Dreptul transporturilor

Notiuni introductive Activitatea de transport poate fi definita ca fiind un sistem complex de mijloace tehnice specifice, utilaje, cai de comunicatie, ce reprezinta infrastructura deservita de un personal specializat si destinate deplasarii in timp si spatiu a lucrurilor sau persoanelor. Dreptul transporturilor cuprinde ansamblul de norme juridice, care reglementeaza activitatea profesionala desfasurata de transportatori, cu vehicule corespunzatoare, pentru a deplasa pe baze contractuale si pe baze legale bunuri si/sau persoane. Subiectele de drept sunt: transportatorul(operatorul de transport) si clientul(expeditorul). Orice transport consta in esenta intr-o prestare de servicii specifice executate cu scopul de a deplasa de la locul de pornire, la locul de sosire, pasagerii sau bunuri, cu vehicule corespunzatoare, in conditii de deplina siguranta. Clasificarea transporturilor 1.Dupa obiectul transportului:de marfuri/bunuri/persoane; 2.Dupa mijlocul de transport folosit:feroviare/rutiere/navale/aeriene/multimodale; 3.Dupa itinerariul parcurs:intern/international; 4.In functie de interesul social: -de interes public executat de operatorii de transport, licentiati in conditiile legii si in temeiul unui contract de transport; -in interes propriu(in folosul agentilor economici, in vederea realizarii scopului lor); -in interes personal. Principii comune aplicabile tuturor categoriilor de transport Fiecare mod de transport prezinta anumite particularitati determinate de caracterul propriu al caii si al mijlocului de transport utilizat, care impune reglementari distincte. In acelasi timp, toate categoriile de transport cu acelasi obiect de activitate, determina existenta unor principii si reglementari unitare aplicabile activitatii de transport. 1.Intreaga activitate de transport se desfasoara pe baza contractului de transport incheiat intre transportator si calator. 2.Prin incheierea contractului de transport se urmareste folosirea integrala, rationala si eficienta a mijloacelor de transport. 3.Executarea transporturilor are intotdeauna caracter oneros. 4.Pentru ca participantii la activitatea de transport sa-si indeplineasca intocmai obligatile care le revin, legea instituie raspunderea lor patrimoniala prin plata de penalitati, locatii si despagubiri.

Izvoarele dreptului transporturilor Izvoare de drept comun Dreptul comun il constituie reglementarile privind raporturile juridice izvorate din contractual de transport cuprinse in Codul Civil, in Titlul IX, ,,Diferite contracte special, capitolul XIII, Contractul de transport(art. 1955-2008). Includem in categoria izvoarelor comune si dispozitiile cuprinse in O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, republicata, cu modificarile urmatoare, care stabileste normele generale aplicabile modurilor de transport rutier, feroviar, naval si aerian, componentele retelei de interes national si european incluse in acestea, precum si atributiile si raspunderile
1

autoritatilor competente de reglementare, coordonare, control, inspectie si supraveghere, cu privire la activitatile de transport si la mijloacele de transport. Potrivit art 2 din O.G. 19/1997 sistemul national de transport are caracter strategic, constituie parte integranta a sistemului economic si social si are urmatoarele componente: -infrastructurile de transport aerian, rutier, feroviar si naval, destinate activitatilor de transport si activitatilor conexe transporturilor, precum si activitatilor privind administrarea acestor infrastructuri; -mijloacele de transport:mijloace mobile destinate deplasarii pe o cale de comunicatie rutiera, feroviara, navala sau aeriana; -operatorii de transport:transportatori romani sau straini, care au acces egal si nediscriminatoriu la infrastructura destinata accesului public; -sistemele de management ale traficului si sistemele de pozitionare si navigatie. Activitatea de transport este orientata de obiectivele sistemului national de transport enumerate in art.3 din O.G. 19/1997: -conectarea tuturor localitatilor la reteaua nationala de transport; -asigurarea dreptului la libera circulatie a cetatenilor; -asigurarea liberei circulatie a bunurilor; -asigurarea efectuarii transporturilor care privesc siguranta nationala; -asigurarea racordarii sistemului national de transport la sistemele internationale de transport; -participarea la dezvoltarea economica si sociala a tarii. In afara reglementarilor cu caracter general, exista si reglementari speciale aplicabile anumitor categorii de transporturi: 1.Transportul rutier-O.G. nr. 27-2011 privind transporturile rutiere; -Conventia referitoare la transportul international de marfuri pe sosele(CMR), Geneva, 1956, cu modificarile urmatoare. 2.Transportul feroviar-O.G. nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe caile ferate din Romania; -Conventia privind transporturile feroviare internationale(COTIF), Berna, 1980, cu modificarile urmatoare. 3.Transportul aerian-O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicata si modificata; -Conventia privind modificarea unor reguli referitoare la transportul aerian international, Montreal, 1999. 4.Transportul maritim-O.G. nr. 42/1997 privind transportul maritim si pe caile navigabile interioare, rep si modif; -Conventia privind transportul de marfuri pe mare, Hamburg, 1978.

Teoria generala a contractului de transport 1.Notiune. Natura juridica

Sediul materiei:art 1955-2008, Cod Civil. Potrivit art 1955, CC, in contractul de transport, o parte, numita transportator, se obliga, cu titlu principal, sa transporte o persoana sau un bun, dintr-un loc in altul, in schimbul unui pret pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obliga sa-l plateasca la timpul si la locul convenit. Din definitia legala, rezulta urmatoarele: -raportul juridic se stabileste intre transportator, pe de o parte, si pasager sau expeditor, pe de alta parte; -definitia legala face referire si la destinatarul marfurilor, desi acesta nu este parte in contract; Determinarea naturii juridice a contractului de transport are la baza analiza obligatiei fundamentale ce revine transportatorului, respectiv aceea de a deplasa marfa sau persoana de la punctul de plecare, la punctul de destinatie. Obligatia pe care si-o asuma transportatorul de a efectua deplasarea se face in schimbul unui pret platit de pasager, expeditor sau destinatar, fiind astfel intrunite elementele specifice unei prestari de servicii, respectiv, prestatia si remuneratia prestatiei. Transportatorul, similar prestatorului de servicii, se bucur de independenta juridica, fata de cealalta parte contractanta, el nu este prepusul clientului, ci isi desfasoara activitatea pe propriul risc, suportand consecintele neexecutarii. Asemanator oricarui contract de prestari de servicii, si contractul de transport este cu titlu oneros, remuneratia constituind cauza care il determina pe transportator sa aduca la indeplinire serviciul convenit. Fiind o specie a prestarilor de servicii, transportul prezinta unele caracteristici comune genului din care face parte: -prestatorul de servicii se bucura de independenta juridica fata de cealalta parte contractanta; -prestatorul de servicii(transportatorul) indeplineste contractul incheiat, pe propriul risc, suportand consecintele neexecutarii; in acest sens, art 1959, al 1, CC dispune ,,transportatorul nu poate exclude sau limita raspunderea sa, decat in cazurile prevazute de lege; -ca orice contract de prestari de servicii, contractul de transport este cu titlu oneros; in acest sens, art 1958, al2, CC prevede ca ,,dispozitiile se aplica transportului cu titlu gratuit numai in mod exceptional, adica in situatia in care transportatorul, in cadrul activitatii sale profesionale intelege sa-si ofere in mod gratuit serviciile sale publicului. Pe langa trasaturile comune oricarei prestari de serviciu, contractul de transport se individualizeaza prin caracteristici proprii: -activitatea de transport este o activitate care consta in deplasarea de persoane sau de marfuri; -transportatorul isi exercita activitatea ca pe o profesie de sine statatoare; -conducerea tehnica si comerciala a operatiunii-deplasarea de persoane sau de marfuri, fiind o activitate complexa, trebuie organizata si desfasurata in anumite conditii, sens in care intreprinderea prestatoareisi asuma, atat gestiunea comerciala(selectarea personalului, asigurarea de combustibil, alegerea mijlocului de transport), cat si gestiunea tehnica(elaborarea normativelor pentru parcurs si verificarea buneistari de functionare a mijlocului de transport); transportatorul exercita aceste gestiuni din proprie initiativa, sub autoritate personala si pe raspunderea sa; -autonomia contractului de transport-regimul sau juridic nu este influentat de conventiile existente intre transportator si expeditor, destinatar sau tert.
3

2.Caractere juridice
1.Contractul de transport este un contract numit, ceea ce se diferentiaza prin existenta dispozitiilor din CC si a reglementarilor speciale care privesc diferitele categorii de transporturi. 2.Contractul de transport de marfuri este un act juridic principal. Din punct de vedere economic, transportul apare ca o activitate accesorie. De cele mai multe ori, contractul de transport, este accesoriul necesar al unui contract de vanzare-cumparare, atunci cand predarea lucrului vandut se face in alt loc decat locul incheierii contractului de vanzarecumparare. Operatiunea de vanzare, care face posibil transportul, constituie raportul fundamental si se conjuga in mod necesar cu transportul, pentru ca marfurile sa ajunga de la vanzator la cumparator. Contractul de transport isi pastreaza autonomia, in sensul ca regimul sau juridic nu este influentat de valabilitatea raportului juridic fundamental. Deci, din punct de vedere juridic, contractul de transport este un act juridic principal, ceea ce inseamna ca ineficacitatea raportului fundamental nu atrage ineficacitatea contractului de transport. 3.Contractul de transport este un contract sinalagmatic-da nastere la obligatii reciproce si interdependente in sarcina partilor contractante(art 1171, CC). Specific, este faptul ca poate da nastere la obligatii si in sarcina unei persoane care nu este parte in contract. Fiind un contract sinalagmatic, contractul de transport produce efectele specifice contractelor sinalagmatice(rezolutiune, reziliere, exceptia de neexecutare). 4.Contractul de transport este un contract cu titlu oneros, fiecare parte urmarind o contraprestatie, in schimbul obligatiei asumate(art 1172, al 1, CC). Transportul se efectueaza in schimbul unui pret, prestabilit cel mai adesea de transportator. 5.Contractul de transport este un contract comutativ(partile cunosc inca din momentul incheierii, existenta si intinderea obligatiilor). 6.Caracterul real sau consensual al contractului de transport. Contractul de transport de persoane este consensual. Contractul de transport de marfa este un contract real, care nu poate lua nastere decat prin predarea efectiva a bunurilor transportatorului, care poate astfel sa-si execute obligatia principala, respectiv, obligatia de a-si deplasa marfa la destinatie. In acest sens, articolul 1956 din CC prevede ca dovada contractului de transport se face cu scrisoarea de trasura, recipisa de bagaje sau conosament. 7.Contractul de transport este un contract de adeziune, deoarece, cel mai adesea, termenul de executare si pretul nu se negociaza.

3.Partile(subiectele) contractului de transport

In contractul de transport de persoane, contractul se incheie intre transportator si calator/pasager. In transporturile de marfuri, contractul se incheie intre transportator si expeditor. Principalul subiect de drept este intreprinderea, care se angajeaza sa efectueze deplasarea de persoane sau de bunuri. In cazul in care transportul de marfuri se face in folosul unei alte persoane decat cea a expeditorului, in operatiune mai apare si o a treia persoana, numita destinatar. Destinatarul, desi nu este parte in contract, dobandeste anumite drepturi, motiv pentru care, pozitia sa juridica a generat discutii si interpretari diferite. Pozitia juridica a destinatarului isi gaseste reflectare mai apropiata in teoria potrivit careia poate fi socotit titular de drepturi autonome nascute direct din contractul de transport. Destinatarul dobandeste aceste drepturi fata de transportator, inca de la incheierea contractului, insa aceste drepturi sunt subordonate unui termen suspensiv si sunt supuse unei conditii rezolutorii. Astfel, drepturile destinatarului nu pot fi exercitate impotriva transportatorului inca de la data
4

incheierii contractului de transport, ele fiind suspendate pana la sosirea marfii la destinatie(termenul suspensiv). Pe de alta parte, expeditorul poate revoca drepturile destinatarului, inlocuindu-l cu un alt destinatar pe parcursul traseului pe care il strabate marfa(conditia rezolutorie). In toate situatiile, din momentul in care isi exercita drepturile nascute din contractul de transport, destinatarul devine si subiectul unor obligatii.

4.Conditii de validitate ale contractului de transport

Conditii de fond-sunt cele din dreptul comun, prevazute in art 1179 CC, respectiv:capacitatea de a contracta, consintamantul partilor, un obiect determinat si licit, cauza licita si morala. In privinta capacitatii, se aplica dispozitiile din dreptul comun. In cazul transportatorului, persoana juridica, acesta trebuie sa aiba ca obiect de activitate obisnuita transportul. Capacitatea calatorului este nesemnificativa. Consintamantul, in materie de transport, atat oferta transportatorului, cat si acceptarea cocontractantului, prezinta anumite particularitati:transportatorul, indeplinind un serviciu de interes general se gaseste intr-o stare de oferta permanenta fata de public, care formeaza o entitate globala, un numar nedeterminat de persoane care recurg la prestatiile acestuia. De regula, transportatorul trebuie sa dea curs oricarei cereri de a efectua un transport, daca nu are un motiv intemeiat de refuz(art 1958, al2 CC). Acceptarea pe care o exprima calatorul sau expeditorul, consta intr-o simpla adeziune, acestia fiind obligati de a respecta instructiunile transportatorului. Obiectul contractului de transport consta in prestatia transportatorului de a deplasa marfa sau persoana. Este nul contractul de transport care are ca obiect deplasarea unui lucru imposibil de realizat sau deplasarea unui lucru pentru care exista o interdictie absoluta. De asemenea, transportul trebuie sa fie determinat sau determinabil in elementele sale caracteristice, si anume:marfa de transportat, statia de plecare si de destinatie, traseul etc. Cauza trebuie sa fie licita si morala. Conditii de forma Contractul de transport se incheie prin simplul acord de vointa, iar dovada incheierii lui se face prin inscris. Documentul in care se materializeaza contractul de transport poarta denumirea generica de document de transport. Documentul de transport se semneaza de expeditor si trebuie sa cuprinda: mentiuni privind identitatea expeditorului, transportatorului si destinatarului, identificarea bunurilor transportate, calitatea marfii, obligatiile transportatorului(in document trebuie precizat punctul de plecare si de destinatie, intrucat obligatia principala a transportatorului este aceea de a deplasa marfurile la destinatie), locul si dat de luare in primire a marfurilor, pretul si termenul transportului, documentele suplimentare care trebuie sa insoteasca transportul. Pe langa aceste mentiuni obligatorii, documentul de transport mai poate contine si unele mentiuni facultative, cum ar fi: itinerariul, clauza penala, clauza de jurisdictie etc.

5.Efectele contractului de transport Executarea oricarui contract de transport prezinta anumite particularitati: -executarea propriu-zisa a contractului de transport este precedata de executarea anumitor obligatii ale transportatorului sau, dupa caz, ale expeditorului;

-partile contractului de transport au obligatii diferite in raport cu 3 momente distincte in executarea contractului, respectiv, la locul de pornire, de-a lungul traseului pe care il parcurge marfa si la destinatie; -expeditorul si in anumite situatii exceptionale si destinatarul au dreptul de a modifica unilateral contractul de transport; -din contractul de transport de marfuri pot rezulta obligatii si in sarcina unei terte persoane, straine de contract, respectiv destinatarul.

Obligatiile partilor
I.La punctul de pornire: 1.Obligatiile expeditorului-indatoririle acestuia se refera la pregatirea conditiilor materiale si juridice necesare deplasarii marfii: -alegerea tipului de transport; -predarea marfii in vederea transportului(obligatia trebuie executata la locul si in conditiile convenite prin clauzele contractuale sau, potrivit practicilor statornicite intre parti; locul predarii marfii difera in functie de felul transportului; data predarii marfii trebuie respectata, orice intarziere fiind penalizata cnf clauzelor contractuale pentru imobilizarea mijlocului de transport); -incarcarea marfii in mijlocul de transport(incarcarea trebuie sa tina seama de capacitatea mijlocului de transport); -colaborarea la intocmirea documentului de transport-potrivit art 1961 coroborat cu art 1967, CC, expeditorul trebuie sa completezesi sa predea transportatorului documentul de transport, precum si celelalte documente necesare efectuarii transportului; -plata pretului-pretul se plateste de expeditor, daca nu se prevede altfel prin contract sau prin lege speciala. 2.Obligatiile transportatorului -acceptarea cererii de transport-deoarece transportatorul se afla in stare permanenta de oferta de servicii adresate publicului, el trebuie in principiu sa dea curs oricarei cereri de a efectua un transport, daca nu are un motiv intemeiat de refuz; -procurarea unui mijloc de transport corespunzator-transportatorul trebuie sa asigure cerintele tehnice independent de orice verificare efectuata de cocontractant;momentul punerii la dispozitie a mijlocului de transport si locul unde urmeaza sa se faca incarcarea marfurilor se stabilesc in contract; -luarea in primire a marfurilor de catre transportator-data si locul acestei operatiuni concid cu data si locul stabilit pentru predarea marfurilor de catre expeditor; -incarcarea marfurilor in mijlocul de transport-aceasta obligatie revine transportatorului numai daca partile s-a inteles in acest sens;in toate cazurile insa, transportatorul stabileste normele de incarcare si de stivuire; -eliberarea documentului de transport-se intocmeste in 3 exemplare originale, unul pentru transportator, unul pentru expeditor, iar unul insoteste marfa; in lipsa acestuia, transportatorul are obligatia sa elibereze expeditorului, la cererea acestuia o recipisa de primire a marfurilor;

II.In cursul deplasarii De cele mai multe ori, deplasarea marfii decurge in conditiile initial convenite. Exista insa situatii, care influenteaza modul normal de desfasurare al transportului, motiv pentru care trebuie sa distingem, din punct de vedere a executarii obligatiei de deplasare, 3 situatii:
6

-transporturi efectuate in conditiile initial convenite; -transporturi modificate; -transporturi deficitare(perturbate). Transporturi efectuate in conditiile initial convenite 1.Obligatiile expeditorului-nu are nici o obligatie, el asteptand ca transportatorul sasi indeplineasca obligatia principala, respectiv, aceea de a deplasa marfa la destinatie; in mod exceptional, expeditorul poate fi obligat sa puna la dispozitia transportatorului insotitori. 2.Obligatiile transportatorului -obligatia de a transporta marfurile pana la destinatie; -parcurgerea rutei prestabilite; -respectarea duratei transportului-daca termenul in care trebuie efectuat transportul, nu a fost determinat de parti, se tine seama de practicile statornicite intre parti, de uzantele aplicate la locul de plecare sau, in lipsa acestora, se stabileste potivit imprejurarilor(art 1969, CC); -conservarea bunurilor pana la destinatie-aceasta obligatie rezulta din dispozitiile prevazute in art 1979, al 1 si 2, CC. Transporturi modificate prin vointa expeditorului-dispozitiile din CC ingaduie, in anumite conditii modificarea contractului de transport prin vointa unilaterala a expeditorului, exprimata printr-un act juridic numit contraordin; temeiul juridic al acestei modificari rezulta din dispozitiile art 1270, CC, ,,contractul, valabil incheiat, are putere de lege intre partile contractante(principiul fortei obligatorii). Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor sau din cauze autorizate de lege. Asemenea cauze autorizate de lege sunt: -dreptul de dispozitie ulterioara-art 1973,CC-expeditorul are dreptul, prin dispozitie ulterioara scrisa, sa retraga inainte de plecare, bunul ce trebuia transportat, sa-l retraga in cursul transportului, sa amane predarea lui catre destinatar ori sa dispuna inapoierea lui la punctul de plecare, sa schimbe persoana destinatarului ori locul de destinatie sau sa dispuna o alta modificare a conditiilor de executare a transportului; -suspendarea transportului-art 1970, CC-expeditorul poate suspenda transportul si poate cere restituirea bunului sau predarea altei persoane. In toate situatiile, modificarile contractului de transport, pe care expeditorul le comunica prin contraordin, sunt obligatorii pentru transportator, expeditorul fiind obligat sa repare daunele pe care o asemenea masura le poate cauza transportatorului. Transporturi deficitare(perturbate)-situatii in care exista impiedicari la executarea transportului in conformitate cu dispozitiile art 1971,CC. In caz de impiedicare la transport, transportatorul are dreptul sa ceara instructiuni expeditorului, iar in lipsa acestuia sa transporte bunul la destinatie, modificand traseul. In acest caz din urma, daca nu a fost o fapta ce ii este imputabila, transportatorul are dreptul de a pretinde pretul transportului. Expeditorul, instiintat de ivirea impiedicarii, poate denunta contractul, platind insa transportatorului, toate cheltuielile facute. Daca expeditorul nu raspunde transportatorului in termen de 5 zile de la primirea instiintarii, transportatorul poate pasta bunul in depozitul propriu sau il poate depozita la o terta persoana. In cazul in care depozitarea nu este posibila sau exista pericolul dca bunul sa se deterioreze, ori valoarea acestuia nu poate acoperi pretul transportului, transportatorul are posibilitatea de a valorifica bunul. Din pretul obtinut se scade suma datorata transportatorului, iar restul se pune la dispozitia expeditorului. Daca pretul obtinut este mai mic decat suma datorata, transportatorul va avea un drept de creanta impotriva expeditorului pentru diferenta.

III.La destinatie
1.Obligatiile transportatorului: -obligatia de predare si informare-transportatorul este obligat sa puna marfurile transportate la dispozitia destinatarului sau posesorului documentului de transport la ordin sau la purtator; Daca destinatarul nu poate fi identificat, refuza sau neglijeaza preluarea bunurilor, ori exista neintelegeri privind preluarea bunurilor intre mai multi destinatari, transportatorul are obligatia de a notifica expeditorul pentru a lua masuri urgente. Daca expeditorul nu raspunde in termen de 15 zile, transportatorul poate returna marfa expeditorului pe cheltuiala acestuia sau poate proceda la vanzarea marfurilor. transportatorul are dreptul sa refuze eliberarea marfurilor, daca nu-si primeste sumele de bani conform contractului. -descarcarea marfurilor din mijlocul de transport-de regula, aceasta este obligatia destinatarului, dar, prin conventia partilor, poate fi si o obligatie a transportatorului. 2.Obligatiile destinatarului-destinatarul, desi nu este parte in contract, este tinut sa respecte clauzele acestuia odata ce l-a acceptat -constatarea starii bunului-la luarea in primire a marfurilor, destinatarul are obligatia de a verifica documentele de transport si starea marfurilor; daca in urma controlului cantitativ si calitativ se constata pierderi sau avarii, acestea raman in sarcina transportatorului; in caz de neintelegere, instanta, la cererea uneia dintre parti, poate dispune efectuarea unei expertize; de asemenea, se poate dispune masura secgestrului sau depozitarea marfurilor intr-un depozit public, sau in lipsa, in alt loc. Daca pastrarea marfurilor poate produce pagube mari, instanta poate dispune vanzarea acestora; hotararea prin care s-a dispus vanzarea trebuie comunicataceleilalte parti sau reprezentantului acesteia, inainte de punerea in executare, daca unul dintre acestia se afla in localitate. In caz contrar, hotararea va fi comunicata in termen de 3 zile de la punerea in executare. -plata sumelor datorate; -descarcarea mijlocului de transport-descarcarea se ealizeaza in timpul stabilit in contract, sub sanctiunea platii de penalitati.

6.Regimul juridic al marfii transportate

In cursul transportului, transportatorul devine titular al unor drepturi asupra marfii transportate, drepturi care decurg din faptul material al detinerii ei, ca efect al predarii de catre expeditor la punctul de pornire. 1.Detentia exercitata de transportator asupra marfii-potrivit art. 918, CC sunt detentori precari persoanele care stapanesc bunul in temeiul unui contract, in baza caruia au dobandit stapanirea asupra bunului, fara a le fi transmis insa, si dreptul de proprietate; detentorul stapaneste bunul in fapt, dar nu pentru sine, ci pentru altul, fiind lipsit de elementul animus. Transportatorul este un detentor al marfurilor aflate in curs de transport, adica un posesor precar al acestora; el dobandeste indreptatirea de a exercita puterea asupra marfii, in virtuteacontractului de transport. Momentul final al acestei dtentiuni coincide cu predarea marfurilor la destinatie. 2.Dreptul de retentie al transportatorului asupra marfii potrivit art 2495, CC, cel care este dator sa remita sau sa restituie bunul, poate sa il retina, cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa, izvorata din acelasi raport de drept, sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut cu acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. Potrivit art. 1980, al 1, CC, destinatarul nu poate intra in posesia bunurilor transportate, decat daca plateste transportatorului sumele datorate potrivit contractului. Posibilitatea transportatorului de a-si exercita acest drept, este limitata numai la
8

situatia in care destinatarul recunoaste creanta si nu o onoreaza. In situatia in care destinatarul consemneaza si suma pretinsa de transportator, acesta nu mai are dreptul sa refuze eliberarea marfii. In acest sens, articolul 1980, al 2, CC dispune ca, in caz de neintelegere asupra sumelor datorate, destinatarul poate prelua bunurile transportate, daca plateste transportatorului suma pe care sustine ca o datoreaza acestuia si consemneaza diferenta pretinsa de transportator la o institutie de credit.

Gajul transportatorului asupra marfii transportate Potrivit Art. 1982, al. 1 C.civ., pentru garantarea creantelor sale, transportatorul se bucura cu privire la bunul transportat de drepturile unui creditor gajist cat timp detine acel bun. Dreptul de gaj al transportatorului poarta asupra marfurilor transportate si garanteaza creanta rezultata din contractul de transport cu conditia ca marfurile sa apartina debitorului si sa se afle in detentia transportatorului. Prin urmare, transportatorul are drepturile unui creditor gajist cat timp marfurile nu au fost predate destinatarului. Aceasta conditie nu reprezinta altceva decat o aplicatie a dispozitiilor cu caracter general referitoare la gaj. Astfel, Art. 2485, al 1 din C. civ prevede ca aceasta garantie, gajul, se obtine cat timp bunul nu a fost predat. De la aceasta regula, in materie de transport, exista o exceptie, in sensul ca transportatorul poate exercita drepturile creditorului gajist chiar daca a predat marfurile, insa numai in 24 de ore si numai daca marfurile se mai afla in detentia destinatarului.

7.Raspunderea transportatorului
Reglementarile interne si uniforme in materie de transporturi prevad fara exceptie ca transportatorul raspunde pentru pierderile cantitative si calitative ale marfii, precum si pentru intarzierea in livrare ( pentru depasirea termenului de livrare ). Deosebirile se remarca in special in ceea ce priveste despagubirea datorata, conditiile de acordare a despagubirii, posibilitatile de exonerare si procedura de angajare a raspunderii. Indiferent de felul transportului, reglementarile interne si uniforme instituie principiul limitarii de raspundere. In conformitate cu dispozitiile din Codul civil transportatorul va fi obligat sa acopere valoarea reala a lucrurilor pierdute fara ca despagubirea sa poata depasi limitele stabilite prin legea speciala. De la regula ca raspunderea transportatorului este limitata, exista si exceptii, in sensul ca in anumite situatii, expres prevazute de lege, raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat este integrala. Spre exemplu, limitele stabilite in legea speciala pot fi depasite daca se dovedeste ca paguba este rezultatul unei actiuni sau omisiuni comisa fie cu intentia de a cauza aceasta pierdere, fie in cunostinta de cauza ca aceasta paguba s-ar putea produce.

Contractul de transport de marfuri pe calea ferata in trafic intern

1.Sediul materiei:O.U.G. nr 12/1998 privind transportul .., Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania aprobat prin O.G. nr. 7/2005; Contractul de transport pe cale ferata se incheie si se executa in conformitate cu CC, c Regulamentul privind transportul pe caile ferate din Romania, acordurile si conventiile la care Romania este parte. Privind art 37, al 1 din Regulament, contractul de transport feroviar reprezinta intelegerea dintre operatorul de transport feroviar si client, prin care, primul, se angajeaza sa transporte marfa cu titlu oneros si sa o predea la destintie destinatarului. Calitatea de operator de transport feroviar in trnsportul de marfuri apartine societatii nationale de transport feroviar de marfa ,,C.F.R. Marfa cu statut de societate comerciala, avand ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de marfuri. Cealalta parte, clientul(expeditorul) poate fi in principiu, orice persoana fizica sau juridica ale carei interese reclama incheierea unui contract de transport pe calea ferata. 2.Obiectul contractului de transport feroviar Din punct de vedere al transportatorului, obiectul contractului consta in prestatia acestuia de a deplasa marfa incredintata de expeditor la destinatie, iar obiectul derivat il constituie marfurile transportate pe calea ferata. In principiu, orice marfa poate fi deplasata pe calea ferata. Exceptiile de la aceasta regula privesc marfurile excluse de la transport(exp.:marfuri, care, datorita dimensiunilor sau modului de ambalare nu pot fi manipulate in instalatiile de care dispune serviciul de cale ferata) si marfurile admise la transport in conditii speciale. Contraprestatia expeditorului consta in plata tarifului de transport, care se stabileste diferentiat in raport cu felul expeditiei, respectiv tarif pentru vagoane complete, pentru coletarie si mesagerie. 3.Incheierea contractului de transport pe calea ferata Initiativa incheierii apartine expeditorului, care, in acest sens va adresa o camanda scrisa transportatorului, prin care solicita punerea la dispozitie a unuia sau mai multor mijloace de transport. Comanda trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni: -statia de expeditie; -statia de destinatie; -felul marfii, cantitatea; -data si locul de incarcare; -tipul mijlocului de transport; -rechizitele necesare de incarcare. Acceptarea comenzii de catre transportator se face prin semnatura si tampila sau prin mijloace electronice. Potrivit art 37, al 2 din Regulament, contractul se onsidera incheiat daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: -operatorul a primit marfa incarcata in mijlocul de transport impreuna cu scrisoarea de trasura completata de expeditor in rubricile care ii sunt rezervate si semnata de acesta; -operatorul a aplicat tampila cu data pe toate exemplarele scrisorii de trasura;

4.Forma contractului

10

Regulamentul prevede incheierea contractului de transport in forma scrisa, ceruta ad probationem, prin completarea unui formular tipizat care poarta denumirea de scrisoare de trasura. Forma scrisa faciliteaza proba contractului, iar operatiunea de primire a marfii, fiind un fapt, va putea fi dovedita cu orice mijloc de proba admis de lege. Art 37, punctul 3, prevede ca inexactitatile din scrisoarea de trasura sau pierderea acesteia nu afecteaza nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport. Scrisoarea de trasura se completeaza de expeditor sau prin grija acestuia, cu exceptia unor rubrici, care vor fi completate de transportator si constituie inscrisul doveditor al contractului. In mod obligatoriu, scrisoarea de trasura cuprinde urmatoarele mentiuni: -data intocmirii; -numele si adresa expeditorului; -denumirea statiilor de expeditie si de destinatie; -numele si adresa destinatarului; -denumirea marfii; -enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura necesare indeplinirii formalitatilor administrative; -numarul mijlocului de transport; -masa bruta a marfii; -alte elemente care permit determinarea cantitatii de marfa; -mentiunea privind modul de plata; -indicatia ca transportul este supus regulamentului; -numele si adresa operatorului de transport feroviar care a incheiat contractul de transport. Expeditorul raspunde de exactitatea indicatiilor sale sau inscrise prin grija sa in scrisoarea de trasura prin suportarea consecintelor pagubitoare care ar rezulta din faptul ca aceste declaratii sunt incorecte, inexacte sau au fost inscrise in alte rubrici decat cele rezervate special fiecareia dintre ele in cuprinsul scrisorii de trasura. 5.Executarea contractului de transport pe calea ferata Se vor retine 3 aspecte: 1.Plata tarifului de transport; 2.Executarea contractului intr-un anumit termen; 3.Eliberarea marfurilor la destinatie. 1.Plata tarifului de transport Principala obligatie care revine expeditorului este plata tarifului si taxelor datorate transportatorului. Debitorul acestei obligatii este de regula expeditorul, dar este posibil ca aceasta obligatie sa revina in tot sau in parte si destinatarului. Potrivit art 40 al 2 din Regulament, chiar si in situatia in care tarifele sunt puse in sarcina destinatarului, expeditorul poate fi tinut la plata acestora, daca destinatarul nu a cerut livrarea marfurilor sau predarea scrisorii de trasura si nici nu a modificat contractul. Daca pretul transportului nu poate fi stabilitin momentul predarii marfii, trnsportatorul are dreptul sa pretinda depunerea unei sume de bani, urmand ca decontul cu expeditorul sa se faca la destinatie, dupa eliberarea marfurilor. 2. Executarea contractului intr-un anumit termen Termenul de executare al contractului de transport reprezinta intervalul de timp in care, operatorul de transport feroviar se obliga sa execute transportul marfurilor si se calculeaza din momentul predarii marfurilor, pana in momentul sosirii acestora la destinatie. In transportul feroviar, termenele sunt expres prevazute de lege, care prevede obligatia operatorului de a parcurge o anumita distanta intr-o anumita perioada de timp, in functie de conditiile tehnice pe care le ofera infrastructura si in raport de natura marfurilor predate la trnsport.potrivit ar 50 din Regulament, termenul de executare al contractului de transport se compune din: termenul de expediere(24h) +termenul de transport propriu-zis calculat pentru
11

fiecare fractiune indivizibila de 400km(48h/400km)+termenul suplimentar de 24h, care se acorda o singura data pentru trecerea de pe liniile principale pe liniile secundare si invers. Regulamentul prevede posibilitate modificarii acestor termene, in sensul prelungirii sau suspendarii. Termenele se prelungesc de drept cu durata stationarii necesare pentru verificarea marfii, pentru indeplinirea formalitatilor administrative, tratamente speciale ce trebuie acordate marfurilor. Cauza si durata acestor prelungiri se menyioneaza in scrisoarea de trasura, putand fi dovedite prin orice mijloace de proba admise de lege. Termenele de executare se suspenda sambata, duminica si in zilele de sarbatoare legala, daca operatorul nu lucreaza in aceste zile si a facut public acest lucru. 3.Eliberarea marfurilor la destinatoie Dupa efectuarea trnsportului propriu-zis, marfa se preda destinatarului indicat in scrisoarea de trasura. Potrivit Regulamentului, obligatia de eliberare a marfurilor se considera executata daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: -marfa a fost predata destnatarului(destinatarul are obligatia de a descarca mijlocul de transport sau de a suporta cheltuielile ocazionate de aceasta operatiune); -scrisoarea de trasura a fost predata destinatarului; -creantele nascute din contractul de transport au fost achitate;

6.Modificarea contractului de transport feroviar Modificarea poate fi initiata, fie de expeditor, fie de destinatar, sau poate fi determinata de imposibilitatea obiectiva a transportatorului de a fi executat contractul. Modificarea de catre expeditor-expeditorul poate modifica contractul de transport prin dispozitii ulterioare, indicand retragerea marfii, oprirea marfurilor pe parcurs, amanarea eliberarii marfii, schimbarea destinatarului etc. toate aceste indicatii vor fi respectate de operatorul de transport feroviar, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: -dispozitiile expeditorului nu au ca efect divizarea expeditiei; -expeditia nu a fost eliberata destinatarului; -dispozitia de modificare a fost facuta in forma prestabilita de calea ferata, respectiv a fost efectuata si semnata de expeditor pe duplicatul scrisorii de trasura ce trebuie prezentat operatorului. Nerespectarea conditiei de forma atrage nulitatea modificarii. In conformitate cu dispozitiile din Regulament, contractul poate fi modificat si din initiativa destinatarului, daca expeditorul nu a luat in sarcina sa tarifele aferente transportului si daca nu a facut pe scrisoare mentiunea ,,destinatar neautorizat sa dea indicatii ulterioare. Modificarea contractului de transport datorita unor imprejurari care fac imposibila executarea transportului in conditiile initiale Distingem intre 2 situatii, respectiv: -impiedicarea la transport; -impiedicarea la eliberare. Cauzele care pot constitui impiedicari la transport sunt: -calamitati naturale; -perturbari de serviciu. In aceste situatii, transportatorul feroviar are urmatoarele posibilitati: -sa modifice itinerariul pentru a ajunge la destinatia indicata in contract, fara a percepe tarife suplimentare; -sa ceara instructiuni de la expeditor, acesta avand obligatia de a raspunde in termen de 72 ore. Daca expeditorul nu raspunde, transportatorul va proceda potrivit normelor aplicabile in cazul impiedicarii la eliberare.
12

Dupa efectuarea transportului si ajungerea marfurilor la destinatie, pot interveni anumite situatii, care impiedica transportatorul de a-si executa obligatia de eliberare a marfurilor. Aceste situatii se pot datora, fie refuzului destinatarului de a primi marfa, fie imposibilitatii identificarii sale, fie altor cauze. In aceste situatii, transportatorul este obligat sa instiinteze pe expeditor pentru a-i cere instructiuni. Daca expeditorul nu raspunde solicitarii transportatorului de a da instructiuni, acesta este indreptatit sa vanda marfa. 7.Raspunderea transportatorului feroviar Tranportatorul raspunde pentru executarea transportului si pentru integritatea marfurilor pe intregul parcurs, pana la eliberare. Raspunderea transportatorului acopera perioada in care marfurile se afla in detentia sa. Daca pagubele s-au produs in acest interval de timp, transportatorul este prezumat a fi in culpa. In general, raspunderea transportatorului feroviar poate fi antrenata pentru: 1.Pierderea totala sau partiala a marfii; persoana indreptatita sa pretinda marfa poate, fara a avea de facut alte dovezi, sa o considere pierduta, daca nu a fost eliberata in termen de 30 zile de la implinirea termenului de executare a contractului de transport. In toate cazurile in care marfa nu este eliberata in termen de 30 zile de la implinirea termenului de executare a contractului de transport, opereaza o prezumtie de pierdere din culpa transportatorului. Prin derogare de la dreptul comun, care instituie principiul reparatiei integrale, transportatorul feroviar va fi obligat sa acopere numai paguba efectiva, nu si castigul nerealizat. Deci, transportatorul trebuie sa plateasca o despagubire calculata dupa factura sau dupa pretul curent al marfii. Pe langa despagubirile pentru pierdere, transportatorul va restitui tariful de transport, taxele vamale si alte sume de bani platite de expeditor. Pentru ca legea nu distinge, tariful de transport se restituie integral, indiferent ca este vorba de pierdere totala sau partiala a marfii. 2.Avarii. constituie avarie orice depreciere a calitatii marfii, survenita pe parcursul transportului, astfel incat, in momentul ajungerii la destinatie marfurile numai prezinta aceleasi caracteristici tehnico-conomice, ca in momentul predarii lor la transport. Sarcina probei ca avaria s-a produs in timpul transportului si din culpa transportatorului, incumba reclamantului(sarcina probei este rasturnata). Gradul de depreciere al marfii se stabileste prin proces verbal de constatare a avriei incheiat de transportator in prezenta destinatarului sau prin expertiza. Despagubirea se calculeaza prin aplicarea la valoarea marfii a procentului de avariei constatat. 3.Depasirea termenului de executare a contactului de transport. In caz de intarziere, transportatorul trebuie sa plateasca 2% din tariful de transport incasat pentru fiecare zi de intarziere, fara ca suma totala sa poate depasi jumatate din pretul incasat. Pentru obtinerea acestei despagubiri nu este necesara dovada unui prejudiciu rezultat din intarziere. Daca insa, se face si dovada unui astfel de prejudiciu, despagubirea poate sa fie mai mare. In nici un caz, despagubirea nu poate depasi tariful de transport incasat.

Exonerarea de raspundere Transportatorul feroviar este scutit de raspundere in 2 ipoteze distincte: -pierderea, avarierea sau depasirea termenului de executare a avut drept cauza culpa expeditorului, o dispozitie data de expeditor, un viciu propriu al marfii sau alte imprejurari pe care transportatorul nu le putea prevedea si ale caror consecinte nu le putea evita. -existenta si constatarea unei diferente intre cantarul folosit la primirea marfurilor si cel folosit la destinatie. In ambele ipoteze, transportatorul este scutit de raspundere, cu conditia ca, mijlocul de transport inchis sa fi ajuns la destinatie, cu sigiliile intacte, iar marfurile incarcate in mijlocul
13

de transport inchis, cu semnele sau marcajele intacte. Regulamentul mai prevede si alte cauze de exonerare de raspundere rezultate din riscuri speciale, inerente transportului feroviar de marfuri. Exemple: -cauze naturale; -operatiuni de incarcare/descarcare efectuate de expeditor sau destinatar; -lipsa insotitorului in transporturile ce trebuie insotite etc. Dovada ca pierderea, avaria sau intarzierea se datoreaza acestor cauze, cade in sarcina transportatorului feroviar. 8.Actiuni izvorate din contractul de transport pe calea ferata Potrivit Regulamentului, exercitarea actiunii impotriva transportatorului feroviar este conditionata de formularea unei reclamatii administrative. Nerespectarea acestei proceduri prealabile duce la respingerea actiunii ca inadmisibila. Termenul de formulare al reclamatiei este de 3 luni de la data incheierii contractului de transport. Transportatorul feroviar are la dispozitie 3 luni pentru a solutiona reclamatia, perioada in care cursul prescriptiei este suspendat. In cazul in care reclamatia este respinsa sau nu este solutionata in temen de 3 luni, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs anterior formularii reclamatiei. Daca reclamatia administrativa a fost respinsa, persoana ndrptatita(exp sau dest) poate sa introduca actiune in justitie. Dreptul la ctiune impotriva tarnsportatorului feroviar se stinge daca marfa este acceptata fara obiectiuni. De la aceasta regula, exista si exceptii: -in caz de pierderi partiale sau avarii, daca constatarile nu s-au putut face din culpa transportatorului; -pentru pagube neaparente a caror existenta a fost constatata dupa primirea marfurilor in cel mult 5 zile de la acceptarea acestora; -daca se dovedeste ca paguba a rezultat din dolul sau culpa(intentie) grava a transportatorului. Tremenul de prescriptie este de 1 an si incepe sa curga pentru daune partiale sau avarie, din ziua in care s-a predat marfa. Pentru pierdere totala, termenul incepe sa curga din a 30-a zi calculata de la data cand marfa trebuia sa ajunga la destinatie.

!!!In transportul feroviar international sunt aplicabile dispozitiile Conventiei referitoare la transportul feroviar international, adoptata la Berna, in 1980(COTIF). Regulile CIM=dispozitiile Conventiei transportului de marfuri.

Contractul de transport rutier de marfuri in trafic intern si international

14

Activitatea de transport rutier este reglementata prin dispozitiile cuprinse in O.G. nr 27/2011 privind transportul rutier. Potrivit art 77 din O.G. 27/2011, transporturile rutiere publice de marfuri efectuate cu vehicule in trafic national, se realizeaza in conformitate cu dispozitiile din Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele, adoptata la Geneva, in 1956, ratificata in 1972 de Romania(Conventia CMR). 1.Incheierea contractului de transport rutier Contractul se incheie prin oferta facuta de o parte si acceptarea ei de catre cealalta parte si prin predarea efectiva a marfurilor transportatorului. Contractul se constata prin scrisoarea de trasura intocmita in 3 exemplare originale, semnata de expedotor si transportator. Primul exemplar se retine de expeditor; cel de-al doilea exemplar insoteste marfa, iar al treilea ramane la transportator. Forma scrisa este ceruta ad probationem, deoarece pierderea sau lipsa scrisorii de trasura nu afecteaza nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport. Mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda scrisoarea de trasura sunt expres prevazuta in art 6 din Conventia CMR si pot fi grupate in: -mentiuni obligatorii; -mentiuni circumstantiale; -mentiuni facultative.. Mentiuni obligatorii: -data si locul intocmirii scrisorii de trasura; -numele si adresa expeditorului; -numele si adresa transportatorului; -data si locul predarii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia; -numele si adresa destinatarului; -descrierea marfii; -instructiunile necesare indeplinirii anumitor formalitati; -indicatia ca transportul se supune dispozitiile din Conventia CMR. Mentiuni circumstantiale inscrise in scrisoarea de trasura atunci cand transportul urmeaza a se efectua in anumite conditii specifice permise de Conventia CMR: -interzicerea transportarii; -valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta un interes special la eliberare; -termenul in care trebuie finalizat transportul. Mentiuni facultative-partile pot insera in scrisoarea de trasura orice mentiune ce o considera utile(exp: in transportul international, partile pot insera o clauza atributiva de jurisdictie). Scrisoarea de trasura face dovada pana la proba contrara a conditiilor contractului si a primirii marfurilor de catre transportator. 2.Continutul contractului de transport de marfuri Drepturile si obligatiile expeditorului: -are obligatia completarii corecte a rubricilor din scrisoarea de trasura, fiind raspunzator pentru orice dauna cauzata transportatorului datorita insuficientei sau inexactitatii acestor date -are obligatia de a ambala corespunzator marfa, fiind raspunzator fata de transportator pentru toate daunele pricinuite persoanelor, vehiculelor sau altor marfuri; de la aceasta regula face exceptie situatia in care viciile au fost aparente sau cunoscute de transportator si acesta nu a facut nici o rezerva;
15

-in transportul international, este obligat sa anexeze la scrisoarea de trasura documentele necesare indeplinirii formalitatilor vamale si sa furnizeze transportatorului toate informatiile cerute, fiind raspunzator pentru toate daunele ce ar rezulta din lipsa sau insuficienta acestor informatii; -daca la transport sunt predate marfuri periculoase, expeditorul are obligatia de a-l informa pe transportator cu privire la caracterul periculos al marfurilor, indicandu-i eventual masurile care trebuie luate; -are dreptul sa declare in scrisoarea de trasura contra unui supliment de pret, o anumita valoare a marfii sau o suma cu titlu de interes special la eliberare, angajand in acest fel raspunderea transportatorului peste limita stabilita de conventie; -are obligatia de a plati pretul transportului, daca in contract nu s-a prevazut altfel; -expeditorul are dreptul ca ceara verificarea de catre transportator a masei brute a marfurilor si a continuturilor coletelor; transportatorul poate pretinde expeditorului sa-i plateasca aceste operatiuni de verificare. Drepturile si obligatiile transportatorului: -are obligatia de a pune la dispozitia expeditorului autovehicolul la termenul stabilit; -la primirea marfii, transportatorul trebuie sa verifice exctitatea mentiunilor din scrisoarea de trasura referitoare la cantitatea si starea aparenta a marfurilor si a ambalajului; daca constata anumite neconcordante sau daca nu are mijloace rezonabile pentru a verifica exactitatea mentiunilor din scrisoarea de trasura, are dreptul de a face rezervele corespunzatoare de aceasta; -in situatia in care executarea contractului in conditiile prevazute in scrisoarea de trasura este sau devine imposibila, transportatorul are dreptul sa ceara instructiuni expeditorului sau, dupa caz, destinatarului; -sa elibereze marfa la destinatie destinatarului indreptatit. 3.Executarea contractului de transport rutier de marfuri In executarea acestui contract, se retin 3 aspecte: -plata tarifului de transport; -executarea transportului intr-un anumit termen; -eliberarea marfurilor la destinatie. Plata tarifului de transport-in transportul rutier, tarifele se stabilesc liber, pe baza de cerere si oferta(art 82 din O.G. 27/2011). Executarea transportului intr-un anumit termen-termenul in care trebuie finalizat transportul se stabileste prin acordul partilor; daca nu exista nici o mentiune in acest sens in scrisoarea de trasura, se ia in calcul perioada de timp care in mod rezonabil este acordata unui transportator diligent, tinand cont de imprejurari(art 19 din Conventia CMR). Eliberarea marfurilor la destinatie -dupa sosirea marfurilor la destinatie, destinatarul are dreptul de a pretinde transportatorului eliberarea marfurilor impreuna cu cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trasura(cea care a insotit transportul). Pentru a-si exercita acest drept, destinatarul este obligat sa acopere toate creantele care rezulta din contract. In cazul in care exista o contestatie cu privire la aceste creante, transportatorul va elibera marfa decat in schimbul depunerii de catre destinatar a unei cautiuni. In toate situatiile in care se ivesc impedimente legate de eliberarea marfii, transportatorul are obligatia de a cere instructiuni de la expeditor.

4. Modificarea contractului de transport rutier

16

Initiativa modificarii poate sa apartina expeditorului sau destinatarului in conditiile prevazute de lege. Expeditorul poate sa isi exercite acest drept pana in momentul in care cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trasura este predat destinatarului. Acest drept poate sa apartina si destinatarului chiar din momentul incheierii scrisorii de trasura daca exista o mentiune in acest sens pe document ( scrisoarea de trasura ). Modificarea este posibila cu respectarea urmatoarelor conditii: - expeditorul ori destinatarul, dupa caz, trebuie sa prezinte in scris transportatorului noile instructiuni ; - executarea sa fie posibila, adica sa nu perturbe activitatea normala a transportatorului si nici sa nu aduca prejudicii altor persoane ; - instructiunile date sa nu aiba ca efect divizarea expeditiei ; Daca executarea contractului, in conditiile initial prevazute in scrisoarea de trasura, este sau devine imposibila, inainte ca marfa sa ajunga la destinatie, transportatorul are obligatia de a cere instructiuni persoanei indreptatite sa dispuna de marfa. Daca aceasta nu raspunde, transportatorul are obligatia de a lua masurile pe care le considera ca fiind cele mai bune (concret, poate descarca marfa, o poate depozita, poate proceda la vanzarea acesteia si altele).

5.Raspunderea transportatorului rutier Transportatorul rutier raspunde pentru pierderea totala sau partiala a marfurilor, pentru avarierea marfurilor si pentru intarzierea in livrare. Raspunderea pentru pierderea marfii-persoana indreptatita sa pretinda marfa poate sa o considere pierduta daca nu a fost eliberata in termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit sau daca nu s-a convenit un termen, in termen de 60 zile de la primirea marfii de catre transportator. In transporturile rutiere interne, cuantumul despagubirilor datorate de transportator pentru pierderea totala sau partiala a marfurilor nu poate depasi echivalentul in lei a 2,5$/kg marfa lipsa. In transportul rutier international limita despagubirii este de 8,33 unitati de cont/kg marfa lipsa. Raspunderea transportului rutier poate depasi aceste limite, daca in scrisoarea de trasura expeditorul a facut anumite mentiuni. El are posibilitatea de a mentiona o anumita valoare a marfii care depaseste limita prevazuta de Conventia CMR. In aceasta situatie, despagubirea se va calcula in raport cu valoarea declarata a marfii, aceasta clauza avand natura juridica a unei clauze penale. O alta posibilitate oferita de lege expeditorului este aceea de a declara in schimbul unui supliment de pret, o suma cu titlu de interes special la eliberare, pentru cazul pierderii, avarierii sau intarzierii in livrarea marfurilor. In plus, in conformitate cu dispozitiile CMR, persoana indreptatita poate pretinde dobanzi de 5%/an, care curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului, sau daca nu a existat o reclamatie, din ziua introducerii actiunii in justitie. Raspunderea pentru avarierea marfii-in acest caz, transportatorul va fi obligat sa plateasca o despaguire corespunzatoare contravalorii deprecierii marfii. Daca marfa a fost avariata in intregime, despagubirea nu poate depasi suma care ar fi fost platita in cazul pierderii totale a marfii, iar daca numai o parte din marfa a fost avariata, despagubirea nu poate depasi suma care ar fi fost platita in caz de pierdere a partii avriate. Raspunderea pentru intarzierea in eliberare-se considera ca marfa a fost eliberata cu intarziere, daca nu a fost eliberata in termenul convenit; in situatia in care nu s-a convenit un termen, se considera intarziere atunci cand durata efectiva a transportului depaseste timpul
17

care in mod rezonabil este pretins unui transportator diligent, tinand cont de imprejurari. Transportatorul raspunde pentru intarziere, cu conditia ca aceasta sa fi provocat celui indreptatit un prejudiciu. Despagubire apentru intarziere este limitata la pretul transportului.

5.1.Exonerarea de raspundere Conventia CMR distinge intre cazuri generale de exonerare si cazuri speciale. Cazuri generale de exonerare: -transportatorul rutier este exonerat de raspundere daca pierderea, avrierea sau intarzierea a avut drept cauza:-o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa; -un ordin al persoanei care dispune de marfa; -un viciu propriu al marfii; -alte circumstante pe care transportatorul nu le putea evita si ale caror consecinte nu le putea preveni; Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intarzierea s-a datorat unei astfel de cauze, revine transportatorului. Cazuri speciale de exonerare: -folosirea de vehicule descoperite, daca aceasta a fost convenita in mod expres si mentionata in scrisoarea de trasura, cu conditia sa nu se constate o pierdere anormala sau o pierdere de colete; -lipsa sau defectuozitatea ambalajului; -incarcarea sau descarcarea marfii de catre expeditor sau destinatar sau prepusii acestora; -marfuri, care datorita naturii lor sunt expuse, fie la pierdere, fie la avarie; in acest caz, transportatorul rutier nu va fi exonerat de raspundere, daca transportul a fost efectuat cu un vehicul special amenajat pentru protectia marfurilor; -insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor; -in transportul de animale vii, daca face dovada ca a luat toate masurile si s-a conformat instructiunilor primite de la expeditor. 6. Actiunile impotriva transportatorului rutier Pierderea sau avarierea marfurilor poate fi constatata in mod contradictoriu cu transportatorul. Daca s-a facut o asemenea constatare, dovada cotrara rezultatului constatarii nu poate fi facuta numai decat in urmatoarele conditii: -pierderile sau avariile au fost neaparente; -rezervele au fost formulate in scris in termen de 7 zile lucratoare; Daca starea marfii nu a fost constatata in mod contradictoriu cu transportatorul, destinatarul are posibilitatea sa formuleze rezerve in scris, in momentul eliberarii marfii, daca pierderile sau avriile sunt aparente, sau in termen de 7 zile lucratoare, daca pierderile sau avariile sunt neaparente. In ipoteza intarzierii in executarea transportului, destinatarul nu poate pretinde despagubiri, decat daca a formulat rezerve in termen de 21 de zile de la primirea marfii. Litigiile nascute din transportul rutier pot fi solutionate de instanta de judecata sau de un tribunal arbitrar. In transportul rutier international, partile au posibilitatea sa determine anticipat instanta competenta sa le solutioneze eventualele litigii. In lipsa unei clauze atributive de jurisdictie, Conventia CMR prevede ca este competenta, fie instanta statului pe teritoriul caruia se afla sediul paratului, fie instanta pe teritoriul caruia este situat locul preluarii sau predarii marfurilor. Termenul de prescriptie al actiunilor indreptate impotriva transportatorului rutier este de 1 an. Termenul de 1 an referitor la actiunile care privesc pierderea partiala, avarierea sau intarzierea se calculeaza din ziua in care marfa a fost eliberata. In caz de pierdere totala a
18

marfii, termenul de un an se calculeaza incepand cu a 30-a zi dupa expirarea termenului convenit sau, daca nu s-a convenit un termen, de la a 60-a zi de la primirea marfii de catre transportator. Pentru alte actiuni, avand ca temei contractul de transport, termenul de prescriptie incepe sa curga de la expirarea unui termen de 3 luni de la data incheierii contractului de transport. In cazul in care prejudiciul a fost cauzat prin dol sau culpa grava, termenul de prescriptie este de 3 ani. Cazurile de suspendare si de intrerupere ale prescriptiei sunt cele prevazute de legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat. Pe langa cauzele generale de suspendare, Conventia CMR instituie o cauza speciala pentru situatia in care s-a formulat o reclamatie administrativa. 7.Raspunderea transportatorilor succesivi Transportul poate fi executat si finalizat de un singur transportator sau de mai multi transportatori succesivi-fiecare transportator isi asuma raspunderea pentru transportul efectuat prin primirea marfii si a scrisorii de trasura. Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent are obligatia de a-i da acestuia o confirmare de primire semnata si datata si de a-si inscrie numele pe al doilea exemplar al scrisorii de trasura. De asemenea, el are dreptul de a face rezerve motivate cu privire la starea marfii. Actiune aprivind raspunderea pentru pierdere, avarie sau intarziere se indreapta impotriva transportatorului care a efectuat partea de transport pe parcursul careia s-a produs imprejurarea care a cauzat pierderea, avaria sau intarzierea. Daca nu se poate stabili care dintre transportatori este vinovat de producerea pagubei, despagubirea se repartizeaza intre toti, proportional cu tariful incasat.

Contractul de transport aerian

Transportul aerian este reglementat prin dispozitiile cuprinse in O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicata si modificata ulterior si prin conventiile internationale la care Romania este parte. Dispozitiile prevazute in Codul aerian se aplica activitatilor aeronautice civile si persoanelor fizice sau juridice care desfasoara aceste activitati in spatiul aerian national si pe teritoriul Romaniei, precum si celor care prin activitatile desfasurate pot pune in pericol siguranta zborurilor si securitaatea aeronautica. Operatiunile aeriene civile care pot fi desfasurate pe teritoriul Romaniei sunt operatiuni de transport aerian public, operatiuni de aviatie generala si operatiuni de lucru aerian. Transportul aerian international este reglementat prin Conventia pentru unificarea unor reguli referitoare la transportul aerian international adoptata la Montreal in 1999. Dispozitiile cuprinse in aceasta Conventie se aplica transporturilor internationale aeriene de persoane, bagaje sau marfuri.
19

In transportul aerian de marfuri, documentul de transport poate fi: -scrisoarea de transport aerian; -chitanta de primire a marfii, daca se utilizeaza mijloace speciale de inregistrare a informatiilor referitoare la transportul ce urmeaza a se efectua. In mod obligatoriu, in documentul de transport se vor face urmatoarele mentiuni: -aeroportul de plecare si de destinatie; -indicarea masei marfii; -mentiuni referitoare la formalitatile vamale si administrative. Scrisoarea de transport aerian este intocmita de expeditor sau de transportator in numele expeditorului, in 3 exemplare originale. Raspunderea pentru corectitudinea mentiunilor din documentul de transport revine expeditorului. Transportatorul va raspunde doar pentru datele inscrise de el sau in numele lui in chitanta de primire a marfurilor sau in datele inregistrate electronic. Scrisoarea de transport sau chitanta de primire a marfii constituie pana la proba contrara, dovada incheierii contractului si a acceptarii marfii de catre traansportator. Dreptul de dispozitie asupara marfii apartine expeditorului, cu conditia indeplinirii obligatiilor care revin in baza contractului de transport, acesta avand urmatoarele posibilitati: -sa retraga marfa de la aeroport; -sa retina marfa pe parcursul transportului la orice aterizare; -sa schimbe destinatarul initial; -sa solicite returnarea marfurilor la aeroportul de plecare. In exercitarea acestui drept, expeditorul nu trebuie sa aduca prejudicii transportatorului sau altor expeditori si are obligatia sa-l despagubeasca pe transportator pentru toate cheltuielile care rezulta din executarea indicatiilor primite. In vederea executarii instructiunilor date de expeditor, transportatorul are obligatia de a solicita efectuarea mentiunilor corespunzatoare pe documentul de transport. Dreptul de dispozitie al expeditorului inceteaza in momentul in care marfurile ajung la destinatie, daca destinatarul solicita eliberarea marfurilor si achita cheltuielile datorate. Raspunderea transportatorului aerian Transportatorul aerian raspunde pentru dauna cauzata prin distrugerea, pierderea sau deteriorarea marfii, cu conditia ca evenimentul care a cauzat dauna sa se fi produs in timpul transportului aerian. Raspunderea transportatorului aerian include perioada in care marfurile se afla in grija sa si nu se extinde asupra transportului terestru, maritim sau pe cai navigabile interioare efectuat in afara unui aeroport. Totusi, daca un astfel de transport se realizeaza in scopul executarii unui contract de transport aerian, exista prezumtia ca paguba este rezultatul unui eveniment ce a avut loc in timpul transportului aerian. De asemenea, in situatia in care, fara consintamantul expeditorului, transportatorul aerian utilizeaza alt mijloc de transport, intregul transport este considerat ca fiind inclus in transportul aerian. Transportatorul aerian raspunde pentru dauna datorata intarzierii in livrarea marfurilor, daca nu dovedeste ca a luat toate masurile pentru a evita dauna sau ca a fost imposibil sa ia asemenea masuri. Conventia de la Montreal prevede anumite situatii care il exonereaza de raspundere pe transportator. Cazuri generale de exonerare:daca transportatorul dovedeste ca dauna a fost provocata sau favorizata de neglijenta sau de alta actiune gresita a persoanei care reclama despagubirea. Cazui speciale de exonerare: -viciile marfurilor; -ambalaj necorespunzator;
20

-stare de razboi sau conflict armat; -alte actiuni ale autoritatilor publice realizate in legatura cu intrarea, iesirea sau tranzitul marfurilor. Conventia limiteaza raspunderea transportatorului la suma de 17 drepturi speciale de tragere/kg marfa, indiferent daca paguba a rezultat din pierderea, avarierea sau intarzierea in livrare. Limitele stabilite de Conventie pot fi depasite prin clauze corespunzatoare inserate in documentul de transport, insa in nici un caz nu sunt permise clauze care vin sa stabilleasca o limita inferioara. Litigiile izvorate din executarea contractului de transport aerian pot fi solutionate pe cale judecatoreasca sau prin arbitraj. Inroducerea unei actiuni in justitie este conditionata de regula, de existenta unei reclamatii prealabile, formulate in scris si adresata transportatorului in termenul prevazut de Conventie. In caz de deteriorare a marfii, reclamatia trebuie adresata in termen de 14 zile de la primirea marfii, iar pentru intarziere, in termen de cel mult 14 zile de la data predarii marfurilor. dreptul la actiune se prescrie in termen de 2 ani, de la data sosirii la destinatie sau de la data la care aeronava ar fi trebuit sa soseasca la destinatie.

21