilitare care de multe ari recurgeau la
violente.Teoreticianul acestei ideologii(extremei drepte) era Nae Ionescu.
Cea mai importanta grupare extremista de dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu. Legionarii erau impotriva sistemului parlamentar .
Adepti ai regimului totalitar, ei propuneau solutii radicale:
stergerea datoriilor facute la banci si camatari,
starpirea hotiei,
ameliorarea situatiei materiale a populatiei.
Pentru atragerea cetatenilor foloseau diverse modalitati:
procesiuni religioase,
repararea sau construirea unor biserici sau troite,
organizarea taberelor de munca, a unor cantine si magazine pentru muncitori etc.
Doctrina legionara se proclama, inainte de toate, crestina, element menit sa sublinieze atat orientarea antisemita, cat si condamnarea morala
a oamenilor politici din partidele democratice acuzati de materialism, de lipsa de credinta in Dumnezeu. Legionarii au lansat teoria purificarii prin
moarte, exacerband misticismul, promovand ura, intoleranta si apologia mortii. In viziunea lor democratia parlamentara era condamnata la pieire, fiind
socotita vinovata de scindarea natiunii prin lupta dintre partide, de slabirea autoritatii statului, saracirea populatiei, lipsa de moralitate, facilitarea
acapararii avutiei tarii de catre politicieni si evrei si subordonarea Romaniei marii finante internationale evreiesti. In locul sistemului democratic de
alegere a conducatorilor tarii, legionarii sustineau teoria elitelor. In planul politicii externe miscarea legionara a actionat pentru alianta Romaniei cu
Germania si Italia afirmand ca seful lor, Corneliu Zelea Codreanu va face din Romania " o tara mandra ca soarele de pe cer". Interzisa de guvernul
liberal, Garda de Fier nu a ezitat sa-l asasineze pe primul-ministru I.G. Duca la 29 decembrie 1933.In urma acestui eveniment,Garda a fost dizolvata.
Un an mai tarziu,in 1934, ea s-a legalizat sub numele "Totul pentru Tara".(partid)
In deceniul al patrulea, intr-un context favorabil (ingaduinta autoritatilor, dezamagirea unor largi categorii sociale fata de politica
guvernamentala, disensiunile dintre liberali si national-taranisti), miscarea legionara s-a aflat in ascensiune. La alegerile parlamentare din 1937 s-a
situat pe locul al treilea, cu 15,58% din voturi. Toate partidele politice au fost dizolvate prin decretul regal din martie 1938. Legionarii au ajuns la
putere in septembrie 1940. Ei au instaurat un regim dictatorial si au promovat o politica profund antidemocratica, de teroare.I-au asasinat pe Armand
Calinescu,prim-ministru al Romaniei,in 1939 si pe Nicolae Iorga si Virgil Madgearu in 1940.
 f) Extrema stanga din Romania este reprezentata de Partidul Comunist, infiintat in 8 mai 1921 care a aderat la Internationala a III-a
comunista [=Comintern] (aflata in slujba Uniunii Sovietice). Conceptia comunista (marxist-leninista) aprecia ca oranduirea capitalista e perimata din
punct de vedere istoric si trebuia lichidata pe calea revolutiei. Esenta doctrinei comuniste se afla in documentele Partidului Comunist, care apreciau
ca Romania era o "veriga slaba a lantului imperialist" si ca de aceea trebuia pregatita revolutia in vederea inlaturarii de la putere a burgheziei si
mosierimii.In schimb,erau adeptii:
instaurarii dictaturii proletariatului,
nationalizarii(=lichidarea proprietatii private asupra..) principalelor mijloace de productie, in scopul edificarii societatii socialiste.
In anul 1923 comunistii romani au adoptat si sustinut teza cominternista privind dreptul popoarelor la autodeterminare, mergand pana la
despartirea de stat. Astfel Romania era considerata "stat multinational", creatie a "imperialismului apusean" si trebuia dezmembrata. Partidul
Comunist a instigat la tulburari, mai ales in Basarabia(rascoala de la Tatarbunar). fapt care a dus la scoaterea lui in afara legii, in anul 1924. Acest
partid nu a gasit aderenta in Romania, din mai multe cauze: numarul mic de militanti, ideile nerealiste din program, puternicul sentiment de
proprietate specific taranimii, numarul relativ redus de muncitori. In anii ilegalitatii (1924-1944) influenta sa a fost restransa, partidul avand circa 1.000
de membri, cei mai multi provenind din randul minoritatilor nationale. In august 1944, insa, in conditiile inlaturarii regimului antonescian si ale
ocupatiei sovietice, PCR participa la guvernare si treptat reuseste sa preia treptat intreaga putere.

g) Evolutia politica a Romaniei in perioada interbelica. Mecanismul democratic stabilit de Constitutia din 1923, s-a dovedit a fi extrem de
dificil de pus in aplicare. Dificultatea a fost data in primul rand de faptul ca si dupa 1918 s-a mentinut vechea practica, instituita de Carol I, ca regele
sa numeasca guvernul dupa care urma dizolvarea corpurilor legiuitoare si organizarea de alegeri. Astfel ca nu legislativul desemna executivul, ci
invers. In perioada interbelica s-a inregistrat o mare instabilitate guvernamentala; in cei 20 de ani ai perioadei interbelice s-au perindat la carma tarii
30 de guverne si au avut loc 10 alegeri generale.
Primul deceniu interbelic a fost dominat de liberali. Guvernele liberale, punand in aplicare politica "prin noi insine" au urmarit, prin masurile
luate, valorificarea bogatiilor tarii si emanciparea economiei tarii de sub dependenta capitalului strain. A fost adoptata noua Constitutie in 1923; au
fost adoptate legi privind comercializarea si controlul intreprinderilor statului (1924), legea minelor, legea energiei (1924) legea pentru organizarea si
exploatarea cailor ferate (1925) etc. Cel de-al doilea deceniu interbelic are ca trasatura alternanta la guvernare a national-taranistilor si liberalilor.
Taranistii au guvernat in intervalele 1928-1931 si 1932-1933 punand in practica politica economica a "portilor deschise". Reveniti la guvernare, in
1933, liberalii au promovat masuri de incurajare a industriei nationale si de crestere a rolului statului in economie. Datorita unui complex de factori
interni, dar si pe un fond international caracterizat prin ofensiva fortelor de extrema dreapta, regimul democratic stabilit prin Constitutia din 1923 a
inceput sa functioneze tot mai defectuos si a esuat in urma alegerilor parlamentare din 1937.

Democratia romaneasca si contextul european.

Prin adoptarea votului universal pentru cetenii de la 21 de ani n sus, Romnia se asemna cu Frana, Anglia. Suedia, Italia, Grecia, Polonia
i era naintea altor ri: Olanda (vot de la 23 de ani), Austria (vot de la 24 de ani), Belgia, Germania. Norvegia (vot de la 25 de ani). Danemarca (vot
de la 30 de ani) etc.
In perioada 1918-1938, Romnia a avut un regim democratic. In anii 1938-1940 regimul a fost de autoritate monarhic, iar ntre 1940-1944,
unul de dictatur militar. Aceast evoluie de la democraie la autoritarism a caracterizat majoritatea statelor europene. n 1919 Romnia se afla n
rndul celor 28 ri europene cu regim democratic, iar n 1940 se gsea n categoria celor 12 state cu regim dictatorial, alturi de Bulgaria,
Iugoslavia, Ungaria, URSS, Germania, Italia, Grecia, Turcia, Spania,Portugalia, Finlanda. La sfritul celui de-al Doilea Rzboi Mondial s-au
nregistrat mutaii majore n privina regimului politic. Statele din zona central i de sud-est-european, trecute sub dominaia sovietic, ntre care i
Romnia, se supun unui regim totalitar, de extrem stng, dup modelul sovietic. Anul 1989 nu a gsit toate rile foste comuniste la acelai nivel
dc dezvoltare cconomic i social i nici la acelai nivel de structurare a unor alternative politico-economice la regimul partidului unic.
Romnia se caracteriza printr-o slab coeziune social, lipsa elementelor constitutive ale unei societi civile, rmnerea n urm n materie
de dezvoltare economic, un nivel de trai extrem de sczut. In decembrie 1989, romnii s-au pronunat far echivoc pentru revenirea la valorile
democratice: libertate, toleran, pluralism, respect fa de lege, unitate n diversitate.
Aderarea Romniei la NATO (2004) a nsemnat aezarea unei ancore de securitate. Intrarea n Uniunea European (1 ianuarie 2007) a
facilitat integrarea n structurile unui organism politic i economic mondial, a marcat deschiderea unui nou stadiu istoric prin depirea tarelor
trecutului i orientarea spre viitor.

DICTIONAR.

Neoliberalism = ideologie reprezentata,intre altii,de Stefan Zeletin si Vintila Bratianu,care sustinea consolidarea democratiei parlamentare ,iar
pe plan economic,dezoltarea industriei nationale.
Taranism = ideologie reprezentata,intre altii,de Virgil Madgearu,care sustinea edificarea statului taranesc,in care taranimea sa colaboreze cu
alte clase sociale in exercitarea puterii,iar pe plan economic,pe langa primatul agriculturii,dezvoltarea ramurilor industriale care dispuneau de resurse
in tara.
Stat taranesc = obiectiv intemeiat pe asigurarea primatului taranimii; colaborarea acesteia cu alte categorii sociale in cadrul democratiei
rurale.
Comintern = Comitetul Executiv al Internationalei Comuniste,denumire sub care e cunoscuta Internationala a III-a (1919-1943),organizatie a
partidelor comuniste condusa de Moscova.