Drept civil.

Contracte
Anul al III-lea, Seria I

SUBIECTE PENTRU EXAMENUL DE „DREPT CIVIL. CONTRACTE” DIN 8.09.2020

1. Pentru ca prețul vânzării să fie valabil, acesta trebuie, printre altele, să fie sincer, adică să fie: a) stabilit
prin însuși contractul încheiat de părți, iar nu printr-o operațiune de simulație; b) stabilit de către părți
în scopul de a fi cerut și plătit în realitate; c) echivalent, cel puțin în opinia părților, cu valoarea lucrului
vândut; d) echivalent, cel puțin în opinia părților, cu mai mult de jumătate din valoarea lucrului vândut.
b)
2. Prețul vânzării este determinabil, iar vânzarea este valabilă atunci când prețul: a) urmează a fi
determinat, conform înțelegerii părților, ulterior acordului de voințe, prin raportare la calitatea
produselor vândute și la prețul practicat în domeniul respectiv, la data transmiterii proprietății; b)
urmează a fi determinat, conform înțelegerii părților, ulterior acordului de voințe, prin raportare la
calitatea produselor vândute și la prețul practicat în domeniul respectiv, la data plății; c) urmează a fi
determinat de un terț care acționează în calitate de mandatar comun al părților; d) urmează a fi determinat
de un terț, care acționează în mod corect, diligent și echidistant.
a) b) d)
3. În cazul în care cumpărătorul a fost evins de întregul bun cumpărat, se produc, printre altele,
următoarele efecte: a) vânzătorul trebuie să înapoieze exclusiv valoarea reală a bunului de la data
vânzării, la care se adaugă daunele-interese a căror întindere este prevăzută la art. 1702 C. civ.; b)
vânzătorul are dreptul să scadă din prețul primit, pe care trebuie să îl restituie, valoarea deteriorărilor
bunului cauzate din neglijența cumpărătorului; c) vânzătorul datorează daune-interese numai dacă a fost
de rea-credință; d) cumpărătorul are la dispoziție declararea unilaterală a rezoluțiunii.
d)
4. În cazurile în care vânzătorul și-a asumat obligația de garanție pentru buna funcționare a bunului
vândut pentru un timp determinat: a) în ipoteza unei defecțiuni a bunului, vânzătorul va fi obligat să îl
repare dacă nu reușește să probeze că bunul a fost folosit de către cumpărător într-un mod
necorespunzător; b) în ipoteza unei defecțiuni a bunului, vânzătorul va fi obligat să îl repare dacă nu
reușește să probeze că bunul a fost păstrat de către cumpărător într-un mod necorespunzător; c) dacă
vânzătorul nu înlocuiește bunul defect într-un termen rezonabil, acesta poate opta pentru restituirea
prețului primit; d) dacă vânzătorul nu înlocuiește bunul defect într-un termen rezonabil, numai
cumpărătorul poate solicita restituirea prețului.
a) b) d)
5. Contractul de depozit obișnuit: a) poate avea ca obiect testamentul deponentului; b) poate avea ca
obiect testamentul prin care deponentul este instituit legatar universal de către un terț; c) nu poate avea
ca obiect, de regulă, bunuri care, după natura lor, sunt consumptibile și fungibile; d) poate avea ca obiect
bunuri care, după natura lor, sunt consumptibile, dar care sunt privite de părți ca fiind neconsumptibile
și nefungibile.
a), b), c) d)
6. În cazul în care AB îi predă lui CD un câine de pază: a) dacă CD are dreptul să folosească acel câine
pentru a asigura paza locuinței sale, contractul încheiat de părți ar putea fi un contract de împrumut de

1
folosință; b) dacă CD are dreptul să folosească acel câine pentru a asigura paza locuinței sale, acel
contract încheiat de părți ar putea fi un contract de depozit; c) dacă CD este mușcat de câine fără ca
acesta din urmă să fi fost provocat, în condițiile în care AB omisese să îl avertizeze pe CD cu privire la
năravul câinelui, AB va fi ținut să repare prejudiciul suferit, indiferent de faptul că între părți s-a încheiat
un contract de depozit sau un contract de împrumut de folosință; d) dacă, pe durata contractului, câinele
(femelă) dă naștere la trei pui, pe care CD îi crește, CD va fi obligat să îi predea lui AB la scadența
contractului cei trei pui de câine, indiferent dacă între părți s-a încheiat un contract depozit sau de
împrumut de folosință.
a) b) c) d)
7. În cursul unui litigiu aflat pe rolul instanței judecătorești între AB și CD, în care AB este reclamant:
a) dacă AB renunță la judecată, ca urmare a înțelegerii avute cu CD, care privea numai această
împrejurare, între părți s-a încheiat o tranzacție; b) dacă CD recunoaște pretențiile lui AB, între părți se
încheie o tranzacție cu efecte declarative; c) dacă AB renunță la judecată, ca urmare a înțelegerii avute
cu CD prin care s-a stabilit că AB va primi un teren aflat în proprietatea lui CD, o astfel de tranzacție
produce efecte translative; d) dacă AB renunță la judecată, ca urmare a înțelegerii avute cu CD prin care
s-a stabilit că AB va primi un teren aflat în proprietatea lui CD, o astfel de tranzacție produce efecte
extinctive cu privire la obiectul judecății.
c) d)
8. Contractul de comodat: a) este un contract cu titlu gratuit, iar stipularea unei contravalori pentru
folosință afectează natura juridică a înțelegerii dintre părți; b) este un contract cu titlu gratuit, motiv
pentru care părțile nu pot conveni ca uzura bunului datorată folosinței normale să fie acoperită de către
comodatar; c) este un contract cu titlu gratuit, dar este compatibil cu stipularea plății de către comodatar
a contravalorii uzurii determinate de folosința normală, convenită de părți, a bunului; d) este o
liberalitate.
a) c)
9. În materie de garanție contra evicțiunii, excepția de garanție: a) poate fi invocată de cumpărător cu
succes într-o acțiune în revendicare inițiată împotriva sa de unicul succesor universal al vânzătorului; b)
poate fi invocată de către cumpărător cu succes într-o acțiune în revendicare inițiată împotriva sa de
către un succesor cu titlu particular al vânzătorului; c) poate fi invocată cu succes de cumpărător într-o
acțiune prin care vânzătorul solicită instanței să pronunțe nulitatea relativă a vânzării, pentru un viciu de
consimțământ; d) nu poate fi invocată în niciun caz de către un cumpărătorul dintr-o vânzare a lucrului
altuia.
a)
10. Obligația caracteristică a vânzătorului, dintr-o vânzare a lucrului altuia: a) se consideră executată în
cazul în care cumpărătorul, ca urmare a preluării bunului de la vânzător, se poate prevala cu succes de
art. 937 C. civ.; b) nu poate în niciun caz să rezulte dintr-o vânzare a unor bunuri de gen; c) se consideră
executată dacă cumpărătorul îl moștenește pe adevăratul proprietar; d) este afectată de o condiție pur
potestativă din partea vânzătorului.
a) b)
11. Riscul contractului de vânzare: a) nu este în niciun moment în sarcina vânzătorului, în cazul vânzării
lucrului altuia; b) este suportat de cumpărătorul pus în întârziere, în cazul vânzării lucrului altuia; c) are
drept consecință stingerea obligației de plată a prețului, dacă riscul este suportat de către vânzător; d)
este reglementat prin reguli de la care părțile nu pot deroga.
b) c)

2
12. În ce privește obligația de restituire izvorâtă dintr-un contract de depozit: a) aceasta nu poate forma
obiectul unei iertări de datorie a depozitarului de către deponent, întrucât, în acest caz, calificarea
contractului inițial încheiat nu ar mai fi aceea de depozit; b) aceasta se stinge, de regulă, în caz de pieire
fortuită a bunului depozitat, în cursul termenului depozitului; c) aceasta presupune, de regulă, ca
depozitarul să remită deponentului bunul depozitat, într-o stare corespunzătoare pentru folosința bunului
cu pricina, conform destinației sale uzuale; d) executarea acesteia poate fi, de regulă, suspendată, dacă
deponentul nu poate face dovada calității sale de proprietar.
b)
13. Suma de bani împrumutată trebuie restituită de îndată, la simpla cerere a împrumutătorului: a) în
toate cazurile când părțile nu au prevăzut niciun termen pentru restituire; b) în toate cazurile când părțile
au stipulat că suma trebuie restituită când va voi împrumutatul; c) în toate cazurile când părțile au stipulat
că suma trebuie restituită când împrumutatul va dispune de mijloacele necesare; d) în toate cazurile când
părțile au indicat sursa materială de care se va folosi împrumutatul, ca să execute obligația de restituire.
Niciun răspuns nu este corect
14. În materia contractului de comodat: a) obligația de conservare a bunului trebuie executată conform
unei diligențe care variază după cum comodantul este sau nu este remunerat; b) riscul lucrului, în ce
privește bunul împrumutat, este în sarcina comodatarului; c) riscul imposibilității fortuite de executare
a obligației de restituire este, de regulă, în sarcina comodantului; d) riscul contractului este, în mod
excepțional, în sarcina comodatarului, când acesta exercită un drept de retenție asupra bunului
împrumutat.
c)
15. Tranzacția: a) poate avea natura unui act unilateral; b) nu este susceptibilă de desființare prin
rezoluțiune sau reziliere; c) este întotdeauna nulă, ca act subsecvent, dacă este încheiată pentru
executarea unui act nul; d) judiciară nu este susceptibilă de nulitate.
Niciun răspuns nu este corect
16. În cazul contractului de schimb: a) copermutanții, de principiu, garantează pentru buna funcționare
a bunurilor schimbate; b) nu se poate invoca excepția de neexecutare, de regulă; c) copermutanții nu își
pot asuma vreo obligație pecuniară, fără ca aceasta să antreneze schimbarea naturii juridice a
contractului; d) obligațiile copermutanților nu pot purta asupra unor bunuri viitoare
Niciun răspuns nu este corect
17. În materie de locațiune de drept comun: a) dacă părțile nu au indicat în contract durata locațiunii,
oricare dintre ele poate denunța unilateral contractul prin notificare; b) neindicarea în contract a duratei
locațiunii împiedică, fără nicio excepție, moștenitorii locatarului să denunțe unilateral contractul de care
au luat cunoștință după moartea acestuia; c) în toate cazurile în care părțile nu au indicat în contract
durata locațiunii, tacita relocațiune determină încheierea unui nou contract pe durată nedeterminată; d)
în toate cazurile în care părțile nu au indicat în contract durata locațiunii, determinarea duratei se
realizează pe baza uzanțelor aplicabile.
Niciun enunț nu este corect.
18. În cadrul contractului de antrepriză, riscul pieirii fortuite a lucrării între finalizare și recepție
este suportat de către: a) beneficiar, dacă acesta a furnizat materialele; b) antreprenor, de regulă; c)
antreprenor, dar numai dacă nu a comunicat beneficiarului finalizarea lucrării; d) beneficiar, după
expirarea unei termen rezonabil pentru verificare și recepție, termen care curge de la comunicarea
privind finalizarea lucrării.

3
b)
19. În cazul contractului de rentă viageră: a) renta nu este, în principiu, sesizabilă; b) debirentierul
trebuie să plătească renta până la decesul celui pe durata vieții căruia a fost constituită, indiferent cât de
împovărătoare a devenit această prestație, nefiind aplicabile, în privința acestei obligații, regulile de la
impreviziune; c) în caz de moarte a debirentierului, obligația caracteristică de plată a rentei se transmite,
întotdeauna, moştenitorilor lui; d) contractul de rentă viageră este esențialmente aleatoriu.
Niciun enunț nu este corect.
20. În cazul tacitei relocaţiuni: a) se încheie un nou contract de locaţiune, pe durată nedeterminată;
b) se prelungeşte contractul iniţial pentru aceeaşi perioadă; c) se încheie un nou contract de locaţiune
pentru aceeaşi perioadă ca şi cel iniţial; d) pentru a o preveni, concediul trebuie să fie anunţat înainte de
expirarea termenului prevăzut în contract, şi fără respectarea termenului de preaviz.
a), d)