Sunteți pe pagina 1din 111
DREPTUL TRANSPORTURILOR Suport de curs Forma de învăţământ: AP, AMS 2012-2013 Titular, Lector. univ. drd. Dumitriţa
DREPTUL TRANSPORTURILOR Suport de curs Forma de învăţământ: AP, AMS 2012-2013 Titular, Lector. univ. drd. Dumitriţa

DREPTUL

TRANSPORTURILOR

Suport de curs Forma de învăţământ:

AP, AMS

2012-2013

Titular, Lector. univ. drd. Dumitriţa IONESCU

Cuprins

Capitolul I Aspecte generale privind activitatea de transport………………………………… 4

..

Capitolul II Contractul de transport – aspecte generale……………………………………….11

Capitolul III Transporturile feroviare………………………………………………………….20

Capitolul IV Contractul de transport de calatori pe calea ferata……………………………….38

Capitolul V Contractul de transport de bagaje si mesagerii pe calea ferată……………………48

Capitolul VI Transportul aerian……………………………………………………………… 51

..

Capitolul VII Transporturile aeriene de calatori si bagaje…………………………………… 58

..

Capitolul VIII Transporturile rutiere…………………………………………………………

...

64

Capitolul IX Transportul rutier public………………………………………………………….73

Capitolul X Transportul rutier de persoane…………………………………………………….83

Capitolul XI Transporturile maritime………………………………………………………… 92

..

Bibliografie…………………………………………………………………………………….110

PRECIZĂRI INTRODUCTIVE

SCOPUL CURSULUI

Cursul îşi propune prezentarea cadrului teoretic necesar înţelegerii dreptului

transporturilor. Transporturile constituie o prelungire a procesului de producţie, pe care îl

continuă şi îl desăvârşeşte, iar prin această activitate de transport se adaugă la valoarea

mărfurilor. Prin activitatea de transport nu se creează bunuri materiale; aceleaşi mărfuri deplasate

în alt loc capătă o valoare superioară.

Prin sistemul naţional de transport se realizează legătura între producţie şi consum şi în

general satisfacerea necesitaţilor materiale şi spirituale ale societăţii. Prin urmare, obiectul

activităţii de transport constă în deplasarea în spaţiu de mărfuri, bunuri şi persoane.

Cursul este structurat pe 11 capitole în conformitate cu planul de învăţământ.

OBIECTIVE

Cursul de Dreptul transporturilor urmăreşte realizarea următoarelor obiective:

  • 1. Familiarizarea studenţilor cu terminologia şi conceptele de baza specifice

dreptului transporturilor;

  • 2. Analiza şi dezbaterea rolului şi scopului esenţial al dreptului transporturilor care

este de asigura funcţionarea armonioasă a dezvoltării sistemului naţional de transport care se

realizează ţinându-se seama de următoarele cerinţe: promovarea programelor naţionale de

realizare a unei dezvoltări durabile a economiei naţionale; nevoile de apărare a ţării; asigurarea

unui nivel ridicat de siguranţă a traficului; eficienţa economică; asigurarea condiţiilor de

conservare şi de protejare a mediului; utilizarea raţională a energiei; respectarea convenţiilor şi

acordurilor internaţionale la care România este parte.

  • 3. Prezentarea normelor care reglementează în mod adecvat raporturile de drept al

transporturilor, ca urmare a dezvoltării societăţii, în domeniul economic şi social.

EVALUAREA ACTIVITĂŢII

Evaluarea cunoştinţelor, acumulate pe baza materialului prezentat în curs şi a

bibliografiei consultate, se va realiza în cadrul unui examen. Pe parcursul semestrului, fiecare

student va elabora, pe baza bibliografiei recomandate, un referat care va fi prezentat tutorelui

anterior sesiunii de examene. Nota finală va fi calculată ţinând cont următoarele ponderi:

  • a) Nota obţinută pentru referat va constitui 25%;

  • b) Nota obţinută în cadrul activităţilor tutoriale (asistate) va reprezenta 25%;

  • c) Nota obţinută la examen va reprezenta 50%

Capitolul I

Aspecte generale privind activitatea de transport.

Obiectul, importanţa şi organizarea activităţii de transport

Parte esenţială a activităţii economice, activitatea de transport constă în acele acţiuni

prin care se organizează şi se realizează deplasarea călătorilor şi mărfurilor în spaţiu şi timp.

Prin sistemul naţional de transport se realizează legătura între producţie şi consum şi

în general satisfacerea necesitaţilor materiale şi spirituale ale societăţii. Prin urmare, obiectul

activităţii de transport constă în deplasarea în spaţiu de mărfuri, bunuri şi persoane.

Se consideră că transporturile constituie o prelungire a procesului de producţie, pe care

îl continuă şi îl desăvârşeşte, iar această activitate de transport se adaugă la valoarea mărfurilor.

Prin activitatea de transport nu se creează bunuri materiale; aceleaşi mărfuri deplasate în alt loc

capătă o valoare superioară.

Activitatea de transport este strâns legată de dreptul constituţional al cetăţenilor la

liberă circulaţie în ţară şi străinătate.

Normele generale aplicabile transporturilor rutiere, feroviare, navale şi aeriene,

componentele reţelei de transport de interes naţional şi european, precum şi atribuţiile şi

răspunderile autorităţilor competente de reglementare, coordonare, control, inspecţie şi

supraveghere cu privire la activităţile de transport şi la mijloacele de transport sunt stabilite de

O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, modificată şi completată prin O.G. nr. 94/2000 şi

Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (intrat

în vigoare la 1 oct. 2011). În acelaşi timp, după cum vom arăta în cele ce urmează, reglementări

specifice fiecărui tip de activitate de transport pot fi regăsite în diferite acte normative speciale.

Principalele obiective ale sistemului naţional de transport sunt:

  • a) realizarea conectării tuturor localităţilor la reţeaua naţională de transport;

  • b) asigurarea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor;

  • c) asigurarea liberei circulaţii a bunurilor;

  • d) asigurarea efectuării transporturilor care privesc siguranţa naţională;

  • e) asigurarea racordării lui la sistemele internaţionale de transport;

  • f) participarea la dezvoltarea economică şi socială a ţării.

Dezvoltarea sistemului naţional de transport se realizează ţinându-se seama de

următoarele cerinţe: promovarea programelor naţionale de realizare a unei dezvoltări durabile a

economiei naţionale; nevoile de apărare a ţării; asigurarea unui nivel ridicat de siguranţă a

traficului; eficienţa economică; asigurarea condiţiilor de conservare şi de protejare a mediului;

utilizarea raţională a energiei; respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care

România este parte. În toate raporturile generate de activitatea de transport protecţia vieţii umane

şi a mediului este prioritară.

Sistemul naţional de transport constituie parte integrantă a sistemului economic şi social

şi are următoarele componente: infrastructurile de transport rutier, feroviar, naval şi aerian;

mijloacele de transport; operatorii de transport şi ai activităţilor conexe transporturilor; sistemele

de management al traficului şi sistemele de poziţionare şi navigaţie.

Modurile de transport sunt:

  • a) transportul rutier;

  • b) transportul feroviar;

  • c) transportul naval;

  • d) transportul aerian;

  • e) transportul multimodal şi combinat.

Fiecare mod de transport are în compunere infrastructura de transport, mijloacele de

transport, operatorii de transport şi ai activităţilor conexe transportului, precum şi sistemele de

management al traficului şi sistemele de poziţionare şi navigaţie, după caz.

Infrastructurile destinate desfăşurării activităţilor de transport sunt căile de comunicaţie

rutiere, feroviare, navale şi aeriene. Infrastructurile de transport sunt destinate desfăşurării

activităţilor de transport, activităţilor conexe transporturilor şi activităţilor privind administrarea

infrastructurilor respective. Infrastructurile de transport sunt de interes naţional şi de interes

european şi împreună cu sistemele de management al traficului şi cu sistemele de poziţionare şi

navigaţie constituie reţelele de transport care pot fi de interes naţional sau de interes european.

Mijloacele de transport sunt mijloace mobile, cu sau fără propulsie, amenajate pentru

transportul de persoane sau de bunuri, special destinate să se deplaseze pe o cale de comunicaţie

rutieră, feroviară, navală sau aeriană.

Operatorii de transport sunt transportatori, români sau străini, care au acces egal şi

nediscriminatoriu la infrastructura deschisă accesului public. Prin transportatori se înţelege

persoanele fizice sau juridice, autorizate să efectueze transporturi, interne sau internaţionale, de

persoane ori de bunuri, în interes public sau în interes propriu, cu mijloace de transport deţinute

în proprietate sau cu contract de închiriere ori leasing.

Operatorii activităţilor conexe transporturilor sunt persoane fizice sau juridice care

efectuează activităţile ce se desfăşoară în legătură cu/sau în timpul transportului.

Utilizatorii de transporturi au acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de

transport de interes public, pot alege liber modul de transport prin care îşi exercită dreptul de a se

deplasa, au posibilitatea de a efectua ei înşişi transportul ori de a apela la serviciile unui

transportator liber ales.

Statul sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public, subvenţionează sau, după

caz, susţine financiar transportul public de călători, garantează libera iniţiativă şi autonomia

transportatorilor şi asigură condiţiile unei concurenţe loiale între modurile de transport şi între

diferitele categorii de transportatori.

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii coordonează modurile de transport printr-

o abordare multimodală, ţinând seama de capacităţile existente sau de cele prevăzute pentru

fiecare mod de transport şi de promovarea unei dezvoltări raţionale a transporturilor combinate,

cu respectarea reglementărilor specifice fiecărui mod de transport.

Ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, Ministerul Transporturilor şi

Infrastructurii are următoarele atribuţii principale:

  • - elaborează strategiile de dezvoltare a activităţilor de transport;

  • - elaborează şi supune spre adoptare Guvernului programele şi priorităţile de modernizare şi

dezvoltare a infrastructurilor de transport deschise accesului public, aparţinând domeniului

public;

  • - asigură administrarea infrastructurilor de transport deschise accesului public, de interes naţional

şi european, aparţinând domeniului public al statului;

  • - asigură tuturor utilizatorilor acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de transport

deschise accesului public;

  • - asigură beneficiarilor de transport dreptul de a alege liber modul de transport, transportatorul şi

mijlocul de transport;

  • - sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public;

  • - stimulează libera iniţiativă şi asigură autonomia transportatorilor;

  • - asigură condiţiile unui mediu concurenţial normal în interiorul fiecărui mod de transport,

precum şi între modurile de transport;

  • - asigură efectuarea transporturilor militare şi a transporturilor de intervenţie în caz de calamităţi

naturale sau în alte situaţii deosebite;

  • - elaborează politica economică în domeniul transporturilor;

  • - elaborează politici pentru dezvoltarea transporturilor multimodale şi a transportului combinat;

  • - asigură gestionarea proprietăţilor publice şi private ale statului din domeniul transporturilor,

atribuite în administrare prin lege;

  • - aprobă sau supune spre aprobare Guvernului, după caz, tarife sau taxe de utilizare a

infrastructurilor de transport deschise accesului public, aparţinând domeniului public al statului;

  • - clasifică reţelele de transport de interes naţional şi european, în conformitate cu standardele

naţionale şi europene;

  • - autorizează funcţionarea porturilor, aerodromurilor civile, gărilor şi a autogărilor;

Ca autoritate de stat în domeniul transporturilor feroviare, rutiere, maritime, pe apele

interioare, aeriene, multimodale şi combinate, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii are

următoarele atribuţii principale:

  • - elaborează proiecte de acte normative şi aprobă norme tehnice destinate asigurării

compatibilităţii sistemului naţional de transport cu sistemele de transport internaţionale;

  • - emite norme tehnice obligatorii pentru construcţia, modernizarea, întreţinerea şi exploatarea

infrastructurilor de transport, precum şi pentru construcţia, inspecţia tehnică şi exploatarea

mijloacelor de transport;

  • - emite norme obligatorii de atestare, certificare, licenţiere şi brevetare a personalului care

lucrează în transporturi sau concură la siguranţa traficului şi stabileşte condiţiile de suspendare

sau de anulare a atestatelor, certificatelor, licenţelor sau brevetelor acordate;

  • - organizează examene şi autorizări şi emite atestate, autorizaţii, certificate, licenţe şi brevete

pentru personalul din transporturi, precum şi pentru operatori;

  • - emite norme obligatorii de licenţiere şi autorizare a agenţilor economici care efectuează sau vor

efectua activităţi de transport ori activităţi specifice siguranţei traficului şi stabileşte condiţiile de

acordare, de suspendare sau de anulare a licenţelor şi autorizaţiilor;

  • - emite norme obligatorii de siguranţă a traficului în transporturile rutiere, feroviare, navale,

aeriene, precum şi pentru transportul multimodal şi combinat şi supraveghează respectarea

acestora;

  • - emite norme obligatorii pentru efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase;

  • - acordă sau retrage dreptul de arborare a pavilionului românesc navelor sau aeronavelor civile,

în condiţiile legii;

  • - aprobă survolarea spaţiului aerian al României, decolarea şi aterizarea aeronavelor civile de

pe/şi pe aeroporturile situate pe teritoriul României;

  • - asigură dirijarea aeronavelor în spaţiul aerian al României şi a navelor în apele naţionale

navigabile, în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale;

-

aprobă aplicarea reglementărilor specifice adoptate de organizaţiile de aviaţie civilă din

Comunitatea Europeană la care autoritatea română în domeniul aviaţiei civile este parte;

-

exercită activitatea de registru, de inspecţie şi de control în transporturi;

-

acordă permisiunea de intrare şi de plecare a navelor româneşti şi străine în/şi din porturile

civile româneşti;

-

stabileşte condiţiile de înmatriculare a navelor, aeronavelor, autovehiculelor şi a materialului

rulant;

-

asigură certificarea de tip şi individuală a mijloacelor de transport;

-

supraveghează navele, indiferent de pavilionul acestora, în apele naţionale navigabile;

-

anchetează evenimentele sau accidentele grave produse în activităţile de transport.

Transportul de persoane sau de bunuri poate fi atât transport în interes public cât şi

transport în interes propriu.

Transporturile în interes public, denumite şi transporturi publice, sunt cele executate de

persoane juridice sau fizice, în condiţii nediscriminatorii de acces pentru terţi, pe baza unui

contract de transport, contra plată.

Contractul de transport se încheie între transportator şi beneficiarul de transport şi se

probează, pentru transportul de persoane, printr-un titlu de transport înmânat pasagerului, iar

pentru transportul de mărfuri, printr-un document specific de transport.

Contractul de transport poate fi încheiat direct cu transportatorul sau prin intermediari de

transport, autorizaţi de Ministerul Transporturilor.

Transportul în interes propriu sau în interes personal este executat de persoane fizice în

vederea asigurării deplasării unor persoane sau bunuri, precum şi transportul în folos propriu,

organizat de persoane fizice sau juridice pentru activităţile proprii autorizate, cu mijloacele de

transport pe care le deţin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere sau

leasing.

Transportul în folos propriu de bunuri şi de persoane trebuie să constituie accesoriul unei

alte activităţi economice executate de persoana care îl organizează, iar bunurile transportate

trebuie să fie proprietatea acesteia ori să fie rezultatul activităţii sale.

Transporturile în interes propriu de persoane sau de bunuri se execută fără perceperea

unui tarif sau a echivalentului acestuia în bunuri sau servicii.

Persoanele fizice sau juridice care efectuează transporturi de bunuri şi de persoane, altele

decât cele în interes personal, se autorizează de către Ministerul Transporturilor. Evidenţa

autorizaţiilor se ţine de către Ministerul Transporturilor în registre unice, pe moduri de transport.

Sunt exceptate persoanele fizice sau juridice care efectuează transporturi în regim de taximetrie.

Tarifele transporturilor publice se formează liber şi concurenţial pe baza cererii şi a

ofertei.

Specificul fiecărei categorii de transport impune însă o organizare proprie, care variază

de la o categorie la alta.

Transporturile pe cale ferată, auto, navale (fluviale şi maritime) şi aeriene se realizează

de către agenţii economici (unităţi specializate), cărora le revine obligaţia, în temeiul unui

contract de transport, de a deplasa in spaţiu mărfuri, calatori şi bagaje.

Specializarea stricta a fiecărei unităţi de transport rezida din necesitatea profilării cât mai

adecvate specificului categoriei de mijloace de transport pe care le are în proprietate.

Clasificarea transporturilor

Transporturile se pot clasifica dupa mai multe criterii si anume:

  • A. Dupa obiectul lor:

    • a) transporturi de marfuri (bunuri);

    • b) transporturi de persoane;

    • c) transportul de informatii;

  • B. Dupa mijloacele de transport folosite:

    • a) feroviare (locomotive cu abur, Diesel, Diesel-electrice, electrice, vagoane);

    • b) rutiere (auto si tractiune animala);

    • c) navale (maritime si fluviale);

    • d) aeriene (aeronave);

    • e) speciale (conducte, funiculare etc.);

    • f) combinate (cale ferata-auto, auto-naval etc.).

  • C. Dupa asezarea cailor de transport, transporturile orasenesti pot fi:

    • a) pe strazi (tramvai, troleibuz, taxiuri);

    • b) in afara strazilor (metrou, cale ferata, suspendate).

  • D. Dupa itinerarul parcurs in interiorul sau dincolo de granitele statului:

    • a) transportul in trafic intern (local);

  • b) transportul in trafic international (intre doua sau mai multe state), care la randul

    lor pot fi:

    - transporturi in trafic international de tranzit, cand transporturile se efectueaza pe

    teritoriu unui stat strain numai in trecere.

    - transporturi de peage, cand transporturile au punct de plecare si de sosire de pe

    teritoriul unui stat, insa parcursul transportului trece si pe teritoriul altui stat vecin.

    E. Dupa cum transporturile se executa cu un singur mijloc sau cu folosirea

    succesiva a mai multor mijloace de transport:

    • a) transporturi efectuate cu un singur mijloc de transport;

    • b) transporturi in trafic combinat, cand transportul se executa cu doua sau mai multe

    mijloace de transport, de catre mai multi carausi in baza unui singur contract de transport.

    F. In functie de interesul social:

    - transport in interes public ce se executa de catre operatori de transport licentiati in

    conditiile legii si in temeiul unui contract de transport;

    - transport in interes propriu.

    Capitolul II

    Contractul de transport – aspecte generale

    Noţiunea contractului de transport

    Contractul de transport se poate defini ca fiind acel contract prin care un agent

    economic specializat (numit unitate de transport, transportator sau cărăus), se obligă, în schimbul

    unui preţ (taxa de transport sau tarif), să transporte până la destinaţie, într-un anumit termen,

    călătorii şi bagajele lor, sau să transporte, păzească şi să elibereze destinatarului, mărfurile sau

    bagajele ce i-au fost încredinţate în acest scop.

    Prin urmare, se poate extrage din această definiţie că indiferent de categoria de

    transport şi obiectul transportului prin natura sa, "contractul de transport este o instituţie a

    dreptului civil caracterizată prin existenţa unor raporturi patrimoniale reglementate potrivit

    principiului echivalenţei prestaţiilor".

    Potrivit noului Codului Civil instituit prin Legea nr. 287/2009 şi intrat în vigoare la 1

    octombrie 2011, contractul de transport este reglementat în Cartea V – despre obligaţii, Titlul

    IX – Diferite contracte speciale, Capitolul VIII – Contractul de transport, respectiv în art.

    1955-1960 (şi următoarele referitoare la documentele de transport, ambalaj, predarea bunurilor,

    obligaţia de a transporta bunurile, termenul de transport, suspendarea transportului şi altele).

    Codul civil aplică în materia transporturilor răspunderea contractuală pentru transportatori şi

    căpitanii de corăbii în cazul pierderii mărfurilor predate, fiind exoneraţi, potrivit art. 1959, Cod

    civil numai în măsura în care vor putea dovedi cauzarea acestor prejudicii din motive

    neimputabile lor, de exemplu, forţa majoră sau cazul fortuit.

    Contractul de transport de mărfuri, de exemplu, este reglementat încă din 1887 prin

    dispoziţiile Codul comercial, iar în prezent în art. 413-441, iar contractul de transport maritim de

    mărfuri şi călători, în art. 557-600, sub denumirea de contract de încheiere.

    Codul comercial, de asemenea cuprinde dispoziţii referitoare la documentul de

    transport, dreptul autonom al destinatarului, răspunderea transportatorului (cărăusului),

    recunoaşterea existenţei simultane a două drepturi independente asupra lucrurilor ce se transportă

    etc. Codul comercial face deosebirea între transporturile efectuate de transportatorii organizaţi

    sub forma de întreprinderi, caz în care activitatea de transport cade sub incidenţa prevederilor

    Codului comercial, fiind considerată faptă de comerţ şi cazul în care transportul nu este executat

    de întreprinderi, când vor fi aplicabile dispoziţiile Codului civil.

    În măsura în care dispoziţiile Codului comercial nu sunt abrogate sau modificate,

    expres sau tacit, prin actele normative care reglementează activitatea de transport, în condiţiile în

    care acestea se execută prin intermediul agenţilor economici specializaţi, ele îşi menţin

    aplicabilitatea.

    Caracterul autonom al contractului de transport

    Autonomia contractului de transport - ca instituţie juridică - trebuie înţeleasă într-un

    dublu sens şi anume:

    a) raporturile născute din contractul de transport sunt independente de

    raporturile existente între expeditor şi beneficiar, care au la bază un alt contract: de furnizare,

    de vânzare-cumparare etc., raporturi ce nu-i sunt opozabile transportatorului. Rezultă deci că

    suntem în prezenţa a două contracte de sine stătătoare, fiecare cu efectele ce-i sunt proprii.

    b) contractul de transport reprezintă o instituţie juridică cu caractere specifice,

    care îl deosebesc de toate celelalte contracte cu conţinut economic sau de drept civil care au

    ca obiect prestări de servicii; el reprezintă pe plan juridic concretizarea unor raporturi

    economice de natură specială - deplasarea obiectului transportului - ceea ce conferă o figură

    juridică proprie, cu caractere distincte.

    Contractul de transport este un contract unitar, autonom şi de sine stătător, în

    conţinutul căruia se îmbină elemente care, în individualitatea lor, se aseamănă cu elementele

    specifice altor contracte (de antrepriză, de locaţiune de lucrări, depozit), dar care în ansamblul lor

    conferă acestui contract o natură juridică proprie.

    Trebuie subliniat faptul ca nu orice deplasare de lucruri dintr-un loc în altul formează

    obiectul unui contract de transport, ci numai atunci când transportul se face pe baza obligaţiei

    asumate de cărăuş în acest sens şi pe care le-a luat în prealabil în primire la locul de încărcare şi

    le va preda la locul de destinaţie. Deci, nu vor putea fi considerate contracte de transport acelea

    care deşi constau într-o deplasare materială dintr-un loc în altul a unor lucruri, aceasta nu s-a

    făcut cu predarea prealabilă a lor.

    Contractul de transport se deosebeşte şi de contractul de expediţie, care poate fi

    definit ca fiind acel contract în baza căruia o persoană numită expediţionar (comisionar) se

    obligă faţă de cealaltă parte contractantă numită expeditor (comitent) ca în temeiul împuternicirii

    date de acesta, să încheie cu un transportator, în nume propriu, dar pe seama expeditorului, un

    contract de transport de mărfuri şi să efectueze toate operaţiunile auxiliare expedierii mărfurilor

    sau primirii lor la destinaţie, iar expeditorul se obligă să-i plătească o anumită sumă de bani şi

    preţul prestaţiilor auxiliare.

    Raporturile juridice care se stabilesc între părţile contractului de expediţie sunt de

    natură juridică complexă.

    In raporturile dintre expediţionar (comisionar) şi expeditor (comitent) se suprapun două

    contracte civile: un contract de mandat (fără prezentare), în baza căruia expeditorul (comitentul)

    îl împuterniceşte pe expediţionar (comisionar) să încheie cu un transportator contractul de

    transport şi un contract de prestări de servicii în baza căruia expeditionarul (comisionarul) trebuie

    să execute toate operaţiunile necesare transportului (preluarea mărfurilor şi încărcarea lor în

    mijloacele de transport, întocmirea formalităţilor necesare etc.).

    Caracterele juridice ale contractului de transport

    Contractul de transport prezintă un număr mare de varietăţi, care se deosebesc între ele

    fie datorită specificului pe care îl presupune obiectul activităţii desfăşurate de cărăuş (transport

    de călători, de mărfuri, bagaje şi mesagerii), fie datorită varietăţii şi specificităţii mijloacelor de

    transport folosite (feroviar, rutiere-auto sau hipo-aerian, pe apă), fie datorită particularităţilor pe

    care le implică transporturile internaţionale faţă de cele interne.

    Indiferent de felul său, contractul de transport prezintă următoarele trăsături esenţiale:

    1. Contractul de transport este un contract bilateral (sinalagmatic), deoarece chiar de

    la încheierea sa dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina ambelor părţi

    contractante şi anume: cărăuşul se obligă să transporte dintr-un loc în altul încărcătura sau o

    anumită persoană, iar expeditorul sau călătorul are obligaţia să plătească preţul transportului,

    deci obligaţiei fiecărei părţi să-i găsim cauza juridică în obligaţia celeilalte.

    2. Contractul de transport este un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte

    contractantă urmăreşte să obţină un folos, o contraprestaţie, în schimbul obligaţiei asumate.

    Astfel, expeditorul urmăreşte deplasarea mărfurilor către destinatarul desemnat de el în contract

    (sau călătorul să ajungă la destinaţie), iar cărăuşul vrea să primească preţul convenit (tariful de

    transport) ca un contraechivalent al prestaţiei asumate.

    3. Contractul de transport este un contract comutativ deoarece părţile cunosc întinderea

    obligaţiilor reciproce pe care şi le asumă chiar din momentul încheierii contractului şi pot aprecia

    valoarea acestor prestaţii reciproce ca fiind echivalente.

    Tarifele pe baza cărora se stabileşte preţul transportului cuvenit cărăuşului fiind

    aprobate de regulă prin acte normative cu caracter imperativ, sunt obligatorii pentru toţi

    participanţii la activitatea de transport, nefiind susceptibile de negociere.

    4. Contractul de transport de persoane este un contract, în principiu consensual,

    deoarece el se încheie valabil prin simplu consimţământ al părţilor dovada încheierii lui se face

    însă printr-un înscris (biletul sau legitimaţia de călătorie).

    5. Contractul de transport de mărfuri, cu excepţia celui maritim, are un caracter real,

    deoarece pentru încheierea sa valabilă, consimţământul părţilor trebuie să fie materializat în

    predarea efectivă a mărfurilor care urmează să fie transportate de către cărăuş.

    6. Contractul de transport de mărfuri încheiat între agenţii economici este un contract

    cu conţinut economic.

    Poziţia destinatarului în contractul de transport

    Contractul de transport se încheie între întreprinzătorul de transport (cărăuşul) şi

    expeditor, care apar în mod obişnuit ca subiecte ale contractului.

    In cazul în care transportul de bunuri se face în folosul unei alte persoane decât aceea a

    expeditorului, atunci destinatarul, deşi nu este parte în contract, dobândeşte anumite drepturi din

    contractul respectiv, motiv pentru care problema clarificării juridice a drepturilor destinatarului a

    dat loc la ample discuţii, în literatura de specialitate emiţându-se mai multe opinii.

    Astfel, în dreptul roman, cărăuşul a fost considerat ca un "negutiorum gestor" al

    destinatarului, ceea ce contravine situaţiei reale, deoarece executarea transportului este urmare a

    iniţiativei expeditorului şi nu a transportatorului şi pentru că, obişnuit, marfa ce se transporta

    iniţial aparţine expeditorului şi nu destinatarului.

    Potrivit altei opinii, drepturile care izvorăsc din contractul de transport trec de la

    expeditor la destinatar (prin cesiune) pe baza unei oferte prezumate de cesiune făcută de

    expeditor destinatarului, în momentul sosirii mărfii şi prin intermediul cărăuşului.

    După o altă opinie criticabilă din literatura de specialitate, datorită faptului că destinatarul

    dobândeşte un drept propriu faţă de cărăuş, drept izvorât din contractul încheiat de cărăuş cu

    expeditorul, se consideră că drepturile destinatarului sunt identice cu cele ale terţului beneficiar

    din stipulaţiunea pentru altul.

    Dar acestea sunt două situaţii distincte, deosebirile dintre ele constând în următoarele:

    a) în cazul stipulaţiei pentru altul, terţul beneficiar dobândeşte drepturile sale din

    momentul încheierii contractului de transport, destinatarul dobândeşte dreptul la eliberarea mărfii

    numai din momentul când marfa a ajuns la destinaţie şi este pusă la dispoziţia sa, moment până

    la care expeditorul are dreptul, de a dispune de marfă;

    b) terţul beneficiar în cadrul stipulaţiei pentru altul, poate deveni numai titular de

    drepturi, deoarece nu poate fi obligat printr-un act de voinţă aparţinând altcuiva, pe când

    destinatarul dintr-un contract de transport poate avea atât drepturi cât şi obligaţii, ca de exemplu,

    de a achita tariful de transport şi alte cheltuieli de transport, prin aceasta el se asociază sau aderă

    la contractul de transport (care iniţial s-a încheiat între expeditor şi cărăuş), adică îl acceptă;

    c) de asemenea, în practică, adesea, în baza aceluiaşi contract de transport,

    transportatorul este acţionat concomitent de expeditor şi de destinatar. Acest lucru contravine

    teoriei stipulaţiei către altul, conform căreia, din momentul aderării destinatarului la contractul de

    transport, expeditorul nu ar mai avea, în principiu, dreptul de a acţiona pe transportator, deoarece

    prin primirea scrisorii de trăsură şi a mărfii de către destinatar, acesta s-ar substitui expeditorului

    în ceea ce priveşte valorificarea oricărui drept derivând din contractul de transport.

    Ţinând seama de aceste deosebiri, în literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia că

    "ideea stipulaţiei pentru altul nu poate explica, pe deplin, poziţia destinatarului în contractul de

    transport, poziţia suigeneris, care nu poate fi încadrată în principiile aplicabile stipulaţiei, deşi

    din alte puncte de vedere se aseamănă cu acesta, contractul de transport este o stipulaţie pentru

    altul cu unele particularităţi".

    Datorită faptului că legislaţia în vigoare atribuie un rol activ tuturor părţilor din contractul

    de transport inclusiv destinatarului, în literatura de specialitate s-a arătat ca ar fi necesară să se

    reexamineze poziţia destinatarului în contractul de transport pentru a se vedea în ce măsură

    caracterul de contract bipartit mai corespunde în prezent şi dacă n-ar trebui să se adopte un nou

    punct de vedere, potrivit căruia acest contract este un contract tripartit, ceea ce ar corespunde

    mult mai bine dintr-un asemenea contract să aibă un rol activ.

    Acceptarea (aderarea la contract) a destinatarului nu are efect constitutiv de drepturi,

    deoarece acestea s-au născut chiar din momentul încheierii contractului de transport de către

    expeditor şi deci, prin ea, destinatarul îşi consolidează numai aceste drepturi stipulate în favoarea

    sa.

    ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT. CONDIŢII

    A) Capacitatea părţilor

    Pentru a încheia un contract de transport valabil, părţile trebuie să aibă capacitatea de

    exerciţiu deplină, adică să poată să-şi exercite drepturile şi să-şi asume obligaţii prin acte juridice

    încheiate în nume propriu.

    Potrivit art. 5, alin. 1, din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice şi persoanele

    juridice, orice persoană fizică are capacitatea de folosinţă şi, de asemenea, în afară de cazurile

    prevăzute de lege, capacitatea de exerciţiu. Deci, în materia capacităţii de a încheia acte juridice

    civile regula este capacitatea, incapacitatea reprezentând excepţia, care, ca toate excepţiile este

    de strictă interpretare.

    Minorii cu capacitatea restrânsă de exerciţiu vor putea încheia singuri contracte de

    transport, însă cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorilor legali (părinţi, tutore). Minorii sub 14

    ani şi interzişii judecătoreşti vor putea pentru satisfacerea unor nevoi, să încheie, de exemplu,

    contractele de transport de persoane cu mijloace de transport orăşenesc în comun.

    • B) Consimţământul părţilor

    Consimţământul, alături de cauză, constituie voinţa juridică ce prezintă un fenomen

    complex atât din punct de vedere psihologic cât şi juridic.

    Consimţământul ca element al voinţei juridice, reprezintă manifestarea hotărârii de a

    încheia actul juridic.

    Pentru a fi valabil, consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

    • - să emane de la o persoană cu discernământ;

    • - să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice;

    • - să fie exteriorizat;

    • - să nu fie alterat de vreun viciu.

    • C) Obiectul

    Obiectul actului juridic (fiind chiar obiectul raportului juridic căruia îi dă naştere), constă

    în obiectul obligaţiei ori obligaţiilor generale din actul juridic civil respectiv, adică în prestaţia

    sau prestaţiile respective, prin care se înţelege fie transmiterea unui drept, fie a unui fapt (pozitiv

    sau negativ) al debitorului, precum şi obiectul acestor prestaţii.

    Obiectul contractului de transport constă în prestaţiile, pentru unitatea de transport

    (cărăuş) de a transporta marfa, bagajele sau călătorii, iar pentru expeditor (călător), de a plăti taxa

    de transport.

    Ca orice obiect al unui act juridic şi obiectul contractului de transport trebuie să

    întrunească anumite condiţii de validitate (care se apreciază raportându-le la momentul încheierii

    contractului) constând în următoarele: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau

    determinabil, să fie posibil, să fie în conformitate cu legea şi cu regulile de convieţuire socială, să

    constituie un fapt personal al celui care se obligă, iar uneori, cel ce se obligă să fie titularul

    dreptului.

    Astfel, va fi nul contractul care are ca obiect transportul unui lucru imposibil de executat

    cu mijloacele de transport din categoria de transport din care face parte organizaţia respectivă sau

    contractul care ar avea ca obiect un transport de lucruri pentru care există o interdicţie absolută

    etc.

    D) Cauza

    Cauza contractului de transport este un element constitutiv în structura sa şi o condiţie de

    validitate a acestuia.

    Contractul de transport fiind un contract sinalagmatic nu are o singură cauză, comună

    părţilor, ci câte o cauză a fiecăreia rezultată din obligaţiile reciproce ale părţilor.

    Cauza înglobează în sine atât scopul direct şi imediat al consimţământului (element

    abstract, obiectiv şi invariabil în aceeaşi categorie de contracte), cât şi scopul indirect, mediat al

    consimţământului, care este motivul determinant al asumării obligaţiei, legat de destinaţia

    concretă dată contraprestaţiei (element concret, subiectiv şi variabil de la un contract la altul, în

    cadrul aceleiaşi categorii).

    Cauza în contractul de transport trebuie să existe, să fie reală şi nu falsă, să fie licită şi

    morală.

    Forma contractului

    Contractul de transport se încheie, de regulă, prin simplul acord de voinţă al părţilor, însă

    dovada încheierii lui se face printr-un înscris (scrisoare de trăsură, bilet sau legitimaţie de

    călătorie, etc.).

    In cazul contractului de transport de mărfuri, cu excepţia celui maritim, contractul nu este

    valabil încheiat decât prin predarea efectivă a mărfurilor, el având astfel un caracter real.

    Forma scrisă a contractului de transport este cerută ad probationem.

    Forma, conţinutul şi denumirea documentelor de transport variază de la o categorie la alta

    de transport: scrisoare de trăsură în transporturile pe cale ferată şi fluviale; scrisoare de transport

    aerian; scrisoare de transport auto şi conosament în transportul maritim.

    Pentru fiecare expediţie se întocmeşte un singur document de transport, care face dovada

    încheierii şi a conţinutului contractului de transport.

    Taxa de transport

    Caracterul oneros al contractului de transport impune ca, în toate categoriile de transport

    şi indiferent de obiectul supus transportului: mărfuri, călători, bagaje, pentru prestaţia executată

    de transportator, să primească contraprestaţia celeilalte părţi, materializată în taxa de transport.

    Preţul este un element constitutiv al transportului de mărfuri la fel de esenţial ca marfa

    însăşi. In lipsa sa, nu numai că nu se poate vorbi de un transport comercial, ci nu există transport

    în nici un fel.

    Taxa de transport se stabileşte pe bază de tarife, care cuprind norme cu caracter

    imperativ, părţile neputând să determine cuantumul taxei prin negocieri directe, aşa cum se

    impune în condiţiile economiei de piaţă.

    In cazul transportul de mărfuri, determinarea cuantumului taxei de transport se face

    avându-se în vedere: felul mărfii, greutatea, capacitatea mijlocului de transport, distanţa şi felul

    expediţiei (cu mijloace în totalitate, coletărie etc.). Transportatorul este în drept să perceapă

    unele taxe accesorii pentru executarea unor operaţiuni accesorii şi adiacente transporturilor, cum

    ar fi: încărcarea-descărcarea, magazinajul, transbordarea, avizarea etc., cât şi suprataxe în cazul

    declarării false a mărfii prezentate la transport etc.

    După cum s-a precizat, structura preţului de cost în transporturi diferă în raport de cea a

    preţului de cost din alte ramuri ale economiei, în sensul că ponderea o reprezintă cheltuielile

    făcute pentru salarizarea forţei de muncă, pentru combustibil, energie şi amortizarea mijloacelor

    fixe.

    Taxa de transport este influenţată şi de greutatea sau volumul mărfii transportată.

    Distanţa de parcurs influenţează în mare măsură cuantumul taxei, fixându-se în kilometri

    şi zone, calculată pe ruta cea mai scurtă sau pe cea solicitată de expeditor.

    Uneori sunt fixate taxe reduse, deşi distanţele sunt mai mari, iar prin alte tarife taxele sunt

    mai mari, deşi distanţele sunt mai mici.

    Taxa de transport poate fi plătită de expeditor sau de către destinatar în raport de

    menţiunea făcută în documentul de transport, după caz, "francată" sau "transmisă".

    Răspunderea transportatorului

    a) în temeiul Codului civil

    Transportatorii răspund de integritatea mărfii, atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ, din

    momentul primirii ei la transport şi până în momentul eliberării ei destinatarului.

    Agentul economic transportator răspunde pentru pierderea totală sau parţială a mărfii,

    pentru avaria ei, pentru depăşirea termenului de eliberare a mărfii şi pentru orice alt caz ce poate

    fi considerat neexecutare a contractului de transport.

    Ca orice răspundere contractuală, răspunderea cărăuşului se întemeiază pe culpă, iar

    pentru a fi exonerat de răspundere, cărăuşul trebuie să facă dovada că îndeplinirea

    necorespunzătoare a obligaţiei asumate se datorează unei cauze care exclude culpa sa.

    Potrivit dispoziţiilor Codului civil, debitorul nu va putea fi condamnat la daune-interese

    dacă executarea necorespunzătoare a obligaţiei sau întârzierea în executare se datorează unei

    cauze străine ce nu i se poate imputa: faptul creditorului, cazului fortuit sau forţei majore.

    In ceea ce priveşte răspunderea transportatorului, regula generală este existenţa

    prezumţiei de culpă, drept urmare, creditorul nu trebuie să facă dovada lipsei de diligenţă a

    debitorului (cărăuşului).

    Neexecutarea obligaţiei de către transportator datorată unui terţ, a cărui faptă nu a putut

    fi prevăzută sau împiedicată, este asimilată forţei majore.

    Evenimentele atmosferice, sunt cauze străine imprevizibile, ce nu pot fi înlăturate, fiind

    asimilate forţei majore şi au ca efect exonerarea de răspundere a transportatorului.

    b) în temeiul Codului comercial

    Dispoziţiile Codului comercial referitoare la răspunderea cărăuşului pentru

    neîndeplinirea obligaţiilor, cât şi cele asupra evaluării daunei au un caracter dispozitiv, părţile

    putând deroga de la ele, cu două excepţii:

    - conform art. 417 Cod comercial orice convenţie a părţilor prin care s-ar limita

    răspunderea stabilită prin art. 417-419; art. 425; art. 427-430; art. 432-433; 436 şi art. 440 este

    nulă chiar dacă ar fi permisă prin reglementări generale sau particulare, cu excepţia cazului când

    prin tarife speciale se stabilesc preţuri mai mici decât cele prevăzute în tarifele ordinare;

    - conform art. 430 Cod comercial nu se poate deroga de la regulile stabilite referitoare

    la răspundere în caz de dol sau culpa gravă a cărăuşului, deoarece ar fi imoral să se acorde

    beneficiul limitării răspunderii în aceste cazuri ca şi atunci când ele ar lipsi.

    In cazul transporturilor maritime, potrivit art. 506 din Codul comercial, transportatorul nu

    va răspunde dacă va putea face dovada că neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unor obstacole

    provenite din caz fortuit sau forţă majoră.

    In toate categoriile de transport: auto, feroviar, aerian şi naval, obligaţiile cărăuşului fiind

    relativ aceleaşi, nici răspunderea a nu poate fi diferită.

    Capitolul III

    Transporturile feroviare

    Contractul de transport de mărfuri pe calea ferată

    Consideraţii introductive

    Transportul de mărfuri pe calea ferată se execută pe baza contractului de transport

    încheiat între operatorul de transport feroviar şi expeditorul mărfurilor, care poate fi o persoană

    juridică cu capital de stat, privat sau mixt sau o persoană fizică.

    Contractul de transport încheiat de calea ferată de expediţie cu expeditorul mărfurilor, dă

    naştere la obligaţii pentru toate regionalele de căi ferate, pe teritoriul cărora trece transportul,

    deci contractul se încheie şi în numele acestora. Din această cauză transportul va parcurge

    itinerariul stabilit pe baza unui singur document de transport, toate operaţiunile pe care le

    presupune transportul fiind efectuate de transportator, fără a fi necesară prezenţa expeditorului.

    Transporturile de mărfuri pe calea ferată se pot efectua ca expediţii de vagoane, atunci

    când se foloseşte întreaga capacitate de transport a mijlocului (după tonaj sau volum) ori ca

    expediţie de coletărie, când cantitatea de mărfuri nu acoperă această capacitate.

    Definiţia contractului de transport de mărfuri pe calea ferată

    Contractul de transport de mărfuri pe calea ferată este acel contract prin care

    operatorul de transport pe calea ferată, în calitate de transportator, se obligă în schimbul unei

    taxe de transport (tarif), să transporte înăuntrul unui anumit termen, să păzească şi să elibereze

    marfa destinatarului, care poate fi expeditorul sau un terţ indicat în scrisoarea de trăsură.

    Incheierea contractului de transport

    Expeditorul poate fi o persoană juridică cu capital de stat, particular sau mixt, ori o

    persoană fizică, care predă marfa la transport.

    Pentru încheierea contractului de transport pe calea ferată, părţile trebuie să-şi exprime

    consimţământul în formă scrisă. Consimţământul trebuie să fie valabil exprimat şi să nu fie viciat

    prin eroare, dol, sau violenţă.

    De regulă oferta este făcută de expeditor, prin prezentarea mărfii însoţită de scrisoarea de

    trăsură, iar acceptarea ofertei de către cărăuş consta în verificarea încărcăturii şi aplicarea

    ştampilei staţiei de expediţie pe documentul de transport.

    După aplicarea ştampilei staţiei de expediţie pe scrisoarea de trăsură, aceasta face dovada

    contractului de transport încheiat. Prin aplicarea ştampilei, staţia de primire certifică atât primirea

    mărfii la transport, cât şi momentul încheierii contractului de transport.

    Dacă transportatorul a omis ştampilarea scrisorii de trăsătură şi se nasc litigii, expeditorul

    poate face dovada momentului încheierii contractului de transport cu alte mijloace de probă, cum

    sunt: chitanţa de primire a mărfurilor, buletinul de predare a vagoanelor, registrul de primire a

    mărfurilor, registrul de cântar etc.

    Scrisoarea de trăsură

    Contractul de transport de mărfuri pe calea ferată se încheie în formă scrisă, aşa cum este

    stabilit prin Regulamentul de transport pe cale ferată şi Tariful local de mărfuri.

    Scrisoarea de trăsură este pusă la dispoziţie de către calea ferată şi se completează de

    expeditor, iar datele cuprinse în chenarele cu linie groasă sunt completate de cărăuş.

    Scrisoarea de trăsură trebuie să cuprindă următoarele menţiuni obligatorii:

    locul şi data întocmirii scrisorii de trăsură;

    numele (denumirea), domiciliul (sediul) expeditorului, telefon, telex sau fax - ca expeditor

    trebuie să fie înscrisă o singură persoană fizică sau juridică;

    denumirea staţiei de predare şi a celei de destinaţie;

    numele (denumirea), domiciliul (sediul) destinatarului - se admite numele unui singur

    destinatar;

    numărul şi seria sigiliilor aplicate;

    denumirea mărfii predate la transport aşa cum figurează în indexul alfabetic şi în

    nomenclatura mărfurilor din tarif;

    numele (denumirea), domiciliul (sediul) expeditorului,

    şi semnătura

    ori

    aplicarea

    ştampilei sale, sau ambele.

    enumerarea detaliată a documentelor însoţitoare, vamale, fiscale, administrative etc.;

    numărul mijlocului de transport;

    masa brută a mărfii şi alte elemente de calcul, care să permită determinarea cantităţii de

    marfă a expediţiei exprimată sub alte forme;

    menţiunea de francare, în sensul că tarifele de transport se plătesc la expediere sau când se

    depune un depozit de francare;

    Scrisoarea de trăsură trebuie emisă în 5 exemplare, fiecare având o anumită destinaţie:

    exemplarul de serviciu - însoţeşte transportul până la staţia de destinaţie;

    copia - se păstrează la staţia de predare;

    avizul şi adeverinţa de primire care se păstrează în staţia de destinaţie;

    unicatul scrisorii - însoţeşte marfa şi se predă destinatarului;

    duplicatul - se eliberează expeditorului după încheierea contractului de transport

    (acesta face dovada predării mărfii şi pe baza lui poate cere modificarea

    contractului de transport şi îşi poate valorifica drepturile împotriva cărăuşului);

    La transport, nu sunt admise pe baza aceleiaşi scrisori de trăsură următoarele mărfuri:

    mărfuri care prin natura lor nu pot fi încărcate la un loc cu altele;

    mărfurile admise la transport în anumite condiţii când încărcarea

    lor în comun cu alte mărfuri este interzisă prin normele tehnice privind mărfurile periculoase;

    mărfuri care datorită prescripţiilor vamale, fiscale sau

    administrative, nu pot fi expediate împreună cu alte mărfuri;

    mărfurile a căror încărcare este în sarcina căii ferate, pe acelaşi

    document cu cele a căror încărcare este în sarcina expeditorului.

    Expeditorul răspunde de exactitatea menţiunilor făcute în scrisoarea de trăsură, suportând

    toate consecinţele care ar rezulta dacă ele ar fi incomplete,

    insuficiente, prescurtate sau

    imprecise.

    Pentru expediţiile încărcate de expeditor, menţiunile din scrisoarea de trăsură referitoare

    la masa mărfii sau la numărul coletelor

    nu fac dovada împotriva căii ferate, decât dacă

    verificarea acestei mase şi a numărului coletelor a fost făcută efectiv de către calea ferată, şi

    certificată în scris pe documentul de transport.

    Şi

    în

    transporturile, ca şi în trafic local, internaţionale scrisoarea de trăsură este

    nominativă şi nu constituie un titlu reprezentativ al mărfii.

    Predarea mărfii căii ferate

    Reglementările în vigoare stabilesc obligaţiile expeditorului în legătură cu predarea

    mărfii la transport, cât şi ale cărăuşului în vederea executării transportului şi asigurării integrităţii

    ei.

    Predarea mărfii, constituie actul iniţial de executare a transportului şi constă în

    transferarea detenţiunii mărfii căii ferate, care o deţine pe contul expeditorului. Predarea mărfii

    de către expeditor transportatorului sau carauşului se face în locuri prestabilite.

    Intre greutatea mărfii din documentul de transport şi cea prevăzută în actele de livrare

    însoţitoare trebuie să fie deplină coincidenţă.

    Condiţiile de ambalare sunt cele prevăzute de stasuri sau norme tehnice, iar nerespectarea

    lor îndreptăţeşte pe transportator să refuze primirea mărfii sau să facă menţiunea necorespunderii

    ambalajului, caz în care, mărfurile circulă pe răspunderea expeditorului.

    Se pot primi ca expediţii de coletărie şi mărfuri neambalate dacă prin natura lor nu se pot

    pierde, împrăştia sau amesteca cu altele.

    Nu pot fi predate ca expediţii de coletărie: mărfurile excluse la transport conform

    Regulamentului de transport pe căile ferate; cadavrele; vietăţile, cu excepţia celor mici prezentate

    la transport în cuşti sau colivii; obiectele ce depăşesc gabaritul.

    Expeditorul are obligaţia, la expediţiile de coletărie sau mesagerie să introducă în colet

    sau să aplice pe colet o eticheta pe care să se înscrie denumirea, cantitatea şi calitatea mărfii din

    conţinutul coletului, precum şi numele persoanei care a executat cântărirea, măsurarea,

    numărarea şi ambalarea mărfii.

    Pe eticheta aplicată se va înscrie numele şi adresa destinatarului precum şi numărul de

    ordin al coletului corespunzător celui indicat în scrisoarea de trăsură.

    Transportul mărfurilor în containere este admis ca expediţie de coletărie cât şi ca

    expediţie de vagoane, dar numai în staţiile de expediţie deschise traficului de mărfuri în

    containere.

    Transportul mărfurilor în transcontainere este admis numai ca expediţii de vagoane în

    staţiile şi spre staţiile deschise traficului de mărfuri transcontainere.

    Incărcarea şi fixarea mărfurilor în mijlocul de transport este o obligaţie a expeditorului ce

    trebuie îndeplinită cu respectarea regulilor tehnice stabilite de transportator.

    Pentru ca mărfurile ce fac obiectul expediţiei sa fie primite la transport, acestea trebuie să

    îndeplinească anumite condiţii.

    In acest sens calea ferată efectuează transporturile conform Regulamentului atât timp cât:

    a) expeditorul se conformează normelor Regulamentului şi tarifelor;

    b) transportul este posibil cu personalul şi mijloacele obişnuite de transport;

    c) transportul nu este împiedicat de împrejurări pe care calea ferată nu le poate evita şi care nu

    depind de ea pentru a fi înlăturate.

    Regulamentul de transport pe calea ferată stabileşte mărfurile ce sunt excluse de la

    transport după cum urmează:

    • 1. mărfurile al căror transport este interzis prin dispoziţii legale sau pentru motive de ordine

    publică, fie chiar şi numai pe o porţiune din parcurs;

    • 2. obiectele care, datorită dimensiunilor şi masei lor sau însuşirilor, nu pot fi transportate ca

    instalaţiile sau mijloacele ordinare în exploatare, fie numai pe o porţiune din parcurs;

    • 3. materialele şi obiectele excluse de la transport prin Regulamentul privind normele tehnice

    referitoare la transportul mărfurilor periculoase.

    Expeditorul are obligaţia să aplice pe containere sigilii proprii şi să indice în scrisoarea de

    trăsură felul, marca, numărul, capacitatea acestuia, greutatea proprie, felul şi greutatea mărfii

    încărcate în containere.

    Sigiliile trebuiesc astfel confecţionate şi aplicate, încât să nu permită înlocuirea sau

    violarea lor fără urme vizibile.

    Calea ferată poate aplica sigiliile proprii ori de câte ori consideră că este în interesul său

    să execute sigilarea.

    Responsabilii cu expedierea mărfurilor, răspund de exactitatea mărfurilor ce se expediază

    în raport cu datele înscise în documentele de livrare şi cel de transport cât şi de integritatea

    mărfurilor până în momentul predării lor căii ferate.

    Primirea la transport a mărfurilor de către calea ferată

    Primirea la transport a mărfurilor are loc în toate staţiile destinate traficului de mărfuri în

    amplasamentul de încărcare-descarcare şi în alte locuri stabilite (magazii, linii de garaj etc.) în

    orele de program stabilite şi cunoscute clientelei.

    Primirea la transport a mărfii constituie operaţiunea care conferă caracterul real

    contractului de transport, evidenţiază deosebirea acestui contract faţă de contractul de remorcaj şi

    marchează momentul transferului răspunderii căii ferate asupra mărfii.

    Operaţiunea de preluare la transport a mărfii constă într-o serie de verificări care

    privesc:

    la expediţie de coletărie şi mesagerii: numărul coletelor, greutatea, starea ambalajelor,

    adresa destinatarului şi etichetele aplicate pe colete;

    la expediţiile de vagoane: natura mărfii, respectarea regulilor tehnice de încărcare şi

    fixare a mărfurilor, la vagoanele închise, sigiliile, iar la vagoanele deschise semnele şi

    marcajele (dacă sunt suficiente şi executate în bune condiţii).

    In ceea ce priveşte preluarea prin cântărire, aceasta este obligatorie în cazul mărfurilor

    destinate exportului sau provenite din import, a celor care se transbordează la frontieră, coletaria

    şi mesageria, produsele alimentare şi cele ale industriei usoare.

    Calea ferată va prelua fără cântărire mărfurile ambalate potrivit stasului, cu greutatea

    ştanţată sau cu greutăţi uniforme.

    Nu vor fi admise la transport expediţiile de mărfuri care nu îndeplinesc următoarele

    condiţii:

    mărfurile a căror ambalare este insuficientă sau necorespunzătoare;

    mărfurile încărcate cu nerespectarea regulilor tehnice de încărcare şi fixare în mijlocul de

    transport.

    expediţiile de vagoane închise fără sigilii şi cele în vagoane descoperite fără semne şi

    marcaje, ori cu semne şi marcaje insuficiente, sau necorespunzătoare;

    mărfurile admise condiţionat la transport care nu întrunesc condiţiile speciale.

    In cazul refuzului mărfii pentru neîndeplinirea uneia din condiţiile prevăzute mai sus,

    reprezentantul căii ferate trebuie să facă această menţiune în scrisoarea de trăsură sau să încheie

    un proces-verbal împreună cu reprezentantul expeditorului.

    Operaţiunea de preluare a mărfurilor la transport se încheie prin aplicarea stampilei

    staţiei de expediţie.

    Taxa (tariful) de transport

    Taxa de transport se stabileşte diferenţiat în raport de felul expediţiei: tarif pentru

    expediţii de vagoane complete; tarif pentru expediţii de coletărie; tarif pentru expediţie de

    mesagerie.

    Tarifele au la bază următoarele principii:

    - stabilirea tarifelor în funcţie de costurile efective ale prestaţiei de transport astfel încât să se

    asigure acoperirea integrală a cheltuielilor pe fiecare categorie de mărfuri şi grupe de mărfuri

    transportate;

    - corelarea tarifelor între diferitele mijloace de transport în scopul orientării beneficiarilor spre

    utilizarea cât mai eficientă a diferitelor categorii de mijloace de transport în funcţie de distanţa şi

    de caracteristicile de transport ale mărfii;

    - simplificarea sistemului tarifar în transporturile de mărfuri pe cale ferată prin reducerea

    numărului claselor tarifare.

    - tarifele transporturilor publice, deci şi a celor pe calea ferată, se formează liber şi concurenţial

    pe baza cererii şi ofertei.

    Calculul taxei de transport se face de către staţia de predare pentru fiecare expediţie în

    parte, aplicându-se tariful în vigoare la data încheierii contractului de transport, iar în

    transporturile internaţionale, tariful legal în momentul intrării transportului pe liniile căii ferate

    române.

    Taxa de transport pentru expediţii de vagoane se determină în funcţie de: natura mărfii,

    greutatea ei şi distanţa kilometrică pe care o presupune transportul la destinaţie.

    Tarifele suplimentare sunt garantate prin dreptul de gaj al căii ferate privind marfa.

    Tarifele de transport şi accesorii sunt plătite de către expeditor, dacă nu există o convenţie

    contrară între expeditor şi calea ferată.

    Tarifele accesorii înregistrate în staţia de expediere se încasează de la expeditor, iar cele

    înregistrate în staţiile din parcurs şi în staţia de destinaţie, de la destinatar.

    Plata tarifelor de transport este obligatorie în momentul încheierii contractului de

    transport de către expeditor, atunci când prin convenţii nu s-au stabilit alte termene, conform

    prevederilor.

    Atunci când tarifele sunt în sarcina destinatarului şi când destinatarul nu a ridicat

    scrisoarea de trăsură şi nici nu a modificat contractul de transport, expeditorul rămâne obligat la

    plata tarifelor.

    In cazul în care cheltuielile nu pot fi stabilite exact în momentul predării mărfii la

    transport, calea ferată pretinde drept garanţie depunerea unei sume reprezentând aproximativ

    aceste cheltuieli. Decontarea cu expeditorul se face după eliberarea mărfii în staţia de destinaţie.

    Calea ferata este îndreptăţită la plata tarifelor de transport după cum urmează:

    cu ocazia încheierii contractului de transport;

    la eliberarea mărfii;

    prin facturarea periodică, atunci când între calea ferată şi client există o convenţie de

    plată centralizată a tarifelor de transport.

    Şi în cazul transporturilor internaţionale pe calea ferată, prin scrisoarea internaţională de

    trăsură se stabileşte, prin menţiunile făcute de expeditor, cui revine plata taxelor, după cum

    urmează:

    - "franco orice taxe" presupune ca expeditorul îşi asumă plata taxelor de transport, accesorii,

    vamale şi alte cheltuieli;

    - "franco" când expeditorul ia asupra sa taxa de transport, şi taxele accesorii;

    - "franco de vamă" presupune plata de către expeditor a taxelor de vamă şi a celor pentru

    operaţiunile de vămuire;

    - "franco " când expeditorul ia asupra sa o anumită sumă pe care urmează să o plătească.

    Obligaţiile căii ferate în vederea executării transportului

    Încheind contractul de transport, calea ferata se obligă sa transporte marfa la destinaţie şi

    să o predea destinatarului în cantitatea şi starea în care a primit-o.

    Calea ferată are îndatorirea să pună la dispoziţia expeditorului mijloacele de transport

    stabilite, la termen şi în starea corespunzătoare.

    Pentru ca expeditorul să poată încărca marfa în termenul stabilit, transportatorul are

    obligaţia să avizeze pe expeditor cu cel puţin trei ore mai înainte de ora punerii la dispoziţie a

    vagoanelor.

    Avizarea se face prin curier, poştă, telefonic, fax, telex, în scris, în funcţie de posibilităţile

    de comunicare ale staţiei şi clientelei.

    Termenul de încărcare - descărcare, în cazul în care transportul este destinat altor

    localităţi decât în cele în care este situată staţia de cale ferată, începe să curgă:

    - după 24 ore de la ora depunerii avizului scris sau telegrafic la poştă, dacă avizarea prin curier

    special nu este posibilă;

    - după 12 ore de la avizarea telefonică sau a înmânării avizului scris, dacă avizarea s-a făcut

    telefonic sau prin curier.

    In vederea asigurării integrităţii mărfurilor încredinţate la transport, calea ferată este

    obligată să organizeze paza şi supravegherea pe întreaga perioadă, de la preluarea de la expeditor

    şi până la predarea lor destinatarului.

    Pentru asigurarea integrităţii mărfurilor, în timpul transportului, expeditorul poate delega

    un însoţitor; însoţirea este obligatorie în cazul transporturilor de animale domestice şi sălbatice

    vii, peşte, păsări şi albine vii, fânuri şi paie, obiecte preţioase, etc. Pentru restul mărfurilor

    însoţirea este facultativă şi necesită aprobarea regionalei de căi ferate.

    Dacă însoţitorul este propusul destinatarului va semna pentru primirea mărfii pe

    exemplarul din actul de livrare care rămâne la expeditor.

    Orice lipsă a mărfurilor cade în sarcina comitentului a cărui prepus este însoţitorul, dacă

    pierderea sau avaria se datorează culpei acestuia.

    Odată transportul ajuns la destinaţie, calea ferată este obligată să avizeze pe destinatar de

    punerea mijloacelor de transport la descărcare şi să predea mărfurile în cantitatea şi calitatea în

    care au fost primite.

    Incărcarea - descărcarea mărfurilor

    Incărcarea-descărcarea mărfurilor se execută, după caz, de expeditor sau de calea ferată,

    respectiv de destinatar ori calea ferată.

    Expeditorul trebuie să verifice dacă mijloacele de transport şi rechizitele de încărcare,

    aparţinând căii ferate, puse la dispoziţia sa, corespund transportului în bune condiţii.

    Beneficiarii de transporturi au obligaţia de a încărca-descărca mijloacele de transport în

    termene prestabilite care variază în raport de felul mărfii, capacitatea mijlocului de transport şi

    locul încărcării.

    Calea ferată are obligaţia de a ţine la dispoziţia clientelei vagoanele până la expirarea

    termenului de încărcare, cand se poate considera că au fost refuzate tacit.

    Dacă destinatarul nu se prezintă pentru descărcare în termen de 24 de ore, de la avizare,

    calea ferată este în drept să descarce şi să depoziteze marfa fără prezenţa destinatarului.

    Pentru containerele sosite încărcate ca expediţii de coletărie se acordă în staţia de

    destinaţie un termen liber de magazinaj de 24 ore, iar pentru depăşirea acestui termen se percepe

    de fiecare container tariful de magazinaj.

    Depăşirea termenului de încărcare-descărcare a unui container, de două ore, duce la plata

    de tarife de imobilizare constând într-o sumă pentru primele 24 ore, sumă care se dublează

    pentru următoarele 24 ore şi restul timpului.

    Pentru paletele sosite încărcate ca expediţii de coletărie sau de vagoane şi descărcate în

    magazii pe rampe sau terenuri care aparţin căii ferate, se acordă în staţia de destinaţie un termen

    liber de magazinaj de 24 ore.

    Dacă cel îndreptăţit dispune ca supraîncărcătura să fie expediată la staţia de destinaţie a

    încărcăturii principale, la o altă staţie de destinaţie sau să fie înapoiată la staţia de expediţie,

    aceasta se tratează ca o expediţie distinctă.

    Dacă supraîncărcătura se trimite ca o încărcătură separată la o altă staăie de destinaţie ori

    se înapoiază la staţia de expediţie, expeditorul, o dată cu dispoziţia sa, trebuie să depună o nouă

    scrisoare de trăsură la staţia iniţială de expediţie şi să achite tarifele de transport corespunzătoare.

    In cazul în care, ca urmare a dispoziţiei expeditorului, supraîncărcătura descărcată în

    parcurs se încarcă de calea ferată se percepe tariful de încărcare-descărcare, iar când aceasta face

    obiectul unui vagon complet, se percepe şi tariful orar de utilizare pentru perioada încărcării, însă

    nu pentru mai mult de 12 ore.

    In cazul în care supraîncărcătura nu necesită utilizarea exclusivă a unui vagon, ea poate fi

    expediată ca expediţie de coletărie.

    Termenul de executarea a transporturilor

    Termenele contractului de transport pentru vagoane complete este formată din două

    componente şi începe să curgă de la ora 24 a zilei când marfa a fost primită şi însumează:

    termenul de expediere care este de 24 ore faţă de vechea reglementare care prevedea un

    termen de 48 de ore.

    termenul de transport, pentru fiecare fracţiune indivizibilă de 400 km.

    termen suplimentar de 24 de ore, o singură dată, pentru trecerea de pe liniile principale pe

    liniile secundare sau înguste şi invers; liniile principale se publică în tarife, fiind puse la

    dispoziţia expeditorului sau destinatarului după caz;

    termenele suplimentare stabilite prin normele uniforme.

    Termenele contractului de transport se prelungesc, cu excepţia unei culpe imputabile căii

    ferate, cu durata staţionării necesare pentru:

    verificarea expediţiei, din care rezultă diferenţa faţă de menţiunile făcute de

    expeditor în scrisoarea de trăsură;

     

    îndeplinirea

    formalităţilor

    cerute

    de

    organele

    vamale

    sau alte autorităţi

    administrative;

    modificarea contractului de transport;

     

    tratamente speciale ce trebuie acordate mărfii;

     

    transbordarea

    sau

    refacerea

    unei

    încărcături

    efectuate

    defectuos

    de către

    expeditor;

    circulaţia pe mare, pe căi navigabile interioare sau mijloace rutiere, dacă nu există

    legătură feroviară;

     

    pentru alte cazuri prevazute în normele uniforme;

     

    orice întrerupere a traficului care împiedică în mod temporar începerea sau

    continuarea transportului.

    Cauza şi durata acestor prelungiri trebuie să fie menţionate de calea ferată în scrisoarea

    de trăsură. Dacă este cazul, ele pot fi dovedite prin alte mijloace.

    Termenul contractului de transport se suspendă sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători

    legale, atunci când calea ferată nu lucrează în aceste zile, dacă a făcut public acest fapt.

    Când termenul contractului de transport trebuie să ia sfârşit după ora de terminare a

    programului de lucru al staţiei de destinaţie, expirarea acestui termen se amână până la trecerea a

    două ore de la ora când se reîncepe programul staţiei.

    În cadrul termenului contractului de transport, expediţia trebuie să sosească în staţia de

    destinaţie şi să fie avizată destinatarului. Pentru expediţiile care nu pot ajunge în staţia de

    destinaţie, deoarece liniile de descărcare ale destinatarului sunt inaccesibile din vina lui, durata

    de executare a contractului de transport se încheie o dată cu avizarea destinatarului asupra opririi

    acestor transporturi în parcurs.

    Termenul de executare al contractului de transport se consideră respectat dacă sunt

    îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

    mărfurile au sosit în staţia de destinaţie înainte de expirarea termenului;

    destinatarul a fost avizat;

    mărfurile sunt ţinute la dispoziţia destinatarului în locurile de descărcare sau în

    magaziile căii ferate.

    Tarifele orare de utilizare se plătesc de expeditor sau destinatar după cum mijloacele de

    transport au stat la dispoziţia acestora.

    Evidenţa mijloacelor de transport puse la dispoziţia clienţilor în vederea calculării

    tarifului orar de utilizare a mijlocului de transport se ţine de calea ferată.

    Impiedicarea la transport

    Constituie împiedicare la transport faptul că începerea sau continuarea transportului este

    împiedicată sau nu mai este posibilă pe itinerariul prevăzut. Pot constitui împiedicări la transport

    calamităţile naturale (inundaţii, înzăpeziri şi alte fenomene naturale care pot opri continuarea

    transportului), perturbări în serviciu (deraieri, accidente şi alte evenimente asemănătoare),

    sechestrarea mărfii, lipsa documentelor însoţitoare pentru îndeplinirea formalităţilor vamale sau

    administrative, grevele şi alte cazuri similare.

    In caz de împiedicare la transport, calea ferată hotărăşte dacă este preferabil să transporte

    din oficiu, modificând itinerariul sau dacă este indicat, în interesul expeditorului să-i ceară

    instrucţiuni, comunicându-i informaţiile utile de care dispune.

    In cazul în care, instrucţiunile expeditorului modifică destinatarul sau staţia de destinaţie

    sau sunt date staţiei unde se găseşte marfa, expeditorul trebuie să le înscrie pe duplicatul scrisorii

    de trăsură şi să prezinte acest duplicat căii ferate.

    Dacă expeditorul, înştiinţat de împiedicarea la transport, nu dă în termen de 72 de ore

    instrucţiuni executabile, calea ferată procedează potrivit normelor privind împiedicarea la

    eliberare.

    Când împiedicarea la transport încetează înaintea sosirii instrucţiunilor expeditorului,

    marfa este îndrumată la destinaţia sa, fără a aştepta instrucţiunile, expeditorul fiind înştiinţat

    despre aceasta în cel mai scurt timp posibil.

    In situaţia în care, împiedicarea la transport intervine după ce destinatarul a modificat

    contractul de transport, calea ferată trebuie să înştiinţeze despre aceasta destinatarului,

    procedându-se în acelaşi mod ca pentru expeditor.

    Impiedicarea la eliberare

    Se considera împiedicare la eliberare dacă destinatarul refuză primirea expediţiei sau nu

    poate fi găsit sau nu ridică scrisoarea de trăsură în termenul prevăzut de normele în vigoare de la

    staţia de destinaţie sau expediţia nu poate fi eliberată din alte cauze (sechestre, hotărâri

    judecătoreşti, marfa grevată de un ramburs neadmis în traficul respectiv şi alte situaţii similare).

    In caz de împiedicare la eliberarea mărfii, calea ferată trebuie să înştiinţeze pe expeditor

    fără întârziere, pentru a cere instrucţiuni. Când însă, împiedicarea la eliberare încetează înainte de

    sosirea instrucţiunilor expeditorului la staţia de destinaţie, marfa se eliberează destinatarului.

    Expeditorul trebuie să fie înştiinţat despre aceasta fără întârziere.

    Dacă destinatarul refuză marfa, expeditorul este în drept să dea instrucţiuni, chiar şi în

    situaţia în care nu poate prezenta duplicatul scrisorii de trăsură.

    Reţinem că în situaţia în care împiedicarea la eliberare se iveşte după ce destinatarul a

    modificat contractul de transport, calea ferată este obligată să înştiinţeze despre împiedicare acest

    destinatar. In nici un caz, marfa nu se va înapoia expeditorului fără consimţământul său scris.

    Eliberarea mărfii la destinaţie

    Odată ajunsă la destinaţie marfa transportată, calea ferată are obligaţia contractuală de a o

    elibera beneficiarului menţionat în scrisoarea de trăsură, iar destinatarul obligaţia de a o ridica în

    termenul stabilit în tarif.

    Calea ferată avizează pe destinatar, despre sosirea şi punerea la dispoziţie a mărfii pentru

    descărcare, prin afişarea în staţia de destinaţie. Calea ferată nu are obligaţia să obţină de la clienţi

    o confirmare a avizării transporturilor. Clienţii care au încheiat o convenţie de încărcare-

    descărcare cu calea ferată, stabilesc în convenţie şi modul de avizare a sosirii expediţiilor.

    Din momentul primirii mărfurilor, dreptul de dispoziţie al expeditorului trece asupra

    destinatarului, însă acesta este în drept să solicite cărăuşului punerea la dispoziţie a vagoanelor,

    numai după achitarea sumelor ce cad în sarcina sa, potrivit prevederilor din scrisoarea de trăsură

    sau taxele de transport şi celelalte taxe pe care expeditorul nu şi le-a asumat.

    Calea ferată este obligată să remită destinatarului un exemplar al scrisorii de trăsură şi să

    elibereze marfa în staţia de destinaţie contra semnăturii de primire.

    Sunt asimilate eliberării mărfii, când sunt efectuate conform normelor în vigoare la staţii

    de destinaţie:

    predarea mărfii către autorităţile vamale sau fiscale, în antrepozitele lor, când acestea nu

    se găsesc în paza căii ferate;

    antrepozitarea la calea ferată a mărfii sau depozitarea ei la expediţionari, comisionarii ori

    într-un antrepozit public.

    Destinatarul trebuie să descarce complet mijloacele de transport, să le curate de resturile

    care provin de la marfa descărcată, să îndeparteze sigiliile şi etichetele vechi, să închidă uşile şi

    clapele să monteze părţile mobile ale vagoanelor înainte de a le predă căii ferate. Aceste

    operaţiuni pot fi făcute şi de către calea ferată însă pe cheltuială destinatarului în condiţiile

    prevăzute în normele uniforme.

    Transportatorul are obligaţia să recântărească mărfurile la eliberare, în următoarele

    cazuri:

    expediţiile de coletărie şi mesagerii, precum şi cele de vagoane cu urme de violare,

    sustragere, pierdere sau avarie;

    mărfurile care în timpul transportului au fost transbordate şi nu au fost cântărite cu

    această ocazie;

    la cererea scrisă a destinatarului de recântărire, iar staţia de destinaţie să dispună de

    mijloacele necesare acestui scop.

    Destinatarul poate solicita în scris recântărirea dacă apreciază ca greutatea reală nu

    corespunde cu cea din scrisoarea de trăsură, însă numai după ce a intrat în posesia documentului

    de transport, a plătit sumele din sarcina sa, precum şi tariful corespunzător acestei operaţiuni.

    Executarea operaţiunilor de recântărire la cererea destinatarului, nu suspendă curgerea

    termenelor de descărcare cu excepţia cazului când se dovedeşte ca cererea a fost justificată, caz

    în care termenele de descărcare începute, încetează să curgă de la ora introducerii cererii de

    recântărire şi până la ora punerii vagoanelor la locul de descărcare.

    In cazul transporturilor de mărfuri în vrac, destinatarul poate cere cântărirea vagonului,

    atunci când constată ca intre greutatea bruto şi cea neto apar diferenţe, faţă de înscrisurile din

    documentul de transport şi actele de livrare.

    Daca transportatorul refuza recântărirea solicitată în scris de destinatar, existând condiţii

    pentru efectuarea ei, va răspunde pentru lipsurile constatate.

    In cazul în care la eliberarea mărfurilor se constată la mijlocul de transport sau la colete,

    la semne, marcaje şi sigilii urme de violare, pierderi, spargeri, scurgeri, substituiri, diluări,

    alterări sau diferenţe de greutate peste toleranţele legale, mijlocul de transport nu se va deschide

    şi marfa nu se va descărca, caz în care, trebuie să se întocmească fără întârziere şi dacă este

    posibil, în prezenţa celui îndreptaţit, un proces-verbal prin care se constată starea mărfii, masa sa

    şi, pe cât posibil, mărimea pagubei, cauza acesteia şi momentul când s-a produs. O copie a

    acestui proces-verbal trebuie să fie înmânată gratuit celui îndreptăţit.

    Dacă transportatorul a fost anunţat şi nu se prezintă pentru efectuarea constatării,

    destinatarul o va face în prezenţa unor delegaţi neutri, încheind un proces-verbal constatator, în

    care se vor consemna elementele ce au condus la stabilirea lipsei care trebuie să fie acelaşi cu cel

    prevazut în documentul de transport precizându-se partea vinovată de producerea ei.

    Procesul-verbal trebuie semnat de către reprezentantul căii ferate şi al destinatarului

    precum şi de celelalte persoane participante la constatare, cu indicarea datelor de identificare.

    Nu toate prejudiciile aduse mărfii în timpul transportului sunt imputabile căii ferate,

    deoarece acestea pot fi provocate şi din culpa expeditorului, de exemplu, neambalarea

    corespunzătoare sau ambalajele aveau vicii ascunse, nerespectarea condiţiilor tehnice de

    încărcare şi fixare a mărfurilor, alegerea mijlocului de transport de către expeditor, etc.

    Cel îndreptăţit poate, fără a fi obligat să facă nici o dovadă, să considere marfa ca

    pierdută când ea nu a fost eliberată destinatarului sau nu a fost pusă la dispoziţia lui în cele 30 de

    zile care urmează termenului contractului de transport.

    Pierderile totale descoperite sau invocate sunt cercetate de către calea ferată iar rezultatul

    investigaţiilor va fi comunicat celor interesaţi.

    Calea ferată are asupra mărfurilor drepturile unui creditor gajist pentru creanţele ce i se

    cuvin din executarea transportului, drept care va subzista atâta timp cât marfa se găseşte în

    posesia căii ferate sau a unei terţe persoane ce o deţine în numele ei.

    Răspunderea părţilor din contractul de transport pe cale ferată

    Răspunderea părţilor în contractul de transport de mărfuri pe calea ferată, ca orice

    răspundere contractuală, se întemeiază pe culpă, ceea ce imprimă acestei răspunderi o importantă

    funcţie preventiv-educativă.

    Răspunderea contractuală operează întotdeauna când sunt întrunite cumulativ condiţiile

    de existenţă a ei şi anume: fapta ilicită, prejudiciul, raportul cauzal dintre faptă şi rezultat şi

    culpă.

    Răspunderea expeditorului

    Răspunderea expeditorului va interveni în toate cazurile în care obligaţiile ce-i incumbă

    din contractul de transport, pot fi calificate ca neîndeplinite sau îndeplinite necorespunzător.

    Expeditorul răspunde faţă de destinatar pentru lipsurile cantitative şi avariile ivite pe

    parcurs, dacă sunt datorate:

    folosirii unor ambalaje necorespunzătoare inclusiv de viciile ascunse ale ambalajului.

    Expeditorul având obligaţia ambalării corespunzătoare a mărfii, neîndeplinirea ei şi

    ajungerea mărfii la destinaţie în stare deteriorată, va atrage răspunderea sa.

    nerespectării normelor tehnice de încărcare şi fixarea mărfurilor în mijlocul de transport.

    Expeditorul mărfii răspunde pentru toate consecinţele unei încărcări defectuoase a

    mijloacelor de transport şi trebuie să repare prejudiciul chiar dacă încărcarea s-a făcut de

    o altă persoană în numele expeditorului.

    neasigurarea mijloacelor de transport închise cu sigilii sau a mijloacelor de transport

    deschise cu semne şi marcaje. Nerespectarea acestor obligaţii atrage răspunderea

    expeditorului, dacă a făcut posibilă sustragerea mărfurilor sau face imposibilă stabilirea

    împrejurărilor în care aceasta s-a săvârşit.

    Expeditorul răspunde pentru depăşirea termenelor de încărcare a mijloacelor de transport,

    prin obligarea sa la plata locaţiilor.

    Expeditorul va fi scutit de răspundere, pentru cazurile arătate mai sus, dacă va dovedi ca

    neîndeplinirea obligaţiilor se datorează forţei majore sau unor cauze posterioare momentului

    trecerii detenţiunii mărfii la transportator sau destinatar.

    Răspunderea căii ferate

    Calea ferată care a primit marfa la transport şi scrisoarea de trăsură este răspunzătoare de

    executarea transportului pe întregul parcurs, din momentul primirii în staţia de expediţie şi până

    la cel al eliberării la destinaţie.

    Mărfurile se socotesc primite la transport din momentul în care, după efectuarea tuturor

    verificărilor, transportatorul a aplicat stampila pe documentul de transport.

    Calea ferată răspunde în următoarele cazuri:

    a. ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de pază şi supraveghere, răspunde pentru paguba

    pricinuită clientelei prin pierderea totală sau parţială a mărfii;

    b. avarierea mărfurilor;

    c. pentru neexecutarea contractului de transport sau pentru depăşirea termenului de executare a

    transportului.

    d. calea ferată răspunde pentru mărfurile primite în temeiul unui contract de depozit şi pentru

    mărfurile descărcate în magaziile sale, până la ridicarea lor de clientelă;

    Pentru valorificarea pretenţiilor împotriva căii ferate expeditorul poate acţiona până în

    momentul eliberării mărfii, iar destinatarul după acest moment şi până la împlinirea termenului

    de prescripţie.

    Odată dovedit prejudiciul de către reclamant, calea ferată este prezumată în culpă, pe care

    o poate înlătura numai dacă va dovedi unul din următoarele cazuri:

    -

    pierderea sau avaria se datorează culpei expeditorului sau a destinatarului. Aşadar calea ferată

    va înlătura răspunderea dacă va dovedi lipsa lor de diligenţă, faptul lor ilegal comisiv sau omisiv,

    cum ar fi: menţiuni greşite în scrisoarea de trăsură, nerespectarea regulilor tehnice de încărcare şi

     

    fixare, etc;

    -

    neîndeplinirea obligaţiilor sau îndeplinirea necorespunzătoare s-au datorat unui caz fortuit sau

    de forţă majoră.

    -

    din cauze naturale inerente transportului în vehicule deschise pentru mărfurile ce se transportă

    în astfel de vehicule. Dacă mărfurile sunt prevăzute a fi transportate cu vagoane închise şi se

    transportă în vagoane deschise, răspunderea cade în sarcina persoanei care a ales mijlocul

     

    respectiv;

    -

    datorită însoţitorului mărfii (prepusul expeditorului sau destinatarului) care nu a luat măsurile

    necesare de asigurare a mărfii;

    - din cauza unor defecte de ambalaj care nu au putut fi observate la primire, după aspectul lor

    exterior;

    - datorită predării de catre expeditor a unor produse excluse la transport sub denumire falsă,

    inexactă sau incompleta;

    • - datorită scăderii umidităţii;

    • - datorită scăderii naturale a greutăţii în limitele stabilite prin art. 83 din acelaşi regulament;

    • - din cauza pericolului inerent transportului de vietăţi;

    • - datorită diferenţei dintre cântarul folosit la primire şi cel folosit la eliberarea mărfii, când lipsa

    nu este reală.

    Atunci când calea ferată a preluat marfa la transport prin cântărire, răspunde la destinaţie

    de cantitatea constatată.

    Pentru a fi exonerată de răspundere, calea ferată trebuie să dovedească că a primit o

    cantitate mai mică de mărfuri sau că marfa corespunde cu greutatea netă prevăzută în scrisoarea

    de trăsură.

    datorită naturii mărfii care au provocat, sfărâmarea, spargerea, ruginirea, etc.

    din cauze legate de încărcarea sau descărcarea mărfurilor care s-au efectuat, după caz, de

    către expeditor sau destinatar.

    datorită faptului că expeditorul n-a indicat în documentele de transport sau pe ambalaje,

    particularităţile specifice produselor, care impuneau condiţii speciale de transport sau

    anumite măsuri de precauţie pe timpul efectuării transportului sau depozitării.

    Dovada că pierderea, scăderea în masă, avarierea se datorează cauzelor menţionate mai

    sus cade în sarcina căii ferate.

    Pentru mărfurile care, datorită naturii lor, suferă în mod obişnuit o pierdere din greutate

    în timpul transportului, calea ferată nu răspunde, oricare ar fi parcursul efectuat, decât de acea

    parte din lipsă care depăşeşte anumite toleranţe prestabilite convenţional sau prin normele în

    vigoare. Aceasta limitare a răspunderii nu poate fi invocată daca se face dovada, după

    împrejurările de fapt, că pierderea nu rezultă din cauzele care justifică toleranţa.

    Pentru depăşirea termenului contractului de transport, calea ferată este obligată să

    plătească 2% din tariful de transport pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma totală să poată

    depăşi jumătate din tariful de transport. Aceste despăgubiri nu se pot cumula cu cele care

    trebuiesc plătite în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii.

    In cazul avarierii mărfii, despăgubirea pentru depăşirea termenului de eliberare se

    cumulează cu despăgubirea pentru deprecierea mărfii.

    In cazul neexecutării transportului, fără a exista culpa expeditorului sau a destinatarului

    ori un caz de forţă majoră, calea ferată va răspunde faţă de expeditor.

    Răspunderea destinatarului

    Odată cu aderarea destinatarului la contractul de transport, îi revine o serie de obligaţii, a

    căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare atrage răspunderea sa.

    Aceste obligaţii constau în:

    - preluarea mărfurilor de la calea ferată;

    - descărcarea lor în termenul liber tarifar;

    - plata taxei de transport, a taxelor accesorii şi a rambursului, atunci când expeditorul a stabilit

    prin scrisoarea de trăsură aceste obligaţii în sarcina destinatarului.

    Răspunderea destinatarului poate fi antrenată şi în cazul depăşirii termenelor de

    descărcare a mărfurilor. Pentru nedescărcarea în termenul liber tarifar, destinatarul va fi obligat

    la plata locaţiilor stabilite de calea ferată potrivit normelor în vigoare.

    In cazul când se instituie obligaţia pentru destinatar de a plati taxa de transport şi alte taxe

    eventuale, prin menţiunea înscrisă în scrisoarea de trăsură (taxa transmisă), întârzierea plăţii

    îndreptăţeşte calea ferată să pretindă atât plata cât şi penalităţile legale.

    Capitolul IV

    Contractul de transport de calatori pe calea ferata

    Noţiunea contractului de transport de călători pe calea ferată.

    Contractul de transport călători este acea convenţie încheiată între client şi calea

    ferată pentru deplasarea în spaţiu a călătorilor, contra unui preţ, în condiţiile impuse de

    normele imperative ca Regulament, Convenţii, Acorduri etc.

    Conform art. 6 din Regulile uniforme CIV din Convenţia de la Berna - COTIF din 1980,

    contractul de transport trebuie să fie constatat prin unul sau mai multe legitimaţii de transport

    emise călătorului. Totuşi, absenţa, neregularitatea sau pierderea legitimaţiei de transport nu

    afectează existenţa sau valabilitatea contractului.

    Legitimaţia de transport confirmă, până la proba contrară, încheierea şi conţinutul

    contractului de transport.

    Orice legitimaţie de călătorie trebuie să conţină menţiunile prevăzute în normele

    uniforme privind transporturile.

    Legitimaţiile de călătorie se obţin de la staţii, agenţii, de la agenţi autorizaţi, precum şi de

    la personalul de tren, în condiţiile stabilite de calea ferată.

    Tarifele pentru legitimaţiile de călătorie obţinute de la agenţii, agenţi autorizaţi şi de la

    personalul de tren pot fi mai mari decât cele de la casele de bilete din staţii, în condiţiile legii.

    Transportul de persoane pe calea ferată se poate face de unul de doi sau mai mulţi

    cărăuşi pe baza unei singure legitimaţii de călătorie, caz în care transportul este un trafic direct.

    Dacă transportul se execută cu mijloace de transport de acelaşi fel, el este în trafic direct simplu,

    iar dacă se execută cu mijloace de transport diferite, el este în trafic direct combinat.

    Caracterele juridice ale contractul de transport de călători pe calea ferată.

    Contractul de transport de călători pe calea ferată are, ca de altfel orice alt contract,

    propriile trăsături caracteristice, şi anume:

    se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, deci are un caracter consensual şi

    bilateral;

    Trebuie menţionat că deşi simplul acord de voinţă este suficient pentru încheierea sa,

    totuşi este necesar ca acest contract să îmbrace forma scrisă necesară dovedirii sale (ad

    probationem).

    prin încheierea sa, se nasc obligaţii pentru ambele părţi, deci are un caracter sinalagmatic;

    prin încheierea sa, fiecare parte urmăreşte o contraprestaţie în schimbul celei la care s-a

    obligat, deci este şi un contract oneros.

    Reglementarea contractul de transport de călători pe calea ferată.

    Contractul de transport de călători pe calea ferată este reglementat de dispoziţiile Codului

    civil în care contractul de transport apare ca o locaţiune de lucrări, precum şi prin dispoziţiile

    Codului comercial (art. 431-441 „Despre contractul de transport” şi art. 592-600 „Despre

    călători”), care realizează o reglementare mai amplă a acestui contract.

    Dreptul civil, reprezintă dreptul comun pentru dreptul transporturilor, făcându-se apel ori

    de câte ori este nevoie în special în materia condiţiilor de validitate a contractului nulitate,

    încetare etc.

    De asemenea, contractul de transport pe calea ferată îşi găseşte o reglementare

    amănunţită în Regulamentul de transport pe căile ferate, şi Normele uniforme pentru adoptarea

    acestuia, dispoziţii ce se aplică transporturilor de călători, bagaje şi mărfuri care se fac între staţii

    de cale ferată, situate pe teritoriul statului român.

    Transporturile de călători şi bagaje în trafic internaţional sunt reglementate prin Regulile

    uniforme CIV din Convenţia de la Berna - COTIF - din 1980.

    Încheierea contractului de transport de călători pe calea ferată.

    Pentru încheierea contractului este suficient consimţământul valabil, care se realizează

    prin oferta făcută de către călător la ghişeele staţiilor de cale ferată sau ale birourilor de voiaj şi

    plata taxei de transport corespunzătoare, precum şi acceptarea ofertei prin eliberarea legitimaţiei

    de călătorie.

    Pentru a putea încheia un astfel de contract, călătorul trebuie să aibă capacitatea de

    exerciţiu deplină, dar şi minorul cu capacitatea de exerciţiu restrânsă va putea încheia, fără

    încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal, un astfel de contract pentru satisfacerea nevoilor

    sale curente.

    Copiii până la vârsta de 5 ani împliniţi, pentru care nu se cere un loc separat, se transportă

    gratuit, fără legitimaţie de călătorie.

    Legitimaţia de călătorie eliberată de calea ferată reprezintă înscrisul doveditor al

    contractului încheiat, această legitimaţie având o formă bine determinată prin acte normative de

    la care nu se poate deroga. Legitimaţia este eliberată pentru transportul călătorului, cu un tren şi

    pe o rută, bine determinate.

    Încheierea contractului şi eliberarea legitimaţiei de călători au loc la staţiile C.F.R.

    Călători, care au case de bilete deschise permanent şi la agenţiile de voiaj, acestea fiind singurele

    înputernicite de calea ferată (ca parte contractantă) să realizeze încheierea contractului de

    transport.

    Tarifele de călătorie diferă în funcţie de:

    • a) distanţa în kilometri parcursă de călător, de la staţia de plecare până la cea de destinaţie.

    • b) rangul de tren folosit şi anume:

      • - trenuri de persoane;

      • - trenuri accelerate;

      • - trenuri rapide şi exprese;

      • - trenuri intercity;

      • - trenuri special comandate etc.

        • c) serviciile (diferenţa de clasă, vagoanele de dormit etc.) oferite de acelaşi rang de tren.

        • d) locul de unde este cumpărată legitimaţia de călătorie, cum ar fi:

          • - legitimaţie cumpărată în staţia C.F.R.;

          • - legitimaţie cumpărată de la o agenţie de voiaj;

          • - legitimaţie cumpărată în tren.

    Formele contractului de transport de persoane pe calea ferată.

    Încheierea contractului de transport de persoane poate avea loc în una din următoarele

    forme:

    • a) călătorie individuală;

    • b) călătorie în grup;

    • c) călătorie în circuit;

    • d) călătorii în condiţii speciale.

    Persoana care a încheiat contractul de transport cu calea ferată prin procurarea legitimaţia

    de călătorie, poate călători numai pe parcursul, în clasa şi la data indicată în contract.

    Legitimaţia de călătorie trebuie să conţină următoarele menţiuni: seria, numărul şi timbrul

    sec C.F.R; indicarea staţiei de plecare - destinaţie şi una intermediară (via); clasa; tariful; datele

    de valabilitate (anul, luna, ziua, timpul).

    Modificarea contractului de transport persoane.

    Călătorii se transportă cu trenuri prevăzute în "Mersul Trenurilor" publicat şi afişat la

    staţii, cu trenuri suplimentare, cu vagoane suplimentare sau cu trenuri special comandate,

    necuprinse în mersul trenurilor.

    Contractul de transport persoane poate fi modificat de:

    1. Călător, care poate folosi:

    • - o clasă inferioară, o rută mai scurtă sau un tren de rang inferior celui care îi dă dreptul

    legitimaţia, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi şi fără restituirea diferenţei de taxă;

    • - o clasă superioară, o rută mai lungă sau un tren de rang superior celui care îi dă dreptul

    legitimaţia, dar numai cu achitarea diferenţelor (de clasă, kilometri sau rang al noului tren ales)

    plătite la casa staţiei de plecare, la orice staţie de parcurs, sau la conducătorul de bilete.

    2. Transportator - prin întârzierea, întreruperea sau suspendarea trenului vizat în contract.

    Calea ferată trebuie să aducă la cunoştinţa publicului întreruperea circulaţiei trenurilor

    prin mass-media şi afişare în staţii.

    Întârzierea trenurilor se aduce la cunoştinţa publicului prin anunţuri afişate în staţii sau

    transmis prin instalaţiile de amplificare existente.

    Condiţiile în care pot fi utilizate anumite trenuri, vagoane sau servicii se prevăd în mersul

    trenurilor şi, după caz, în normele uniforme privind transporturile.

    Când din cauza întârzierii trenului, călătorul nu prinde trenul de legătură pentru

    continuarea călătoriei, calea ferată este obligată să-l transporte cu bagajele sale, fără a percepe

    noi tarife, cu primul tren de acelaşi rang sau de rang inferior, pe aceeaşi rută sau pe altă rută,

    astfel ca acesta să ajungă la destinaţie cu întârzierea cea mai mică.

    În cazul suspendării circulaţiei unui tren, dacă acest fapt nu a fost cunoscut înainte de

    plecarea din staţia de pornire, iar călătorul nu doreşte să continue călătoria cu alte trenuri sau pe

    alte rute, calea ferată este obligată să-l aducă înapoi la staţia de plecare, cu primul tren în

    circulaţie, fără plată, restituindu-i-se tarifele plătite pentru distanţa neefectuată.

    Dacă întreruperea sau suspendarea circulaţiei unui tren a fost anunţată înaintea plecării

    din staţia de pornire, călătorii vor plăti tarifele aferente rutei ocolitoare.

    În cazul când linia s-a întrerupt într-un punct, calea ferată va organiza, pe cât posibil, un

    serviciu de transport pentru călători şi bagaje cu alte vehicule. Tarifele plătite pentru transportul

    cu aceste vehicule vor fi suportate de călători dacă întreruperea a fost anunţată înainte de

    plecarea trenului din staţia de pornire.

    Călătorul poate renunţa la călătorie sau amâna călătoria dacă prezintă legitimaţia pentru

    viza de neutilizare în termenul prevăzut în normele uniforme privind transporturile. Dacă se

    întrebuinţează un tren sau servicii cu tarife mai mari, călătorul va plăti diferenţa de tarif.

    Drepturile, obligaţiile şi răspunderea călătorului

    Odată cu încheierea contractului de transport, călătorul are dreptul de a fi transportat din

    staţia de plecare la staţia de destinaţie, pe o anumită rută, în trenul şi clasa indicată în legitimaţia

    de călătorie.

    Călătorul, la rândul său are obligaţia:

    • - să respecte prevederile Regulamentului de transport, Tariful de călători şi bagaje şi celelalte

    prescripţii vamale, fiscale şi administrative;

    • - să păstreze legitimaţia de călătorie şi să o prezinte la cererea organelor C.F.R. însărcinate cu

    controlul în tren şi pe peron. Dacă nu posedă legitimaţia de călătorie sau aceasta nu este valabilă

    va fi obligat să plătească taxa şi suprataxele prevăzute în tarif;

    • - să nu ia în vagonul de călătorii animale, păsările, reptilele, peştii şi insectele vii. Excepţiile

    sunt prevăzute în Normele uniforme.

    Călătorul este răspunzător de orice pagubă cauzată de obiectele şi vietăţile pe care le ia cu

    el în vagon.

    Călătorul trebuie să posede o legitimaţie de călătorie valabilă la data, trenul, clasa şi

    serviciul utilizat, obţinută conform reglementărilor în vigoare. Celor care contravin acestei

    prevederi operatorul de transport feroviar nu le recunoaşte nici un drept şi nu răspunde de

    eventualele daune suferite de aceştia.

    Călătorul este obligat să păstreze legitimaţia de călătorie asupra sa în tot timpul călătoriei

    şi să o prezinte pentru verificare, la cerere, personalului de tren sau agentului operatorului de

    transport feroviar împuternicit în acest scop.

    Legitimaţiile de călătorie care prezintă modificări necertificate conform prevederilor

    Normelor uniforme sau ale reglementărilor proprii ale operatorilor de transport feroviar nu sunt

    valabile şi sunt retrase de agenţii operatorului de transport feroviar.

    Călătorul care nu prezintă în tren o legitimaţie de călătorie valabilă este obligat să

    plătească tariful de taxare în tren. În cazul în care refuză plata tarifului de taxare în tren este

    considerat contravenient şi tratat potrivit legii.

    Călătorii contravenienţi care nu pot fi legitimaţi pentru întocmirea procesului-verbal de

    contravenţie se predau organelor de ordine publică în prima staţie de pe traseu, unde acestea

    există, pentru identificare şi sancţionare.

    Verificarea legitimaţiilor de călătorie în tren, în timpul staţionării în staţii, se

    reglementează prin reglementările proprii ale operatorilor de transport feroviar.

    De asemenea, potrivit Regulamentului de transport pe calea ferată, călătorilor li se

    interzic următoarele fapte:

    călătoria pe acoperişul vagoanelor, pe scări, pe tampoane, între vagoane şi în alte locuri

    care nu sunt destinate călătorilor;

    urcarea şi călătoria în trenuri de marfă, de lucru, de intervenţie, în vagoane cu afectare

    anumită afişată pe ele, în vagoane de bagaje, de mesagerie, de coletărie, poştale şi în

    cabina locomotivei, automotorului sau a ramei electrice;

    urcarea sau coborârea din vehicule în mişcare, aplecarea în afară sau rezemarea de uşi,

    respectiv deschiderea uşilor în timpul mersului trenului;

    aruncarea obiectelor pe ferestrele sau uşile vagoanelor;

    deteriorarea vagoanelor, clădirilor sau instalaţiilor prin distrugere ori sustragere a pieselor

    sau dotărilor din inventarul acestora;

    neeliberarea locului ocupat în vagon, care nu corespunde cu cel prevăzut în legitimaţia de

    călătorie, la solicitarea celui îndreptăţit;

    exercitarea comerţului în trenuri sau în staţii de cale ferată fără autorizaţie eliberată de

    operatorul de transport feroviar sau de administratorul/gestionarul infrastructurii

    feroviare;

    lipirea de afişe în trenuri sau în staţii fără acordul scris al operatorului de transport

    feroviar sau al administratorului/gestionarului infrastructurii feroviare;

    traversarea liniilor prin alte locuri decât cele special amenajate pentru călători;

    provocarea de scandal în trenuri sau în incinta staţiilor de cale ferată;

    acţionarea semnalului de alarmă sau a frânei de mână pentru motive nejustificate;

    murdărirea vehiculelor şi a spaţiilor afectate publicului, inclusiv a celor dintre linii,

    inscripţionarea neautorizată a pereţilor vagoanelor sau ai clădirilor staţiilor de cale ferată,

    dezlipirea fără drept a afişelor;

    transportul în vagoanele de călători a obiectelor sau a substanţelor inflamabile,

    explozibile, radioactive, otrăvitoare şi rău mirositoare care, potrivit legii şi

    reglementărilor operatorului de transport feroviar, nu sunt permise la transport;

    prejudicierea intereselor celorlalţi călători, împiedicarea liberei circulaţii a acestora,

    încălcarea normelor de protecţie a mediului şi a normelor de prevenire şi stingere a

    incendiilor.

    Nerespectarea acestor reguli este calificată contravenţie şi se sancţionează ca atare

    potrivit normelor în vigoare.

    Călătorilor care contravin prevederilor menţionate mai sus calea ferată nu le recunoaşte

    nici un drept, de nici o natură, şi nu răspunde de nici o daună pe care, eventual, aceştia ar suferi-

    o.

    Drepturile, obligaţiile şi răspunderea transportatorului

    După încheierea contractului de transport de călători, căii ferate îi revin următoarele

    drepturi şi obligaţii:

    dreptul de a încasa taxe de transport stabilite în tarif. Avându-se în vedere caracterul

    imperativ al dispoziţiilor tarifare, preţul este stabilit de calea ferată, părţile neputând

    deroga în alt mod;

    dreptul de a percepe şi alte sume neprevăzute în tarife, ca urmare a unor pagube

    provocate de clienţi;

    dreptul de a schimba graficul de mers al trenurilor de călători în raport de necesităţile şi

    posibilităţile pe care le are;

    dreptul de a nu permite accesul în vagoane a persoanelor excluse de la transport;

    dreptul de a asigura respectarea de către călători a regulilor stabilite de calea ferată în

    staţii şi trenuri precum şi sancţionarea celor vinovaţi de încălcarea lor;

    dreptul de a aproba, în cazurile prevăzute

    de lege, restituirea taxei şi întreruperea

    călătoriei;

    obligaţia de a transporta călătorul la destinaţie, în termenul stabilit şi în bune condiţii;

    obligaţia de a asigura în staţii şi trenuri ordinea pentru desfăşurarea normală a traficului

    de călători şi controlul legitimaţiilor de călătorie;

    asigurarea unui serviciu de informaţii care să avizeze din timp pe călători de plecarea şi

    sosirea trenurilor etc.;

    obligaţia de a organiza şi asigura propriile structurii de pază şi păstrare a ordinii, în

    condiţiile legii;

    Potrivit Regulamentului de transport pe calea ferată, C.F.R. poate exclude de la

    transport:

    persoanele care prin comportare îi deranjează pe ceilalţi călători sau care produc

    vătămări materialului rulant aparţinând operatorului de transport feroviar ori care nu respectă

    prevederile prezentului regulament. Aceste persoane nu au dreptul la restituirea contravalorii

    călătoriei;

    persoanele care din cauză de boală îi incomodează pe ceilalţi călători, în afară de

    cazul în care călătoresc cu plata rezervării întregului compartiment. Persoanele care s-au

    îmbolnăvit pe parcurs trebuie să fie transportate până la prima staţie, unde li se acordă

    îngrijirile necesare. Acestor persoane li se restituie diferenţa dintre tarifele plătite şi cele

    aferente pentru parcursul efectuat, pentru legitimaţia de călătorie, în condiţiile prevăzute de

    Regulament;

    persoanele care insultă sau agresează personalul operatorului de transport feroviar

    ori al administratorului/gestionarilor de infrastructură aflat în timpul serviciului.

    Transportul bolnavilor contagioşi se reglementează prin instrucţiuni comune ale

    operatorului de transport feroviar şi ale autorităţii de stat în domeniul sănătăţii publice.

    Dacă, din cauza întârzierii trenului, călătorul nu prinde trenul de legătură prevăzut pentru

    continuarea călătoriei, pentru care posedă legitimaţie de călătorie, operatorul de transport

    feroviar este obligat să îl transporte cu bagajele sale, fără a percepe noi tarife, cu primul tren de

    acelaşi rang sau de rang inferior, pe aceeaşi rută sau pe altă rută, astfel încât acesta să ajungă la

    destinaţie cu întârzierea cea mai mică, cu respectarea prevederilor din Normele uniforme sau din

    reglementările proprii ale operatorilor de transport feroviar.

    În cazul suspendării circulaţiei unui tren, dacă acest fapt nu a fost cunoscut înainte de

    plecarea din staţia de pornire, iar călătorul nu doreşte să continue călătoria cu alte trenuri sau pe

    alte rute, operatorul de transport feroviar este obligat să îl aducă înapoi la staţia de plecare, cu

    primul tren în circulaţie, fără plată, restituindu-i-se tarifele plătite pentru distanţa neefectuată.

    Dacă întreruperea sau suspendarea circulaţiei unui tren a fost anunţată în ziua anterioară

    plecării din staţia de pornire, călătorii vor plăti tarifele aferente rutei ocolitoare.

    În cazul în care circulaţia trenurilor de călători se întrerupe ca urmare a stării

    necorespunzătoare a infrastructurii feroviare, administratorul/gestionarii de infrastructură vor

    organiza, în condiţiile tehnice existente, un serviciu de transport pentru călători şi bagaje cu alte

    vehicule. Tarifele plătite pentru transportul cu aceste vehicule vor fi suportate de călători dacă

    întreruperea a fost anunţată înainte de plecarea trenului din staţia de pornire.

    Dreptul la acţiune şi prescripţia acestuia.

    Răspunderi.

    Operatorul de transport feroviar răspunde de paguba care rezultă din decesul, rănirea sau

    orice altă vătămare a integrităţii fizice ori mintale a călătorului, provocată printr-un accident, în

    legătură cu exploatarea feroviară, produs în timpul cât călătorul se află în vehicule sau în spaţii

    aferente operatorului, respectiv când intră sau iese din acestea.

    Operatorul de transport feroviar este, de asemenea, răspunzător de paguba care rezultă

    din pierderea totală sau parţială ori din avarierea obiectelor pe care călătorul, victimă a unui

    astfel de accident, le avea asupra sa.

    Operatorul de transport feroviar este scutit de această răspundere:

    dacă accidentul a fost provocat de împrejurări străine de exploatarea feroviară, pe care

    operatorul de transport feroviar, cu toate diligenţele cerute de particularităţile cazului

    respectiv, nu le putea evita şi ale căror consecinţe nu le putea preveni;

    total sau parţial, în măsura în care accidentul este imputabil călătorului;

    dacă accidentul se datorează comportamentului unui terţ pe care operatorul de transport

    feroviar, cu toate diligenţele cerute de particularităţile cazului respectiv, nu îl putea evita

    şi ale cărui consecinţe nu le putea preveni.

    Acţiuni.

    Reclamaţiile administrative, rezultate din contractul de transport, sunt obligatorii şi

    trebuie adresate în scris operatorului de transport feroviar.

    Acţiunea juridică împotriva operatorului de transport feroviar, care se naşte din

    contractul de transport, aparţine persoanei care posedă legitimaţia de călătorie.

    În caz de rănire, acţiunea aparţine persoanei rănite, iar în caz de moarte prin accident,

    moştenitorilor ei legali.

    Acţiunea de restituire a unei sume plătite în virtutea contractului de transport aparţine

    celui care a efectuat această plată.

    Acţiunea judecătorească pentru restituirea unei sume plătite în temeiul contractului de

    transport poate fi exercitată împotriva operatorului de transport feroviar care a încasat această

    sumă sau împotriva celui în folosul căruia a fost încasată.

    Prescripţii.

    Orice acţiune întemeiată pe răspunderea operatorului de transport feroviar în caz de deces

    sau de rănire a călătorului este stinsă dacă cel îndreptăţit nu semnalează, în scris, pretenţiile în

    termen de 6 luni de la momentul luării la cunoştinţă despre producerea accidentului.

    Totuşi, acţiunea nu se stinge dacă:

    accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat cu întârziere de către operatorul de

    transport feroviar, ca urmare a unor împrejurări care nu sunt imputabile celui îndreptăţit;

    cel îndreptăţit dovedeşte că accidentul a avut drept cauză o culpă a operatorului de

    transport feroviar.

    Acţiunile pentru daune-interese, întemeiate pe răspunderea operatorului de transport

    feroviar în caz de deces şi de rănire a călătorilor, se prescriu:

    pentru călători, în termen de 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care s-a

    produs accidentul;

    pentru celelalte persoane îndreptăţite, în termen de 3 ani socotiţi din ziua

    următoare celei în care s-a produs decesul călătorului.

    Celelalte acţiuni care izvorăsc din contractul de transport sunt prescrise după trecerea

    unui an.

    Capitolul V

    Contractul de transport de bagaje şi mesagerii pe calea ferată

    Bagajele sunt bunuri de uz personal şi alte obiecte pe care le ia o parsoana cu sine în

    călătorie.

    Potrivit Regulamentului de transport, şi după natura lor, bagajele se pot clasifica astfel:

    bagajele neînregistrate, aflate în paza călătorului; bagaje în depozit temporar; bagaje

    înregistrate.

    Bagajele neînregistrate sunt acelea care prin volumul lor redus sau prin greutatea lor

    până la 30 kg se transportă gratuit, şi nu se predau căii ferate, rămănând în paza călătorului.

    Bagajele în depozit temporar fac obiectul unui contract de depozit, acestea fiind predate

    spre păstrare şi pază în depozitul căii ferate, contra unei taxe tarifare.

    In fine, bagajele înregistrate formează obiectul material al contractului de transport de

    bagaje, în schimbul taxei tarifare plătită de călător. Transportul acestor bagaje se face cu acelaşi

    tren cu care călătoreşte călătorul sau în vagoane special amenajate. Aceste bagaje, fie depăşesc

    volumul sau greutatea admisă pentru bagajele de mână, fie, deşi nu depăşesc aceste limite,

    călătorul nu doreşte să le aibă în paza sa, încheind un astfel de contract.

    Pentru prevenirea unor consecinţe dăunătoare, prin primirea ca bagaje a unor mărfuri

    excluse la transport, calea ferată are dreptul de a verifica conţinutul oricărui bagaj, când sunt

    motive temeinice că declararea conţinutului este falsă, în prezenţa posesorului recipisei, iar în

    lipsa acestuia în prezenţa a doi martori străini de calea ferată, încheindu-se un proces-verbal

    constatator.

    Contractul de transport de bagaje se încheie prin predarea bagajului la magazia de bagaje

    pentru a fi transportate la o anumită destinaţie, plata taxei tarifare şi eliberarea recipisei de

    bagaje, care conţine următoarele menţiuni:

    denumirea staţiei de predare şi a celei de destinaţie;

    ziua predării şi trenului căruia s-a predat bagajul;

    felul şi greutatea coletelor;

    suma reprezentând tariful şi alte tarife eventuale;

    suma reprezentând asigurarea sau interesul declarat.

    Recipisa de bagaje este formată din patru exemplare:

    cuponul de control;

    recipisa de bagaje care se înmânează călătorului;

    foaia de manipulare care însoţeşte transportul până la destinaţie şi care se predă

    călătorului împreună cu bagajul;

    matca (copia) care rămâne la carnetul de recipise.

    Calea ferată poate refuza primirea la transport a bagajelor ambalate defectuos sau

    insuficient, iar dacă în aceste condiţii a primit totuşi la transport bagajele, va trebui să facă

    menţiunea corespunzătoare pe recipisa de bagaje, ele circulând pe răspunderea posesorului

    recipisei.

    Bagajele şi coletele se cântăresc obligatoriu şi gratuit la predare, în prezenţa predatorului.

    Se cântăresc vietăţile mici, transportate în cuşti, obiectele pentru care se iau ca bază greutăţile

    specificate în tarif, coletele de ziare în greutate de până la 10 kg, iar cele cu reviste şi cărţi de

    până la 20 kg de colet. După ajungerea la destinaţie, dacă bagajele şi coletele prezintă urme de

    violare, la cererea scrisă a posesorului recipisei de bagaje, coletele vor fi obligatoriu verificate.

    Cel îndreptăţit poate refuza primirea bagajelor, atunci când calea ferată nu dă curs cererii sale.

    Eliberarea bagajelor se face în staţia pentru care au fost predate, însă la cererea

    posesorului recipisei pot fi restituite în staţia de plecare ori în una intermediară, cu condiţia ca

    timpul de oprire a trenului, cu care sunt transportate, să permită operaţiunea şi dacă nu se opun

    dispoziţii de ordin sanitar, vamal, fiscal sau administrativ.

    Dacă trenul întârzie pierzând corespondenţa cu cel următor sau dacă circulă numai o

    porţiune din parcursul normal, posesorul recipisei poate cere înapoierea bagajului în staţia de

    predare, fără a mai fi obligat la plata taxei corespunzătoare înapoierii, având totodată şi dreptul

    de a i se restitui cota parte din taxa corespunzătoare parcursului nestrăbătut.

    In cazul transportului de mesagerii, termenul de executare a transportului este acelaşi cu

    cel prevăzut pentru mărfurile expediate cu trenuri de călători.

    Forma şi conţinutul expediţiilor de mesagerii sunt stabilite prin instrucţiunile Companiei

    Naţionale ale Căilor Ferate Române.

    Contractul de transport de mesagerii se încheie în aceleaşi condiţii ca şi cel de transport

    de bagaje, documentul de transport purtând denumirea de scrisoare de trăsură de mesagerii.

    Buletinul de mesagerii este format din următoarele părţi:

    un cupon de control care se opreşte la staţia de predare pentru a fi înapoiat cu contul lunar

    la serviciul de verificare a veniturilor;

    unicatul care însoţeşte transportul şi se înmânează destinatarului;

    avizul şi adeverinţa de primire, care însoţeşte transportul;

    copia care se reţine la staţia de predare;

    duplicatul care se predă expeditorului după primirea şi plata tarifului de transport.

    Buletinul de mesagerii este un formular tip ce se completează de către expeditor, fiind

    obligatorii următoarele menţiuni: staţia de expediţie şi cea de destinaţie; numărul, felul ambalării

    şi greutatea coletelor; conţinutul coletelor; valoarea rambursului la eliberare; indicarea

    documentelor anexate, data şi semnătura expeditorului.

    Pentru transporturile de bagaje şi colete cu ziare efectuate cu trenuri automotoare rapide

    nu se admite modificarea contractului de transport.

    La toate celelalte feluri de trenuri, în cazul expediţiilor de mesagerii se poate dispune de

    către expeditor schimbarea destinatarului, precum şi înapoierea expediţiei în staţia de predare.

    Ajunse la destinaţie, bagajele transportate vor fi eliberate călătorului în schimbul

    prezentării recipisei de bagaje pe care se va face menţiunea zilei şi orei predării precum şi

    semnătura de primire.

    Termenul de ridicare a bagajelor este de 24 ore de la sosirea în staţia de destinaţie, orice

    depăşire a termenului îndreptăţeşte calea ferată de a pretinde taxa de magazinaj.

    Dacă în termen de 30 de zile de la sosirea lor la destinaţie, iar pentru mărfurile perisabile

    chiar mai repede, posesorul recipisei nu se prezintă pentru a ridica, bagajele, calea ferată are

    dreptul să procedeze la valorificarea lor, satisfăcându-şi cu preferinţă creanţele sale din preţul

    obţinut.

    Recipisa de bagaje fiind eliberată la purtător, calea ferată nu răspunde dacă a predat

    bagajul persoanei care s-a prezentat cu recipisa, atunci când aceasta nu este proprietara bagajului.

    Calea ferată va fi considerată totuşi în culpă şi va răspunde în cazul în care a fost înştiinţată de

    pierderea sau furtul recipisei de bagaje şi, în consecinţă, că cel ce se prezintă cu recipisa nu este

    în drept să pretindă şi să ridice bagajele.

    De asemenea, calea ferata va răspunde şi pentru pierderea totală sau parţială a bagajelor

    sau coletelor şi avarierea lor, din momentul primirii acestora la transport şi până la eliberarea lor

    efectivă, precum şi pentru pagubele pricinuite prin nepredarea lor la termen. Calea ferată va fi

    scutită de răspundere numai dacă va face dovada că pierderea sau avarierea mărfii au fost

    determinate de un caz de forţă majoră sau un viciu propriu al bagajului, iar pentru paguba

    pricinuită din eliberarea cu întârziere a bagajelor sau coletelor, calea ferată va putea fi exonerată

    dacă va dovedi că întârzierea se datorează unor împrejurări pe care nu le-a putut preveni sau

    înlătura. Proba că pierderea, avarierea sau eliberarea cu întârziere a avut drept cauză una dintre

    aceste fapte cade în sarcina căii ferate. Cei îndreptăţiţi au dreptul de a face dovada că, paguba în

    întregime sau în parte, nu a avut drept cauză unul din aceste riscuri.

    In cazul pierderii totale sau parţiale a bagajelor, dacă valoarea pagubei este dovedită,

    calea ferată trebuie să plătească o despăgubire egală cu această valoare, fără a depăşi suma

    prevăzută în tarif, pe kilogram de masă brută lipsă, sau pe colet, iar în cazul în care valoarea

    pagubei nu este dovedită, o despăgubire forfetară pe kilogram de masă brută lipsă pe colet,

    prevăzută în tarif. Calea ferată este obligată să restituie, în plus, tariful de transport, taxele

    vamale şi celelalte sume plătite cu ocazia transportului coletului pierdut.

    Capitolul VI

    Transportul aerian

    Aspecte introductive

    Conform Codului aerian din 2001, operaţiunile de transport aerian public sunt

    transporturile de pasageri, bagaje, mărfuri şi poştă, executate pe baze comerciale de către

    operatori aerieni care posedă certificat de operator aerian şi licenţă de transport aerian, prin

    curse regulate sau neregulate. Transporturile aeriene internaţionale de pasageri, bagaje, mărfuri

    şi poştă sunt supuse acordurilor şi convenţiilor internaţionale în domeniul transporturilor aeriene

    la care România este parte.

    Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii emite reglementări aeronautice privind

    desfăşurarea activităţilor de transport aerian public. În scopul asigurării siguranţei zborului,

    Ministerul Transporturilor emite şi revizuieşte ori de câte ori este cazul, reglementări aeronautice

    specifice, conforme cu reglementările, standardele, practicile recomandate şi procedurile

    elaborate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi de alte organisme internaţionale de

    aviaţie civilă la care România este parte, şi asigură controlul respectării acestora.

    Transporturile aeriene publice efectuate prin curse regulate sunt transporturile aeriene

    executate după orare publicate şi rute prestabilite, destinate să asigure legătura între două sau mai

    multe aeroporturi şi în care capacitatea comercială disponibilă este pusă la dispoziţie publicului

    contra cost.

    Operatorii aerieni români, deţinători ai unui certificat de operator aerian în termen de

    valabilitate, pot efectua transporturi aeriene publice interne şi internaţionale, prin curse regulate

    sau neregulate, numai în urma obţinerii unei licenţe de transport aerian, eliberată de Ministerul

    Transporturilor.

    Operatorii aerieni străini pot efectua transporturi aeriene publice, prin curse regulate

    sau neregulate, spre sau dinspre România, pe baza drepturilor de trafic acordate de Ministerul

    Transporturilor, în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care

    România este parte.

    Transporturile aeriene publice se execută pe bază de contract de transport, încheiat între

    operatorul aerian şi pasager sau expeditorul de marfă şi/sau poştă. Prin contractul de transport

    aerian, operatorul aerian se obligă să ducă pe calea aerului la destinaţie pasagerii, bagajele, marfa

    şi/sau poşta, iar beneficiarul, să plătească preţul transportului.

    Operatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu care a produs decesul sau vătămarea

    sănătăţii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a mărfii şi/sau a poştei.

    Din definiţia prezentată mai sus reies câteva trăsături caracteristice, şi anume:

    contractul este bilateral întrucât se încheie prin acordul de voinţă al celor două părţi

    contractante operatorul (transportatorul) şi beneficiarul transportului;

    contractul este sinalagmatic întrucât se nasc obligaţii de ambele părţi;

    contractul este oneros întrucât fiecare parte urmăreşte prin propria prestaţie să obţină o

    contraprestaţie;

    contractul este real întrucât presupune predarea efectivă a mărfii la transport;

    contractul este de adeziune deoarece ambele părţi sunt obligate să se conformeze

    condiţiilor dinainte stabilite, ele pot numai să adere sau nu, fiind neputincioase în

    schimbarea acestor condiţii prin voinţa lor.

    Contractul se poate încheia prin simplul acord de voinţă dar cu obligaţia ca acesta să fie

    materializat printr-un înscris cu valoarea de a proba contractul încheiat.

    Momentul încheierii contractului se consideră a fi momentul în care transportatorul

    eliberează documentul de transport călătorului sau expeditorului încărcăturii.

    • 1. Pentru transportul de pasageri se eliberează un document de transport individual sau

    colectiv, care va conţine:

    indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;

    dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi

    dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a

    cel puţin unuia dintre aceste puncte de escală.

    Transportatorul va elibera pasagerului o etichetă de identificare a bagajului pentru fiecare

    articol de bagaj înregistrat.

    • 2. Pentru transportul de mărfuri se va elibera o scrisoare de transport aerian.

    Regimul răspunderii operatorului aerian este, pentru transporturile aeriene internaţionale,

    stabilit în conformitate cu convenţiile şi înţelegerile internaţionale la care România este parte, iar

    pentru transporturile aeriene interne, în conformitate cu prevederile dreptului comun, în măsura

    în care nu s-a stabilit altfel printr-o lege specială.

    În materie de transport aerian, atunci când nu este reglementat printr-un act special, se

    vor aplica reglementările noului Cod aerian din 2001, reglementările Convenţiei de la Montreal

    pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional la care sa aliniat şi

    România prin O.G. nr. 107/2000, cât şi alte norme imperative cu caracter general.

    Contractul de transport aerian de mărfuri

    Contractul de transport aerian de mărfuri în trafic intern

    Contractul de transport aerian de mărfuri este aceea convenţie prin care operatorul

    de transport aerian se obligă să transporte mărfurile pe calea aerului, să le păzească şi să le

    predea la destinaţie, în schimbul unei taxe de transport, plătită de cealaltă parte - expeditorul

    mărfii.

    Transporturile aeriene interne sunt acelea executate în limitele teritoriale ale statului

    nostru, fără escală pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat străin. Toate transporturile aeriene

    sunt reglementate prin dispoziţiile Codului aerian român din 2001.

    Contractul de transport aerian se încheie pe baza prezentării de către expeditor a mărfii ce

    urmează a fi transportată, plata taxei de transport şi eliberarea de către transportator a scrisorii de

    transport aerian.

    Scrisoarea de transport aerian de mărfuri în trafic intern cuprinde următoarele

    menţiuni:

    datele de identificare a transportului aerian, a expeditorului şi destinatarului;

    aeroportul de decolare şi cel de destinaţie;

    felul şi cantitatea încărcăturii;

    modul de ambalare;

    volumul şi numărul coletelor;

    valoarea rambursului;

    locul şi data emiterii documentului.

    Transportatorul aerian este în drept să refuze primirea unei încărcături la transport,

    solicitată de client în situaţia în care:

    transportul este anulat sau suspendat prin dispoziţia organelor de stat competente, din

    cauza unor condiţii tehnice sau meteorologice deosebite;

    transportul este interzis prin dispoziţia organului de stat competent pe motiv de pericol

    pentru securitatea zborului sau a încărcăturii (arme, muniţii, materiale inflamabile etc.);

    transportul nu poate avea loc din lipsă de aeronave sau, deşi există, cele existente nu

    corespund pentru caracteristicile mărfii care trebuie transportată sau încărcătura nu a fost

    completată potrivit certificatului de navigabilitate.

    Pentru a putea fi primite la transportul pe calea aerului, mărfurile trebuie să

    îndeplinească următoarele condiţii:

    a) să fie admise la transport prin dispoziţiile egale;

    • b) mărfurile şi ambalarea lor să nu prezinte pericol pentru aeronavă, călători sau alte

    bunuri;

    • c) să fie cântărite şi însoţite de documentele necesare;

    • d) ambalajul să corespundă transportului aerian şi să asigure integritatea încărcăturii;

    • e) fiecare colet să aibă o etichetă care să indice adresa expeditorului şi destinatarului;

    • f) mărfurile să fie predate în timpul programului de lucru sau la orele indicate de

    transportator.

    Transportatorul aerian are obligaţia de a transporta încărcătura la destinaţie, în bune

    condiţiuni şi în termenul stabilit.

    Pentru realizarea creanţelor sale, transportatorul aerian are un drept de retenţie asupra

    mărfurilor precum şi un privilegiu asupra preţului obţinut din vânzarea lor. Acest drept de

    retenţie asupra mărfurilor durează până la predarea lor destinatarului.

    Transportatorul are obligaţia de a aviza şi elibera mărfurile numai destinatarului indicat în

    scrisoarea de transport aerian şi pe baza semnăturii acestuia pe documentul de transport.

    Transporturile aeriene internaţionale de mărfuri

    Potrivit art. 4 din Convenţia de la Montreal din 28 mai 1999, pentru transportul de

    mărfuri se va elibera o scrisoare de transport aerian. Utilizarea oricărui alt mijloc prin care se

    realizează înregistrarea informaţiilor cu privire la transportul care se efectuează se poate substitui

    eliberării unei scrisori de transport aerian. În cazul în care se folosesc alte asemenea mijloace,

    transportatorul va elibera expeditorului, la cererea acestuia, o chitanţă de primire a mărfii, care să

    permită identificarea expediţiei şi accesul la informaţiile conţinute în înregistrările efectuate prin

    aceste alte mijloace.

    Aşadar, contractul de transport internaţional de mărfuri se încheie sub forma scrisorii

    de transport aerian (Air Waybill), sau sub forma chitanţei de primire a mărfii care face dovada

    încheierii contractului, primirea mărfii la transport de către transportatorul aerian, precum şi

    condiţiile transportului.

    Scrisoarea de transport aerian este întocmită de expeditor în trei exemplare originale

    dintre care primul exemplar poartă menţiunea "pentru transportator" şi este semnat de către

    expeditor, al doilea exemplar poartă menţiunea "pentru destinatar" şi este semnat de către

    expeditor şi transportator, iar al treilea exemplar este semnat de transportator şi este înmânat de

    acesta expeditorului, după acceptarea mărfii.

    Semnătura transportatorului şi cea a expeditorului pot fi tipărite sau înlocuite de o

    ştampilă.

    Dacă, la cererea expeditorului, transportatorul întocmeşte scrisoarea de transport aerian,

    se va considera, până la proba contrară, că transportatorul a acţionat în numele expeditorului (art.

    7 din Convenţia de la Montreal).

    Pe lângă cele trei exemplare originale, scrisoarea de transport aerian mai cuprinde:

    recipisa de primire a mărfii, exemplarul pentru formalităţile de vamă la destinaţie şi câte o copie

    pentru cărăuş şi agenţii acestuia.

    În scrisoarea de transport aerian sunt cuprinse următoarele menţiuni:

    aeroportul de decolare şi cel de destinaţie, indicându-se şi statele pe teritoriul cărora se

    află;

    dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi

    dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea

    a cel puţin unuia dintre aceste puncte de escală;

    felul şi greutatea mărfii;

    dimensiunile şi ambalajul, precum şi numărul coletelor.

    Expeditorului îi revine obligaţia de a da toate lămuririle necesare şi să anexeze la

    scrisoarea de transport aerian documentele necesare pentru îndeplinirea de către transportator a

    formalităţilor vamale, fiscale, sanitare etc.

    Expeditorul va răspunde pentru exactitatea datelor înscrise în scrisoarea de transport

    aerian, precum şi pentru orice daună suferită de transportator sau de oricare altă persoană faţă de

    care răspunderea transportatorului poate fi antrenată din cauza indicaţiilor şi declaraţiilor false,

    inexacte sau incomplete.

    În transporturile internaţionale aeriene de mărfuri, prin convenţia părţilor, scrisoarea de

    transport, poate avea forma unui titlu reprezentativ al mărfii.

    Potrivit prevederilor Convenţiei de la Montreal (art. 12), expeditorul, în virtutea

    dreptului de dispoziţie asupra mărfii, poate dispune modificarea contractului de transport.

    Astfel, expeditorul poate dispune următoarele modificări:

    retragerea mărfii de la aeroportul de plecare sau de destinaţie;

    reţinerea mărfii pe parcursul transportului la orice aterizare;

    solicitarea ca marfa să fie predată la destinaţie sau pe parcursul transportului unei

    persoane, alta decât destinatarul desemnat iniţial;

    solicitarea ca marfa să fie returnată la aeroportul de plecare.

    În exercitarea acestui drept expeditorul nu trebuie să aducă prejudicii transportatorului

    sau altor expeditori şi trebuie să ramburseze orice cheltuieli care decurg din exercitarea acestui

    drept.

    În cazul în care îndeplinirea instrucţiunilor expeditorului este imposibilă, transportatorul

    trebuie să informeze imediat expeditorul.

    Dacă transportatorul execută instrucţiunile expeditorului referitoare la dispunerea mărfii,

    fără a solicita întocmirea exemplarului din scrisoarea de transport aerian sau a chitanţei de

    primire a mărfii care revine acestuia din urmă, transportatorul este răspunzător, fără atingerea

    dreptului său la despăgubire din partea expeditorului, pentru orice pagubă care ar putea fi cauzată

    în acest mod oricărei persoane care este în mod legal în posesia acestui exemplar din scrisoarea

    de transport aerian sau a chitanţei de primire a mărfii.

    Dreptul conferit expeditorului încetează în momentul în care începe dreptul acordat

    destinatarului. Totuşi, dacă destinatarul refuză să accepte marfa sau nu poate fi contactat,

    expeditorul îşi reia dreptul de dispoziţie.

    Transportatorul aerian răspunde, pentru daunele cauzate prin pierderea (totală sau

    parţială) sau avarierea mărfii, când evenimentul care a pricinuit daunele respective s-a produs în

    timpul călătoriei aeriene, deci în timpul cât mărfurile se aflau în paza transportatorului, pe

    aerodrom, în magazie sau la bordul aeronavei precum şi pentru daunele cauzate de executarea cu

    întârziere a transportului.

    Potrivit art. 26 din Convenţia de la Montreal, orice clauză stabilită de părţi prin care s-

    ar urmări înlăturarea sau stabilirea unei limite inferioare a răspunderii transportatorului în raport

    cu cea fixată prin Convenţie, este lovită de nulitate.

    În cazul pierderii totale a mărfii, recunoscută de transportator, sau după expirarea a 7 zile

    de la data când trebuia să sosească marfa, destinatarul poate să treacă la valorificarea drepturile

    ce decurg din contractul de transport, faţă de transportator (art. 13 alin. 3 din Convenţia de la

    Montreal).

    Transportatorul nu este răspunzător dacă se dovedeşte şi în măsura în care dovedeşte că

    distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii s-a datorat:

    • a) unui defect al mărfii, calităţii sau viciului acesteia;

    • b) ambalării necorespunzătoare a mărfii, efectuată de către o altă persoană decât

    transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia;

    • c) unei stări de război sau conflict armat;

    • d) unei acţiuni a autorităţii publice realizate în legătură cu intrarea, ieşirea sau tranzitul mărfii.

    Transportul aerian, în sensul paragrafului de mai sus include perioada în care marfa se

    află în grija transportatorului.

    Perioada transportului aerian nu se extinde asupra transportului terestru, maritim sau pe

    căi navigabile interioare, efectuat în afara unui aeroport. Totuşi, dacă un astfel de transport se

    realizează în aplicarea unui contract de transport aerian, în scopul încărcării, expedierii sau

    transbordării, orice pagubă este considerată, până la proba contrară, ca fiind rezultatul unui

    eveniment care a avut loc în timpul transportului aerian. Dacă transportatorul, fără

    consimţământul expeditorului, utilizează alt mod de transport pentru a efectua o parte sau

    întregul transport care, conform contractului încheiat între părţi, urma să fie transport aerian,

    respectivul transport efectuat prin alt mod de transport este considerat ca fiind inclus în perioada

    transportului aerian (art. 18 din Convenţia de la Montreal).

    Primirea fără reclamaţie de către destinatar a mărfurilor constituie, până la proba

    contrară, dovada că acestea au fost predate în bună stare şi în conformitate cu documentul de

    transport.

    În caz de deteriorare destinatarul trebuie să adreseze transportatorului o reclamaţie

    imediat după descoperirea deteriorării şi cel mai târziu într-un interval de 14 zile de la data

    primirii mărfurilor. În caz de întârziere, reclamaţia trebuie făcută cel mai târziu într-un termen de

    21 de zile de la data la care mărfurile au fost puse la dispoziţia sa.

    Orice reclamaţie trebuie formulată în scris şi remisă sau expediată în termenul menţionat

    mai sus.

    Dacă nici o reclamaţie nu este făcută în termenul menţionat mai sus, nici o acţiune nu va

    fi întreprinsă împotriva transportatorului, cu excepţia cazului de fraudă din partea acestuia (art.

    31 din Convenţia de la Montreal).

    Acţiunea în responsabilitate trebuie să fie introdusă, la cererea reclamantului, pe

    teritoriul unuia dintre statele părţi, fie înaintea tribunalului de la domiciliul transportatorului sau

    de la locul sediului său principal de afaceri sau de la locul sediului său de afaceri unde a fost

    încheiat contractul, fie înaintea tribunalului de la locul de destinaţie.

    Părţile la contractul de transport de marfă pot stipula soluţionarea prin arbitraj a oricărui

    diferend referitor la răspunderea transportatorului, în baza Convenţiei de la Montreal. Respectiva

    înţelegere va fi consemnată în scris.

    Procedura de arbitraj se desfăşoară, la alegerea reclamantului, în una dintre jurisdicţiile

    tribunalului la care face referire art. 33 din Convenţie.

    Dreptul la despăgubire este anulat dacă acţiunea în responsabilitate nu este introdusă în

    termen de 2 ani de la data sosirii la destinaţie sau de la data la care aeronava ar fi trebuit să

    sosească sau de la data încetării transportului.

    Metoda de calcul al acestei perioade este determinată de legislaţia aplicată de tribunalul

    sesizat asupra cazului.

    Capitolul VII

    Transporturile aeriene de călători şi bagaje

    Transporturile aeriene interne de călători şi bagaje

    Transporturile aeriene interne de călători şi bagaje se execută prin cursele regulate,

    suplimentare sau ocazionale (speciale) de trafic aerian public.

    Indiferent de felul cursei, întotdeauna transportul de călători pe calea aerului se execută

    numai pe bază de contract încheiat între transportatorul aerian şi călător.

    Contractul de transport aerian de călători este acea convenţie prin care transportatorul

    se obligă să transporte un anumit călător sau un grup de călători pe calea aerului de la aeroportul

    de decolare, la cel de destinaţie, iar călătorul să plătească taxa de transport corespunzătoare.

    Contractul de transport aerian de călători se încheie prin oferta făcută de călător în acest

    sens şi acceptarea ei de către transportator, momentul încheierii fiind, conform cel al plăţii taxei

    şi eliberării documentului de transport.

    Contractul de transport aerian se poate încheia individual, cu fiecare călător în parte sau

    cu un grup de persoane.

    Există obligaţia pentru transportatorul aerian de a încheia contractul de transport cu orice

    ofertant care respectă dispoziţiile normative, care reglementează transportul aerian şi achită taxa

    legal stabilită, putând, după caz, refuza încheierea contractului sau, deşi încheiat, să refuze

    transportul dacă:

    transportul este anulat sau suspendat printr-o dispoziţie legală, din motive tehnice sau

    meteorologice excepţionale care nu garantează siguranţa zborului;

    persoana ce se prezintă pentru începerea călătoriei este în stare de ebrietate, stare psihică

    anormală, bolnavă de o maladie contagioasă sau are plăgi deschise, ori nu respectă

    dispoziţiile obligatorii pentru călători.

    In cazul în care s-a dispus anularea sau suspendarea zborului, la cererea călătorului,

    transportatorul are obligaţia de a restitui taxa de transport încasată. Dacă zborul a fost întrerupt

    din orice cauze, pe un aeroport intermediar, prin grija şi în contul transportatorului se va organiza

    continuarea transportării călătorilor cu cel mai rapid mijloc de transport, fără restituirea unei părţi

    din taxa sau completarea acesteia.

    Renunţarea călătorului, din orice motiv, de a continua călătoria, făcută la o escală

    anterioară aeroportului de destinaţie prevăzut în biletul de călătorie, sau excluderea sa de la

    transport ca urmare a comiterii unor contravenţii sau infracţiuni referitoare la transportul aerian,

    nu-l îndreptăţeşte pe acesta să pretindă restituirea taxei de transport.

    Transporturile aeriene internaţionale de călători şi bagaje

    Transporturile internaţionale aeriene de călători şi bagaje sunt reglementate prin

    Convenţia de la Montreal din 28 mai 1999 (art. 1 pct. 1). România a ratificat Convenţia de la

    Montreal la 20 martie 2001 prin O.G. nr. 107/2000 şi aprobată prin Legea nr. 14/2001 (iar la 4

    noiembrie 2003 a intrat în vigoare). În România transporturile internaţionale aeriene sunt

    reglementate prin Legea nr. 355 din 10 iulie 2003 privind răspunderea transportatorilor aerieni şi

    a operatorilor aeronavelor civile care efectuează operaţiuni aeriene civile în spaţiul aerian

    naţional.

    Potrivit art. 3 din Convenţie, transportatorul are obligaţia de a emite un document de

    transport, constatator al contractului de transport, individual sau colectiv care va conţine:

    a) indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;

    b) dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi

    dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel

    puţin unuia dintre aceste puncte de escală.

    Utilizarea oricărui alt mijloc prin care se înregistrează informaţiile indicate mai sus se

    poate substitui eliberării documentului de transport la care s-a făcut referire în respectivul

    paragraf. Dacă un astfel de mijloc este utilizat, transportatorul va elibera pasagerului o declaraţie

    scrisă privind informaţiile astfel înregistrate.

    Transportatorul va elibera pasagerului o etichetă de identificare a bagajului pentru fiecare

    articol de bagaj înregistrat.