Sunteți pe pagina 1din 16

1.

Cetăţenia europeană a fost stabilită prin:


a. Tratatul privind instituirea Comunităţii Economice Europene;
b. Tratatul de la Maastricht ;
c. Tratatul de la Amsterdam.
Răspuns : b
2. Ziua Europei se sărbătoreşte în data de:
a. 5 martie;
b. 2 iunie;
c. 9 mai.
Răspuns: c
3. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului a fost
fondată în anul:
a. 1951 la Paris;
b. 1950 la Luxemburg;
c. 1955 la Berlin.
Răspuns: a
4. Printre semnatarii Tratatului din 1951 se numără:
a. Franţa, Italia, Belgia;
b. Germania de Est, Italia, Franţa;
c. Spania, Olanda, Luxemburg.
Răspuns: a
5. Tratatul CE este de fapt:
a. Tratatul de la Maastricht;
b. Tratatul de la Paris;
c. Tratatul de la Roma.
Răspuns c
6. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice a fost instituită
în anul:
a. 1958;
b. 1960;
c. 1957.
Răspuns c
7. Prima lărgire a Comunităţii Europene a avut loc în anul:
a. 1965;
b. 1973;
c. 1963.
Răspuns b
8. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb este:
a. O organizaţie internaţională cu scopul de a elimina taxele
vamale asupra produselor
industriale în comerţul dintre anumite statele;
b. Numele de la început al Pieţei Unice
2. c. Un apanaj al Uniunii Europene.
Răspuns a
9. Printre membrii AELS se numără:
a. România, Franţa, Olanda;
b. Franţa, Germania, Luxemburg;
c. Suedia, Austria, Portugalia.
Răspuns c
10. Consiliul European a fost întemeiat în anul :
a. 1974;
b. 1976;
c. 1978.
Răspuns a
11. Rolul Consiliului European este acela de a :
a. Impulsiona dezvoltarea Uniunii şi de a stabili politicile
generale necesare acestei
dezvoltări;
b. De a desemna numele persoanelor care ocupă funcţia de
judecător la CJE;
c. De a favoriza conştientizarea şi încurajarea dezvoltării
identităţii şi a diversităţii culturale
a Europei.
Răspuns a
12. Tratatul de la Maastricht a fost semnat în anul:
a. 1990;
b. 1992;
c. 1991.
Răspuns b
13. Una dintre noutăţile Tratatului de la Maastricht este:
a. Cetăţenia europeană;
b. Piaţa unică;
c. Introducerea monedei Euro.
Răspuns a
14. Tratatul de la Amsterdam a fost semnat în anul:
a. 1996
b. 1998
c. 1997
Răspuns c
15. Tratatul de la Nisa a fost semnat în anul:
a. 2001;
b. 2002;
c. 2000.
Răspuns c
3. Răspuns a
41. Ce este cunoscut sub denumirea de Cele 5 criterii de la
Maastricht:
a. Cele 5 criterii care determină dacă o ţară este pregătită să
adere la UE;
b. Cele 5 criterii care determină dacă o ţară este gata să
înceapă negocierile pentru o aderare
la Spaţiul Schengen;
c. Cele 5 criterii care determină dacă o ţară este gata să adere
la moneda unică.
Răspuns c
42. Printre cele 5 criterii nu se numără:
a. Deficit bugetar sub 10 % din produsul intern brut al ţării
respective;
b. Stabilitatea preţurilor;
c. Stabilitatea ratei la schimb valutar.
Răspuns a
43. OLAF este:
a. Organizaţia pentru Lupta împotriva Fraudei;
b. Oficiul European de Luptă Antifraudă;
c. Organizaţia Europeană de Luptă Antifraudă.
Răspuns b
44. Principiul liberei circulaţii a capitalului nu include:
a. Un rol de monitorizare a mişcărilor de capital de către
statele membre;
b. Transferuri bancare între filiale ale aceleiaşi companii dar
de pe teritoriul unor state
diferite;
c. Plăţile făcute dintr-un stat către un organism dintr-un alt stat
de persoanele fizice.
Răspuns a
45. Libera circulaţie a capitalului a fost consacrat:
a. Prin Tratatul de la Nisa;
b. Prin Tratatul de la Maastricht;
c. Prin Tratatul de la Roma.
Răspuns b
46. Printre excepţiile de la libera circulaţie a capitalurilor în
cadrul UE şi cu ţările terţe:
a. Se află impozitarea;
b. Nu se află spălare de bani;
c. Nu se află sancţiunile financiare convenite în cadrul politicii
externe şi de securitate
comună.
Răspuns a
47. TFUE:
a. Conţine o definiţie a expresiei ”circulaţia capitalurilor” în art.
63;
b. Conţine doar o definire a termenului de ”capital” în art. 65;
c. Nu conţine o definiţie referitoarea la libera circulaţie a
capitalurilor, dar CJE face
trimitere la lista exemplificativă din Directiva 88/361/CEE.
4. Răspuns c
48. Dacă libera circulaţie a capitalurilor între statele membre
UE şi state terţe provoacă
dificultăţi grave în funcţionarea uniunii economice şi monetare:
a. Aceasta nu este de competenţa instituţiilor comunitare;
b. Consiliul este competent conform art. 66 TFUE să ia măsuri
de salvgardare;
c. Responsabilă în faţa instituţiilor Comunitare este ţara
membră care are relaţii comerciale
cu statul terţ.
Răspuns b
49. Diferenţa de tratament:
a. Este totdeauna o încălcare a TFUE;
b. Este o încălcare a TFUE dacă este arbitrară;
c. Nu este o încălcare a TFUE decât dacă este nu este
justificată în mod obiectiv.
Răspuns b
50. O prezumţie generală de evaziune fiscală din partea
statului:
a. Poate să atragă unele derogări de la libera circulaţie a
capitalurilor;
b. Poate să existe în dreptul intern şi poate fi contrară
dispoziţiilor TFUE;
c. Nu este proporţională conform jurisprudenţei CJCE şi este o
încălcare a art. 63 TFUE.
Răspuns c
1. Conform jurisprudenţei CJCE termenul de ”întreprindere”
reprezintǎ:
a. Orice entitate care desfăşoară o activitate economică
independent de statutul ei juridic şi
de modul în care este finanţată;
b. O fabrică în sensul de producător de bunuri;
c. O entitate care se caracterizează printr-un număr mare de
angajaţi.
Răspuns a
2. Nu pot intra în concurenţă cu activităţi similare desfăşurate
de întreprinderi private:
a. Activitatea de plasare a forţei de muncă;
b. Activităţile de plasare a personalului şi conducătorilor
întreprinderilor;
c. Activităţile nu contra unei plăţi şi prin care nu se asumă
riscurile financiare.
Răspuns c
3. Societatea mamă şi filiala ei în jurisprudenţa CJE:
a. Formează două entităţi diferite;
b. Formează o singură întreprindere dacă filiala beneficiază de
autonomie în desfăşurarea
activităţii sale;
c. Formează o singură întreprindere dacă filiala nu beneficiază
de autonomie în desfăşurarea
activităţii sale.
Răspuns c
4. Noţiunea de întreprindere se aplică:
5. a. Statului şi oricărui organ central sau local al acestuia care
acţionează ca autoritate
publică;
b. Statul sau organele sale centrale sau locale dacă acestea se
implică în activităţi
economice;
c. Organismelor din domeniul securităţii sociale care
îndeplinesc o funcţie cu caracter
exclusiv social.
Răspuns b
5. Semnificaţia termenului ”acord” în sensul art. 101 TFUE:
a. Este aceeaşi cu cea de contract;
b. Este aceea de acord de voinţă între persoane fizice;
c. Este aceea de acord între întreprinderi, ce se realizează în
situaţia în care două sau mai
multe întreprinderi îşi exprimă voinţa într-un mod determinat.
Răspuns c
6. Acordul trebuie să fie:
a. Scris sau oral;
b. Public;
c. În formă autentică.
Răspuns a
7. Acordul:
a. Este numai la nivel orizontal;
b. Este numai la nivel vertical;
c. Poate fi încheiat între întreprinderi care produc bunuri
similare sau se află pe trepte
economice diferite.
Răspuns c
8. Constituirea unei asociaţii de întreprinderi:
a. Este interzisă în baza art. 101 TFUE;
b. Nu este interzisă;
c. Nu este permisă în anumite condiţii.
Răspuns b
9. Practicile concertate neconcurenţiale:
a. Au o parte obiectivă şi una subiectivă;
b. Sunt constituite dintr-un singur acord;
c. Au un element obiectiv şi unul subiectiv.
Răspuns c
10. Elementul obiectiv:
a. Constă în comportamentul similar al mai multor întreprinderi
pe piaţă;
b. Constă în comportamentul similar al întreprinderilor pe
piaţă, comportament care este
adoptat de acestea cu bună-ştiinţă;
c. Constă în comportamentul similar al întreprinderilor pe
piaţă, comportament care este
adoptat involuntar.
6. Răspuns b
11. Practicile concertate pot fi dovedite:
a. Prin proba cu înscrisuri;
b. Prin orice mijloc de probă, chiar prin proba cu martori;
c. Prin proba cu înscrisuri autentice.
Răspuns b
12. Dispoziţiile art.101 TFUE:
a. Nu se pot aplica, inclusiv în cazul în care mai multe
întreprinderi nu s-au obligat la nimic;
b. Nu se pot aplica inclusiv în cazul în care mai multe
întreprinderi nu s-au obligat din punct
de vedere moral;
c. Se aplică atunci când avut loc contacte între întreprinderi iar
în urma acestora
întreprinderile nu îşi mai stabilesc autonom linia de acţiune pe
piaţă.
Răspuns c
13. Acordurile între întreprinderi, deciziile asociaţilor de
întreprinderi şi practicile concertate
nu sunt contrare dispoziţiilor art. 101, par. 1 dacă:
1. Nu au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea,
distorsionarea concurenţei;
2. Au sau pot avea consecinţe negative sensibile în domeniul
concurenţei;
3. Sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele
membre.
Răspuns a
14. Noţiunea de comerţ între statele membre:
a. este înţeleasă în sens restrâns;
b. se limitează la schimburile transfrontaliere tradiţionale cu
produse sau servicii;
c. include operaţiunile economice internaţionale în general,
inclusiv cele care sunt în
legătură cu dreptul de stabilire într-un stat membru.
Răspuns c
15. Pentru a se stabili dacă ar putea sau nu fi afectat comerţul
între statele membre:
a. Nu se va ţine seama de natura acordului încheiat;
b. Nu se va ţine seama de volumului de schimburi
intracomunitare, care ar putea fi afectat
ca urmare a unor înţelegeri între întreprinderi;
c. Nu se va ţine seama de produsele ce formează obiectul
acestuia.
Răspuns b
16. În virtutea dreptului comunitar al concurenţei, comerţul
între statele membre ar putea fi:
a. Afectat indirect;
b. Afectat doar direct;
c. Neafectat indirect.
Răspuns a
17. Nu se numeră între cele cinci categorii de înţelegeri
monopoliste între întreprinderi
conform art. 101 TFUE:
7. a. Înţelegerile privitoare la limitarea sau controlul producţiei, a
distribuţiei, a dezvoltării
tehnice ori a investiţiilor;
b. Înţelegerile privitoare la repartizarea pieţelor sau a surselor
de aprovizionare;
c. Înţelegerile privind aplicarea unor condiţii egale la prestaţii
echivalente partenerilor
comerciali.
Răspuns c
18. Se numără printre cele 2 condiţii negative prevăzute de
art. 101, par. 3 TFUE:
a. Înţelegerea între întreprinderi să contribuie la ameliorarea
producţiei sau a distribuirii
produselor sau la promovarea progresului tehnic sau
economic;
b. Înţelegerea nu trebuie să impună întreprinderilor interesate
restricţii care nu sunt
indispensabile pentru atingerea obiectivelor arătate la primul
punct;
c. Înţelegerea între întreprinderi trebuie să rezerve
consumatorilor o parte echitabilă din
profitul realizat.
Răspuns b
19. Se numără printre cele 2 condiţii pozitive prevăzute de art.
101, par. 3 TFUE:
a. Înţelegerea între întreprinderi trebuie să rezerve
consumatorilor o parte echitabilă din
profitul realizat;
b. Înţelegerea nu trebuie să impună întreprinderilor interesate
restricţii care nu sunt
indispensabile pentru atingerea obiectivelor arătate la primul
punct;
c. Înţelegerea nu trebuie să dea posibilitatea întreprinderilor să
elimine concurenţa pentru o
parte substanţială a produselor în cauză.
Răspuns a
20. Aplicarea art. 102 din TFUE:
a. Nu presupune determinarea pieţei relevante în mod riguros;
b. Implică poziţia dominantă deţinută pe piaţă de o singură
companie;
c. Poziţia dominantă deţinută pe piaţă de una sau mai multe
întreprinderi.
Răspuns c
21. Nu se numără printre criteriile pe baza cărora se stabileşte
existenţa sau inexistenţa unei
poziţii dominante pe piaţă:
a. Gradul de integrare verticală al întreprinderii analizate;
b. Deţinerea unor capacităţi de producţie ce permit onorarea
oricăror comenzi;
c. Neasigurarea unui control generalizat al calităţii produsului.
Răspuns c
22. Noţiunea de abuz de poziţie dominantă conform
jurisprudenţei CJE:
a. Nu este o noţiune obiectivă;
b. Nu priveşte comportamentul unei întreprinderi aflate pe o
poziţie dominantă, de natură să
influenţeze structura unei pieţe;
c. Se datorează prezenţei întreprinderii respective, nivelul de
concurenţă este deja redus,
permiţându-i prin mijloace diferite de cele ale unei concurenţe
obişnuite, să împiedice nivelul de
concurenţă încă existent pe piaţă, ori dezvoltarea acestei
concurenţe.
Răspuns c
8. 23. Curtea de Justiţie a decis că art. 102 se poate aplica:
a. Inclusiv în cazul în care întreprinderea aflată pe o poziţie
dominantă nu a folosit forţa ei
economică pentru a-i determina pe cocontractanţi să accepte
anumite practici abuzive;
b. Numai când întreprinderea aflată pe o poziţie dominantă nu
a folosit forţa ei economică
pentru a-i determina pe cocontractanţi să accepte anumite
practici abuzive;
c. Dacă cel puţin s-a încercat de către întreprinderea aflată pe
o poziţie dominantă folosirea
forţei ei economice pentru a-i determina pe cocontractanţi să
accepte anumite practici abuzive.
Răspuns a
24. În eventualitatea în care consecinţele anticoncurenţiale se
produc pe teritoriul a cel puţin
trei state membre:
a. Competenţa este a statului în care se produc cele mai
importante consecinţe;
b. Competenţa este a Comisiei;
c. Competenţa este a statului unde îşi are sediul principal
compania.
Răspuns b
25. Piaţa geografică este:
a. Teritoriul pe care toţi agenţii economici operează;
b. Teritoriul pe care toţi agenţii economici operează în condiţii
identice;
c. Teritoriul pe care toţi agenţii economici operează în condiţii
identice sau suficient de
omogene de concurenţă în legătură cu produsele sau serviciile
relevante fără a fi necesar ca acele
condiţii să fie perfect omogene.
Răspuns c
26. Piaţa:
a. Poate avea un element temporal;
b. Este compusă doar din elemente obiective;
c. Nu a fost definită de CJE.
Răspuns a
27. Expresia juridică ”poziţie dominantă” în sensul art.102
TFUE:
a. Implică puterea de a se opune menţinerii unei concurenţe
efective pe piaţă;
b. Implică doar o poziţie de putere economică;
c. Implică o asociere de întreprinderi.
Răspuns a
28. Monopolul legal:
a. Conferă imunitatea faţă de dreptul comunitar;
b. Nu conferă imunitate în faţa dreptului comunitar al
concurenţei;
c. Este prohibit de art. 101 TFUE.
Răspuns b
29. Printre factorii indicatori ai poziţiei dominante nu se
numără:
a. Cota de piaţă;
9. b. Capitalul companiei, dar se numără economiile de scară şi
accesul întreprinderii la pieţele
de capital;
c. Obstacolele la intrarea pe piaţă.
Răspuns b
30. Art. 102 TFUE este menit să protejeze:
a. Doar concurenţa;
b. Doar consumatorul;
c. Consumatorii.
Răspuns c
31. Înţelesul doctrinei facilităţilor esenţiale este:
a. Acela al însuşirii de a realiza, de a face ceva fără mari
eforturi, cu uşurinţă;
b. Acela al condiţiei speciale acordată unei persoane;
c. Acela al proprietarului unei facilităţi care nu poate fi
reprodusă prin procesul obişnuit al
inovaţiei şi investiţiei, facilitate în lipsa căreia concurenţa este
modificată în mod semnificativ.
Proprietarul trebuie să împartă această facilitate cu un rival.
Răspuns c
32. Concentrările verticale de întreprinderi sunt:
a. Grupări de întreprinderi care acţionează în pieţe diferite;
b. Grupări de societăţi care operează la niveluri de distribuţie
diferite ale pieţei aceluiaşi
produs;
c. Grupări de societăţi care operează la acelaşi nivel de
distribuţie ale pieţei aceluiaşi
produs.
Răspuns b
33. Concentrările orizontale sunt:
a. Grupări de întreprinderi care acţionează în pieţe diferite;
b. Grupări de societăţi care fabrică aceleaşi produse şi
operează la acelaşi nivel al pieţei;
c. Grupări de societăţi care fabrică aceleaşi produse şi
operează la nivele diferite ale pieţei.
Răspuns b
34. Practicile care pot fi considerate excepţii ale art. 101
TFUE:
a. Trebuie să contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau
distribuţiei produselor sau la
promovarea progresului tehnic sau economic;
b. Nu asigură consumatorilor un beneficiu echitabil prin
raportare la cel realizat de părţile la
înţelegerea, decizia sau practica respectivă;
c. Impun agenţilor economici implicaţi restricţii care nu sunt
indispensabile în realizarea
obiectivelor respective.
Răspuns a
35. Deciziile asociaţiilor agenţilor economici:
a. Nu presupun necesitatea existenţei unor forme de
organizare;
b. Presupun o anumită structură organizatorică;
c. Nu impun o anumită modalitate de luare a deciziilor.
10. Răspuns c
36. Printre caracteristicile dreptului concurenţial nu se numără:
a. Fluiditatea perfectǎ a cererii şi ofertei;
b. Mobilitatea perfectǎ a factorilor de producţie;
c. Iraţionalitatea sau neeficienţa economicǎ.
Răspuns c
37. Cetăţeanul, ca beneficiar al liberei concurenţe:
a. Are şi calitatea de participant pe piaţa forţei de muncă;
b. Este văzut ca un consumator;
c. Este văzut ca acţionar.
Răspuns a
38. Politica în domeniul concurentei nu interzice practici ca:
a. Stabilirea preţurilor prin înţelegeri prealabile între
producători sau furnizori;
b. Acordarea de ajutoare publice;
c. Crearea de carteluri care să-şi împartă piaţa, astfel încât să
nu concureze între ele.
Răspuns b
39. Printre caracteristicile esenţiale ale politicilor de
concurenţă ale UE nu se numără:
a. În Tratatul de la Roma se aratǎ cǎ în domeniul concurenţei
existǎ numeroase reglementǎri
care precizează punerea în aplicare a principiilor politicii de
concurenţǎ;
b. Comisia Europeanǎ este însărcinată cu aplicarea corectǎ a
dreptului şi dispoziţiilor
comunitare;
c. Marile principii ale politicii de concurenţǎ nu sunt fixate
numai prin tratate.
Răspuns c
40. Din punctul de vedere al dreptului concurenţial expresia
”serviciu public” poate fi
definită drept:
a. un serviciu a cărui producţie se face conform randamentelor
crescânde, ceea ce ar
justifica organizarea sa în monopol, ca şi punerea în practică a
unor tarife administrate şi a unor
mecanisme fiscale, serviciu care cere intervenţia importantă a
statului.
b. Un serviciu de maximă importanţă;
c. Serviciul pe care îl poate face doar statul.
Răspuns a
41. Pentru atingerea celor douǎ obiective ale politicii de
concurenţǎ - funcţionarea economiei
de piaţă şi a Pieţei Unice - nu trebuie îndeplinită următoarea
cerinţă:
a. Regulile de concurenţǎ trebuie aplicate în mod universal,
atât întreprinderilor publice cât
şi celor private;
b. Autoritatea de implementare a regulilor concurenţiale
trebuie sǎ aibă capacitatea de a
impune penalităţi, constând în amenzi suficient de mari pentru
a descuraja încălcarea legii;
c. Societăţile luate în considerare să aibă sediul principal pe
teritoriul unui stat membru UE.
Răspuns c
11. 42. Instanţele interne:
a. Pot aplica art. 101 şi 102 TFUE fără a aplica şi dreptul
intern;
b. Deţin competenţe exclusive în aplicarea art. 101 şi art. 102
TFUE;
c. Aplică nomele interne oricare ar fi obiectul dedus judecăţii.
Răspuns a
43. Dreptul naţional al concurenţei:
a. Nu trebuie să asigure scopul preventiv al sancţiunii luate
împotriva unei entităţi juridice
care încalcă dreptul concurenţei;
b. Nu trebuie să asigure eficienţa sancţiunii luate împotriva
unei entităţi juridice care încalcă
dreptul concurenţei;
c. Nu trebuie să asigure proporţionalitatea sancţiunii luate
împotriva unei entităţi juridice
care încalcă dreptul concurenţei cu gravitatea faptei.
Răspuns c
44. Atunci când instanţa internă este sesizată cu o problemă
ce ţine de dreptul concurenţei,
aşa cum este el reglementat de dreptul comunitar:
a. Nu poate să evite efectul obligatoriu al unei decizii luate
anterior de CJE;
b. Nu este obligată să ceară o hotărâre preliminară CJE atunci
când nu este sigură pe
interpretarea legislaţiei UE;
c. Aceasta este obligată să interpreteze dispoziţiile TFUE
pentru că ele fac parte din dreptul
intern.
Răspuns a
45. Potrivit art. 101 şi art. 102 TFUE, politica în domeniul
concurenţei trebuie să garanteze
unitatea, omogenitatea şi viabilitatea pieţei interne prin
interzicerea:
a. Acordurilor între societăţi;
b. Ajutoarelor de stat;
c. Abuzului de poziţie dominantă.
Răspuns c
46. Instituţia responsabilă la nivel comunitar de implementarea
politicii în domeniul
concurenţei este :
a. Comisia Europeană;
b. Consiliul European;
c. Consiliul de Miniştri.
Răspuns a
47. Directoratului General pentru Concurenţă:
a. Nu stabileşte politica concurenţială, dar o implementează;
b. Execută controlul implementării legislaţiei comunitare în
domeniul concurenţei;
c. Nu se preocupă de politica internaţională a UE în domeniul
concurenţei în calitate de
partener al statelor industrial dezvoltate.
Răspuns b
48. Deciziile de exceptare:
12. a. Au o durata limitatǎ de valabilitate;
b. Nu pot fi reînnoite;
c. Nu pot fi revocate.
Răspuns a
49. Procedura examinării de către Comisia Europeană a
fuziunilor înainte ca acestea să aibă
loc are următoarele etape:
a. Notificare, investigare, comunicarea rezultatului şi eventual
condamnarea subiecţilor de
drept;
b. Definirea pieţei relevante pentru fuziunea în cauzǎ, definirea
întinderii geografice a pieţei
respective, evaluarea compatibilităţii fuziunii cu piaţă internǎ
pe baza principiului poziţiei
dominante;
c. Notificarea, sesizarea CJE, comunicarea soluţiei CJE.
Răspuns b
50. Printre excepţiile la art. 112 TFUE nu se numără:
a. ajutorul de stat cu caracter social acordat consumatorilor
individuali, sub garanţia
nediscriminării legate de originea produselor în cauzǎ;
b. Ajutorul acordat pentru repararea daunelor cauzate de
dezastre naturale sau de situaţii
excepţionale;
c. Ajutorul de stat care distorsionează sau ameninţă să
distorsioneze concurenţa.
Răspuns c

S-ar putea să vă placă și