Obligații

1.Reprezintă criteriu de determinare a felului obligației ca fiind de rezulatat sau

de mijloc:
a.niciuna dintre variantele menționate anterior nu este corectă
b.modul în care obligația este stipulată în contract
c.existența și natura contraprestației și celelalte elemente ale contractului
2.Nu reprezintă criterii de determinare a felului obligației ca fiind de rezulatat
sau de mijloace:
a.influența pe care cealaltă parte o are supra executării obligației
b.gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezulatului
c.niciuna dintre variantele menționate anterior nu este corectă
3.Cu privire la împarțirea obligațiilor în obligații de rezultat și obligații de
mijloace se va avea în vedre faptul că:
a.în materia obligațiilor de mijloc, creditorul nu mai are obligația de a dovedi că
debitorul nu a depus toată stăruința pentru îndeplinirea obligației asumate, de
vreme ce se constată neatingerea rezulatatului preconizat
b.simpla neobținere a rezultatului dă naștere unei prezumții de culpă în sarcina
debitorului, în materia obligațiilor de rezultat
c.obligația convențională de întreținere este o obligație de rezultat
4.Obligația:
a.de a da poate presupune și prestațiile privind executarea unei lucrări sau de a
presta un serviciu
b.de a da, poate include în conținutul ei și o obligație de a face
c.de a face nu poate implica îndatorirea de a strămuta proprietatea
5.Dacă obligația are ca obiect bunuri de gen:
a.debitorul are dreptul să-și aleagă bunurile ce vor fi predate
b.debitorul nu este liberat decât prin predarea unor bunuri de calitate cel puțin
medie
c.debitorul poate invoca imposibilitatea fortuită de executare
6.În cazul obligației afectate de o condiție suspensivă:
a.dacă debitorul execută obligația înainte de îndeplinirea condiției, acesta este
îndreptățit, chiar și după îndeplinirea condiției, să ceară restituirea plății ca fiind
nedatorată
b.creditorul nu poate cere executarea obligației înainte de îndeplinirea condiției
suspensive
c.eficacitatea obligației depinde de un eveniment viitor și sigur ca realizare
7.Obligația:
a.de a face, implică în general orice prestație pozitivă în afara celor care se
încadrează în noțiunea de a da
b.de a face, implică îndatorirea de a construi sau transmite un drept real
c.de a da, presupune îndatorirea de a preda un bun
8. Debitorul este de drept în întârziere în cazul în care :
a.obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale
b.debitorul nu a respectat o obligație de a face
c. prin contract, părțile au convenit ca debitorul se află în întârziere prin simpla
împlinire a termenului stabilit pentru executare
9.Reprezintă mijloc juridic ofensiv de asigurare a realizării dreptului de creanță:
a.acțiunea în executare silită
b.excepția, invocată de creditor în fața instanței de judecată
c.excepția, invocată de debitor în fața instanței de judecată
10.Subiectul activ în cadrul raportului juridic de obligații civile se numește:
a.debitor
b.creditor
c.locatar
11.Obligațiile de a face:
a.sunt întodeauna obligații de rezultat
b.pot fi obligații de rezultat sau, după caz, de mijloc
c.sunt întodeauna obligații de mijloc
 Contractul-izvor de obligații
12.Forma necesară pentru încheierea valabilă a unui act juridic:
a.presupune, în toate cazurile, manifestarea expresă de voință
b.în caz de nerespectare atrage, cu excepția testamentului olograf, nulitatea
absolută a actului
c.este, în anumite cazuri, impusă de lege, iar absența unor asemenea dispoziții
legale poate fi convenită de părți
13.Contractul reprezintă:
a.acordul dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a construi un raport
juridic
b.acordul de voință numai dintre două persoane cu intenția de a contrui, a
modifica și a stinge un raport juridic
c.acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a
construi, a modifica sau a stinge un raport juridic
14.După conținut contractele se clasifică în:
a.contracte cu titlu oneros și contracte cu titlu gratuit
b.contracte consesuale solemne și reale
c.contracte sinalagmatice și unilaterale
15.În funcție de scopul urmărit de părți, contractele se clasifică în:
a.contracte consesuale solemne și reale
b.contracte cu titlu oneros și cu titlu gratuit
c.contracte sinalagmatice și unilaterale
16.După modul de formare distingem între:
a.contracte consesuale, solemne și reale
b.contracte sinalagmatice și unilaterale
c.contracte consesuale și solemne
17.Reprezintă condiție de fond esențială pentru valabilitatea contractului:
a.capacitatea de a contracta
b.obiectul determinabil și ilicit
c.cauza determinată și morală
18.Ca regulă contractele se încheie în mod valabil:
a.în formă autentică
b.prin simplu acord de voință al părților exprimat în formă autentică
c.prin simplu acord de voință al părților conform principiului consensualismului
19. Revocarea ofertei de a contracta:
a.trebuie să intervină obligatoriu înaite ca oferta să ajungă la destinatar
b.nu poate interveni în niciun caz, ofertantul fiind ținut de oferta sa
c.poate interveni și înainte de expirarea duratei prevăzute pentru acceptare
20.O propunere constituie oferta de a contracta:
a.dacă este exprimată în scris
b.dacă toate elementele, principale și secundare, pentru formarea contractului
c.dacă are elemente suficiente pentru formarea contractului
21.Solicitarea de a formula oferte de contractare, adresare uneia sau mai multor
persoane determinate:
a.constituie prin ea însăși oferta de a contracta
b.nu constituie prin ea însăși oferta de a contracta
c.nu este reglementată de Codul civil în vigoare
22.Acceptare ofertei de a contracta reprezintă:
a.orice act ori fapt al destinatarului, dacă indică acordul cu privire la ofertă
b.orice act ori fapt al destinatarului dacă indică acordul cu privire la ofertă dar cu
modificări ori completări
c.numai un înscris constatator al ofertei
23.Acceptarea ofertei de a contracta trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
a.să fie în concordanță cu oferta de a contracta, destinatarul trebuie să accepte
integral și întocmai oferta
b.poate fi exprimat în termenul prevăzut în oferta de a contracta
c.poate fi exprimată în termenul prevăzut în oferta de a contracta, cu modificări și
completări
24.În practică dacă ofertantul și acceptantul ofertei nu se află în același loc
contractul se consideră încheiat în momentul în care:
a.ofertantul a luat cunoștință de acceptare în orice mod
b.destinatarul își manifestă acordul de voință cu privire la ofertă, chiar dacă nu a
expediat acceptarea
c.acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu a luat cunoștință de
conținutul ei, din motive neimputabile
25.Reprezintă loc de încheiere a contractului:
a.locul în care acceptarea ajunge la ofertant
b.domiciliul destinatarului acceptării
c.domiciliul destinatarului ofertei
26.Oferta devine caducă dacă:
a.acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit
b.oferta nu ajunge la acceptant în termenul stabilit
c.acceptantul modifică sau completează conținutul ofertei
16.Principiul pacta sunt servanda presupune:
a.produce efecte doar față de părțile contractaznte
b.produce efecte și față de terțe persoane
c.are putere de lege între părțile contractante
27.În virtutea principiului relativității efectelor contractului, contractul produce
efecte:
a.între părți, avânzi-cauză, terți
b.și față de terți
c.numai între părți dacă prin lege nu se prevede altfel
28.Avânzii-cauză reprezintă persoane:
a.care au participat direct la încheierea contractului
b.care nu au participat la încheierea contractului, dar efectele contractului se
produc și față de ele
c.străine de contract, față de aceștia contractul neproducând efecte
29.Succesorii cu titlu particular, în calitate de avânzi-cauză, dobândesc:
a. o fracțiune din patrimoniu
b.un drept subiectiv privit în mod individual
c.un întreg patrimoniu
30.Avânzii-cazuză reprezintă persoane:
a.care au participat direct la încheierea contractului
b.străine de contract, față de aceștia contractul neproducând efecte
c.care nu au participat la încheierea contractului, dar efectele contractului se
produc și față de ele
31.Promisiunea faptei altuia reprezintă o excepție:
a.aparentă de la principiul pacta sunt servanda
b.reală de la principiul relativității efectelor contractului
c.aparentă de la principiul relativității efectelor contractului
Simulația
32.Nu constituie excepție de la opozabilitatea față de terți a efectelor
contractului:
a.Stipulația pentru altul
b.Simulația
c.Promisiunea faptei altuia
33.Simulația este sancționată cu:
a.inopozabilitatea față de terți a actului public, atunci când a fost încheiat în
contra intereselor lor
b.inopozabilitatea actului secret față de creditorii dobânditorului din actul public,
atunci când este realizat în frauda intereselor unor terțe persoane
c.nulitatea absolută, atât a actului public, cât și a celui secret, atunci când este
realizat în frauda legii
34.Contractul secret încheiat în cadrul unei simulații este opozabil:
a.părților și succesorilor cu titlu particular al părților
b.părților, succesorilor universali și succesorilor cu titlu universal al părților
c.numai părților și succesorilor universali ai acestora
35.Într-o acțiune în simulație în care se solicită să se constate că actul real
încheiat între părți este un contract de întreținere deghizat printr-o vânzare-
cumpărare, iar debitorul-întreținător nu și-a respectat obligația de a presta
întreținerea, se poate invoca:
a.nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa scopului
imediat ca urmare a absenței contraprestației cumpărătorului
b.rezilierea contractului de întreținere, întrucât acesta este singurul contract
care își produce efectele între părți
c.nulitatea absolută a contractului de întreținere, ca act secret, pentru
nerespectarea formei autentice obligatorii
36.În materia simulației:
a.contractul secret nu produce niciun efect între părți dacă nu îndeplinește
condițiile de fond pentru închierea sa valabilă
b.în caz de conflict între creditorul înstrainătorului aparent și creditorii
dobânditorului aparent, sunt preferați ultimii creditori, dacă aceștia au o creanță
anterioară actului secret
c.creditorii înstrăinătorului au deschis actiunea în simulație împotriva tuturor
terților dobânditori de drepturi de la achizitoul aparent
37.În materia simulației, terții:
a.pot invoca efectele actului secret împotriva părților, dacă, la momentul
nașterii intereselor lor, nu au cunoscut existența acestui act
b.nu pot refuza efectele contractului secret dacă îi cunoșteau existența la
momentul la care s-au născut interesele
c.nu pot fi niciodată ținute de efectele actului secret
38.În materia de simulație:
a.simulația nu va putea fi opusă creditorului dobânditorului aparent, care cu
bună-credință și-a notat începerea executării silite în cartea funciară
b.fictivitatea presupune inexistența actului secret
c.buna-credință a terților nu este prezumată, ci urmează a fi dovedită de partea
interesată
39.Sunt terți în materia simulației:
a.succesorii univerali și cu titlu universal ai părților, numai dacă părțile și
creditorii lor chirografari
b.succesorii cu titlu particular ai părților și creditorii lor chirografari
c.numai succesorii cu titlu particular ai părților
40.Acțiunea în simulație are ca efect:
a.validitatea actului secret
b.înlăturarea efectelor contractului aparent
c.anularea actului secret
41.Pentru a ne afla în prezența simulației, este necesar ca actul secret să fie
încheiat:
a.între aceleași părți ca și actul aparent
b.după ce a fost încheiat actul juridic aparent sau în același timp cu acesta
c.înaintea actului juridic aparent sau în același timp cu acesta
42.În materia simulației:
a.actul secret trebuie să fie expresia unui consimțământ neviciat
b.sancțiunea specifică este, de regulă, nulitatea absolută a actului secret
c.succesorii cu titlu particular nu au calitatea de terți
43.Sancțiunea specifică simulației:
a.nulitatea absolută a contractului aparent, care nu corespunde voinței reale a
părților
b.inopozabilitatea actului aparent față de terții de bună-credință
c.inopozabilitatea actului secret față de terții de bună-credință
44.În materia simulației, categoria terților cuprinde:
a.succesorii universali și succesorii cu titlu universal ai oricareia dintre părțile
simulației
b.succesorii cu titlu universal și succesorii cu titlu particular ai oricăreia dintre
părțile simulației
c.succesorii universali ai părților simulației, dar numai dacă prin actul secret li se
încalcă drepturi proprii
Neexecutarea
45.Sunt condiții pentru invocare excepției de neexecutare a contractului:
a.să existe o neexecutare totală sau parțială, dar suficient de importantă din
partea cocontractantului, părțile să nu fi convenit un termen de executare a uneia
dintre obligațiile reciproce, să fie sesizată instanța de judecată competentă
b.obligațiile părților să își aibă temeiul în același contract, părțile să nu fi convenit
un termen de executare a uneia dintre obligațiile reciproce, debitorul să fi fost
pus în întârziere
c.obligațiile părților să aibă temeiul în același contract, să existe o neexecutare
importantă a obligației cocontractantului , neexecutarea să nu se datoreze
faptei celui care invocă excepția, obligațiile ambelor părți să fie scadente la data
invocării excepției
46.Reprezintă o condiție necesară pentru invocarea excepției de neexecutarea a
contractului:
a.obligațiile părților să izvorască din același contract
b.obligațiile părților pot izvorî din izvoare diferite
c.neexecutarea să se datoreze faptei celui care invocă excepția
47.O parte nu poate să refuze executarea propriei obligații:
a.dacă partea celalaltă nu își îndeplinește o obligație ce își are izvorul îtr-un alt
raport juridic existent între părți
b.atunci când prin contract s-a stipulat o ordine de priopritate, conform căreia
partea celaaltă trebuie să își îndeplinească prima obligațiile
c.dacă prestația neexecutată parțial de cealaltă parte este neînsemnată
48.Excepția de neexecutare a contractului:
a.nu poate fi invocată dacă prestația care a rămas neexecutată are caracter
nesemnificativ
b.poate fi invocată în cadrul unui contract de depozit cu titlu gratuit pentru a
justifica refuzul depozitarului de a restitui bunul ce a făcut obiectul depozitarului,
până la plata de către deponent a prejudiciului cauzta de viciile lucrului depozitar
c.poate fi invocată dacă o parte nu și-a îndeplinit o obligație ce își are izvorul într-
un fapt ilicit, stabilit între aceleași subiecte de drept
49.Dacă există o imposibilitate fortuită de neexecutare a contractului:
a.contractul este desființat de plin drept, de la data producerii împrejurării, fără
să mai fie necesară vreo notificare
b.contractul este desființat de plin drept, chiar dacă imposibilitatea nu este totală
sau definitivă, ci doar temporară
c.creditorul obligației trebuie întodeauna să facă dovada imposibilității de
executare
50.Excepția de neexecutare a contractului:
a.nu poate fi invocată dacă, potrivit împrejurărilor și față de însemnatatea mică
a prestației neexecutate, refuzul este contrar bunei-voințe
b.este sancțiunea ce intervine doar după punerea în întârziere sau sesizarea
instanței
c.poate fi invocată în orice situație în care părțile sunt ținute să își execute
simultan obligațiile, iar una dintre ele refuză nejustificat executarea propriei
obligații
51.Pentru a putea fi invocată excepția de neexecutare a contractului, este
necesar ca din partea contractului să existe:
a.o neexecutare parțială, dar suficient de importantă a obligației, care să nu se
datoreze celui care invocă excepția
b.o neexecutare totală a obligației
c.o neexecutare parțială, dar suficient de importantă a obligației, chiar dacă
aceasta îi este imputabilă celui ce invocă excepția
52.Într-o acțiune în care cumpărătorul solicită obligarea vânzătorului la
predarea autoturismului ce a făcut obiectul contractului încheiat între cele două
părți, vânzătorul se poate apara prin invocarea excepției de neexecutare a
contractului, dacă dovedește:
a.că oferta reală urmată de consemnațiune a prețului autoturismului a fost
efectuată de cumpărător pe numele său și nu al vânzătorului
b.că plata prețului de către cumpărător a fost diminuată în mod nejustificativ cu
2% din valoarea totală, pe considerentul că autoturismul prezintă vicii ascunse
c.că nu s-a stabilit un termen pentru executarea obligațiilor, iar cumpărărtorul
nu și-a îndeplinit, la rândul său, obligația de plată a prețului
53. Excepția de neexecutare a contractului:
a.operază numai în cazul în care neexecutarea obligației uneia dintre părți se
datorează culpei ceilalte părți
b.nu conduce la obligarea părții care o invocă la plata de daune moeatorii pe
motiv că ar fi întârziat executarea propriilor prestații
c.ca și în cazul rezoluțiunii, operează numai după punerea în întârziere a
debitorului obligației neexecutate, afară de cazurile în care el este de drept pus în
întârziere prin însăși împlinirea scadenței
54.Excepție de nexecutare a contractului:
a.nu poate fi invocata dacă prestația care a rămas neexecutată are caracter
nesemnificativ
b.poate fi invocată în cadrul unui contract de depozit cu titlu gratuit pentru a
justifica refuzul depozitarului de a restitui bunul ce a făcut obiectul depozitului,
până la plata de către deponent a prejudiciului cauzat de viciile lucrului depozitat
c.poate fi invocat dacă o parte nu și-a îndeplinit o obligație ce își are izvorul într-
un fapt ilicit, stabilit între aceleași subeicte de drept
55.Dacă există o imposibilitate fortuită de executare a contractului:
a.contractul este desființat de plin drept, de la data producerii împrejurării, fără
să mai fie necesară vreo notificare
b.creditorul obligației trebuie întodeauna să facă dovada imposibilității de
executare
c.contractul este desființat de plin drept, chiar dacă imposibilitatea nu este
toatală și definitivă, ci doar temporară
56.Pentru a putea fi invocată excepția de neexecutare a contractului, este
necesar ca din partea contractantului să existe:
a.o neexecutare parțială, dar suficient de importantă a obligației, chiar dacă
aceasta ii este imputabilă celui ce invocă excepția
b.o neexecutare parțială, dar suficient de importantă a obligației, care să nu se
datoreze celui care invocă excepția
c.o neexecutare totală a obligației
57.În caz de imposibilitate a executării contractului:
a.dacă imposibilitatea de executare este temporară, creditorul nu poate suspenda
executarea propriilor obligații
b.creditorul pus în întârziere preia riscul contractului și nu se poate libera nici în
caz de producere a unui eveniment fortuit, chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi
pierit și dacă obligația ar fi fost executată la timp
c.atunci când imposibilitatea este totală, definitivă și privește o obligație
contractuală importantă, contractul este desființat de plin drept, fără nicio
notificare, exact din momentul producerii evenimentului fortuit
Rezoluțiunea
58.În materia de rezoluțiune:
a.rezoluțiunea desființează și clauzele referitoare la soluționarea diferendelor
b.de regulă, fiecare parte este ținută să restitutie celeilalte părți prestațiile
primite
c.atunci când reducerea prestațiilor nu este posibilă, creditorul are dreptul
numai la daune-interese
59.În materia rezoluțiunii:
a.notificarea făcută de unul dintre creditorii solidari nu produce efecte și în
privința celorlalți
b.partea din culpa căreia s-a rezoluționat contractul poate fi obligată la plata
daunelor-interese
c.notificarea prin care creditorul îl pune în întârziere pe unul dintre codebitorii
solidari produce efecte și în privința celorlalți
60.Nu pot fi supuse rezoluțiunii:
a.contractele în cadrul cărora neexecutarea parțială nu este considerată
importantă și gravă
b.contractele plurilaterale, cu exceptia cazului în care prestația neexecutată este
considerată esențială
c.contractele în cadrul cărora neexecutarea nu se datorează unei cauze fortuite
produse înaite ca debitorul să fie pus în întârziere
61.Rezoluțiunea unilaterală operează:
a.prin notificare scrisă, chiar dacă debitorul nu se află de drept în întârziere
b.de plin drept, fără notificarea, ori de câte ori debitorul nu și-a executat
obligația, chiar și dacă părțile nu au convenit astfel prin contract
c.prin notificare scrisă transmisă către debitor, atunci când părții au convenit
astfel
62.Rezoluțiunea nu poate fi invocată:
a.de către creditorul care a acordat un termen debitorului pentru îndeplinirea
obligațiilor, până la expirarea acestuia, cu excepția cazului în care debitorul
informează creditorul că nu va executa obligația în termen stabilit
b.de către creditorul care nu va executa obligația în termnenul stabilit
c.dacă inițial creditorul a optat pentru executarea silită a obligației din contract
63.Rezoluțiunea poate opera:
a. numai pe cale judiciară, dacă nu s-a prevăzut rezilierea de plin drept
b.de plin drept, ca urmare a convenției părților
c.atunci când este declarată unilateral de partea îndreptățită
64.În materia rezoluțiunii:
a. în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una dintre părți a
obligației atrage întotdeauna rezoluțiunea contractului față de celelalte părți
b.poate avea loc numai pentru o parte a contractului, doar dacă executarea este
divizibilă
c.creditorul are dreptul la rezoluțiune, chiar și atunci când neexecutarea este de
mică însemnătate
65.Rezoluțiunea contractelor presupune desființarea contractelor:
a.pentru viitor
b.atât pentru viitor, cât și pentru trecut
c.numai pentru trecut
66.Rezoluțiunea contractului va fi dispusă de către instanță de judecată:
a.chiar dacă debitorul obligației neexecutate nu a fost pus în întârziere
b.numai dacă executarea este totală
c.numai dacă debitorul obligației neexecutate a fost pus în întârziere
67.În cazul în care se dispune rezoluțiunea contractului:
a.se consideră că acel contract nu a fost niciodată încheiat
b.fructele culese de dobândesc se restituie în toate cazurile
c.părțile nu vor fi puse în situația anterioară închierii contractului, rezoluțiunea
operând doar pentru viitor
68.Rezoluția nu poate fi invocată:
a. de către creditorul care a acordat un termen debitorului pentru îndeplinirea
obligațiilor, până la expirarea acestuia, cu exceptia cazului în care debitorul
informarea creditorului că nu va executa obligația în termenul stabilit
b.dacă inițial creditorul a optat pentru executarea silită a obligațiilor din contract
c.de către creditorul care nu va executa obligația în termen stabilit

Vicii
69. Leziunea:
a.nu poate exista în privința contractului de întreținere încheiat pe durată
nedeterminnnată
b.există numai dacă depășește jumătate din valoarea pe care o avea, la
momentul încheierii contractului, prestația executată de minorul care a fost
victima leziunii
c.conferă victimei leziunii dreptul de a obține anularea actului, cu exepția cazului
în care cealaltă parte oferă diferența dintre prestația pe care a executat-o și pe
aceea pe care a primit-o de la victimă
70.Leziunea:
a.nu este aplicabilă în cazul tranzacției
b.în cazul majorului, este aplicabilă numai actelor bilaterale de dispoziție
c.presupune, în toate cazurile, o disporporție evidentă de valoare între prestații
71.Actul confirmativ al unui act juridic anulabil pentru vicierea
consimțământului prin violență:
a.poate fi încheiat, cu respectarea celorlate cobdiții de validitate, de cel al cărui
consimțământ a fost viciat, numai după încetarea violenței
b.implică, prin el însuși, renunțarea la dreptul de a cere daune interese
c.pentru a fi valabil sub aspectul cuprinsului sau legal, trebuie să conțină printre
altele, obiectul, cauza și natura obligației
72.Spre deosebire de eroare, dolul:
a.nu se presupune
b.este aplicabil și actelor juridice unilaterale
c.poate angaja răspunderea autorului sau pentru prejudiciile cauzate
73.Contractul nu poate fi anulat pentru eroare atunci când:
a.eroarea poartă asupra unei împrejurări considerate de părți esențiale la data
încheierii actului, în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat
b.eroarea poartă asupra unui element cu privire la care riscul a fost asumat de
cel care o invocă
c.faptul asupra căruia a puratat eroarea, putea fi cunoscut, după împrejurări, cu
diligențe rezonabile
74.În ipoteza actelor juridice bilaterale, dolul:
a.constituie viciul de consimțământ și atunci când provine de la reprezentantul
celeialte părți
b.nu conduce la anularea actului decât dacă eroarea în care s-a aflat cel al cărui
consimțământ a fost viciat essential
c.conferă celui al cărui consimțământ a fost viciat de către cealaltă parte dreptul
de a pretinde, în afară de anularea actului juridic și daune interese
Nulitatea
75.Nulitatea relativă:
a.spre deosebire de nulitatea absolută, poate fi declarată prin acordul părților
b.de regulă, poate fi invocată pe cale de excepție, oricând
c.înlătură posibilitatea confirmării contractlui în caz de violență
76.În materia nulității absolute:
a.instanța este obligată să o invoce din oficiu
b.în caz de admitere, are drept consecință, printre altele, declararea
inopozabilității actului atacat față de toți creditprii debitorului, chiar dacă nu au
intervenit în cauză
c.este imprescriptibilă extinctiv, dacă legea nu prevede altfel
77.Se sancționează cu nulitatea relativă:
a. legatul efectuat prin intermediul unui act prin înterpunere de persoane
notarului public care a autentificat testamentul
b.contractul de vânzare cumpărate ce ascunde o liberalitate făcută de unul dintre
soți celuilalt
c.contractul de vânzare-cumpărare ce ascunde o donație încheiată între un
medic în calitate de donatar și persoana căreia i-a acordat îngrijiri de
specialitate pentru boala ce i-a cauzat decesul, în calitate de donator
78.Clauzele considerate de lege nescrise:
a.sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile
b.pot fi declarate inopozabile numai de către terții de bună-credință
c.conduc, de regulă, la nulitatea totală a contractului
79.În materia impreviziunii:
a.nu este necesară încercarea debitorului de negociere a adaptării rezonabile și
echitabile a contractului, fiind suficient faptul că executarea obligațiilor a
devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei
obligații, fie datoria scăderii contraprestației
b.se poate invoca schimbarea unor împrejurări, intervenția anterior încheierii
contractului, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă
c.instanța poate să dispună încetarea contractului, la momentul și condițiile pe
care le stabilește
80.Prin excepție, tăcerea valorează consimțământ:
a.dacă, prin voința expresă a părților se atribuie tăcerii o atare semnificație
juridică
b.in toate cazurile în care este necesară ad validitatem sau ad probationem,
forma scrisă a actului juridic
c.în cazul tacitei relocațiuni
Plata nedatorată
81.În materia plății nedatorate:
a.este supusă restituirii plata făcută înaite de împlinirea termenului suspensiv
numai dacă plata s-a făcut prin dol sau violență
b.este supusă restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate
c.nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlul de gestiune de afacere
82.În raport de efectele obligației de restituire fundamentată pe admisibilitatea
lui actio de in rem verso:
a.cel care și-a mărit patrimoniul va fi ținut să restituie doar în măsura creșterii
patrimoniului său, raportată la momentul la care s-a produs îmbogățirea fără
justă cauză
b.persoana care nu are capacitate de exercițiu deplină nu este ținută la restituirea
prestațiilor decât în limita folosului realizat, apreciat la data la care s-a produs
majorarea activului său patrimonial
c.cel care și-a micșorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decât diminuare
respectivă
83.În materia plății nedatorate:
a.restituirea poate fi dispusă și atunci când, în urma plății, cel care a primit-o cu
bună-credință a lăsat să se împlinească termenul de prescripție
b.nu se poate dispune restituirea plății efectuate de debitor înainte de împlinirea
termenului suspensiv, chiar dacă plata s-a făcut prin violență
c.se poate dispune restituirea plății efectuate înainte de împlinirea condiției
suspensive
84.În materia plății nedatorate:
a.nu se aplică prezumția legală potrivit căreia plata s-a făcut cu scopul de a stinge
o datorie
b.nu se restiui plata efectuată înainte de împlinirea termenului suspensiv, chiar
dacă a fost obținută prin dol
c.nu se restituie plata efectuată cu titlu de liberlalitate
85.Nu se poate solicita restituirea plății:
a.dacă a fost efectuată în baza unui contract declarat rezolvit
b.atunci când a fost efectuată în executarea unei obligații civile imperfecte
c.dacă a fost efectuată cu titlu de gestiune de afacere
86.Pentru a fi în prezența plății nedatorate, trebuie întrunite urmatoarele
condiții:
a.datoria să nu existe din punct de vedere juridic
b.plata să nu fi fost făcută cu intenția de a gratifica
c.plata să fi fost făcută cu intenția de a stinge o datorie proprie
87.Cu privire la condițiile plății nedatorate:
a.datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere
juridic în raporturile dintre solvens și accipiens
b.prestația executată de solvens să fi fost făcută cu titlu de plată, indiferent de
obiectul ei
c.plata să fi fost făcută din eroare în sensul că accipiensul a avut credința falsă că
este creditorul solvensului
88.Nu se cere condiția erorii solvensului:
a.în cazul în care debitoul dovedește că a efectuat din nou plata datoriei către
creditor, întrucât pierduse chitanța liberatorie ce dovedește stingerea creanței
b.în cazul în care plata s-a efectuat în temeiul unei obligații lovite de nulitate
absolută
c.în cazul în care plata s-a efectuat în baza unui contract afectat de o cauză de
nulitate relativă
89.Cu referire la existența erorii și restituirea plății în materia plății nedatorate:
a.în cazul reținerii condiției existenței erorii, solvrnsul are drept de regres
împotriva adevăratului creditor în temeiul subrogației legale în drepturile
creditorului plătit
b.solvensul nu va putea solicita restituirea plății dacă accipiensul de bună-
credință a lăsat să se împlinească termenul de prescripție
c.solvensul va putea cere restituirea plății dacă accipiensul de rea-credință a
remis de datorie pe fedeiusorul care garanta executarea obligației
90.Restituirea plății nedatorate:
a. nu poate fi cerută atunci când accipiensul s-a aflat în eroare
b.reprezintă o plată, inclusiv în situația în care se efectuează de bună voie, în
natură
c.nu poate fi cerută dacă este distruns înscrisul constatator al creanței
91.Se va reține ca fiind o condiție pentru valabilitatea plății efectuate către un
creditor aparent:
a.buna credință a accipiensului
b.eroarea comună și invicibilă în care s-a aflat solvensul
c.buna credință a solvensului
92.În materia plății nedatorate:
a.restiruirea poate fi dispusă și atunci când, în urma plății, cel care a primit-o cu
bună-credință a lăsat să se împlinească termenul de prescripție
b.nu se poate dispne restituirea plății efectuate de debitor înainte de împlinirea
termenului susupensiv, chiar dacă plata s-a făcut prin violență
c.se poate dispune restituirea plății efectuate înaite de împlinirea condiției
suspensive
93.Plata către un creditor aparent:
a.este valabilă, dacă a fost făcută de un solvens de bună-credință
b.îl obligă pe accipiens de principiu la restituirea către solvens
c.obligă pe accipiens să restituie adevăratului creditor plata primită
94.Restituirea plății nedatorate:
a.nu poate fi cerută dacă este distruns înscrisul constatator al creanței
b.nu poate fi cerută atunci când accipiensul s-a aflat în eroare
c.reprezintă o plată, inclusiv în situația în care se efectuează, de bunăvoie, în
natură
95.Plata anticipată:
a.se restituie numai dacă sa realizat prin dol sau violență
b.în principiu, nu se restituie, chiar dacă debitorul a plătit înainte de împlinirea
termenului suspensiv
c.nu este supusă restituirii, chiar dacă este efectuată înainte de îndeplinirea
condiții suspensive
96. Plata nedatorată:
a.reprezintă faptul juridic licit ce constă în executarea de către o persoană a unei
obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o cu intenția de a plăti obligația
altuia
b.prezumă iuris tantum împrejurarea că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o
datorie proprie
c. implică aplicarea regululor îmbogățirii fără justă cauză cu privire la restituire
97.Cu privire la efectele plății nedatorate se va reține că:
a.plata anticipată va fi supusă restituirii numai dacă a fost făcută prin eroare, dol
sau violență
b.restituirea se face conform dispozițiilor care reglementează repunerea părților
în situația anterioară aplicabile și în materia nulității actului juridic
c.plata nedatorată se analizează ca fiind un act juridic licit producător de efecte
jurididce

Îmbogățirea fără justă cauză

98.În cazul îmbogățirii fără justă cauză:
a. nu are nicio relevanță buna-credință a îmbogățitului
b.îmbogățirea este justificată în situația în care rezultă din executarea unei
hotărâri judecătorești
c.părțile omplicate au la bază un raport juridic derivat sinequanon dintr-un
contract
99.În materia îmbogățirii fără justă cauză, acțiunea în restituire:
a.nu poate fi introdusă pentru ipoteza în care proprietarul bunului ar putea cere
restituirea bunului de la cel care se găsește pe cale acțiunii în revendicare
b.nu poate fi intentată în termen de 17 luni de la data micșorării patrimoniului
titularului acțiunii
c.poate fi intentată chiar și împotriva debitorului liberat de a-și executa obligația
ca urmare a împlinirii termenului de prescripție extinctivă
100.Îmbogățirea fără justă cauză este justificativă atunci când rezultă:
a.dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul sau personal și exclusiv, pe
riscul sau
b.din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogățit
c.din executarea unei obligații nevalabile
101.În cazul îmbogățirii fără justă cauză dreptul la restituire nu există:
a. în cazul gestiunii inoportune
b. atunci când îmbogățirea rezultă din executarea unei obligații valabile
c.dacă îmbogățirea nu mai subzistă la data sesizării instanței
102.Actio de im rem verso:
a.poate fi inadmisibilă când rezultă din exercitarea unui drept de cel păgubit în
contra celui îmbogățit
b.nu este inadmisibil în situația în care rezultă din neexercitarea unui drept de cel
păgubit în contra celui îmbogățit
c.este admisibilă în situația în care îmbogățirea rezultă din neexercitarea de către
cel păgubit a unui drept contra celui îmbogațit
103.Pentru admisibilitatea acțiunii în restituirea fundamnetată pe îmbogățirea
fără justă cauză:
a.ca o condiție materială se poate reține și situația în care micșorarea unui
patrimoniu este o consecință a măririi unui patrimoni ce are loc prin diminuarea
datoriilor
b.nu se va reține de plano condiția juridică sinequanon a caracterului subsidiar a
lui actio de in rem verso
c.este necesar să se rețină existența unei legături între sporirea unui patrimoniu
și micșorarea celuilat, în sensul că atât sporirea cât și micșorarea patrimoniilor
reprezintă efectul aceleeași cauze
104.Îmbogățirea fără justă cauză:
a.are drept efect nașterea unui raport juridic obligațional între subiectele
implicate
b.nu este reglementat în actualul cod civil ca izvor de sine stătător de obligații
c.presupune că reclamantul să nu aibă la îndemână o acțiune în răspundere
civilă contractuală sau delictuală pentru recuperarea pierderii suferite
105.Acțiunea în restituirea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză:
a.este imprescriptibilă extinctiv
b.nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a
obține ceea ce îi este datorat
c.este prescriptibilă în termenul general de 3 ani
106.În materia îmbogățirii fără justă cauză, cel care și-a mărit patrimoniul este
obligat să restituie:
a.echivalentul micșorării patrimoniului părții adverse, în integritatea sa, indiferent
dacă îmbogățirea nu mai subzistă la data sesizării instanței
b.în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi
ținut dincolo de limita propriei îmbogățiri
c.în măsura creșterii patrimoniului său, apreciată la momentul intentării acțiunii
107.În materia îmbogățirii fără justă cauză:
a.nu prezintă relevanță faptul că al cărui patrimoniu a sărăcit are la îndemână o
altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat
b.îmbogățirea poate avea ca temei și o hotărâre judecătorească
c.îmbogățirea este justificată dacă rezultă dintr-un act îndeplinit cu intenția de a
gratifica
108.Restituirea pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză:
a. este datorată chiar dacă bunul cu care s-a mărit patrimoniul a pierit în mod
fortuit înainte de introducerea acțiunii
b. se realizează întodeauna în natură
c. nu este datorată dacă îmbogățirea nu mai subzistă la data sesizării instanței
109.Îmbogățirea fără justă cauza este justificativă atunci când rezultă:
a.dintr-un act îndeplinit de cel pagubit în interesul sau personal și exclusiv, pe
riscul sau
b.din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogățit
c.din executarea unei obligații nevalabile
110.În cazul îmbogățirii fără justă cauză dreptul al restituire nu există:
a.atunci când îmbogățirea rezultă din executarea unei obligații valabile
b.în cazul gestiunii inoportune
c.dacă îmbogățirea nu mai subzistă la data sesizării instanței
111.Cel care fără să știe lucrează în interesul altuia este îndreptățit la restituirea
cheltuielilor efectuate în temeiul:
a.plății nedatorate
b.îmbogățirii fără justă cauză
c.gestiunii de afaceri

Gestiunea de afaceri
114.Gestiunea de afacere:
a.nu presupune un acord de voință între gerant și gerat pentru formare ei
valabilă
b.nicuna dintre cele două variante nu este valabilă
c.reprezintă un fapt juridic ilicit care prin ratificare se poate transforma într-un
act juridic
115.Gestiunea intereselor altuia:
a.nu obligă pe gerat să execute obligațiile născute din actele necesare și uitile
închieate de gerant, în numele sau în beneficiul său
b.obligă pe gerat la cheltuielile necesare, cheltuielile utile în limita sporului de
valoare, precum și dobânzile din ziua în care au fost efectuate de gerat, dacă
condițiile gestiunii de afaceri sunt întrunite, chiar dacă rezultatul nu a fost atins
c.incetează dacă gerantul decedează
116.Răspunderea gerantului poate fi angajată:
a.față de gerat, atunci când intervenția sa este apreciată ca fiind necesară
pentru a preveni o pagubă iminentă, numai dacă vina sa îmbracă forma intenției
sau a culpei grave
b.indiferent de forma vinovăției, în ipoteza în care nu acționează în mod
corespunzător
c.față de terți, numai dacă gestiunea nu este utilă geratului
117.Spre deosebire de contractul de mandat, în cadrul gestiunii de afaceri:
a.raportul juridic ia naștere prin manifestarea de voință unilaterală a gerantului,
și nu în baza unui contract
b.gerantul este obligat să cotinue gestiunea până când o poate abandona fără
riscul vreunei pierderi sau până când geratul sau moștenitorii săi o vor prelua
c.obligațiile gerantului nu se nasc în temeiul legii
118.Gestiunea de afaceri:
a.atunci când este inoportună, obligă pe gerat la restituirea cheltuielilor
efectuate de gerant pe perioada gestiunii, numai în măsura în care i-ar procura
vreun avantaj
b.se aplică cu prioritate față de o eventuală actio in rem verso
c.nu presupune existența unui contract între gerat și gerant
119.În materia gestiunii de afaceri:
a.dacă gerantul decedează, gestiunea încetează de drept, începând cu data
decesului
b.moștenitorii gerantului sunt obligați să continue afacerile începute de acesta,
în aceleași condiții, dacă cunoșteau faptul gestiunii
c.atunci când acționează în numele geratului, gerantul nu este ținut față de terții
cu care contractează dacât în măsura în care geratul este obligat față de aceștia
120.Cu privire la obligația gerantului de înștiințare a gerantului despre gestiunea
începută, aceasta intervine:
a.de îndată ce gerantul dispune de posibilitatea de înștiințare
b.la momentul la care gerantul îl apreciază oportun, prin raportare la actele de
gestiune înfătuite
c.la sfârșitul gestiunii
121.Continuare gestiunii de afaceri:
a.nu este obligatorie și poate fi abandonată de gerant, indiferent de riscul vreunei
pierderi
b.este obligatorie până când geratul sau moștenitorii acestuia sunt în măsură să
o preia
c.nu este obligatorie pentru moștenitorii gerantului, chiar dacă aceștia aveau
cunoștința de gestiune
122.Ratificarea gestiunii de afaceri de către gerat:
a.îl obligă pe gerat la respectarea tuturor actelor încheiate în numele său
b.nu obligă geratul la respectarea actelor încheiate de către gerant care nu i-au
fost utile
c.transformă retroactiv gestiunea de afaceri într-un contract de mandat
123.În cazul gestiunii de afaceri:
a.gerantul nu poate fi și o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă
b.ratificarea gestiunii de către gerat convertește ex tunc gestiunea într-un
contract de mandat
c.gerantul răspunde față de terți indiferent dacă actele pe care le-a încheiat cu
aceștia au fost sau nu utile geratului
124.Gerantul este obligat:
a.să dea socoteală terților pentru operațiunile efectuate
b.să acționeze în limitele unui act de administrare
c.ca în efectuarea actelor de gestiune să depună diligența unui bun posesor
125.Gerantul este obligat:
a. la plata prejudiciilor cauzate geratului chiar și din cea mai ușoară culpă, atunci
când a ignorat împotrivirea acestuia la actele de gestiune
b.ca în efectuarea actelor de gestiune să depună diligența unui bun posesor
c.la restituirea către gerat a tuturor bunurilor obținute cu ocazia gestiunii
126.Spre deosebire de contractul de mandat, în cadrul gestiunii intereselor altei
persoane:
a. gerantul este obligat întodeauna să continue gestiunea până cînd moștenitorii
o vor prelua, fără a se distinge dacă este sau nu prejudiciabilă pentru el
b.obligațiile gerantului se nasc în temeiul legii
c.raportul juridic ia naștere prin manifestarea de voință unilaterală a gerantului
și nu în baza unui contract
127.Spre deosebire de contractul de mandat, în cadrul gestiunii de afaceri:
a.gerantul este obligat să continue gestiunea până când o poate abandona fără
riscul vreunei pierderi sau până când geratul sau moștenitorii săi o vor prelua
b.raportul juridic ia naștere prin manifestarea de voință unilaterală a gerantului,
și nu în baza unui contract
c.obligațiile gerantului nu se nasc în temeiul legii
128.În materia gestiunii de afaceri:
a.gerantul trebuie să acționeze exclusiv în interesul geratului
b.gerantul are dreptul de a solicita instanței înscrierea în cartea funciară a unei
ipoteci legale, pentru garantarea cheltuielilor necesare efectuate cu gestiunea
c.cel care continuă o gestiune având cunoștința de împotrivire titularului afacerii
nu are dreptul la restituirea cheltuielilor necesare
129.Gerantul:
a. poate abandona gestiunea începută numai dacă este în măsură să demonstreze
existența intenției de gratificare a geratului oricând pe parcursul gestiunii
b.poate abandona gestiunea începută, dacă există riscul producerii vreunei
pierderi în patrimoniul său
c.poate abandona gestiunea începută numai dacă este în măsură să
demonstreze existența intenției de gratificare a geratului chiar la momentul
începerii gestiunii
130.Dreptul de a solicita instanței înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci
legale, intituit în favoarea gerantului:
a.urmează procedura prevăzută de lege pentru ordonanța preșidențială, chiar și
atunci când geratul recunoaște întinderea cheltuielilor
b.este prevăzut în vederea garantării cheltuielilor necesare și utile făcute de
gerant
c.poate cuprinde și contravaloarea prejudiciului pe care, fără culpa sa, gerantul l-a
130.Utilitatea gestiunii de afaceri:
a.se apreciază la momentul în care geratul sau moștenitorii săi vor prelua
gestiunea
b.se apreciază la momentul la care operațiunea a fost efectuată
c.nu se mai poate aprecia dacă ulterior săvârșirii operațiunii, bunul a fost distruns
din caz fortuit sau de forță majoră
131.Gestiunea de afaceri este:
a.izvor de obligații civile
b.act juridic unulateral
c.mandat de reprezentare
132.Cel ce lucrează ca gerant:
a.trebuie să fie o persoană având capacitatea cerută de lege pentru îndeplinirea
actului juridic încheiat de gerat
b.nu trebuie să acționeze cu intenția de a-l gratifica pe gerat la momentul
începerii gestiunii
c.poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică
Răspunderea juridică delictuală
133.În materia de răspunderii civilă delictuală, sunt cauze care înlătură
caracterul ilicit al faptei:
a.consimțământului victimei
b.minoritatea
c.faptă imputabilă exclusiv victimei
134.În materia răspunderii civile delictuale, pentru aplicabilitatea principiului
răspunderii solidare:
a.este posibil ca solidaritatea să rezulte din convenția părților
b.solidaritatea rezultă din lege
c.între cei care răspund solidar, sarcina reparației se suportă întodeauna în mod
egal
135.Are calitate de prepus al unității sanitare în care se acordă asistență
medicală gratuită:
a.medicul, în legătură cu îndatoririle de serviciu stabilite prin regulamentele
sanitare și în legătură cu asistență medicală (corespunzătoare sau
necorespunzătoare) pe care o acordă pacientului
b.medicul,dar numai în legătură cu îndatoririle de serviciu stabilite prin
regulamnetele sanitare
c.infirmiera
136.În cazul reparării prin echivalent a prejudiciului, la stabilirea despăgubirilor
se au în vedere:
a.dacă fapta ilicită constă în sustragerea unei sume de bani, dobânzile legale
curg de la data săvârșirii faptei ilicite
b.dacă nu se dispune altfel printr-o normă specială, întinderea prejudiciului și
modul de calcul al echivalentului daunelor se apreciază prin raporate la
momentul producerii prejudiciului
c.dobânzile legale aferente echivalentului prejuduciului curg de la data producerii
prejudiciului
137.În materia răspunderii civile delictuale:
a. autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat și când acesta este
urmarea atingerii aduse unui interes al altuia, chiar dacă interesul nu este legitim,
chiar dacă, prin felul în care se manifesta, creează aparentă unui drept subiectiv
b.pentru ruina edificiului, raspunderea pentru ruina revine celui care are paza
juridică a acestuia, iar nu proprietarului actual al bunului, care a fost lipsit de
dicernământ la data dobândirii proprietații
c.dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturile inerente
personalității oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul în care a
fost stabilite printr-o tranzacție sau printr-o hotărâre judecătorească
138.Părintele care a plătit despăgubirea pentru prejudiciul cauzat de copilul său
minor:
a.are posibilitatea de a se regresa împotriva minorului numai dacă acesta a
acționat cu discernământ la momentul săvârșirii faptei
b.nu are posibilitatea de a se regresa împotriva minorului, deoarece răspunderea
sa nu este condiționată de vinovăția minorului
c.are posibilitatea de a se regresa împotriva minorului numai dacă acesta a
acționat fără discernământ la momentul săvârșirii faptei
139.În materia răspunderii civile delictuale:
a.persoana care prin orice modalitate a întârziat cererea de chemare în judecată
a autorului faptei răspunde în solidar cu acesta din urmă
b.despăgubirea acordată trebuie să cuprindă numai pierderea suferită de cel
prejudiciat
c.cel chemat să răspundă va fi obligat la acoperirea integrală a prejudiciului, chiar
dacă victima faptei ilicite a contribuit la mărirea prejudiciului
140.Răspunderea părinților pentru fapta minorului se fundamnetează pe:
a.uneori pe neîndeplinirea obligației de supraveghere a minorului, iar uneori pe
neîndeplinirea obligației de creștere și educare a minorului
b.în toate cazurile, pe neîndeplinirea obligației de supraveghere a minorului
c.în toate cazurile, pe neîndeplinirea obligației de creștere și educare a
minorului
141.Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani:
a.răspunde pentru prejudiciul cauzat, afară de cazul în care se dovedește că, la
data săvârșirii faptei, era lipsit de discernământ
b.este prezumat de lege ca fiind lipsit de capacitate delictuală, prezumția care
permite dovada contrară
c.este prezumat de lege ca având capacitate delictuală, prezumție care permite
dovada contrară
142.Fapta ilicită săvârșită de un prepus după terminarea programului de lucru,
în incita unității, antrenează:
a.răspunderea prepusului și a comitentului, în solidar
b.răspunderea angajatorului, în calitate de comitent
c.exclusiv răspunderea prepusului
143.În materia răspunderii civile delictuale:
a. autorul faptei ilicite poate fi obligat să repare prejudiciul cauzat ca urmare a
atingerii aduse unui interes al altuia
b. dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană a mai multor persoane,
fără să se poată stabili dacă este fapta vreuneia dintre ele, toate persoanele vor fi
exonerate de răspundere față de victimă
c. ordinul superior nu îl exonerează de răspundere pe cel care putea să își dea
seama de caracterul ilicit al faptei sale
144. În materia răspunderii civile delictuale:
a. constituie un criteriu particular de apreciere a vinovăției faptul că prejudiciul
a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi
b.este supus reparațiunii și prejudiciul eventual
c.prejudicul nu poate consta în suferința de ordin afectiv pretium affectionis
145.Întinderea răspunderii gerantului pentru pagubele cauzate geratului se
apreciază:
a.gerantul nu va răspunde decât dacă a acționat cu intenție sau din culpă gravă,
dacă a intervenit pentru evitarea unei pagube iminente
b.cu diligență maximă, gerantul răspunzând chiar și pentru culpa ce mai mică
c.cu diligența pe care gerantul o depune în îndeplinirea propriilor sale activități
146.Răspunderea pentru prejudiciul cauzate de animale poate reveni:
a.zootehnicianului, deoarece el deține paza materială a animalului
b.zootehnicianului, dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii pentru fapta
proprie
c.zootehnicianului, deoarece el deține paza juridică a animalului
147.Părinții răspund pentru fapta minorului:
a. chiar dacă acesta a acționat fără discernământ la data săvârșirii faptei ilicite
b. numai când acesta a acționat cu discernământ la data săvârșirii faptei ilicite
c. indiferent dacă minorul a avut sau nu discernământ la data săvârșirii faptei
ilicite
148.În materia răspunderii civile delictuale, se aplică urmatoarele principii:
a. dacă fapta ilicită a determinat pierderea șansei de a obține un avantaj,
reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului, în funcție
de împrejurări și de situația concretă a victimei
b.prejudiciul se repara în integritatea sa, indifernt de forma de vinovăție
c.răspunderea este solidară atât între autorii faptei ilicite în raport cu cel
prejudiciat, cât și între cei care răspund solidar
149.Pentru prejudiciul cauzat de persoana fizică pusă sub interdicție răspunde:
a.părintele
b.adoptatorul
c tutorele
150. În cadrul răspunderii civile delictuale, repararea prejudiciului se poate
realiza:
a. prin echivalent atunci cînd repararea în natură nu mai este posibilă, constând
într-o sumă globală sau prestații periodice cu caracter viager ori temporar
b. printr-o convenție a părților, încheiată în mod valabil, prin care se stabilește
întinderea despagubirilor și modalitatea de plată
c. numai prin exercitarea unei acțiuni în justiție pentru plata despăgubirilor
151.În materia răspunderii civile delictuale:
a.persoana care prin orice modalitate a întârziat cererea de chemare în judecată
a autorului faptei răspunde în solidar cu acesta din urmă
b.despagubirea acordată trebuie să cuprindă numai pierderea suferită de cel
prejudiciat
c. cel chemat să răspundă va fi obligat la acoperirea integrală a prejudiciului, chiar
dacă victima faptei ilicite a contribuit la mărirea prejudiciului
152.Înlăturarea caracterului ilicit al faptei săvârșite din ordinul superiorului se
face prin raportare la:
a.nivelul de pregătire profesională, calitățile personale concrete ale autorului
faptei
b.emiterea ordinului superiorului, cu respectarea formelor legale, de către
organul competent
c. pe fond, ordinul superiorului să nu fie ilegal sau abuziv, chiar dacă modul de
executare este ilegal
153.În materia răspunderii civile delictuale:
a.victima poate obține repararea prejudiciului cauzat de animalul pe care l-a
folosit cu titlu gratuit, indiferent de forma de vinovație a celui care, potrivit legii,
este chemat să răspundă
b.este permisă exonerarea de răspundere pentru prejudiciile cauzate bunurilor
victimei prin simpla neglijență
c. răspunderea pentru prejudiciile materiale cauzate printr-o faptă săvârșită din
culpa gravă poate fi diminuată prin convenția părților
154.În material răspunderii civile delictuale, pentru aplicabilitatea principiului
răspunderii solidare:
a.este posibil ca solidaritatea să rezulte din convenția părților
b.solidaritatea rezultă din lege
c.între cei care răspund solidar, sarcina reparației se suportă întodeauna în mod
egal
155.Repararea integrală a prejudiciului în cadrul răspunderii civile delictuale are
în vedere:
a.numai prejudicial previzibil
b.atât prejudicial previzibil, cât fapta ilicită s-a săvârșit cu intenție
c.atât damnum emergens, cât și lucrum cessans
156.Acțiunea în regres a comitentuntului care a plătit despăgubiri victimei
împotriva presupusului său:
a.este o acțiune civilă de drept comun
b.este o acțiune civilă în răspundere civilă delictuală
c.depinde de fundamental acordat de comitent în cuprinsul cererii de chemare în
judecată
157.Dacă mai multe persoane dețin paza juridică a animalului, atunci acestea
vor răspunde pentru prejudiciile cauzate de animal:
a.în solidar
b.proporțional cu culpa fiecăruia
c.în mod indivizibil
158.Printr-o hotărârea ce are ca temei răspundere civilă delictuală, instanța are
posibilitatea:
a.să acorde plata de prestații periodice celor ce s-au aflat în întreținerea victimei
decedate, începând cu data săvârșirii faptei ilicite
b.să acorde despăgubiri și pentru prejudicial viitor dacă producerea acestuia
este neîndoielnică
c.să atragă răspunderea celui care, printr-un contract este obligat să
suprevegheze o persoană pusă sub interdicție pentru prejudiciul cauzat de
acesta din urmă, chiar dacă dovedește că interzisul nu a acționat cu
discernământ la data săvârșirii faptei
159.Blocarea sistemului de frânare a autoturismului proprietatea școlii de șoferi
condus de un elev în timplu lecțiilor de conducere antrenează obligația de
reparare a prejudiciului în sarcina:
a.elevului, ca autor al faptei cauzatoare de prejudiciu
b.fiind un caz de forță majoră, nu există obligația de reparare a prejudiciului
c.proprietarul autoturismului
160.Angajarea răspunderii părinților pentru fapta copilului lor minor presupune:
a.îndeplinirea tuturor condițiilor necesare anganjării răspunderii civile delictuale
pentru faăta proprie, analizate în persoana minorului, în calitate de autor al faptei
pentru care părinții sunt chemați să răspundă
b.îndeplinirea tuturor condițiilor necesare anganjării răspunderii civile delictuale
pentru fapta proprie, analizată în persoana părinților, în calitate de titular ai
răspunderii pentru fapta copilului minor
c.îndeplinirea condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale pentru
fapta proprie, cu excepția vinovăției minorului, analizate în persoana minorului,
în calitate de autor al faptei pentru care părinții sunt chemați să răspundă
161.În situația săvârșirii unei fapte ilicite prejudiciabile de către mai mulți
prepuși ai unor comiteți diferiți:
a.fiecare comitent răspunde doar în calitate de garant față de victimă,
proportional cu contribuția prepusului său
b.victima poate cere oricăruia dintre prepuși acoperirea prejudiciului în
totalitate , aceștia fiind solidar răspunzători pentru prejudiciul cauzat față de
victimă
c.comitenții tuturor prepușilor răspund în solidar față de victimă pentru
prejudiciul cauzat
162.În cazul reparării prejudiciului prin echivalent, la stabilirea despăgubirilor se
au în vedere:
a.dacă nu se dispune altfel printr-o normă special, întinderea prejudiciului și
modul de calcul al echivalentului dauneleor se apreciază prin raportare la
momentul producerii prejudiciului
b.dobânzile legale aferente echivalentului prejudiciuui curg de la data producerii
prejudiciului
c.dacă fapta ilicită constă în sustragerea unei sume de bani, dobânzile legale
curg de la data săvârșirii faptei ilicite
163.În material răspunderii civile delictuale:
a.despăgubirea trebuie să cuprindă exclusive pierderea suferită de cel prejudiciat
și câștigul pe care în condiții obișnuite ar fi putut să îl ralizeze și de care a fost
lipsit
b.în caz de vătămare corporală, poate fi acordată o despăgubire pentru
restrângerea posibilităților de viață familială și social
c.pentru fapta proprie, în stabilirea întinderii despăgubirii nu se ia în considerare
stare material a victimei, indiferent ca acesta era minor la data săvârșirii faptei
ilicite
164.Dreptul la compensarea prejudiciului nepatrimonial și acțiunea în
despăgubirea pentru compensarea prejudiciului nepatrimonial:
a.moștenitorii persoanei prejudiciate pot continua acțiunea în despăgubire
pornită de autorul lor
b.dreptul la compensarea prejudiciului nepatrimonial nu se transmite
moștenitorilor având caracter strict personal
c.acțiunea în despăgubire poate fi introdusă doar de către cel prejudiciat și
succesorii săi universali și cu titlu universal, care continua personalitatea autorilor
săi
165.Înlăturarea caracterului ilicit al faptei săvârșite din ordinul superior se face
prin raportare la:
a.pe fond, oridinul superior să nu fie illegal sau abuziv, chiar dacă modul de
executare este illegal
b.emiterea oridinului superior, cu respectare formelor legale, de către organul
competent
c.nivelul de pregătire profesională, calitățile personale concrete ale autorului
faptei
166.În cazul producerii unui accident de circulație, asigurătorul datorează
despăgubiri către victimă:
a. în temeiul răspunderii civile delictuale a autorului faptei, parte în contractul
de asigurare
b.în temeiul răspunderii penale a autorului faptei, parte în contractul de
asigurare, prin raportare la vinovăția penală a acestuia
c. în temeiul răspunderii civile contractuale, conform contractului de asigurare
167.Prejudiciul nepatrimonial:
a.nu poate fi evaluat direct în bani
b.permite acordarea, în baza probelor administrative în fața instanței de judecată,
a unei sume de bani, în scop de compensare a suferințelor suportate prin fapta
ilicită
c.permite evealuarea sa în mod indirect, prin raporatre la criteriile orientative
arătate de legiuitor în vederea stabilirii acestuia
168.Printr-o hotărâre ce are ca temei răspunderea civilă delictuală, instanța are
posibilitatea:
a.să acorde despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacp producerea acestuia
este neîndoielnică
b.să atragă răspunderea celui care, print-un contract este obligat să
supravegheze o persoană pusă sub interdicție pentru prejudiciul cauzat de
acesta din urmă, chiar dacă dovedește că interzisul nu a acționat cu
discernământ la data săvârșirii faptei
c.să acorde plata de prestații periodice celor ce s-au aflat în întreținere victimei
decedat, începând cu data săvârșirii faptei ilicite
169.Dacă cel aflat în stare de necesitate a cauzat, prin fapta sa, un prejudiciu
altei persoane:
a.răspunde în temeiul îmbogățirii fără justă cauză
b.răspunde în temeiul regulilor răspunderii civile delictuale
c.nu va putea fi obligat la reparare, starea de necesitate fiind o cauză care înlătură
caracterul ilicit al faptei
170.Răspunderea în temeiul art.1375 C.civ poate fi angajată pentru prejudiciile
cauzate de:
a.animalele sălbatice din circuri sau grădinii zoologice
b.animalele sălbatice care au scăpat din parcul de vânătoare unde se aflau
închise
c.animalele sălbatice aflate în stare de libertate
171.Părintele care a plătit despăgubirea pentru prejudiciul cauzat de copilul său
minor:
a.are posibilitatea de a se regresa împotriva minorului numai dacă acesta a
acționat fără discernământ la momentul săvârșirii faptei
b.nu are posibilitatea de a se regresa împotriva minorului, deoarece răspunderea
sa nu este condiționată de vinovăția minorului
c.are posibilitatea de a se regresa împotriva minorului numai dacă acesta a
acționat cu discernământ la momentul săvârșirii faptei
172.Vinovăția, ca element al răspunderii civile delictuale, trebuie să îmbrace
forma:
a.celei mai ușoare culpe
b.intenției directe și indirecte și numai a culpei grave
c.intenției directe sau indirecte
173.Cel prejudiciat printr-o faptă ilicită săvârșită de o persoană juridică va putea
cere repararea prejudiciului:
a.numai de la persoana fizică aflată în componența organului persoanei juridice
b.numai de la însăși persoana juridică
c.în solidar, de la perosna fizică aflată în componența organului persoanei
juridice și de la persoana juridica
174.Pentru a putea fi angajată răspunderea minorului pentru săvârșirea unei
fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudiciu, este obligatoriu:
a.ca minorul să fi împlinit vârsta de 14 ani
b.ca minorul să fi împlinit vârsta de 16 ani
c.să se facă dovada că minorul a acționat cu discernământ
175.În urma unui accident de circulație soldat cu vătămare corporală a unei
persoane și avarierea mașinii, persoana vinovată de producerea accidentului va
putea fi obligată la:
a.plata diferenței dintre prejudiciul produs victimei și pensia pe care aceasta din
urmă o primește de la asigurările sociale, în același scop
b.plata diferenței dintre prejudiciul material suferit de proprietarul mașinii și
suma pe care acesta din urmă a primit-o de la asiguratorul persoanei vinovate
c.plata diferenței dintre prejudiciul suferit de victimă și suma din urmă de un terț,
cu titlu de ajutor
176.Pentru prejudiciul cauzat prin conducerea autoturismului personal al
ofițerului de către militarul în termen, se angajează răspunderea în calitate de
comitent a:
a.nu se pune problema existenței vreunei persoane care să răapundă în calitate
de comitent
b.ofițerul
c.ministerul de resort
177.Principiul specialității capacității de folosință a persoane juridice fără scop
lucrativ este aplicabilă:
a.în materia actelor juridice și a faptelor juridice, astfel încât persoana juridică
fără scop lucrativ se va pute exonera de răspundere civilă delictuală pentru fapta
proprie dacă dovedește că fapta prejudiciabilă, săvârșită în interesul său, nu are
nici o legătură cu obiectul său de activitate
b.doar în materia actelor juridice, astfel încât persoana juridică fără scop
lucrativ nu se va putea exonera de răspundere civilă delictuală pentru fapta sa
proprie dacă dovedește că fapta prejudiciabilă, săvârșită în interesul său, nu are
nicio legătură cu obiectul său de activitate
c.doar în materia actelor juridice, astfel încât perosna juridică fără scop lucrativ se
va putea exonera de răspundere civilă delictuală pentru fapta sa proprie dacă
dovedește că fapta prejudiciabilă, săvârșită în interesul să , nu are legătură cu
obiectul său de activitate
178.Sunt cauze care înlătură răspunderea civilă delictuală.
a.îndeplirea unei activități impuse de lege, forța majoră, legitima apărare
b.forța majoră, cazul fortuit și fapta victimei sau a terțului în cazurile în care,
potrivit legii sau convenții părților, cazul fortui este exonerat de răspundere
c.cazul fortuit, stare de necesitate, exercitarea drepturilor proprii, chiar și în mod
abuziv
179.Pentru stabilirea prejudiciului în cadrul răspunderii civile delictuale
întodeauna se au în vedere următoarele elemente:
a.starea materială a autorului prejudiciului
b.atât prejudiciul previzibil, cât și cel imprevizibil atunci când fapta ilicită s-a
săvârșit cu intenție
c.numai prejudiciul previzibil
180.Declarația de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu:
a.trebuie să îndeplinească condiția de exista, indiferent că a fost dată victimă
anterior sau ulterior săvârșirii faptei ilicite
b.are valoare de renunțare din partea victimei la dreptul de a obține plata
despăgubirilor
c.nu are valoare de renunțare din partea victimei la dreptul de a obține plata
despăgubirilor
181.În materia răspunderii civile delictuale, se aplică următoarele principii:
a.prejudiciul se repară în integritatea sa, indiferent de forma de vinovăție
b.dacă fapta ilicită a determinat pierderea șansei de a obține un anvantaj,
reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajelor, în funcție
de împrejurări și de situația concretă a victimei
c.răspunderea este solidară atât între autorii faptei ilicite în raport cu cel
prejudiciat, cât și între cei care răspund solidar
182.Pentru fapta ilicită prejudiciabilă săvârșită de minorul cu vârsta de 16 ani,
angajat cu contract individual de muncă, în funcțiile încredințate, răspund:
a.părinții minorului sau persoana căreia îi revenea obligația de supraveghere a
minorului
b.comitentul minorului
c.dacă comitentul este părintele minorului, victima are dreptul de a opta asupra
temeiul răspunderii
183.Spre deosebire de răspunderea contractuală, răspunderea civilă delictuală:
a.nu intervine ori de câte ori un contract este declarat nul, absolut sau relativ
b.nu are caracter solidar între coautori
c.în principiu, poate fi înlăturată printr-o convenție încheiată anterior săvârșirii
faptei ilicite

Următoarele
184.Următorele afirmații sunt corecte:
a.ca și în cazul acțiunii oblice, creditorul chirografar, titular al acțiunii în simulație,
acționează în nume propriu
b.părțile pot dovedi simulația prin orice mijloc de probă, inclusiv atunci când
pretind că accesta are caracter ilicit
c.în cazul unei donații deghizate printr-un contract de vânzare-cumpărare,
moștenitorul rezervatar al vânzătorului are interesul să invoce actul secret,
pentru a solicita să se constante că, în realitate, este vorba de o donației ce
urmează a fi supusă reducțiunii
185.Următoarele afirmații sunt adevărate:
a.rezoluțiunea este o cauză de ineficacitate a contractelor sinalgmatice
b.neîndeplinirea obligației de plată a prețului stabilit în rate lunare în cadrul unui
contract de vânzare-cumpărarea atrage că sancțiune rezilierea și nu rezoluțiunea
c.rezilierea poate fi solicită și atunci când neexecutarea este de mai mică
însemnătate, însă are un caracter repetat
186.Următoarele afirmații sunt adevărate:
a.declarația de reziliere a contractului poate fi făcută și peste termenul de
prescripție prevăzut de lege pemtru acțiunea corespunzătoare
b.declarația de reziliere este irevocabilă de la data comunicării ei prin notificare
scrisă către debitor
c.înscrierea declarației de reziliere în cartea funciară are caracter de
opozabilitate față de terți
187.Următoarele afirmații sunt adevărate:
a.rezilierea poate fi solicitată și atunci când neexecutarea este de mai mică
însemnatate, însă are un caracter repetat
b.neîndeplinirea obligației de plată a prețului stabilit în rate lunare în cadrul unui
contract de vânzare-cumpărare atrage ca sancțiune rezilierea și nu rezoluțiunea
c.rezoluțiunea este o cauză de ineficacitate a contractelor sinalagmatice
188.Urmatoarele afirmații sunt corecte:
a.pactul comisoriu produce efecte chiar dacă punerea în întârziere realizată de
creditor nu indică în mod expres condițiile în care pactul comisoriu operează
b.dispoziția conform căreia, dacă vânzarea are ca obiect producte, rezoluțiunea
va opera de drept, fără punere în întârziere, în folosul vânzătorului, după
expirarea termenului prevăzut pentru ridicarea lor,are valoarea unui pact
comisoriu permis de lege
c.pactul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligațiile a
căror neexecutare atrage rezoluțiunea contractului
189.Este adevărat că:
a.un contract de gaj cu deposedare, deghizat sub forma unei vânzări, este valabil
constituit chiar dacă nu a avut loc predarea efectivă a lucrului către creditor
b.donația deghizată printr-un contract de vânzare-cumpărare, este valabilă
chiar dacă nu îmbracă forma autentică
c.donația făcută în favoarea unui incapabil de a primi, deghizată sub forma unui
contract oneros, este întodeauna lovită de nuliate absolută
190.Următoarele afirmații sunt adevărate:
a. declarația de reziliere a contractului poate fi făcută și peste termenul de
precripție prevăzut de lege pentru acțiunea corespunzătoare
b.înscrierea declarației de reziliere în cartea funciară are caracter de opozbilitate
față de terți
c.declarația de reziliere este irevocabilă de la data comunicării ei prin notificare
scrisă către debitor
Pactul comisoriu
191.Pentru ca un pact comisoriu să își producă efectele:
a.trebuie să se prevadă în mod expres obligațiile a căror neexecutarea atrage
rezoluțiuunea sau reziliera de drept a contractului
b.este necesară întodeauna punerea în întârziere a debitorului
c.ori de câte ori este necesar punerea în întârziere, trebuie să se indice expres
condițiile în care pactul comisoriu operează
192.Efectele pactului comisoriu sunt:
a.rezilierea de plin drept a contractului, dacă se prevăd expres obligațiile a căror
neexecutare atrage rezoluțiunea, caz în care creditorul nu mai are posibilitatea de
a opta între rezoluțiune și executare silită
b.rezilierea de drept a contractului după punerea în întârziere a părții care nu și-
a respectat obligația, dacă în contract este înserată o clauză care prevede că, în
cazul în care una dintre părți nu își execută obligațiile sale, contractul se
considera rezolvit de drept
c.rezilierea de plin drept a contractului, chiar dacă debitorul nu a fost pus în
întârziere și nici nu s-a convenit ca va rezulta din simplul fapt al neexecutării
Spețe
193.A și B, au încheiat, concomitent cu contractul de vânzare-cumpărare a unui
teren, o convenție secretă, în cadrul căreia, potrivit acordului de voințe, se
confirmă caracterul fictiv al actului public. Scopul a fost acela al micșorării
patrimoniului lui A în frauda intereselor terților. În conflictul dintre creditorii
chirografari ai celor două părți contractante, intenția lor frauduloasă va fi
sancționată cu:
a.inopozabilitatea față de creditorii lui B a actului ascuns, dacă aceștia, cu bună-
credință, au notaat în cartea funciară începerea urmăririi silite a terenului ce a
făcut obiectul contractului simulat
b.nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare
c.inopozabilitatea actului aparent față de creditorii lui A în cazul în care creanța
lor este anterioară încheirerii contractului de vânzare-cumpărare
194.AA solicită în contradictoriu cu BB contravaloarea îmbunătățirilor aduse
imobilului preluat în mod abuziv de stat și restituit în natura lui BB pe temeiul
îmbogățirii fără justă cauza. În soluționarea cauzei, instanța ar putea aprecia ca:
a. AA nu are la îndemâna o altă acțiune imăpotriva lui BB pentru recuperarea
contravalorii îmbunătățirilor efectuate
b.îmbogățirea este justificată, având în vedere că AA, prin îmbunătățirile
efectuate, a îndeplinit un act în intersul sau personal și exclusiv
c.BB nu poate fi obligat dincolo de limita propriei sale îmbogățiri ca urmare a
îmbunătățirilor efectuate de AA
195. Reclamantei i sa admis cererea de chemare în judecată ărin care a solicitat
rezilierea contractului de întreținere încheiat cu B. Reclamanta a avut în cadrul
litigiului calitatea de creditor ai întreținerii și a dovedit că B nu și-a respectat
obligația de întreținere asumată prin contract. În cadrul hotărârii instanța va
dispune:
a. rezilierea constractului, iar în baza principiului resoluto iure dantis, rezolvitur
ius accipientis, restituirea tuturor prestațiilor executate între părți
b.rezilierea contractului și obligarea reclamantei la restituirea prestațiilor deja
executate de către pârâtul B
c.rezilierea contractului și obligarea pârâtului B la restituirea de către
reclamantă a bunului în schimbul obligației de a presta întreținere
196.AA solicită în contraditoriu cu societatea BB, rezilierea contractului de
furnizare de energie, pe considerentul că pârâta nu și-a respectat obligația de
plată a energiei electrice de peste șase luni. Pârâta solicită acordarea unui
termen rezonabil de plată, invocând faptul că AA nu a pus-o în întârziere
conform dispozițiilor art.1523 dar dispune rezilierea contractului, cu motivarea
că:
a.pârâta a fost pusă în întârziere prin cererea de chemare în judecată, iar instanța
nu îi poate acorda în aceste condiții un termen de grație
b.pârâta se afla în stare de faliment cunoscută, astfel nu se poate beneficia de
un termen de grație
c.pârâta se afla în întârziere de drept, întrucât nu și-a îndeplinit, în mod repetat, o
obligație cu executare succesivă
197.În cadrul acțiunii oblice prin care D în calitate de creditor a lui B, solicit
obligarea lui A, în calitate de cumpărător în cadrul contractului de vânzare
cumpărare încheiat cu B, să-I achite acestuia din urmă prețul bunurilor vândute:
a.instanța va respinge acțiunea dacă va constata că B nu și-a îndeplinit obligția
de predare a bunurilor în parte, pentru mai mult de jumătate dintre acestea
b.excepția de neexecutare a contractului poate fi invocată cu success de A și
atunci când neexecutarea obligației lui B se datorează cazului fortuity
c. A poate invoca excepția de neexecutare a contractului dacă dovedește, prin
orice mijloc de probă, că este imputabilă lui B
198.Răspunderea proprietarului edificiului pentru prejudiciile cauzate prin ruina
acestuia se fundamentează pe:
a.ideia de garanție pe care o datorează terților
b.o prezumție absolute de culpă a proprietarului care nu a supravegheat stare
edificiului și nu a luat din timp măsurile necesare prevenirii ruinei
c.o prezumție relative de culpă a proprietarului care nu a supravegheat stare
edificiului și nu a luat măsurile necesare prevenirii ruinei
199.Prin hotărârea judecătorească sa constatat că A s-a ocupat de reparații
absolut necesare pentru a preveni distrungerea imobilului proprietatea lui B, în
timp ce acesta se afla plecat în străinătate, fiind imposibil de constactat. Pe
lângă cheltuielile necesare, instanța a mai dispus:
a.obligarea lui B la cheltuielile utile, chiar dacă acestea nu au creat niciun spor
de valoare imobilului
b.înscrierea, în cartea funciară a imobilului, a unei ipoteci legale în favoarea lui A
pentru garantarea tutturor cheltuielilor, atât cele necesare cât și cele utile
c.obligarea lui B la plata dobânzilor calculate din ziua efectuării cheltuielilor
200.AA solicită în contraditoriu cu societatea BB, rezilierea contractului de
furnizare de energie, pe considerentul că pârâta nu și-a respectat obligația de
plată a energiei electrice de peste șase luni. Pârâta solicită acordarea unui
termen rezonabil de plată, invocând faptul că AA nu a pus-o în întârziere
conform dispozițiilor art.1523 dar dispune rezilierea contractului, cu motivarea
că:
a.pârâta a fost pusă în întârziere prin cererea de chemare în judecată, iar instanța
nu îi poate acorda în aceste condiții un termen de grație
b.pârâta se afla în stare de faliment cunoscută, astfel nu se poate beneficia de
un termen de grație
c.pârâta se afla în întârziere de drept, întrucât nu și-a îndeplinit, în mod repetat, o
obligație cu executare succesivă

201.În cadrul acțiunii oblice prin care D în calitate de creditor a lui B, solicit
obligarea lui A, în calitate de cumpărător în cadrul contractului de vânzare
cumpărare încheiat cu B, să-I achite acestuia din urmă prețul bunurilor vândute:
a.instanța va respinge acțiunea dacă va constata că B nu și-a îndeplinit obligția
de predare a bunurilor în parte, pentru mai mult de jumătate dintre acestea
b.excepția de neexecutare a contractului poate fi invocată cu success de A și
atunci când neexecutarea obligației lui B se datorează cazului fortuit
c. A poate invoca excepția de neexecutare a contractului dacă dovedește, prin
orice mijloc de probă, că este imputabilă lui B
202.Prin hotărârea judecătorească sa constatat că A s-a ocupat de reparații
absolut necesare pentru a preveni distrungerea imobilului proprietatea lui B, în
timp ce acesta se afla plecat în străinătate, fiind imposibil de constactat. Pe
lângă cheltuielile necesare, instanța a mai dispus:
a.obligarea lui B la cheltuielile utile, chiar dacă acestea nu au creat niciun spor
de valoare imobilului
b.înscrierea, în cartea funciară a imobilului, a unei ipoteci legale în favoarea lui A
pentru garantarea tutturor cheltuielilor, atât cele necesare cât și cele utile
c.obligarea lui B la plata dobânzilor calculate din ziua efectuării cheltuielilor
 Executarea obligațiilor
Plata
1.Plata poate fi făcută:
a.Creditorului sau împuternicitului său;
b.Aceluia care este autorizat de justiție sau de lege a primi pentru creditor;
c.Celui ce nu are împuternicire pentru creditor, iar creditorul nu ratifică plata și nu
profită de ea.
2.Plata poate fi făcută:
a.De orice persoană, chiar în cazul obligațiilor de a face intuit personae;
b.De o persoana neinteresată, fără a se subroga în drepturile creditorului
(vezi art.1474 alin.2 elimina varianta a)
c.De o altă persoană, chiar dacă părțile au convenit ca plata să nu fie făcută de
altcineva decât de debitor.
3. Plata poate fi făcută:
a.De orice persoană înteresată;
b.De codebitor sau de fidejusor;
c.De orice persoană neinteresată, în numele ei propriu, care se subrogă în drepturile
creditorului, chiar fără consimțământul debitorului.
4.Plata este valabilă atunci când:
a.Este făcută unei persoane ce nu are împuternicire de a primi pentru
creditor, dacă acesta din urmă ratifică sau profită de dânsa;
b.A fost făcută cu buna credință aceluia ce are creanța în posesia sa, numai dacă
posesorul nu este evins;
c.Este făcută unui creditor necapabil de a primi, dacă debitorul probează că
lucrul plătit a profitat creditorului. (art.1477 lit a) și art.1476)
5.Plata este portabilă când se face:
a.La domiciliul debitorului;
b.La domiciliul creditorului;
c.La locul în care se găsea obiectul obligației la momentul încheierii contractului.
6. Când nici una dintre părți nu a făcut imputația plății, plata se impută
astfel:
a.Dacă o datorie este scadentă și o alta nescadentă, plata se impută asupra celei pe
care debitorul are mai mult interes să o stingă; (nu e corect, art. 1509 lit. a)
b.Dacă toate datoriile au ajuns la scadență și au aceeași vechime, dar nu sunt
deopotriva de oneroase, imputația se face proporțional asupra fiecăreia dintre ele;
c.Dacă toate datoriile sunt scadente și deopotriva de oneroase, imputația se va
face asupra celei mai vechi dintre ele.
7.Imputația plății făcută de creditor:
a.Nu poate avea ca rezultat stingerea unei datorii mai noi a debitorului;
b.Nu este posibila;
c.Poate fi contestată de către debitor, dacă creditorul l-a surprins sau l-a
indus în eroare prin manoperele pe care le-a facut.
8. Debitorul care face o plata:
a.Când are o obligație exigibilă și una neexigibila poate imputa plata asupra
obligației neexigibile;
b.Când are o creanță producătoare de dobânzi și datorează și suma
împrumutată și dobânzi, poate face imputația asupra capitalului dacă
creditorul consimte la aceasta;
a.Când are o creanță producătoare de dobânzi și datorează suma împrumutată și
dobânzi face imputația cu prioritate asupra dobânzilor în mod obligatoriu, chiar
dacă ar exista convenție contarară.
9. Imputația plății poate fi făcută:
a.Numai prin acordul părților;
b.Numai de debitor
c.De creditor.
10.În cazul în care debitorul nu și-a achitat plata:
a.Instanța poate acorda debitorului termen de grație; art. 1495 alin.2
b.Instanța poate dispune eșalonarea plății înăuntrul unui termen de grație;
c.Instanța e obligată să acorde termen de grație dacă debitorul cere aceasta.
11.Dacă datoria este un lucru determinat numai prin specia sa:
a.Debitorul se poate libera dând bunuri de cea mai rea specie;
b.Debitorul nu se poate libera dând bunuri de cea mai rea specie; (art. 1486)
c.Debitorul se poate libera numai dând bunuri de cea mai bună specie.
12. În sensul codului civil, noțiunea de plată, în materia obligațiilor,
semnifică:
a.Remiterea unei sume de bani exclusive;
b.Executarea voluntara a obligației de catre debitorul ei; .(plata=executare
voluntara)
c.Executarea silită a obligației de către debitorul .
13. Creditorii chirografari sunt acei creditori care:
a.Au o garanție reală pentru creanța lor;
b.Au numai un drept de gaj general asupra bunurilor debitorilor lor;
c.Nu pot intenta acțiune revocatorie sau pauliana.
14. Punerea în întârziere a debitorului este necesară:
a.Numai pentru neexecutarea unor obligații contractuale;
(art. 1523 excepteaza variantele b și c la alin 2 lit b și e)
b.În cazul obligațiilor de a nu face;
c.Și în materie extracontractuala.
15. Debitorul este de drept în întârziere:
a.În cazul obligațiilor de a da;
b.Când s-a stipulat expres ca debitorul va fi în întârziere la împlinirea
termenului, fără a fi necesară notificarea;
c.În cazurile anume determinate de lege. (art.1523)
16. Debitorul este de drept în întârziere:
a.În cazul încălcării obligațiilor de a nu face;
b.În cazul Încălcării obligațiilor de a face;
c.Când obligația, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un termen
determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire fără a o executa. (art.1523)
17. Punerea în întârziere a debitorului se poate face:
a.Prin notificare, prin intermediul executorului judecătoresc;
b.Prin scrisoare recomandată.
c.Prin cerere de chemare în judecată a debitorului pentru executarea
obligațiilor. (art.1522 al.2)
18. Cheltuielile pentru efectuarea plății sunt în sarcina:
a.Întotdeauna a debitorului;
b.Creditorului;
c.Creditorului când s-a stipulate astfel prin contract.
19. Când nu s-a arătat prin convenție și nu este vorba despre un bun cert și
determinat, plata se face:
a.La domiciliul debitorului;
b.La domiciliul creditorului;
c.La locul în care se găsea obiectul obligației la momentul încheierii contractului.
20. Când obiectul plății este un lucru cert și determinat și părțile nu au stabilit
locul la care ea trebuie efectuată, plata se va face:
a.La domiciliul debitorului;
b.La domiciliul creditorului;
c.În locul în care se găsea obiectul obligației la momentul încheierii
contractului.
17. Principiul indivizibilității plății suferă excepții în cazul:
a.Decesul debitorului care lasă mai mulți moștenitori, chiar când obligația este
indivizibila;
b.Stingerea obligației prin compensație parțială;
c.Plății făcute de fidejusorii care au invocat beneficiul de diviziune.
(vom discuta aceste reguli la Compensatie, respectiv fidejusiune)
18. Obligația se stinge prin plată:
a.Când plata constă în executarea întocmai a obligației asumate;
b.Când creditorul primește un alt lucru decât acela care i se datorează, dacă
valoarea acestuia este mai mare;
c.în cazul în care creditorul accepta o altă prestație decât cea datorată.
(b si c – reprezinta Dare in plata)
23. În executarea obligațiilor civile:
a.Notificarea prin care unul dintre creditorii solidari pune în întârziere pe
unul dintre codebitorii solidari produce efecte și în privința celorlalți debitori
și creditori;
b.Debitorul care îl pune în întârziere pe creditorul său, ce a refuzat în mod
nejustificat plata oferită în mod corespunzător, nu este ținut să restituie
fructele culese după punerea în întârziere; ( a se vedea art.1511 al.1 , 1526,
1523 al.3)
c.Atunci când în convenția dintre creditor și debitor s-a stipulate expres ca, prin
simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare, debitorul se afla de drept în
întârziere, moștenitorii debitorului se vor afla de drept în întârziere, dacă obligația
devine scadentă după decesul debitorului.
24. În cazul imputației plății făcută de creditor:
a.Acesta nu poate imputa plata asupra unei datorii litigioase;
b.Atunci când acesta remite debitorului o chitanță liberatorie, este dator să
facă imputația prin acea chitanță;
c.Acesta este obligat să facă imputația cu prioritate asupra datoriilor negarantate
sau pentru care are cele mai puține garanții.
25. Debitorul se afla de drept în întârziere:
a.Când nu a fost obligată de a preda un bun, asumată în exercițiul activității unei
întreprinderi;
b.Când a încălcat o obligație de a nu face;
c.Când obligația se naște din săvârsâșirea unei fapte ilicite extracontractuale.
26. Reclamanta A l-a chemat în judecată pe B și a cerut obligarea acestuia la
montarea unui aparat de aer condiționat pe care pârâtul trebuia să îl predea
și să îl monteze, reparat și modernizat, la atelierul reclamantei, până la data
stabilită convențional. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea lui B la plata
sumei de 1000 lei cu titlu de penalități contractuale, pentru neexecutarea
obligației la timp și în locul stabilit. B s-a aparat arătând că, în timpul
procesului, a notificat-o pe reclamanta să preia aparatul de la locul reparației,
însă aceasta a refuzat. Mai mult, B susține că penalitatea stabilită prin clauza
penală nu poata fi cumulată cu executarea în natură, ori el a finalizat
reparațiile și modernizarea aparatului de aer conditionat, însă reclamanata
nu a ridicat aparatul:
a.Va admite în parte acțiunea numai cu privire la obligația principală, întrucât
creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligației principale cât și plata
penalităților;
b.Va respinge acțiunea, întrucât, prin refuzul de a prelua aparatul, reclamanta este
în cuplă și nu se impune aplicarea clauzei penale;
c.Va admite acțiunea, întrucât penalitatea poate fi cumulate cu executarea în
natură, dacă obligația nu a fost executat la timp și în locul stabilit. (1539 ,
1536)
27. Dacă plata se face prin virament bancar:
a.Data plății este aceea în care debitorul a depus suma de bani care a facut obiectul
plății;
b.Cheltuielile plății cad în sarcina creditorului, în lipsă de stipulație contrară;
c.Confirmarea plății cerută de debitor instituției de credit a creditorului face
dovada plății. (art.1504)
28. În executarea unei obligații debitorul trebuie să se comporte:
a.La fel cum se comportă cu oricare lucru ori afacere a sa;
b.Ca un bun proprietar;
c.Ca un bonus pater familias, numai daca se prevede expres în lege.
29. Plata:
a.Făcută de un incapabil, poate fi restituită dacă acesta invoca incapacitatea sa de la
momentul executării;
b.Poate fi făcută unei persoane autorizată de instanță să o primeasca;
(art.1475)
c.Făcută unui incapabil nu e valabilă dacă nu îi profită acestuia.
30. Dacă debitorul îl înștiințează pe creditor că se opune ca plata să fie
efectuată de un terț:
a.Creditorul este dator să refuze plata oferită, în afara cazului în care un
asemenea refuz i-ar aduce prejudicii;
b.Creditorul nu poate refuza plata făcută de un terț, dacă obligația debitorului este
intuitu personae;
c.Plata făcută de terț este valabilă, chiar dacă din convenția părților reiese că
obligația poate fi executată numai de debitor.
31. Plata făcută unui terț este valabilă atunci când:
a.Nu este ratificată de creditor;
b.Cel care a primit plata devine ulterior titularul creanței;
c.A fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanțe liberatorii semnată de
debitor. (ca să fi fost și c, ar fi tb sa sune așa: A fost facuta celui care a pretins plata
in baza unei chitante liberatorii semnata de creditor)
32. Dacă plata a fost făcută unui creditor aparent:
a.Este supusă restituirii dacă a fost făcuta cu bună-credință de către debitor, iar
ulterior se stabilește că acesta nu era adevăratul creditor;
b.Acesta are obligația să restituie adevăratului creditor plata primită;
c.Nu este valabilă în cazul în care creditorul aparent este de rea
credință.(comportamentul creditorului nu are relevanta sub aspectul valabilitatii
platii, ci sub aspectul relatiilor cu adevaratul proprietar)
33. Plata parțială a obligației:
a.Nu poate fi refuzată de creditor dacă prestația debitorului este divizibilă;
b.Când dă naștere la cheltuieli suplimentare, acestea nu revin creditorului,
chiar dacă acesta a acceptat o astfel de executare;
c.Poate fi refuzată de creditor indiferent de prestația debitorului.
( a se vedea art 1490 al.1 si 2)
34. În materia plății nu este posibil ca:
a.Debitorul să plătească cu bunul altei persoane;
b.Debitorul să execute o altă prestație, mai mare decât cea datorată, dacă
creditorul nu consimte la aceasta; ( a se vedea art 1491,1492,1493)
c.Debitorul să își cedeze propria creanță.
35. În materia plății:
a.Debitorul plătitor are dreptul la o chitanță liberatorie;
b.Debitorul nu are dreptul la remiterea înscrisului original al creanței;
c.Dacă creditorul refuza eliberarea chitanței, debitorul are dreptul să
suspende plata. (art.1500 al.3)
36. Dacă debitorul a fost pus în întârziere direct prin cererea de chemare în
judecată:
a.Debitorul are dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil,
calculat de la data când cererea i-a fost comunicată;
b.În cazul în care își execută obligația în termenul prevăzut în cerere, nu va
plăti cheltuieli de judecată; (art 1522alin 2 si al.5)
c.Este ținut să plătească toate cheltuielile, inclusiv cheltuielile de judecată,
deoarece nu și-a îndeplinit obligația în termenii contractuali.
37. Cheltuielile întocmirii chitanței:
a.Revin debitorului în lipsă de stipulație contrară;
b.Revin întotdeauna creditorului;
c.Sunt în sarcina creditoului, în lipsă de stipulație contrară.
38. Debitorul nu este de drept în întârziere:
a.Atunci când obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale;
b.În cazul obligațiilor cu executare succesiva, chiar dacă neglijează să o execute în
mod repetat
c.Atunci când obligația, afectată de un termen suspensiv, devine scadentă.
(pt a si b este de drept in intarziere cf art.1523). Cf art 1523 al 1 implinirea
teremenului nu il pune de drept in intarziere decat daca s-a stipulat acest lucru in
intelegerea partilor.
39. Punerea în întârziere a debitorului:
a.Conferă creditorului dreptul să ceară daune-interese moratorii, datorate pentru
neexecutarea obligației de a face;
b.Are ca efect întreruperea prescripției extinctive numai dacă punerea în întârziere
a fost făcută prin cerere de chemare în judecată;
c.Angajează răspunderea acestuia pentru pierderea pricinuită de un caz
fortuit, indiferent de modalitatea de punere în întârziere.
(vezi art 1525). a nu e corect pt ca art.1536 vorbeste de daune moratorii pentru
executarea cu intarziere, nu pt neexecutare
40. În cazul obligației asumată cu clauza penală:
a.Dacă această clauză penală a fost prevăzută pentru întârziere la executare,
creditorul va putea cere atât executarea în natură, cât și clauza penală; (vezi
art1539 , neexecutare la timp=intarziere)
b.În caz de executare parțială a obligației cuantumul clauzei penale nu poate fi
micșorat nici chiar de instanță;
c.Când clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutare, clauza penală poate fi
cumulate cu executarea în natură.
41. Plata:
a.Efectuată de debitor către creditorul apparent nu are efect stingerea obligației
b.Făcută cu bună-credință unui crditor aparent este valabil, chiar dacă
ulterior se stabilește ca aceasta nu era adevăratul creditor
c.Făcută unei alte persoane decât cea prevăzută de lege este valabilă dacă este
ratificată de creditor
42.Creditorul este dator să refuze plata efectuată de un terț:
a.Ori de câte ori este vorba de o obligație de a face
b.Dacă debitorul i-a comunicat în prealabil că se opune la această plată, iar
refuzul sau nu îl prejudiciază pe creditor
c.În toate cazurile în care terțul face plata în numele său, și nu al debitorului, chiar
dacă intenția terțului a fost aceea de a face o liberalitate debitorului, cu ceea ce
aceasta datora creditorului său
43. Plata:
a.Efectua anticipat nu poate fi refuzată de creditor, chiar dacă el are un interes
legitim ca plata să fie făcută la scadență
b.Presupune existența unei datorii
c.Este lipsită de cauză dacă a fost în baza unei obligații care nu există
44.Imputația plății în absența unei convenții a părților și a manifestării de
voință a unei dintre părți:
a.Poate fi făcută asupra unei datorii nescadente, care este mai împovărătoare pentru
debitor decât o datorie scadentă
b.Poate fi parțială în cazul în care datoriile sunt scadente, deopotrivă de
oneroase și au aceiași vechime
c.Se va face cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadență
45.În materie de plată:
a.Creditorul nu poate impută plata asupra unei datorii litigioase
b.Creditorul poate refuza plata parțială, chiar dacă pretenția este divizibilă
c.Plata făcută unui creditor aparent nu este valabil, chiar dacă este făcută cu bună-
credință
46.În materia plății:
a.Obligația de a strămuta proprietatea implică și obligația de a preda lucrul
b.Obligația de a preda un bun nu include și obligația de a-l conserva până la
predare
c.Dacă obligația are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă
bunurile ce vor fi predate
47. Plata:
a.În materia obligațiilor pure și simple trebuie făcută în momentul nașterii
raportului juridic obligațional
b.Nu este cherabilă dacă are ca obiect predarea unui lucru individual
determinat
c.Care are ca obiect predarea unui lucru individual determinat este portabilă
48.Plata:
a.Este ca regulă generală indivizibilă, excepția putând să facă ipoteza în care
are loc imputanția plății în mod prporțional cu valoarea datoriilor
b.În cazul unor obligații inerente unei activități profesionale, diligent se apreciază
avându-se ca reper diligent pe care un bun proprietar o depune în administrarea
bunurilor sale
c.Făcută unui creditor aparent îl obligă pe acesta să restituie plata primită
debitorului care a efectuat plata, potrivit regulilor stabilite pentru restituirea
prestațiilor
49.În materia plății:
a.Dacă obligația are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă
bunurile ce vor fi predate
b.Obligația de a strămuta proprietatea implică și obligația de a preda lucrul
c.Obligația de a preda un bun nu include și obligația de a-l conserva până la
predare
50.Nu este valabilă:
a.Plata efectuată unei terțe persoane, chiar dacă aceasta devine ulterior titularul
creanței
b.Plata făcută unui incapabil, decât în măsura în care îi profită acestuia
c.Plata efectuată reprezentatului convențional al creditorului
51.În acțiunea prin care AA, în calitate de creditor, pretinde plata datoriei
sale, debitorul BB se apară invocând plata efectuată cu bună-credință către
CC, cesionar al creanței pe care AA o avea împotriva sa. AA solicită instanței
să nu ia în considerare susținerile lui BB, invocând desfințarea contractului de
cesiune încheiat cu CC, aspect notificat și debitorului BB, după data efectuării
plății datoriei către CC. Față de această situație, urmează să rețină că :
a. plata datoriei către C nu poate fi considerată valabilă, atâta vreme cât AA i-a
notificat lui BB - calitatea sa de creditor
b.plata datoriei către CC este valabilă, întrucât a fost efectuată cu bună-
credință, către un creditor aparent
c. plata datoriei nu este valabilă, chiar daca a fost efectuata cu bună-credință către
un creditor aparent, odata ce s-a stabilit ulterior ca acesta nu era adevăratul creditor
52.Când obiectul plății unei obligații este un bun individual determinat, iar
părțile nu au stabilit locul efectuării plății, ea se va face:
a.La domiciliul debitorului
b.La locul unde se găsea bunul la momentul încheierii contractului
c.La locul unde se găsea bunul în momentul scadenței
53.În materia plății, dacă obligația are ca obiect predarea unor bunuri de gen:
a.și debitorul s-a obligat să constituie o garanție, fără ca modalitatea și forma
acestuia să fie determinate, acesta este liberat prin oferirea la alegerea sa, a
unei garanți reale sau personale ori a unei garanții suficiente
b.debitorul nu are obligația de a preda bunuri de calitate cel puțin medie
c.debitorul are dreptul să aleagă bunuri ce vor fi predate
54.În materia plății, dacă obligația are ca obiect predarea unor bunuri de gen:
a.debitorul are dreptul să aleagă bunuri ce vor fi predate
b. debitorul nu are obligatia de a preda bunuri de calitate cel puțin medie
c.și debitorul s-a obligat să constituie o garanție, fără ca modalitatea și forma
acestuia să fie determinate, acesta este liberat prin oferirea la alegerea sa, a
unei garanții reale sau personale ori a unei garanții suficiente
55.Arvuna plătită de promitentul-cumpărător către promitentul-vânzător în
temeiul unei promisiuni de vânzare –cumpărare:
a. va fi pierdută de promitentul-cumpărător care se răzgândește dacă în
contract se stipulează în mod expres dreptul de dezicere al ambelor părți
b.Urmează a fi imputată asupra prețului vânzării, la momentul plății
c.Nu se mai restituie promitentului-cumpărător atunci când contractul încetează din
cauze neimputabile părților
56.În materia plății dacă obligația are ca obiect predarea unui bun individual
determinat, în cazul restituirii bunului către debitor, creditorul de bună-
credință:
a. nu are un drept de opțiune între a accepta executarea prestației prin predarea
unui alt bun ori de a solicita despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit
b. este cel care are cunoștință la momentul predării că bunul aparține unui
terț
c. poate fi cel care nu știa că debitorul nu poate dispune de bun
57.Debitorul poate efectua o plată cu o sumă de bani:
a.Anterior scadenței, prin virament bancar, caz în care data plății se va
considera ca fiind aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma
care a făcut obiectul plății, dacă din înțelegerea părților nu rezultă contrariul
sau dacă creditorul nu are un interes legitim să refuze plata anticipat
b.Și anterior scadenței, atunci când nu rezultă contrariul din natura
contractului sau din împrejurarea în care a fost încheiat contractul
c.În mod portabil, cheltuielile plății urmând a fi suportate de creditor, ca regulă
generală
58.Plata efectuată:
a.Unui creditor incapabil să o primească îl liberează pe debitor dacă profită
creditorului
b.Prin virament va stinge datoria de vreme ce contul solvens-ului a fost debitat
c.De un debitor incapabil dă dreptul la restituire pe motiv de incapacitate
59.Plata:
a.Temeiul ei poate fi reprezentat și de existența unei obligații din partea
debitorului de a nu face ceva ce ar fi putut face, dacă s-ar fi obligat la
absetențiune
b.Poate fi privită și ca fiind un act juridic, în sensul de convenție care executa
și cel care primește
c.Nu poate avea ca obiect și obligațiile imperfecte
60.Pentru ipoteza în care debitorul plătește o sumă de bani insuficientă pentru
a stinge cele două obligații pecuniare pe care le are față de același creditor:
a.Debitorul are posibilitatea de a indica obligația pe care o dorește să o stingă cu
prioritate, numai atunci când imputatia plății a fost deja făcută de creditor
b.Va fi stinsă cu prioritate obligația care ajunsese la scadență, exclusive pentru
ipoteza în care imputația plății o face debitorul, având în vedere că o plată
anticipată nu poate fi pretinsă
c.Nu se poate stinge mai puțin oneroasă, cu prioritate față de obligația mai
oneroasă împotriva voinței debitorului
61.Cu privire la plată:
a. în cazul obligațiilor de mijloace, pentru angajarea răspunderii civile contractual
a debitorului, creditorului nu îi revine sarcina de a dovedi nedepunerea de către
debitor a tuturor diligențelor necesare pentru îndeplinirea obligației asumate
b. debitorul este ținut să folosească toate mijloacele necesare pentru atingerea
rezultatului promis, în cazul obligațiilor de prudent și de diligenta
c.în material obligației de a preda bunuri individual determinate, daca
debitorul preda un bun care îi aparține sau de care nu poate dispune, el nu
poate cere creditorului restituirea bunului predate decât dacă se angajează să
execute prestația datorată cu un alt bun de care acesta poate dispune
62.Plata este considerate ca fiind liberatorie dacă:
a. este făcută anticipat, chiar și atunci când creditorul are un interes legitim ca plata
să fie făcută la scadență
b. a fost făcută în favoarea unui creditor aparent, dacă se stabilește ulterior ca
acesta nu era adevăratul creditor
c.este făcută de către un terț, când după natura obligației sau potrivit
convenției părților, aceasta nu trebuia executată numai de debitor, chiar daca
creditorul refuza plata
63.Plata:
a.făcută unei alte persoane decât cea prevăzută de lege este valabilă dacă a
fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanțe liberatorii semnate
de creditor
b.efectuată de debitor către creditorul aparent nu are ca efect stingerea obligației
sale
c.ca act juridic, este lovită de nulitate relativă, pentru lipsa capacității de
exercițiu dacă a fost făcută unui creditor incapabil, iar cel care a plătit poate
fi obligat să plătească din nou
64.Executarea silită directă (în natură) a unei obligații:
a. de a nu face care implica faptul personal al debitorului nu va putea fi adusă la
îndeplinire pe calea executării silite de către creditor
b. de a face, care nu implică acțiunea personală a debitorului, se poate face după
trecerea unui termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a
executării, de creditorul autorizat de instanța de executare, prin încheiere
executorie data cu citarea părților să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane
pe cheltuiala debitorului
c. de a nu face care nu implică faptul personal al debitorului va putea fi
adusă la îndeplinire pe calea executării silite de către creditor
65.Pe calea acțiunii oblice, creditorul chirografar:
a.Poate face acte de administrare în numele debitorului
b.Poate solicita revocarea unei donații pentru ingratitudine dacă întoarcerea
bunului donat în patrimoniul debitorului îi profită direct
c.Poate exercita căile de exectuare silită
66.Punerea în întârziere:
a.A debitorului prin cererea de chemare în judecată formulată de creditor nu
permite, debitorului să își execute obligația într-un termen rezonabil după primirea
cererii, cheltuielile de judecată rămânând în sarcina reclamantului
b.A debitorului, în folosul căruia curge prescripția, conduce la întreruperea
cursului prescripției extinctive numai dacă aceasta este urmată de chemarea
lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere
c.A creditorului de către debitor determină preluarea de către creditor a riscului
imposibilității de executare a obligației, iar debitorul este ținut să restituie fructele
culese după punerea în întârziere
67.În cazul în care plata a fost făcută doar parțial:
a.Subrogația în drepturile creditorului va opera parțial
b.Subrogația, ca modalitatea de transfer al creanței, nu va putea opera
c.Subrogația în drepturile creditorului va opera în totalitate
69. Penalități în materia executării silite directe a obligațiilor:
a.neevaluabile în bani se referă la ipoteza că la cererea creditorului, instanța îl
poate obliga pe debitor, prin încheierea definitivă dacă cu citarea părților, să
plătească în favoarea celui dintâi o penalitate de la 100 lei la 1000 lei stabilite pe zi
de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu
b.niciuna dintre cele două variante de răspuns menționate anterior nu corespunde
adevărului
c.sunt interzise acordarea daunelor cominatorii pentru neexecutarea obligațiilor de
a face sau a celor de a nu face
70.Reprezintă criteriu de determinare a felului obligației ca fiind de rezultat
sau de mijloc:
a.Existența și natura contraprestației și celelalte elemente ale contractului
b.Niciuna dintre variantele menționate anterior nu este corectă
c.Modul în care obligația este stipulată în contract
71. În materia plății:
a.Creditorul nu poate refuza să primească o executare parțială, atunci când prestația
este divizibilă
b.Atunci când, în executarea obligației sale, debitorul predă un bun care nu îi
aparține, nu poate cere creditorului restituirea bunului predat decât dacă se
angajează să execute prestația datorată cu un alt bun de care poate dispune
c.În cazul obligației de a da o sumă de bani, plata se poate face prin orice
mijloace folosite în mod obișnuit în locul unde aceasta trebuie efectuată
72.Pot fi cumulate cu executare în natură a obligației:
a. Despăgubirile moratorii
b. Numai despăgubirile compensatorii
c. Atât daunele moratorii, cât și daunele compensatorii
73. Pentru ipoteza în care debitorul plătește o sumă de bani insuficientă
pentru a stinge cele două obligații pecuniare pe care le are față de
același creditor:
a. Nu se poate stinge obligația mai puțin oneroasă, cu prioritate față de
obligația mai oneroasă împotriva voinței debitorului
b. Debitorul are posibilitatea de a indica obligația pe care dorește să o stingă
cu prioritate, numai atunci când imputația plății nu a fost deja făcută de
creditor
c. Va fi stinsă cu prioritate obligația care ajunsese la scadență, exclusive
pentru ipoteza în care imputația plății o face debitorul, având în vedere că
o plată anticipată nu poate fi pretinsă de creditor.
74. În general în materia executării:
a. Silite a obligațiilor se va reține că orice obligație trebuie îndeplinită
în mod exact, integral și la timp
b. Nici o variantă dintre cele menționate anterior nu este corectă
c. Obligațiilor, se vor avea în vendere inclusiv regulile specific
răspunderii contractual respective rezoluțiunea, rezilierea, reducerea
 prestațiilor contractual și cauzele justificate de neexecutare a
obligațiilor contractual
75. În materia plății:
a. Obligația de a preda un bun nu include și obligația de a-l conserva până
la predare
b. Obligația de a strămuta proprietatea publică implică și obligația de a
preda lucrul
c. Dacă obligația are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să
aleagă bunurile ce vor fi predate
76. Plata:
a. Bunurile indisponibilizate, presupune că debitorul păstrează
dreptul de regres împotriva creditorului care a primit plata
nevalabil făcută
b. Făcută de incapabil va putea di restituită atunci când incapabilul și-a
invocat incapacitatea de la momentul executării
c. Se poate efectua de o persoană neinteresată
77. Obligația :
a. De a face, implică în general orice prestație pozitivă în afara celor
care se încadrează în nulitatea de a da
b. De a face, implică îndatoria de a construi sau transmite un drept real
c. De a da, presupune îndatorirea de a preda un bun
78. Debitorul poate efectua o plată cu o sumă de bani:
a. Anterior scadenței, prin virament bancar, caz în care data plății se
va considera ca fiind aceea la care contul creditorului a fost
alimentat cu suma care a făcut obiectul plății, dacă din înțelegerea
părților nu rezultă contractul sau dacă creditorul nu are un interes
legitim să refuze plata
b. Și anterior scandenței, atunci când nu rezultă contrariul din natura
contractului sau din împrejurările în care a fost încheiat contractul
c. În mod portabil, cheltuielile plății urmând a fi suporatte de creditor, ca
regulă generală
79. Pe calea acțiunii oblice, creditorul chirografar:
a. Poate solicita revocarea unei donații pentru ingratitudine dacă întoarcerea
bunului donat în patrimoniul debitorului îi profită direct
b. Poate exercita căile de executare silită
c. Poate face acte de administrare în numele debitorului
 Transmiterea și transformarea obligațiilor
Cesiunea de creanță
1. Prin efectul cesiunii de creanță:
a. Nu se transmit și garanțiile acesteia către cesionar
b. Cesionarul poate să pretindă tot ceea ce primește cedentul de la
debitor, chiar dacă cesiunea nu a fost opozabilă debitorului (art.
1575)
c. Noul creditor al debitorului cedat va fi cedentul.
2. Cesiunea de creanță transferă cesionarului:
a. Posesia bunului luat în gaj, chiar fără acordul constituitorului
b. Toate accesoriile creanței cedate
c. Toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanță cedată
3. Cesiunea de creanță:
a. Ce are ca obiect o altă prestație decât o sumă de bani este interzisă
b. Dacă este realizată ca o vânzare trebuie să întrunească condiția
esențială ca prețul să fie serios și cel puțin determinabil
c. Dacă este cu titlu gratuit trebuie să îmbrace forma donației
4. Cesiunea care este interzisă sau limitată prin convenția cedentului cu
debitorul:
a. Produce efecte dacă cesiunea privește o creanță ce are ca obiect o
sumă de bani
b. Nu produce efecte în privința debitorului în nici un caz
c. Produce efecte atunci când interdicția nu este expres menționată în
înscrisul constatator al creanței, iar cesionarul nu a recunoscut și nu
trebuia să cunoască existența acesteia la momentul cesiunii
5. În materia cesiunii de creanță nu sunt considerați terți:
a. Cesionarii ulteriori și succesibili ai aceleași creanțe
b. Debitorul cedat
c. Cedentul și cesionarul
6. Cesiunea de creanță:
 a. Care este opozabilă debitorului cedat, este opozabilă și fideiusorului
acestuia.
b. Acceptată de debitorul cedat împiedică compensația pe care acesta o
putea invoca față de cedent.
c. Nu poate avea loc cu privire la o creanță care nu este constată într-un
înscris.
7. Cu privire la obligația de garanție, în materia cesiunii de creanță:
a. Cu titlu oneros, cedentul garantează existența creanței în raport cu data
cesiunii și solvabilitatea debitorului cedat
b. Dacă cedentul cunoștea, la data cesiunii, starea de insolvabilitate a
debitorului este asimilat vânzătorului de rea credință pentru viciile
ascunse ale bunului vândut
c. În principiu, cedentul cu titlu gratuit nu garantează existența
creanței la data cesiunii
8. Cesiunea de creanță:
a. Unei universalități de creanțe este opozabilă debitorilor din momentul
înscrierii cesiunii în arhivă, chiar dacă nu le-a fost comunicată
b. Care are ca obiect o altă prestație decât suma de bani, poate fi cedată
în parte, numai dacă obligația este divizibilă, iar cesiune nu face ca
acesta să devină în mod substanțial mai oneroasă pentru debitor
c. Este opozabilă și fideiusorului, dacă formalitățile prevăzute pentru
opozabilitatea cesiunii au fost îndeplinite față de debitor
9. Cedentul unei creanțe:
a. Răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă
cesionarul nu poate să facă creanța opozabilă terților
b. Răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă
cesionarul nu dobândește creanța în patrimoniul său
c. Nu garantează nici măcar existent creanței la data cesiunii, dacă cesiunea
este cu titlu gratuit, fără posibilitatea părților de a stipula contrariul
10. Cesiunea de creanță se încheie valabil:
a. Este necesar consimțământul debitorului cedat
b. Prin simplul acord de voință al cedentului și cesionarului
c. Dacă este făcută cunoscută debitorului cedat
11. Cesiunea de creanță produce efecte față de debitorul cedat:
a. Din momentul încheierii contractului între cedent și cesionar
b. Din momentul înțelegerii verbale între cedent și cesionar
c. Din momentul acceptării sau comunicării cesiunii de către sau de
către acesta
12. Cesiunea de creanță poate avea rolul de:
a. Transformarea unei obligații
b. Transfer al creanței
c. Stingerea unei datorii a debitorului față de creditor
13. Cesiunea de creanță nu poate avea ca obiect:
a. O creanță viitoare
b. Creanța ce are ca obiect o altă prestație decât plata unei sume de
bani, dacă cesiunea face ca obligația să fie, în mod substanțial, mai
oneroasă
c. Creanțe care sunt delarate netransmisibile prin lege
14. Cesiunea care este limitată prin convenția cedentului cu debitorul
produce efecte decât în privința debitorului cedat dacă:
a. Creanța are ca obiect o obligație de a face
b. Cesiunea este cu titlu oneros
c. Creanța are ca obiect o sumă de bani
15. Dacă cesionează o creanță garantată cu gaj, cedentul are obligația de a
preda cesionarului:
a. Titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte
înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis
b. Dacă cesiunea este parțială, doar o copie legalizată a înscrisului
constatator al creanței
c. Posesia bunului luat în gaj, fără să fie nevoie de acordu constituitorului
16. În cazul cesiunii unei creanțe viitoare, creanța se consideră transferată
din momentul:
a. Încheierii contractului de cesiune
b. Acceptării sau comunicării de către debitorul cedat
 c. Nașterii creanței
17. Cesionarului i se cuvin:
a. Dobânzile devenite scadente, dar neîncasate încă de cedent, cu
începerea de la data cesiunii
b. Dobânzile care devin scadente din momentul cesiunii
c. Numai dobânzile devenite scadente după acceptarea cesiunii de către
debitor prin înscris cu dată certă.
18. Cesiunea :
a. Unei creanțe garantate cu fideiusune este opozabilă și fideiusorului, de la
data îndeplinirii formalităților de publicitate numai față de debitor.
b. Unei universalități de creanțe este opozabilă debitorului din momentul
înscrierii cesiunii în arhivă, chiar dacă nu le-a fost comunicată.
c. Unei creanțe este opozabilă debitorului dacă i s-a comunicat odată cu
cererea de chemare în judecată.
19. În materia cesiunii de creanță:
a. Consimțământul debitorului cedat la încheierea cesiunii este cerut
atunci când, după împrejurări, creanța este legată în mod esențial de
persoana creditorului.
b. Debitorul nu poate să opună cesionarului plata pe care a făcut-o cu bună
creință unui creditor aparent, dacă nu au fost îndeplinite formalitățile
cerute pentru opozabilitatea cesiunii față de debitor.
c. Cesionatul poate să facă acte de conservare cu privire la dreptul
cedat anterior notificării debitorului cedat.
20. În cazul unei cesiuni parțiale:
a. Comunicarea cesiunii debitorului cedat produce efecte numai dacă se
indică și întinderea cesiunii.
b. Cesionarul are dreptul să i se remită originalul titlului constatator al
creanței aflat în posesia cedentului
c. Cedentul și cesionarul sunt plătiți proporțional cu valoarea creanței
fiecăruia dintre ei.
21. De drept cedentul :
a. Răspunde, dacă prin fapta sa proprie cesionarul nu dobândește
creanța în patrimoniul său.
 b. Răspunde pentru solvabilitatea debitorului cedat la momentul scadenței
creanței
c. Garantează existența creanței în raport cu data cesiunii, dacă
cesiunea este cu titlu oneros
22. În cazul de cesiuni succesive, debitorul se liberează plătind în temeiul
cesiunii:
a. Care a fost încheiată prima
b. Care a fost înscrisă prima la Arhiva de Garanții Mobiliare
c. Care i-a fost comunicată mai întâi
23. Ca efect al cesiunii de creanță, debitorul cedat poate să se opună
cesionarului:
a. Compensația pe care o putea opune cedentului, dacă a acceptat cesiunea
prin înscris cu dată certă.
b. Nulitatea actului juridic din care rezultă creanța
c. Rezoluțiunea contractului inițial pentru neexecutarea obligațiilor
creditorului.
24. Cedentul unei creanțe:
a. Răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă
cesionarul nu dobândește creanța în patrimoniul său
b. Răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă
cesionarul nu poate să facă creanța opozabilă terților
c. Nu garantează nici măcar existența creanței la data cesiunii, dacă
cesiunea este cu titlu gratuit, fără posibilitatea părților de a stipula
contrariul.
25. Poate forma obiect al cesiunii:
a. Dreptul creditorului de a primi prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii
sale stabilite într-un contract de întreținere pe durata determinată
b. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor
c. Creanța viitoare, caz în care actul trebuie să cuprindă elementele
care permit identificarea creanței cedate.
26. X cesionează lui Y creanța sa față de Z, reprezentând prețul vânzării
către acesta din urmă a fost a unui bun individual determinat. Cesiunea
 este comunicată lui Z, odată cu acțiunea prin care se solicită obligarea
sa la plata prețului către Y. Prin raportare la situația de fapt:
a. Z va putea opune lui Y compensația pe care o putea invoca față de X
b. Z nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, dacă
efectuează plata până la primul termen de judecată, cu excepția
situației în care a fost pus în întârziere anterior comunicării cesiunii.
c. Z nu va putea invoca față de Y faptul că bunul pierise în întregime
înaintea încheierii vânzării
27. În materia cesiunii de creanță:
a. Creanța privitoare la o sumă de bani nu poate fi cedată în parte
b. Creanța se consideră transferată din momentul încheierii în formă
autentică a cesiunii de creanță cu titlu gratuit
c. În raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiași creanțe, este preferat
cel care a comunicat-o primul către debitor.
28. La data de 14 aprilie 2018, prin cesiunea de creanță încheiată între X și
Y a fost transferattă crența în sumă de 500.000 lei pe care debitorul D o
avea față de X cu prețul de 350.000 lei. Y a comunicat cesiunea către D
la data de 25 aprilie 2018. La data de 30 aprilie 2018, X a cesionat
aceeași creanță prin act autentic cu titlu gratuit către Z. Părțile nu au
stipulat nimic în legătură cu obligația de garanție a cedentului față de
cesionarii succesivi. În raport de această situație, X are, de drept,
obligația de garanție:
a. Față de Y, în ceea ce privește solvabilitatea lui D la data cesiunii
b. Față de Z, în ceea ce privește existența creanței la data cesiunii
c. Față de Y, în ceea ce privește existența creanței la data cesiunii
29. Ca efect al cesiunii de creanță, debitorul cedat poate să opună
cesionarului:
a. Rezoluțiunea contractului inițial pentru neexecutarea obligațiilor
creditorului
b. Compensația pe care o poate opune cedentului, dacă a acceptat cesiunea
prin înscris cu dată certă
c. Nulitatea actului juridic din care rezultă creanța
30. Cesiunea care este interzisă sau limitată prin convenția cedentului cu
debitorul:
a. Produce efecte în privința debitorului dacă cesiunea privește o
creanță ce are ca obiect o sumă de bani
 b. Nu produce efecte în privința debitorului în nici un caz
c. Produc efecte în privința debitorului atunci când interdicția nu este
expres menționată în înscrisul constatator al creanței, iar cesionarul
nu a cunoscut și nu trebuia să cunoască existența acesteia la
momentul cesiunii
31. În materia cesiunii de creanță nu sunt considerați terți:
a. Cedentul și cesionarul
b. Debitorul cedat
c. Cesionarii ulterior și succesibili ai aceleași creanțe
32. Cedentul unei creanțe:
a. Nu garantează nici măcar existența creanței la data cesiunii, dacă
cesiunea este cu titlu gratuit, fără posibilitatea părților de a stipula
contrariul
b. Răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă
cesionarul nu poate să facă creanța opozabilă terților
c. Răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă
cesionarul dobândește creanța în patrimoniul său
33. Cesiunea de creanță:
a. care are ca obiect altă prestație decât o sumă de bani poate fi cedată în
parte numat daca obligația este divizibilă iar cesiunea nu face ca aceasta
să devină, în mod substanțial, mai oneroasă pentru debitor
b. impune comunicarea cesiunii care nu produce efecte dacă dovada
scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorulut
c. nu poate avea ca obiect creanțe viitoare
34. Pot fi obiect al cesiunii de creanțe:
a. Pot fi obiect al censiunii de creanțe
b. Creanțele privind sumele de bani
c. Transmisiunea drepturilor creditorului întreținerii
35. Pot fi obiect al cesiunii de creanță:
a. Obligația de a face sau de a nu face
b. Creanțele privind sumele de bani
c. Transmisiunea drepturilor creditorului întreținerii
36. Cesiunea care este interzisă sau limitată prin convenția cedentului cu
debitorul va produce efecte doar dacă:
a. Interdicția este expres menționată pe înscrisul constatator al creanței, iar
cesionarul nu a avut cunoștință de aceasta
b. Privește o creanță ce are ca obiect o sumă de bani
c. Debitorul a consimțit la cesiune
37. Cesiunea de creanță, ca mijloc de transformare a obligațiilor,
presupune următorii subiecți de drept:
a. Cedentul, cesionarul și debitorul cedat
b. Cedentul și debitorul cedat
 c. Cesionarul și debitorul cedat
38. Cesiunea:
a. Unei universalități de creanțe este opozabilă debitorilor din momentul
înscrierii cesiunii în arhivă chiar dacă nu le-a foat comunicată
b. Este opozabilă fideiusorului dacă formalitățile prevăzute pentru
opozabilitatea cesiunii au fost îndeplinite față de debitor
c. Unei universalități de creanțe este opozabilă debitorilor din
momentul comunicării ei
39. În cazul cesiunii de creanțe, debitorul este ținut să plătească cesionarului
din momentul în care:
a. Primește o comunicare scrisă a cesiunii în care se arată identitatea
cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța și i se solicită să
plătească cesionarului
b. Acceptă cesiunea printr-un înscris autentic
c. Acceptă cesiunea prin orice înscris
40. Cesiunea de creanță:
a. Nu îl împiedică pe debitor să opună cesionarului compensația pe care o
putea invoca în raporturile cu cedentul, chiar dacă a devenit opozabilă
debitorului prin acceptare
b. Privitoare la altă prestație decât o sumă de bani nu se poate realiza
dacă cesiunea face ca obligația să devină în mod substanțial mai
oneroasă
c. Interzisă prin convenția cesionarului cu debitorul produce totuși efecte
în privința debitorului, dacă cesiunea privește o creanță ce are ca
obiect sume de bani
41. De regulă, răspunderea cedentului pentru solvabilitatea debitorului se
angajează:
a. Numai în limitele prețului la care a fost înstrăinată creanța
b. Chiar și atunci când cedentul cunoștea, la data cesiunii, insolvabilitatea
actuală a debitorului cedat
c. Doar pentru existența actuală a creanței și accesoriilor
42. Cesiunea de creanță transferă cesionarului:
a. Toate accesoriile creanței cedate
b. Toate drepturile pe care cedentului le are în legătură cu creanța
cedată
c. Posesia bunului luat în gaj, chiar fără acordul constituitorului
43. Spre deosebire de cesiunea de creanță, în cazul subrogației consimțite
de creditor:
a. Este suficientă constatarea acesteia într-un înscris pentru a fi
opozabilă terților
 b. Transmisiunea dreptului de creanță se face în momentul plății
c. Subrogația poate fi făcută după efectuarea plății
44. Ca efect al cesiunii sale, creanța se transmite:
a. Împreună cu toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu
creanța cedată
b. Fără accesoriile acesteia, respectiv dobânzile devenite scadente la data
cesiunii sau cele viitoare
c. Împreună cu drepturile de garanție (fideiusiunea, gajul, ipoteca,
privilegiul)
45. Cesiunea de creanță:
a. Este opozabilă numai debitorului cedat dacă acceptarea se face prin act
sub semnătura privată
b. Nu este valabilă fără consimțământul debitorului cedat, atunci când
creanța este legată în mod esențial de persoana creditorului
c. Poate îmbrăca forma unui contract de schimb
46. Cesiunea de creanță:
a. Poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit
b. Cu titlu oneros se încheie în formă autentică
c. Se realizează în mod valabil doar cu acordul debitorrului cedat
47. Cesiunea de creanță:
a. Dacă este făcută cunoscută debitoruli cedat
b. Prin simplul acord de voință al cedentului și cesionarului
c. Este necesar consimțământului debitorului cedat
48. Cesiunea de creanță:
a. Are caracter solemn
b. Nu poate fi făcută prin intermediul contractului de donație
c. Este de principiu un act consensual
49. Cesiunea care este interzisă sau limitată prin convenția cedentului cu
debitorul va produce efecte doar dacă:
a. privește o creanță ce are ca obiect o sumă de bani
b. interdicția este expres menționată pe înscrisul constatator al creanței,
iar cesionarul nu a avut cunoștință de aceasta
c. debitorul a consimțit la cesiune
50. Cesiunea de creanță:
a. este un mijloc de transmisiune a obligațiilor civile și reprezintă
acea convenție prin care creditorul cedent transmite cesionarului
o creanță împotriva unui terț
b. cu titlu oneros este supusă dispozițiilor din materia contractului de
donație
c. nu se poate aplica în cazul acelor creanțe care sunt declarate de
lege netransmisibile
51. Cesiunea unei universalități de creanțe:
 a. Față de debitor este opozabilă numai din momentul comunicării
b. Este opozabilă terților numai prin înscrierea în Arhiva
Electronică de Garanții Reale Mobiliare
c. Este permisă numai dacă universalitatea este actuală
52. Se poate vorbi despre o cesiune de creanță:
a. Numai atunci ea se realizează pe cale convențională
b. Și atunci când ea se realizează pe calea unei transmisiuni universale
sau cu titlu universal
c. Și atunci când ea se realizează pe calea unei succesiuni testamentare,
printr-un legat cu titlu particular
53. Notarea în cartea funciară a unei cesiuni de creanță cu privire la chiriile
viitoare reprezintă:
a. O condiție esențială cerută pentru valabilitatea cesiunii de creanță
intervenite între părți
b. O modalitate de realizare a opozabilității cesiunii de creanță
c. Actul prin care se încorporează notificarea debitorului cedat
54. Părțile contractului de cesiune de creanță sunt:
a. Cedentul și debitorul cedat
b. Cedentul și cesionarul
c. Cesionarul, cedentul și debitorul cedat
55. Obligația transmisiunii integrale a creanței naște în sarcina cedentului:
a. Obligația de a remite o copie legalizată de pe înscrisul ce atestă
creanța
b. Obligația de garanție
c. Obligația de a preda cesionarului înscris constatator al creanței,
precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale creanței
56. Cesiunea de creanță se încheie valabil:
a. Dacă este făcută cunoscută debitorului cedat
b. Este necesar consimțământul debitorului cedat
c. Prin simplul acord de voință al cedentului și cesionarului
57. Principiul liberei cesibilității a creanțelor este atenuat de următoarele
excepții:
a. Nu pot face obiectul cesiunii creanțele având ca obiect altă
prestație decât plata unei sume de bani, dacă prin efectul
transmiterii obligația va fi substanțial mai oneroasă
b. Nu pot face obiectul cesiunii creanțele având ca obiect sume de bani
c. Nu pot face obiectul cesiunii creanțele ce nu sunt declarate
netransmisible prin lege
58. Cesiunea parțială:
a. Operează chiar dacă, prin intermediul cesiunii, obligația devine
substanțial mai oneroasă pentru debitor
 b. Poate opera în toate cazurile atunci când creanța are ca obiect o
sumă de bani
c. Operează și în cazul în care creanța are ca obiect o altă prestație
decât o sumă de bani, dacă obligația este divizibilă și prin cesiune
obligația nu devine mai oneroasă pentru debitor
59. Cesiunea de creanță:
a. Privitoare la altă prestație decât o sumă de bani nu se poate
realiza dacă cesiunea face ca obligația să devină în mod
substanțial mai oneroasă
b. Interzisă prin convenție cesionarului cu debitorul produce totuși
efecte în privință debitorului, dacă cesiunea privește o creanță ce
are ca obiect sume de bani
c. Nu îl împiedică pe debitor să opună cesionarului compensația pe care
o putea invoca în raporturile cu cedentul, chiar dacă a devenit
opozabilă debitorului prin acceptare
60. Cesiunea de creanță:
a. Este un act juridic unilateral
b. Poate fi doar cu titlu oneros
c. Este un contract și se încheie cu îndeplinirea condițiilor de
valabilitatea
61. Cu titlu de regulă general, în materia cesiunii creanțelor constatate prin
titluri de valoare, noul Cod civil prevede:
a. în cazul titlurilor la ordin nu este necesară aplicarea girulul pentru
realizarea transmisiunii
b. în cazul titlurilor la purtător, creanța încorporată în aceste înscrisuri
se transmite prin aplicarea girului, prin menționarea pe înscrisul
respectiv, precum și în registrul ținut pentru evidența acestora
c. în cazul titlurilor nominative transmisiunea se menționează atât
pe înscrisul respective, cât și în registrul ținut pentru evidența
acestora
62. Nu vor fi supuse cesiunii de creanță:
a. Creanțele declarate inalienabile de către părți, dacă există un
interes legitim în acest sens
b. Creanțele care au ca obiect o sumă de bani
c. Creanțele transmisibile
63. În cazul cesiunii de creanță, debitorul este ținut să plătească
cesionarului din momentul în care:
a. acceptă cesiunea printr-un înscris autentic
b. primește o comunicare scrisă a cesiunii în care se arată
identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța și
îi se solicită să plătească cesionarului
c. acceptă cesiunea prin orice înscris
64. Cesiunea de creanță este opozabilă:
a. Debitorului, din momentul comunicării
b. Fideiusorului, din momentul comunicării
c. Față de terți și față de debitor, din momentul înscrierii în Arhiva
Electronică de Garanții Reale Mobiliare
65. Cesiunea care este interzisă sau limitată prin convenția cedentului cu
debitorul va produce efecte doar dacă:
a. interdicția este expres menționată pe înscrisul constatator al creanței,
iar cesionarul nu a avut cunoștință de aceasta
b. debitorul a consimțit la cesiune
c. priveste o creanță ce are ca obiect o sumă de bani
66. Efectele cesiunii se produc astfel:
a. Cedentul și cesionarul urmează să fie plătiți proporșional cu valoarea
creanța fiecăruia sintre ei, dacă cesiunea este parțială
b. Debitorul cedat poate să opună cesionarului plata pe care
fideiusorul sau a făcut-o cu bună credință unei creditor aparent
c. Debitorul cedat poate opune cesionarului compensația și în cazul în
care cesiunea i-a devenit opozabilă prin acceptare
67. Spre deosebire de cesiunea de creanță, în cazul subrogației consimțite
de creditor :
a. Subrogația poate fi făcută după efectuarea plății
b. Transmisiunea dreptului de creanță se face în momentul plății
c. Este suficientă constatarea acesteia într-un înscris pentru a fi
opozabilă terților
68. Prin intermediul cesiunii de creanță se transferă cesionarului:
a. Drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței
cedate
b. Toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța
cedată
c. Posesia bunului luat în gaj fără acordul constituitorului
69. În materia cesiunii de creanță:
a. consimțământul debitorului la cesiune nu este cerut decât atunci
când creanța este legată în mod esențial de persoana creditorului
b. cesionarul îi poate pretinde cedentului tot ceea ce acesta din urmă
primește de la debitor, chiar dacă cesiunea nu a fost făcută încă
opozabilă debitorului
c. Cesiunea unei universalități de creanțe, actuale sau viitoare devine
opozabilă atât terților, cât și debitorilor de la data înscrierii cesiunii în
arhiva
70. Obligația de garanție pe care o are cedentul fără de cesionar, în cazul
cesiunii de creanța ce se face cu titlu oneros, presupune:
a. că cedentul să răspundă față de cesionar pentru evicțiune
 b. că cedentul să răspundă față de cesionar pentru solvabilitatea
debitorului cedat
c. că cedentul să răspundă față de cesionar de existența actuală și
valabilă a creanței și accesoriilor sale
71. Cesiunea de creanță
a. privitoare la altă prestație decât o sumă de bani nu se poate
realiza dacă cesiunea face ca obligația să devină în mod substanțial
mai oneroasă
b. nu îl împiedică pe debitor să opună cesionarului compensația pe care o
putea invoca în raporturile cu cedentul, chiar dacă a devenit opozabilă
debitorului prin acceptare
c. interzisă prin convenția cesionarului cu debitorul produce totuși
efecte în privința debitorului, dacă cesiunea privește o creanță ce are
ca obiect sume de bani
72. Ca efect al cesiunii de creanță:
a. cedentul are obligația de garanție în limita valorii nominale a creanței
atunci când cesiunea s-a realizat cu titlu oneros
b. creanța se transferă în patrimoniul cesionarului, cu toate drepturile
sale, de la momentul notificarii debitorului
c. cedentul garantează existența creanței și a accesoriilor sale la
momentul cesiunii dacă prin convenție parțile nu au stabilit
contrariul
73.Cedentul unei creanțe:
a. nu garantează nici macar existența creanței la data cesiunii, dacă cesiunea
este cu titlu gratuit, fără posibilitatea părților de stipula contrariul
b. răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă
cesionarul nu poate să facă creanța opozabilă terților
c. răspunde pentru evicțiune decurgând din fapta sa proprie, dacă
cesionarul nu dobândește creanța în patrimoniul său
74.În cazul de cesiune succesive, debitorul se liberează plătind în temeiul
cesiunii:
a. care i-a fost comunicată mai întâi
b. care a fost înscrisă prima la Arhiva de Garanții Mobiliare (AEGRM)
c. care a fost încheiată prima
75..Cesiunea de creanță este opozabilă:
a. debitorului, din momentul comunicării
b. față de terți și față de debitor, din momentul înscrierii în Arhiva
Electronică de Garanții Reale Mobliare
c. fideiusorului, din momentul comunicării
76.Ca efect al cesiunii de creanță, debitorul cedat poate să opună
cesionarului:
a.nulitate actului juridic din care rezultă creanța
b.compensația pe care o putea opune cedentului, dacă a acceptat cesiunea
prin înscris cu dată certă
c.rezoluțiunea contractului inițial pentru neexecutarea obligațiilor
creditorului
77.Ca efect al cesiunii sale, creanța se transmite:
a.împreună cu drepturile de garanție (fideiusiunea, gajul, ipoteca,
privilegiul)
b.împreună cu toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu
creanța cedată
c.fără accesoriile acesteia, respectiv dobânzile devenite scadente la data
cesiunii sau cele viitoare
78. Cesiunea de creanță:
a. Ce are ca obiect o altă prestație decât o sumă de bani este interzisă
b. Dacă este realizată ca o vânzare trebuie să întrunească condiția
esențială ca prețul să fie serios și cel puțin determinabil
c. Dacă este cu titlu gratuit trebuie să îmbrace forma donației
79. Cesiunea de creanță:
a. Nu este valabilă fără consimțământul debitorului cedat, atunci când
creanța este legată în mod esențial de persoana creditorului
b. Poate îmbrăca forma unui contract de schimb
c. Este opozabilă numai debitorului cedat dacă acceptarea se face prin act
sub semnătură privată
80. Cesiunea de creanță:
a. Este un act juridic unilateral
b. Este un contract și se încheie cu îndeplinirea condițiilor de validitate
c. Poate fi doar cu titlu oneros
81. Obligația de garanție pe care o are cedentul față de cesionar, în cazul
cesiunii de creanță ce se face cu titlu oneros, presupune:
a. Ca cedentul să răspundă față de cesionar de existența actuală și
valabilă a creanței și accesoriilor sale
b. Ca cedentul să răspundă față de cesionar pentru evicțiune
c. Ca cedentul să răspundă față de cesionar pentru solvabilitatea debitorului
cedat
82. Pot fi obiect al cesiunii de creanță:
a. Transmisiunea drepturilor creditorului întreținerii
b. Obligațiile de a face sau a nu face
c. Creanțele privind sumele de bani
 83. Obligația transmisiunii integrale a creanței naște în sarcina cedentului:
a. Obligația de garanție
b. Obligația de a preda cesionarului înscrisului constatator al creanței,
precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale creanței
c. Obligația de a remite o copie legalizată de pe înscrisul ce atesta creanța
84. Notarea în cartea funciară a unei cesiuni de creanța cu privire la chiriile
viitoare reprezintă:
a. O condiție esențială cerută pentru valabilitatea cesiunii de creanță
intervenite între părți
b. Actul prin care se încorporează notificarea debitorului cedat
c. O modalitate de realizare a opozabilității cesiunii de creanță
85.Poate forma obiect al cesiunii:
a. creanța viitoare, caz în care actul trebuie să cuprindă elementele care
permit identificarea creanței cedate
b.dreptul de abitație al soțului supraviețuitor
c.dreptul creditorului de a primi prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii sale
stabilite într-un contract de întreținere determinată
86. Dacă subrogatul este un codebitor solidar care a plătit întreaga datorie
a. Va beneficia, la rândul lui, de garanțile creanței
b. Nu va suporta riscul insovabilității celorlalți codebitori solidari
c. Nu va beneficia de solidaritatea avută de creditorul plătit
87. În privința debitorului, convenția acestuia cu cedentul, prin care este
interzisă sau limitată cesiunea de creanță:
a. produce efecte doar daca debitorul a consimțit la cesiune, iar
cesiunea privește o creanță ce are ca obiect o sumă de bani
b. nu produce niciodata efecte
c. produce efecte doar dacă interdicția nu este expres menționata în
înscrisul constatator al creanței, iar cesionarul nu a cunoscut și nu
trebuia să cunoască existența interdicției la momentul cesiunii
88. Creanțele viitoare:
a. Se consideră transferate din momentul încheierii contractului
b. Trebuie să fie identificate prin actul cesiunii
c. Pot face obiectul cesiunii, dacă prin actul cesiunii sunt identificabile,
transferul operând la momentul nașterii creanței
89. Obligația transmisiunii integrale a creanței naște în sarcina cedentului:
a. Obligația de a preda cesionarului înscrisului constatator al creanței,
precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale creanței
b. Obligația de garanție
c. Obligația de a remite o copie legalizată de pe înscrisul ce atesta creanța
90. Cu privire la obligația de garanție, în materia cesiunii de creanță:
a. Cu titlu oneros, cedentul garantează existența creanței în raport cu data
cesiunii și solvabilitatea debitorului cedat
b. În lipsă de stipulație contrară, cedentul cu titlu gratuit nu garantează
existența creanței la data cesiunii
c. Dacă cedentul cunoștea, la data cesiunii, starea de insolvabilitate a
debitorului este asimilat vânzătorului de rea credință pentru viciile
ascunse ale bunului vândut

Subrogația
1. Subrogația convențională consimțită de creditor:
a. Se poate face înainte de plată
b. Trebuie să se producă concomitent cu plata (art. 1594 al.1)
c. Nu e valabilă fără acordul debitorului
2. În cazul subrogației consimțită de debitor:
a. Actul de îmrumut și chitanța de plată a datoriei trebuie să se facă în
formă autentică.
b. În chitanța liberatorie trebuie să se consemneze faptul că plata a fost
făcută cu suma împrumutată de la subrogat. (art. 1595 al.2)
c. În actul de împrumut trebuie menționat că scopul împrumutului este
de a plăti, datoria către creditorul inițial (art. 1595 al.2)
3. Spre deosebire de cesiunea de creanță, în cazul subrogației
consimțită de creditor:
a. Este suficientă constatarea acesteia într-un înscris pentru a fi
opozabilă terților
b. Subrogația poate fi făcută după efectuarea plății
c. Transmisiunea dreptului de creanță se face în momentul plății.
4. Clauza prin care se prevede că subrogația consimțită de creditor să
opereze cu consimțământul debitorului:
a. Este considerată nescrisă (art. 1594 al. 2. Codul civil nu oferă o
definiție clară a termenului de „nescris” de sensul acestuia se poate
deduce din interpretarea art. 1255 Cod civil: Din interpretarea
acestui articol se poate desprinde ideea că aceste clauze care
contravin dispozițiilor legale imperative și care, nefiind esențiale
pentru încheierea acelui actului juridic; pot fi considerate ca
inexistente în cadrul acestuia fără a-i afecta valabilitatea)
b. Este lovită de nulitate absolută
c. Este valabilă, însă intervine nulitatea relativă atunci când este abuzivă
5. În caz de subrogație parțială:
a. Creditorul inițial are drept de preferință chiar dacă s-a obligat față de
creditorul subrogat să garanteze suma pentru care a operat subrogația
b. Creditorul inițial poate exercita drepturile sale pentru partea
neplătită de creanța cu preferință față de noul creditor, dacă este
titular al unei garanții (art. 1598 al. 1)
c. Fiecare dintre creditor este egal îndreptată la recuperarea creanței,
niciunul dintre ei neavând preferință în raport cu celălalt (De regulă,
în caz de subrogație parțială, creditorul inițial și subrogatul vin în
concurs fără ca între ei să existe un drept de preferință)
6. Subrogația consimțită de debitor:
a. Poate avea loc fără consimțământul creditorului (art. 1595 al.3)
b. Nu poate avea loc fără consimțământul creditorului
c. Nu poate fi tacită (art. 1593 al. 3)
7. Dacă subrogatul este un codebitor solidar care a plătit întreaga
datorie:
a. Va beneficia, la rândul lui de garanțiile creanței
b. Nu va beneficia de solidaritatea avută de creditorul plătit (Astfel,
când subrogatul este un codebitor solidar care a plătit întreaga datorie,
el va beneficia de garanțiile creanței fără ca obligația să rămână
solidară în raporturile cu ceilalți codebitori. Solidaritatea pasivă
operează numai în raport cu creditorul inițial. Concluzia se desprinde
din prevederile art. 1456 C.civ, care prevede că după plata datoriei de
către un codebitor solidar, regresul său este divizibil față de ceilalți
debitori obligați inițial solidar.)
c. Nu va suporta riscul insolvabilității celorlalți codebitori solidari
8. În afară de alte cazuri prevăzute de lege, subrogația se produce de
drept:
a. În toate cazurile în care este constatată printr-un înscris
b. În folosul creditorului, chiar chirografar, care plătește unui creditor
care are un drept de preferință potrivit legii (art. 1596 lit. a ) )
c. În folosul dobânnditorului unui bun care îi plătește pe titularul
creanței însoțite de o garanție asupra bunului (art. 1596 lit. b) ))
9. Subrogația:
a. Ca regulă, dacă este parțială, permite creditorului inițial, titular al
unei garanții să își exercite drepturile sale pentru partea neplătită de
creanță cu preferință fără de noul creditor (art. 1598 al. 1)
b. Convențională presupune în toate cazurile acordul creditorului inițial
c. Se produce de drept în folosul dobânditorului unui bun care îl
plătește pe titularul creanței însoțite de o ipotecă asupra bunului
respectiv (art. 1596 lit. b) )
10. Subrogația:
a. Convențională poate fi consimțită expres sau tacit, de debitor sau de
creditor
b. Se produce de drept în folosul celui care, fiind obligat împreună cu
alții sau pentru alții, are interes să stingă datoria (art. 1596 lit. c) ))
c. Consimțită de creditor, operează cu consimțământul debitorului dacă
părțile nu dispun altfel.
11. Subrogația legală:
a. Nu poate fi parțială
b. Spre deosebire de cesiunea de creanță, operează numai în măsura
plății efectuate
c. Produce aceleași efecte ca și subrogația convențională
12. Subrogația legală:
a. Operează de plin drept, fără a fi necesar consimțământul
creditorului plătit sau al debitorului a cărui datorie se plătește
b. Este un mijloc de transformare a obligațiilor
c. Are ca efect faptul că subrogatul ia locul creditorului plăit, fără a putea
exercita drepturile și acțiunile acestuia împotriva debitorului.
13. Subrogația legală ca mijloc de transmitere a obligațiilor poate fi:
a. Subrogație consimțită de debitor
b. Subrogație totală sau parțială
c. Subrogație consimțită de creditor
14. Subrogație personală:
a. Trebuie să fie expresă (art. 1593)
b. Poate fi consfințită numai de creditor, dacă este de natură convențională
c. Își produce efectele în momentul plății
15. Subrogația convențională consimțită de creditor, spre deosebire de
cesiunea de creanță :
a. Se poate produce înainte de plată
b. Operează strict în natura plății efectuate, iar nu a valorii nominale a
creanței
c. Reprezintă un mod de transmitere a obligației
16. Subrogația are o serie de funcții:
a. Este un mijloc de transmisiune a obligațiilor
b. Este o modalitate de realizare a plății
c. Este o modalitate de stingere a obligațiilor
17. Atât în materia subrogației în drepturile creditorului, prin plata
creanței cât și în materia cesiunii de creanță, transmiterea calității de
creditor:
a. Atrage și transmiterea accesoriilor creanței
b. Nu poate depinde de consimțământul debitorului
c. Nu se poate produce de drept, în temeiul legii
18. Subrogația:
a. Poate fi consimțită de către debitor fără consimțământul creditorului
inițial, în lipsă de stipulație contrară (art. 1595 al. 3)
b. Nu produce efecte și împotriva celor care au garantat obligația
c. Se produce de drept în favoarea celui care a efectuat din eroare o
plată și nu poate obține restituirea acesteia de la creditorul plătit.
(art. 1596 lit. e) coroborat cu art. 1342 al. 2)
19. X a împrumutat de la Y suma de 100000 lei și a garantat plata
debitului cu prin constituirea unui drept de ipotecă asupra unui
imobil al său, în contractul de ipotecă fiind menționată expres
posibilitatea transmiterii dreptului de creanță numai cu acordul lui
X. Z a plătit suma de 50000lei către Y, în virtutea unei subrogații
convenționale încheiate cu acesta cu privire la creanța sa față de X,
prin convenția de subrogație. În această situație:
a. Z nu devine creditor al lui X, întrucât lipsește acordul acestuia din urmă
asupra subrogației
b. Z devine creditor al lui X pentru suma de 100000 lei, dar X îi va putea
opune mijloacele de apărare pe care le avea față de Y
c. Z devine creditor al lui X pentru suma de 50000 lei și va beneficia de
ipoteca ce însoțea împrumutul. (art. 1598)
20. Terțul care plătește în locul debitorului se subrogă de drepturile
creditorului plătit:
a. Din momentul încheierii contractului de subrogație, dacă creanța nu este
scadentă
b. Din momentul plății pe care terțul o face în folosul creditorului (art.
1597)
c. Fără a dobândi mai multe drepturi decât creditorul plătit și fără a fi
necesară notificarea debitorului, dacă subrogația a fost consmțită de
creditor (art. 1593 alin. 1, art. 1594 al. 2)
21. Subrogația convențională consimțită de creditor este opozabilă
fideiusorului debitorului:
a. Dacă formalitățile prevăzute pentru opozabilitatea subrogației față de
debitor au fost îndeplinite și în privința fideiusorului
b. De la data încheierii convenției dintre creditor și terțul plătitor (art.
1593 al.3, teza 2)
c. Dacă au fost îndeplinite formalitățile prevăzute pentru opozabilitatea
subrogației față de debitor.
22. Creditorul chirografar care plătește unui creditor ce are un drept de
preferință, potrivit legii, se subrogă în drepturile acestuia:
a. Numai cu acordul debitorului
b. Dacă creditorul plătit consimte expres la înlocuirea sa cu creditorul
chirografar
c. Fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei din condițiile speciale
(art. 1596 lit. a) )
23. În materia subrogației:
a. Debitorul principal poate opune rolului creditorului toate mijloacele
de apărare pe care le avea împotriva creditorului inițial (art. 1597
al.2 )
b. Operează o prezumție relativă de subrogație în folosul moștenitorului
care plătește din bunurile sale datoriile moștenirii, care poate fi răsturnată
prin proba contrată.
c. Pentru opozabilitatea față de terți, subrogația legală trebuie constată prin
înscris cu dată certă.
24. Subrogația:
a. Produce efecte împotriva celor care au garantat obligația (art. 1597
al.2)
b. Se produce de drept în folosul moștenitorului care plătește din
bunurile sale datoriile moștenirii (art. 1596 lit.d) )
c. Consimțită de debitor are întotdeauna loc fără consimțământul
creditorului inițial
25. Subrogația consimțită de creditor:
a. Operează prin acordul de voință realizat expres între creditorul
inițial și terțul care plătește datoria debitorului (art. 1594)
b. Nu poate opera dacă debitorul îl înștiințează că se opune la această
subrogație
c. Este necesar să fie concomitent cu plata.
26. Subrogația convențională consimțită de creditor, spre deosebire de
cesiunea de creanță:
a. Reprezintă un mod de transmitere a obligației
b. Operează strict în măsura plății efectuate, iar nu a valorii nominale a
creanței
c. Se poate produce înainte de plată
27. Subrogația convențională consimțită de creditor:
a. Trebuie să se producă concomitent cu plata
b. Nu e valabilă fără acordul debitorului
c. Se poate face înainte de plată
28. În cazul subrogației:
a. Convenția dintre creditor și solvens poate interveni și inaintea efectuării
plății, fără a fi necesar consimțământul debitorului
b. Forma solemnă este o condiție a subrogației consimțite de debitor
c. Înscrisul constatator al plății care nu are dată certă nu este opozabil
terților
29. Dacă subrogatul este un codebitor solidar care a plătit întreaga
datorie:
a. Va beneficia, la rândul lui, de garanțiile creanței
b. Nu va suporta riscul insolvabilității celorlalți codebitori solidari
c. Nu va beneficia de solidaritatea avută de creditorul plătit
30. Subrogația:
a. Nu este valabilă când este consimțită de debitor dacă actul de
împrumut și chitanța de plată a datoriei nu au dată certă
b. Nu operează de drept în folosul moștenitorului chiar dacă acesta plătește
din bunurile sale datoriile succesiunii
c. Nu poate avea loc fără consimțământul creditorului inițial atunci când
este consimțită de debitor, în lipsă de stipulație contrară
31. În cazul subrogației consimțite de debitor:
a. În actul de împrumut trebuie menționat ca scopul împrumutului este
de a plăti datoria către creditorul subrogat
b. Actul de împrumut și chitanța de plată a datoriei trebuie să se facă în
forma autentică (notarială)
c. În chitanța liberatorie trebuie să de consemneze faptul că plata a fost
făcută cu suma de împrumut de la subrogat
32. Reprezintă caz de subrogație legală în drepturile creditorului:
a. Cazul moștenitorului care plătește din bunurile sale datoriile
moștenirii
b. Subrogația consimțită de debitor
c. Cazul celui care se îmbogățește fără just temei
33. În cazul subrogației consimțite de debitor:
a. Subrogația este valabilă numai dacă actul de împrumut și chitanța
de plată a datoriei au dată certă
b. În actul de împrumut nu este necesar mențiunea că suma a fost
împrumutată spre a plăti datoria
c. În lipsa de stipulație contrară este necesar consimțământul
creditorului inițial
34. Subrogația consimțită de debitor operează cu condiția:
a. A existenței unui acord de voință între debitor și terțul de la care
debitorul se împrumută pentru a-i plăti pe creditor
b. Ca actul de împrumut și chitanța de plată a datoriei să îndeplinească
cerințele de formă și fond
c. Existenței consimțământului creditorului
35. Subrogația legală:
a. Este un mijloc de transformare a obligație
b. Are ca efect faptul că subrogatul ia locul creditorului plătit , fără a putea
exercita drepturile și acțiunile acestuia împotriva debitorului
c. Operează de plin drept, fără a fi necesar consimțământul
creditorului plătit sau al debitorului a cărui datorie se plătește
36. Dacă subrogatul este un codebitor solidar care a plătit întreaga
datorie:
a. Va beneficia, la rândul lui, de garanțiile creanței
b. Nu va beneficia de solidaritatea avută de creditorul plătit
c. Nu va suporat riscul insovabilității celorlalți codebitori solidari
37. Subrogația:
a. Consimțită de debitor este un act juridic solemn
b. Consimțită de creditor operează fără consimțământul debitorului, regula
de la care se poate deroga
c. Parțial cu confera creditorului inițial, titular al garanției niciun drept de
preferință în exercitarea drepturilor sale, față de noul creditor
38. Subrogația convențională își are izvorul în:
a. Acordul de voință dintre terțul care plătește și creditorul plătit
b. Acordul de voință dintre terțul care plătește și debitorul obligației
c. Acordul de voință dintre creditorul plătit și debitorul obligației
39. Subrogația convențională, în ambele ei forme produce efectul său
subrogațional:
a. Doar dacă este stipulată expres în apt și constatată prin înscris,
pentru opozabilitatea față de terți
b. Chiar fără ca acesta să fie stipulat în mod expres un act
c. Chiar fără a fi constatată printr-un înscris, atunci când se pune problema
opozabilității față de terți
40. Subrogația legală operează ope legis în următoarele situații:
a. În folosul celui care, dobândind un imobil ipotecat plătește pe un
creditor ipotecar pentru a evita urmărirea bunului
b. În folosul aceluia care fiind el însuși creditor plătește altui creditor chiar
dacă acesta din urmă nu are rang preferențial față de al său
c. În folosul moștenitorului care plătește din propriul său patrimoniu
pe un creditor al moștenirii
41. În afară de alte cazuri prevăzute de lege, subrogația se produce de
drept:
a. În toate cazurile în care este constatată printr-un înscris
b. În folosul creditorului, chiar chirografar, care plătește unui creditor
care are un drept de preferință potrivit legii
c. În folosul dobânditorului unui bun care îl plătește pe titularul
creanței însoțite de o garanție asupra bunului respectiv
42. Subrogația:
a. Se produce de drept în folosul dobânditorului unui bun care îl
plătește pe titularul creanței însoțite de o ipotecă asupra bunului
respectiv
b. Convențională presupune în toate cazurile acordul creditorului inițial
 c. Ca regulă, dacă este parțială, permite creditorului inițial, titular al
unei garanții să își exercite drepturile sale pentru partea neplătită de
creanță cu preferință față de noul creditor
43. În cazul concursului născut între creditorul inițial și subrogat, în
privința încasării părții neplătite din creanță, sunt aplicabile
următoarele reguli:
a. Dacă creditorul inițial este titularul unei garanții, subrogația se realizează
proporțional
b. Dacă creditorul inițial este titularul unei garanții, el are prioritate
față de noul creditor
c. Dacă creditorul inițial s-a obligat față de noul creditor să garanteze
suma pentru care a operat subrogația, subrogatul are prioritate față
de creditorul inițial
44. Subrogația în drepturile creditorului prin plata creanței:
a. Nu este reglementată de codul civil
b. Poate fi legală sau convențională
c. Este un mijloc de transformare a obligațiilor civile
45. În materia subrogației:
a. Plata datoriei poate fi făcută de un codebitor obligat solidar numai cu
acceptul codebitorului pentru care se efectuează plata
b. Înlocuirea creditorului se face întodeauna cu ocazia plății
c. Solvensul se substituie creditoruluibeneficiind de toate garanțiile
anterioare ale datoriei
46. Exigența caracterului expres al subrogației convenționale consimțite
de debitor este satisfăcută dacă:
a. Este stipulat expres în actul de împrumut că debitorul a împrumutat
suma de bani pentru a face plata datoriei sale față de creditor
b. Forma actului de împrumut și a chitanței de plată a datoriei este lăsată la
latitudinea părților
c. Este arătat expres în chitanța de plată că plata s-a făcut cu suma
împrumutată de la terț
47. În cazul în care plata a fost făcută doar parțial:
a. Subrogația, ca modalitate de transfer al creanței nu va putea opera
b. Subrogația în drepturile creditorului va opera în totalitate
c. Subrogația în drepturile creditorului va opera parțial
48. Subrogația convențională consimțită de creditor, spre deosebire de
cesiunea de creanță:
a. Operează strict în măsura plății efectuate, iar nu a valorii nominale a
creanței
b. Se poate produce înainte de plată
c. Reprezintă un mod de transmitere a obligației
49. În caz de subrogație parțială:
 a. Creditorul inițial poate exercita drepturile sale pentru partea
neplătită din creanța cu preferință față de noul creditor, dacă
este titular al unei garanții
b. Creditorul inițial are drept de preferință chiar dacă s-a obligat față
de creditorul subrogat să garanteze suma pentru care a operat
subrogația
c. Fiecare dintre creditori este egal îndreptățit la recuperarea
creanței, niciunul dintre ei neavând preferință în raport cu celalalt
50. De principiu efectele subrogației sunt:
a. Subrogatul poate exercita toate drepturile și acțiunile acestuia
împotriva debitorului
b. Subrogatul nu beneficiază de garanțiile ce însoțesc creanța
c. Subrogatul ia locul creditorului plătit
51. Subrogația personală:
a. Trebuie să fie expresă
b. Își produce efectele în momentul plății
c. Poate fi consimțită numai de creditor, dacă este de natură
convențională
52. Subrogația convențională își are izvorul în:
a. Acordul de voință dintre creditorul plătit și debitorul obligației
b. Acordul de voință dintre terțul care plătește și creditorul plătit
c. Acordul de voință dintre terțul care plătește și debitorul
obligației
53. Subrogația în drepturile creditorului prin plata creanței:
a. Poate fi legală sau convențională
b. Nu este reglementată de codul civil
c. Este un mijloc de transformare a obligațiilor civile
54. În cazul subrogației:
a. Înscrisul constator al plății care nu are dată certă nu este
opozabil terților
b. Convenția dintre creditor și solvens poate interveni și anterior
plății, fără a fi necesar consimțământul debitorului
c. Forma solemnă este o condiție a subrogației consimțite de
debitor
55. Subrogația:
a. nu este valabilă atunci când este consimțită de debitor dacă
actul de împrumut și chitanța de plată a datoriei nu au dată
certă )
b. nu poate avea loc fără consimțământul creditorului inițial atunci
când este consimțită de debitor, în lipsa de stipulație contrara
c. nu operează de drept în folosul moștenitorului chiar dacă acesta
plătește din bunurile sale datoriile succesiunii
56. Pentru a opera subrogația convențională în cazul în care creditorul
primește plata de la o terță persoană:
a. Chitanța de plată a datoriei trebuie să îmbrace forma autentică
b. Este necesar consimțământul creditorului la subrogarea
terțului
c. Este necesar consimțământul debitorului la subrogarea
terțului
57. În cazul subrogației:
a. înscrisul constatator al plății care nu are dată certă nu este
opozabil terților
b. forma solemnă este o condiție a subrogației consimțite de debitor
c. convenția dintre creditor și solvens poate intervine și anterior efectuării
plății, fără a fi necesar consimțământul debitorului
58. Subrogația legală:
a. are ca efect faptul ca subrogatul ia locul creditorului plătit, fără a putea
exercita drepturile și acțiunile acestuia împotriva debitorului
b. este un mijloc de transformare a obligațiilor
c. operează de plin drept, fără a fi necesar consimțământul
creditorului plătit sau al debitorului a cărui datorie se plătește
59. Subrogația se produce de drept în următoarele situații:
a. în cazul în care un creditor , chiar chirografar, plătește unui
creditor care are un drept de preferință
b. numai în cazul în care cel care platește este un creditor ipotecar
c. în cazul în care un moștenitor plătește din bunurile proprii
datoriile succesiunii
60.Subrogația consimțită de debitor:
a. poate avea loc fara consimtamantul creditorului
b. Nu poate avea loc fără consimțământul creditorului
c. Nu poate fi tacită
61.În afară de cazuri prevăzute de lege, subrogația se produce de drept:
a. în toate cazurile în care este constată printr-un înscris
b. în folosul dobânditorului unui bun care îl plătesște pe titularul
creanței însoțite de o garanție asupra bunului respectiv
c. în folosul creditorului, chiar chirografar, care plătește unui
creditor care are un drept de preferinta potrivit legii
62.În cazul subrogației:
a.forma solemnă este o condiție a subrogației consimțite de debitor
b.înscrisul constatator al plății care nu are dată certă nu este opozabilă
terților
c.convenția dintre creditor și solvens poate interveni și anterior efectuării
plății, fără a fi necesar consimțământul debitorului
63. În cazul subrogației consimțită de debitor:
a. Subrogația este valabilă numai dacă actul de împrumut și chitanța
de plată a datoriei au dată certă
b. În actul de împrumut nu este necesară mențiunea ca suma a fost
împrumutată spre a plăti datoria
c. În lipsă de stipulație contrară este necesar consimțământul
creditorului inițial
64. Subrogația, ca mijloc de transmisiune a unei obligații, presupune:
a. Existența unui creditor inițial într-un raport juridic obligațional
b. Existența unui cesionar al datoriei ce a cumpărat-o de la creditorul inițial
c. Existența unui creditor prin subrogație, ce plătește datoria
debitorului
65. În afară de alte cazuri prevăzute de lege, subrogația se produce de
drept:
a. În folosul creditorului, chiar chirografar, care plătește unui creditor
care are un drept de preferință potrivit legii
b. În folosul dobânditorului unui bun care îl plătește pe titularul
creanței însoțite de o garanție asupra bunului respectiv
c. În toate cazurile în care este constatată printr-un înscris
66. În caz de subrogație parțială:
a. Creditorul inițial are drept de preferință chiar dacă s-a obligat față de
creditorul subrogat să garanteze suma pentru care a operat subrogația
b. Creditorul inițial poate exercita drepturile sale pentru partea
neplătită din creanță cu preferință față de noul creditor, dacă este
titular al unei garanții
c. Fiecare dintre creditori este egal îndreptățit la recuperarea creanței,
niciunul dintre ei neavând preferință în raport cu celălalt
67. Ca regulă generală, subrogația legală operează:
a. De plin drept, ex lege, fără a fi necesar consimțământul creditorului
plătit sau al debitorului a cărui datorie se plătește
b. De plin dreptt, ex lege, fiind necesar consimțământul fie al creditorului
plătit, fie al debitorului a cărui datorie se plătește
c. Doar dacă părțile raportului juridic obligațional consimt și cu respectarea
condițiilor impuse de ele
68. Subrogația convențională consimțită de creditor, spre deosebire de
cesiunea de creanță:
a. Reprezintă un mod de transmitere a obligației
b. Se poate produce înainte de plată
c. Operează strict în măsura plății efectuate, iar nu a valorii nominale a
creanței
69. Subrogația legală:
a. Este un mijloc de transformare a obligațiilor
b. Are ca efect faptul că subrogatul ia locul creditorului plătit, fără a putea
exercita drepturile și acțiunile acestuia împotriva debitorului
c. Operează de plin drept, fără a fi necesar consimțământul
creditorului plătit sau al debitorului a cărui datorie se plătește
70. Ca regulă generală, subrogația legală operează
a. De plin drept, ex lege, fără a fi necesar consimțământul creditorului
plătit sau al debitorului a cărui datorie se plătește
b. De plin drept, ex lege, fiind necesar consimțământul fie al creditorului
plătit, fie al debitorului a cărui datorie se plătește
c. Doar dacă părțile raportului juridic obligațional consimt și cu respectarea
condițiilor impuse de ele.
71. Subrogația legală:
a. Operează de plin drept, fără a fi necesar consimțământul
creditorului plătiti sau al debitorului a cărui datorie se plătește
b. Are ca efect faptul că subrogatul ia locul creditorului plătit, fără a putea
exercita drepturilor și acțiunile acestuia împotriva debitorului
c. Este un mijloc de transformarea a obligațiilor
72. Subrogația convențională, în ambele ei forme, produce efectul său
subrogațional:
a. Chiar fără ca acesta să fie stipulat în mod expres un act
b. Chiar fără a fi constatată printr-un înscris, atunci când se pune problema
opozabilității față de terți
c. Doar dacă este stipulată expres și constatată prin înscris, pentru
opozabilitatea față de terți
73. Subrogația consimțită de către creditor operează cu condiția:
a. Existenței consimțământului debitorului
b. Existenței unui acord de voință între creditorul inițial și terțul care
plătește datoria debitorului
c. Existenței unui acord de voință între debitor și terț
74. Reprezintă caz de subrogație legală în drepturile creditorului:
a. Subrogația consimțită de debitor
b. Cazul celui care se îmbogățește fără just temei
c. Cazul moștenitorului care plătește din bunurile sale datoriile
moștenirii
75. Apropiindu-se de vârsta pensionării, Gigel dorește să achiziționeze o
cabană într-o zonă pitorească din munții Rodnei. În acest sens
încheie cu Cezar un contract de vânzare – cumpărare ce are ca oiect
o superbă cabană, contra sumei de 30000 de euro. Neavând la
dispoziție decât o parte din această sumă, împrumută de la Răzvan
suma de 8000 de euro, pe care nu reușește să o achite la scadență,
cheltuind o sumă importantă de bani pentru o intervenție
chirurgicală care nu suferea amânare. Văzându-l trist pe vărul său –
 Augustin decide să achite suma în locul lui Gigel, cu intenția de a se
subroga creditorului plătit, dar neinformându-l pe Răzvan cu privire
la acest aspect. După ce face plata în cuantum de 8000 de euro,
Augustin îi solicită lui Răzvan să consimtă la subrogație.
Cum s-ar traduce, din perspectiva juridică, această conjuctură?
a. Nu poate fi vorba de o subrogație consimțită de Răzvan, pentru că, pe
lângă consimțământul acestuia, este nevoie și de acordul lui Gigel
b. Răzvan nu-l poate subroga pe Augustin în dreptul său, de vreme ce
raportul obligațional s-a stins
c. Ne aflăm în prezența unei subrogații convenționale

PRELUAREA DATORIEI
Novația
1. Preluarea datoriei:
a. Nu îl obligă pe noul debitor să mai execute obligația și să îl elibereze pe
debitorul inițial, dacă este refuzată de creditor.
b. Convenită cu debitorul își produce efectele numai dacă creditorul își
să acordul (art. 1605)
c. Poate fi comunicată creditorului de către noul debitor prin orice
mijloc de comunicare ce poate certifica primirea sa valabilă (art.
1606).
2. Debitorul care a preluat datoria :
a. Poate opune creditorului mijloacele de apărare întemeiate pe raportul
juridic dintre el (noul debitor și debitorul inițial, dacă acest raport a fost
motivul determinant al preluării)
b. Nu se poate opune creditorului compensația cu o datorie a
debitorului inițial (art. 1603 al. 1)
c. Nu poate opune creditorului faptul că actul generator de obligații era nul
sau anulabil, ca urmare a unui viciu de consimțământ
3. Novația prin schimbare de debitor :
a. Are loc atunci când o terță persoană se angajează față de creditor să
îi plătească datoria, fără ca acesta să ceară consimțământul
debitorului inițial. (art. 1609 al.2)
b. Liberează debitorul inițial de plata datoriei
c. Are loc atunci când o terță persoană se angajează față de creditor să îi
plătească datoria, dar numai cu acordul debitorului inițial
4. Atunci când contractul prin care datoria a fost preluată de o terță
persoană a fost anulat :
 a. Debitorul inițial este obligat la restituire, fără ca prin aceasta să
aducă atingere drepturilor dobândite de terții de bună credință (art.
1604 al.1)
b. Creditorul poate cere întotdeauna daune- interese terțului care a preluat
datoria
c. Obligația debitorului initial renaște, însă fără accesoriile sale
5. În materia preluării datoriei :
a. Obligația se transferă noului debitor în starea în care se află în
patrimoniul debitorului inițial, la data încheierii convenției (inițiale) ce
urmează a fi preluată
b. Creditorul nu poate introduce acțiunea oblică și acțiunea revocatorie
pentru a-și proteja creanța
c. Creditorul are dreptul să activeze o clauză privitoare la scadența
anticipată a sumei împrumutate în cazul neefectuării plății unei rate
(art. 1602)
6. După comunicarea preluării datoriei către creditor, termenul de
acceptare :
a. Poate fi stabilit de debitor
b. Este de 30 de zile din momentul încheierii convenției între debitorul
inițial și noul debitor
c. Dacă este comunicat de ambii contractanți, iar aceștia stabilesc
termene diferite, se va aplica întotdeauna, termenul mai lung (art.
1607)
7. Novația :
a. Prin schimbare de creditor, spre deosebire de cesiunea de creanță nu
transmite obligația dintr-un patrimoniu în altul (se naște o obligație
nouă – vânzătorul cere cumpărătorului să plătească prețul altui
vânzător)
b. Poate stinge o obligație lovită de nulitate absolută
c. Subiectivă presupune că obligația contractată care stinge obligația
veche să conțină un element de noutate
8. Suntem în prezența novației :
a. Obiective, dacă părțile convin că suma datorată de debitor cu titlu de
preț al contractului de vânzare cumpărare, este păstrată de acesta,
dar cu titlu de împrumut (se schimbă cauza)
b. Numai dacă intenția de a crea o obligație nouă aparține fiecăreia
dintre părți
c. Atunci când debitorul constituie o garanție în favoarea creditorului
9. În cazul novației prin schimbare de creditor:
a. Creditorul inițial îl liberează pe debitorul său în schimbul unei
obligații pe care acesta din urmă și-o asumă față de noul creditor
 b. Spre deosebire de cesiunea de creanță, consimțământul debitorului
este obligatoriu
c. Noua convenție nu se încheie între debitor și noul creditor
10. În materia novației :
a. Ipotecile care garantează creația inițială nu vor însoți noua creanță în nici
un caz
b. Prin schimbarea debitorului, ipotecile legate de creanța inițială nu se
strămută asupra bunurilor noului debitor (art. 1611 al.2)
c. Intenția de a nova trebuie să fie întotdeauna neîndoielnică (art. 1610)
11. Dacă novația operează între creditorii și unul dintre debitorii solidari :
a. Codebitorii rămân obligați, pentru întreaga datorie, față de debitorul care
s-a angajat în obligația ce se naște prin novație
b. În principiu, codebitorii rămân obligați față de creditor
c. Ceilalți codebitori sunt liberați față de creditor (art. 1613)
12. Operația juridică a novației :
a. Presupune nașterea unei obligații noi
b. Presupune stingerea unei obligații existente și nașterea concomitentă
a alteia noi (art. 1609)
c. Presupune stingerea unei obligații existente
13. Novația subiectivă intervine :
a. Atunci când subiectele obligației rămân aceleași, iar obligația inițială
persistă concomitent cu obligația nouă
b. Atunci când se schimbă creditorul sau debitorul obligației inițiale
(art. 1609 al. 2 și 3)
c. Atunci când se schimbă obiectul sau cauza obligației vechi
14. Preluarea de datorie, ca modalitățile juridice de transmitere a
obligației, este operațiunea juridică prin care :
a. Debitorul este liberat și obligația sa de a plăti o sumă de bani sau de a
executa o altă prestație, atunci când aceasta nu mai poate fi executată din
cauza forței majore și a cazului fortuit
b. Obligația de a plăti o sumă de bani sau de a executa o altă prestație
este transmisă de debitor unei alte persoane (art. 1509)
c. Creditorul liberează pe debitor de obligația sa de a plăti o sumă de bani
sau de a executa o altă prestație
15. Cu privire la condițiile novației este adevărat că :
a. Trebuie să existe animus novadi
b. Poate fi înlocuită și o obligație lovită de nulitate absolută
c. Obligația născută dintr-un delict civil nu poate fi novată
16. Novația prin schimbarea creditorului :
a. Presupune substituirea creditorului inițial cu un nou creditor, ce are
drept consecință liberarea debitorului față de creditorul din vechea
obligație și obligarea sa față de noul creditor
 b. Presupune că o terță persoană se obligă față de creditor să plătească
datoria
c. Presupune ca o terță persoană se înțelege cu debitorul să plătească datoria
creditorului cu consimțământul celui din urmă
17. Novația :
a. Se aseamănă cu subrogația, din perspectiva faptuui că ambele sunt
întotdeauna rezultatul unei convenții
b. Se aseamănă cu preluarea de datorie, deoarece prin ambele se
schimbă debitorul unei obligații
c. Se aseamănă cu darea în plată, deoarece ambele operațiuni presupun
două obligații succesive
18.Operația juridică a novației:
a. presupune nașterea unei obligații noi
b. presupune stingerea unei obligații existente
c. presupune stingerea unei obligații existente și nașterea
concomitentă a alteia noi
19. Când novația operează între creditor și unul dintre debitorii solidari :
a. Nu îi liberează pe ceilalți codebitori, iar creanța inițială subzistă dacă
aceștia refuză să fie ținuți și de noua obligație (art. 1613 al.2)
b. Îi liberează pe ceilalți codebitori, în raporturile cu creditorul, numai dacă
acesta din urmă (creditorul) a consimțit expres la aceasta
c. Îi liberează pe ceilalți codebitori, în raport cu creditorul
20. Transmisiunea datoriei se poate realiza prin :
a. Acordul de voință dintre creditor și noul debitor
b. Acordul de voință dintre debitori, noul debitor înlocuindu-l pe cel
inițial numai dacă creditorul își dă acordul
c. În toate situațiile, numai prin acordul de voință dintre debitorul inițial,
noul debitor și creditor
21. La preluarea de datorie, noul debitor nu îl înlocuiește pe debitorul
inițial dacă :
a. Noul debitor a devenit insolvabil ulterior încheierii contractului
b. Prin contractul de preluare a datoriei s-a convenit astfel
c. Noul debitor era insolvabil la data când a preluat datoria, chiar dacă
creditorul a consimțit la preluare
22. Ca efect al preluării de datorie :
a. Noul debitor poate opune creditorului absolut toate cazurile de stingere a
datoriei pe care le-ar fi putu invoca și debitorul inițial
b. Creditorul se poate prevala în contra noului debitor de toate
drepturile pe care le are în legătură cu datoria (art. 1602)
 c. Nu poate fi invocate împotriva creditorului mijloacele de apărare
întemeiate pe raportul obligațional dintre noul debitor și debitorul
inițial (art. 1603 al. 2)
23. Ca efect al preluării de datorie, garanțiile creanței inițiale se mențin :
a. Chiar dacă fideiusorul sau terțul care a constituit o garanție pentru
realizarea creanței nu și-a dat acordul la preluare
b. Dacă au fost constituite de debitorul inițial și pot fi despărțite de
persoana acestuia (art. 1602 al. 2)
c. Dacă au fost constituite de terți pentru realizarea creanței, iar aceștia
și-au dat acordul la preluare (art. 1602 al.3)
24. Preluarea de datorie prin contract încheiat cu debitorul nu produce
niciun efect față de creditor :
a. Dacă creditorul este refuzat expres preluarea în termenul stabilit de
către contractul care a comunicat preluarea de datorie
b. Dacă contractul de preluare a fost desemnat până la momentul
exprimării consimțământului de către creditor (art. 1606 al.3)
c. Dacă ambii contractanți au comunicat preluarea de datorie, dar au fixat
termene diferite de răspuns, iar creditorul nu a răspuns în termenul cel
mai scurt
25. Ca efect al novației prin schimbarea debitorului, ipotecile care
garantează creanța inițială :
a. Vor însoți noua creanță, chiar dacă nu s-a stipulat altfel prin convenția
părților
b. Se mențin numai dacă debitorul inițial consimte expres la aceasta
(art. 1611 al.2)
c. Se strămută asupra bunurilor noului debitor, numai cu acordul
acestuia (art. 1611 al. 2)
26. La novația prin schimbarea debitorului :
a. Debitorul inițial este liberat de creditor, iar obligația inițială se stinge
(art. 1609 al.2)
b. Consimțământul debitorului initial este necesar pentru încheierea sa
valabilă
c. Când creditorul a cerut acordul fideiusorilor să fie ținuți de noua
obligație, creanța inițială subzistă dacă fideiusorul nu își exprimă
acordul (art. 1613 al. 2)
27. Ca efect al novației, noul debitor poate opune creditorului :
a. Nulitatea relativă pentru vicii de consimțământ a actului din care s-a
născut obligația inițială
b. Mijloacele de apărare pe care le avea împotriva debitorului inițial
c. Nulitatea absolută a actului din care s-a născut obligația (art. 1612)
28. Novația:
 a. Prin schimbarea creditorului poate opera fără consimțământul debitorului
initial
b. Nu se prezumă, voința părților de a nova trebuie să fie neîndoielnică
(art. 1610)
c. Care operează cu privire la debitorul principal, de regulă îl liberează
pe fideiusori (art. 1613 al. 1)
29. În cazul novației:
a. Prin schimbarea obiectului obligației înțelegerea părților în acest sens
poate intervene și în momentul în care are loc plata
b. Obligația poate fi lovită de nulitate relative, cu condiția să nu fie
dispusă sau constatată de instanță (nulitatea absolută a obligației
inițiale atrage după sine nulitatea absolută a novației prin excepție, o
obligație lovită de nulitatea relativă poate fi novată, deoarece obligațiile
anulabile pot fi confirmate conform art. 1263)
c. Obligația existent rămâne aceeași și se transmite, cu toate garanțiile și
accesoriile sale, creditorului subsecvent
30. Novația :
a. Nu trebuie dovedită
b. Prin schimbare de debitor operează numai cu consimțământul debitorului
inițial, sens în care noul debitor este obligat să îl notifice pe debitorul
inițial cu privire la intenția părților de a nova
c. Consimțită de un creditor solidar nu este opozabilă celorlalți
creditori decât pentru partea din creanța ce revine acelui creditor
(art. 1614)
31. Constituie novație :
a. Convenția prin care debitorul contractează față de creditor o
obligaie nouă care înlocuiește și stinge obligația inițială (art. 1609
al.1)
b. Refacerea unui contract nul absolut
c. Modificarea termenului de executare a obligației sau schimbarea
cuantumului datoriei inițiale
32. Atunci când novația are loc prin schimbarea debitorului:
a. Debitorul initial rămâne obligat în calitate de fideiusor, dacă noul debitor
era insolvabil la data novației
b. Noul debitor poate opune creditorului mijloacele de apărare pe care le
avea față de acesta din urma debitorului initial
c. Noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de apărare pe
care le avea împotriva debitorului inițial (art. 1612)
33. Prin încheierea unei novații, G devine creditorul lui U, înlocuindu-l în
această calitate pe N, care deținea față de U o creanță provenită dintr-
un contract de împrumut în care obligațoa de restituire fusese garantată
 prin constituirea unei ipoteci asupra unui bun al debitorului U, prin
raportare la această situație:
a. lipsa consimțământului debitorului U nu influențează eficacitatea
novației, însă face să nu subziste ipoteca care însoțea creanța inițială
b. novația nu poate produce efecte în lipsa consimțământului lui U (art.
1609 al. 3)
c. novația valabil încheiată determină stingerea obligației lui U față de
N
34. Prin contractul de novație încheiat între creditorul W și noul debitor K,
acesta din urmă se obligă să execute obligația de plată a sumei de
100.000 lei asumată de debitorul Z, garantată cu ipotecă pe imobilul
proprietatea lui Z. În raport de situația descrisă :
a. Ipoteca pe imobilul lui Z, ce garantează creanța inițială, va însoți noua
creanță
b. Novația prin schimbarea debitorului Z produce efecte fără acordul
acestuia (art. 1609)
c. Ipoteca ce strămută de drept asupra bunurilor lui K
35. Debitorul care a preluat datoria:
a. Nu poate opune creditorului faptul că actul generator de obligații era nul
sau anulabil, ca urmare a unui viciu de consimțământ
b. Nu poate opune creditorului compensația cu o datorie a debitorului
inițial
c. Poate opune creditorului mijloacele de apărare întemeiate pe raportul
juridic dintre el (noul debitor) și debitorul inițial, dacă acest raport a fost
motivul determinat al preluării.
36. Ca efect al preluării de datorie:
a. Noul debitor poate opune creditorului absolut toate cauzele de stingere a
datoriei pe care le-ar fi putut invoca și debitorul inițial
b. Nu pot fi invocate împotriva creditorului mijloacele de apărare
întemeiate pe raportul obligațional dintre noul debitor și debitorul
inițial
c. Creditorul se poate prevala în contra noului debitor de toate
drepturile pe care le are în legătură cu datoria preluată
37. Ca efect al novației prin schimbarea debitorului, ipotecile care
garantează creanța inițială:
a. Vor însoți noua creanță, chiar dacă nu s-a stipulat astfel prin convenția
părților
b. se strămută asupra bunurilor noului debitor, numai cu acordul
acestuia
c. se mențin numai dacă debitorul inițial consimte expres la aceasta

38. Novația:
 a. Prin schimbarea creditorului poate opera fără consimțământul debitorului
inițial
b. Nu se prezumă, voința părților de a nova trebuie să fie neîndoielnică
c. Care operează cu privire la debitorul principal, de regulă, îi
liberează pe fideiusori
39. Aris și Cezara încheie o convenție civilă prin care Cezara își asumă
obligația la care era îndriduit Aris, respectiv restituirea sumei de 6000
euro față de Aviv, sens în care notifică persoana creditorului cu
solicitarea respectuoasă de a-și manifesta acordul față de această
împrejurare. Pretinzând detalii legate de solvabilitatea noului debitor,
atât Aris, cât și Cezara îl garantează că nu există probleme legate de
lichidități. Se dovedește că debitorii au denaturat adevărul, Cezara
aflându-se aproape în incapacitate de plată.

a. Ne aflăm în prezența unei novații prin schimbare de debitor, presupunând

că Cezara este solvabilă
b. Aris nu este liberat prin preluarea datoriei, atât vreme cât Aviv
dovedește că Cezara era insolvabilă la momentul preluării datoriei,
iar creditorul și-a dat acordul făr a cunoaște această circumstanță.
c. În lipsa acordului lui Aviv, Cesiunea de datorie nu este opozabilă
40. La preluarea de datorie, noul debitor nu îl înlocuiește pe debitorul
inițial dacă:
a. Noul debitor era insolvabil la data când a preluat datoria, chiar dacă
creditorul a consimțit la preluare, fără a cunoaște această
împrejurare
b. Prin contractul de preluare a datoriei s-a convenit astfel
c. Noul debitor a devenit insolvabil ulterior încheierii contractului
41. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalui BN
sub numărul 222/2012, reclamanta SC CARUSEL SRL a chemat în
judecată pârâta – SC Comisig SRL – societate finanțatoare a
contractelor de leasing 9998/ 2012 și 9999/2012 încheiate cu SC Mix
SRL, debitoare a societății pârâte. Prin cererea introductivă s-a cerut
instanței să se constate acordul expres de voință al societății
finanțatoare (pârâta) în substituirea societății utilizatoare (SC Mix
SRL) cu societatea reclamantă – ca debitoare, în cele 2 contracte de
leasing ale SC Mix SRL (aflată în împosibilitatea de a-și îndeplini
obligațiile de plată față de finanțator). În egală măsură s-a cerut
instanței să dispună obligarea pârâtei la încheierea noilor contracte de
leasing financiar cu societatea reclamantă, ca urmare a acordului
acestei societăți finanțatoare ca reclamanta să efectueze toate plățile ce
reprezentau obligațiile asumate de către societatea utilizatoare SC Mix
SRL pentru cele 2 contracte de leasing financiar și a asumării de către
 pârâtă a obliației de a realiza novația prin schimbarea debitoarei ( SC
Mix SRL ) cu societatea reclamantă. Din cercetarea judecătorească
rezultă refuzul nejustificat al pârâtei, din perspectiva reclamantei, de a
încheia noile contracte de leasing cu societatea reclamantă.
Față de caracteristicile novației, care va fi optica instanței?
a. Va admite acțiunea, novația fiind probată prin prezumții nesusceptibile de
tăgadă
b. Va respinge acțiunea, având în vedere că intenția de a nova nu este
neîndoielnică
c. Va admite acțiunea, raportat la faptul că novația se produce atunci când un
debitor nou îl înlocuiește pe cel inițial, care este liberat de creditor
42. Când novația operează între creditor și unul dintre debitorii solidari:
a. Îi liberează pe ceilalți codebitori , în raporturile cu creditorul
b. Nu îi liberează pe ceilalți codebitori, iar creanța inițială subzistă dacă
aceștia refuză să fie ținuți și de noua obligație
c. îi libereaă pe ceilalți codebitori, în raporturile cu creditorul, numai dacă
acesta din urmă (creditorul) a consimțit expres la aceasta
43. Novația:
a. Se aseamănă cu preluarea de datorie, deoarece prin ambele se poate
schimba debitorul unei obligații
b. Se aseamănă cu darea în plată, deoarece ambele operațiuni presupun
două obligații succesive
c. Se aseamănă cu subrogația, din perspectiva faptului că ambele sunt
întotdeauna rezultatul unei convenții
44. Preluarea de datorie ca modalitate juridică de transmitere a obligației,
este operațiunea juridică prin care:
a. Debitorul este liberat de obligația sa de aplăti o sumă de bani sau de a
executa o altă prestație, atunci când aceasta nu mai poate fi executată din
cauza forței majore sau a cazului fortuit
b. Creditorul liberează pe debitor de obligația sa de a plăti o sumă de bani
sau de a executa o altă prestație
c. Obligația de a plăti o sumă de bani sau de a executa o altă prestație
este transmisă de debitor unei alte persoane
45. Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul:
a. Se prezumă a fi acceptată dacă creditorul nu a răspuns îm termen
b. Nu se poate realiza cât timp nu s-a comunicat creditorului
contractului de preluare și solicitare de a-și da acordul
c. În mod excepțional, se poate realiza și fără acordul creditorului
46. Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul:
 a. Nu se poate realiza cât timp nu s-a comunicat creditorului contractului
de preluare și solicitare de a-și da acordul
b. În mod excepțional, se poate realiza și fără acordul creditorului
c. Se prezumă a fi acceptată dacă creditorul nu a răspuns în temen
47. Preluarea datoriei:
a. Nu are nici un efect asupra garanțiilor constituite de fideiusori pentru
realizarea creanței
b. Nu are nicu un efect asupra garanțiilor creanței deja existente, cu
excepția cazului în care acestea nu pot fi despărțite de persoana
debitorului
c. Convenția cu debitorul își va produce efectele independente de poziția
creditorului
48. În materia preluării de datorie:
a. Creditorul se poate prevala în contra noului debitor de toate
drepturile pe care le are în legătură cu datoria preluată
b. Nu se transferă și garanțiile personale ale debitorului inițial
c. Se transferă și garanțiile personale și reale conferite de terți pentru
realizarea creanței independent de consimțământul acestora
49. Preluarea de datorie operează:
a. În baza unui contract de preluare, indiferent că acesta a fost ulterior
desființat
b. În baza unui contract încheiat între debitorul și noul debitor chiar și
fără acordul creditorului
c. În baza unui contract încheiat între creditor și noul debitor prin
care acesta din urmă își asumă obligația
50. În materia preluării de datorie, debitorul inițial nu va fi eliberat:
a. Dacă s-a convenit expres că vechiul debitor nu este eliberat
b. Dacă noul debitor era insolvabil la data preluării datoriei, chiar și
atunci când creditorul cunoștea această împrejurare
c. Dacă părțile au convenit, chiar și în mod tacit că vechiul debitor nu
este eliberat
51. În materia preluării de datorie:
a. cel care a preluat datoria este obligat să îl libereze pe debitor
executând la timp obligația chiar dacă creditorul nu și-a dat acordul
sau dacă a refuzat preluarea
b. preluarea datoriei este considerată acceptată dacă creditorul căruia i
s-a comunicat preluarea datoriei nu a răspuns în termen rezonabil
acordat în acest scop
c. debitorul inițial nu este liberat prin preluarea datoriei dacă se
dovește ca noul debitor era insolvabil la data când a preluat datoria,
 chiar dacă creditorul care a consimțit la preluare cunoștea aceasta
împrejurare.
52.Ca efect al preluării de datorie:
a.noul debitor poate opune creditorului absolut toate cauzele de stingere a
datoriei pe care le-ar fi putut invoca și debitorul inițial
b.creditor se poate prevala în contra noului debitor de toate drepturile pe
care le are în legătură cu datoria preluată
c.nu poate fi invocată împotriva creditorului de apărare întemeiate pe
raportul obligațional dintre noul debitor și debitorul inițial
53.Novația obiectivă:
a.nu poate implica schimbarea cauzei raportului juridic obligațional
b.presupune schimbarea unui element obiectiv reprezentat de obiect sau de
un subiect al raportului juridic obligațional
c.nicio variantă dintre cele mențiomate
54. În materia preluării datoriei prin contract încheiat între creditor și noul
debitor:
a. Când contractul de preluare este desființat, obligația debitorului inițial
renaște cu toate accesoriile sale, sub rezerva drepturilor dobândite de
terții cu bună credință, doar dacă aceste drepturi rezultă din înscrisuri
autentice
b. Noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de apărare
întemeiate pe raportul juridic dintre noul debitor și debitorul inițial decât
dacă acest raport a fost motivul determinant al preluării
c. Obligația fideiusorului se va stinge dacă aceasta nu și-a dat acordul
la preluare
55. Nu reprezintă mijloace de transformare a obligațiilor:
a. Înlocuirea debitorului inițial cu unul nou (novație subiectivă)
b. Subrogația în drepturile creditorului
c. Preluarea (cesiunea ) datoriei
56. Se vor reține ca fiind mijloace de transformare a obligațiilor:
a. Subrogația în drepturile creditorului
b. Contractarea de către debitor a unei obligații noi față de creditor
c. Schimbarea de debitor
57. Cu privire la transmisiune și transformarea obligațiilor se va reține că:
a. Nicio variantă de răspuns din cele menționate anterior nu este corectă
b. Mijloacele de transmitere a obligațiilor includ subrogația în
drepturile creditorului, precum și preluarea de datorie
c. Novația reprezintă, de lege lata, singurul mod de transformare a
obligațiilor
58. Obligația valid constituită:
a. Poate fi novată însă numai dacă există consimțământul debitorului inițial
b. Nu poate fi transmisă în niciun caz de debitor, având în vedere caracterul
său personal
c. Poate fi inter vivos transmisă printr-un contract încheiat între
creditorul inițial și noul debitor
59. Cu privire la transmisiunea și transformarea obligațiilor se va reține că:
a. Este necesar și consimțământul creditorului pentru valabilitatea
preluării datoriei convenită cu debitorul
b. Novația prin înlocuirea debitorului inițial nu presupune întotdeauna
consimțământul acestuia pentru a fi valabilă
c. Pentru validitatea subrogației consimțite de creditor este întotdeauna
necesar și consimțământul debitorului
60. În cazul novației:
a. Fideiusiunea care însoțea vechea obligație nu se stinge continuând să
garanteze și noua obligație
b. Nu mai pot fi opuse mijloace de apărare pe care le avea vechiul
debitor, spre deosebire de cesiunea și subrogația reală
c. Se va stinge, ca regulă generală, ipoteca ce garanta obligația inițială
61. Cu privire la condițiile novației este adevărat că:
a. Poate fi înlocuită și o obligație anulabilă
b. Trebuie să fie animus novadi
c. Obligația născută dintr-un delict civil nu poate fi novată

62. Novația:
a. Nu poate implica schimbarea cauzei raportului juridic obligațional
b. Poate implica schimbarea creditorului sau debitorului
c. Poate implica schimbarea obiectului
63. De la lege lata, transformarea obligației se poate realiza prin:
a. Novație
b. Nici o variantă dintre cele menționate anterior nu este corectă
c. delegație
64. Prin transformarea oblligației:
a. Se poate schimba obiectul sau subiectul
b. Se poate schimba unul dintre elementele raportului juridic
obligațional
c. Nu se poate schimba cauza
65. În cazul novației:
a. Prin schimbare de debitor efectele se produc dacă există consimțământul
debitorului inițial, sens în care noul debitor este obligat să-l notifice pe
debitorul inițial cu privire la intenția părților de a nova
 b. Atunci când novația are loc prin schimbarea debitorului, noul debitor nu
poate opune creditorului mijloacele de apărare pe care le avea împotriva
debitorului inițial și nici cele pe care acesta din urmă le avea împotriva
creditorului, cu excepția situației în care, în acest ultim caz, debitorul
poate invoca nulitatea relativă a actului din care s-a născut obligația
inițială
c. Dacă este consimțită de un creditor solidar nu va fi opozabilă
celorlalți creditor decât pentru partea de creanță ce revine acelui
creditor
66. Novația:
a. Reprezintă un mijloc de transformare a obligațiilor care presupune
exclusiv schimbarea obiectului sau a cauzei obligației vechi
b. Nu poate opera fără acordul creditorului
c. Nu se prezumă și trebuie constată prin înscris
Modalitățile de stingere a obligației
1. Stingerea obligațiilor reprezintă:
a. Momentul la care subiectele își pierd drepturile și obligațiile subiective
care se regăsesc în conținutul raportului juridic obligațional respectiv
b. Momentul la care subiectele își realizează drepturile și obligațiile
subiective care se regăsesc în conținutul raportului juridic
obligațional respectiv
c. Modalitatea prin care încetează raportul juridic obligațional

Compensația
1. În materia compensației:
a. Debitorul principal poate să opună compensația pentru ceea ce creditorul
datorează fideiusorului său
b. Fideiusorul, dacă este solidar, nu poate refuza plata solicitată de creditor,
invocând compensarea datoriei debitorului principal cu o creanță dobândită
de acesta împotriva creditorului. (fals, art. 1621 al.1)
c. Dacă debitorul are mai multe obligații față de creditor se vor aplica
regulile stabilite pentru imputația plății
2. Compensația nu poate fi legală, ci doar convențională în cazul datoriilor:
a. Care au ca obiect bunuri fungibile de aceeași natură
b. Care au ca obiect sume de bani
c. Care nu sunt încă exigibile (art. 1617 al.1)
3. În materia compensației:
a. Compensația nu are loc când are ca obiect un bun insesizabil. (art. 1618
lit.c)
 b. Părțile nu pot renunța tacit la compensație
c. Termenul de grație acordat pentru plata unei datorii nu împiedică
realizarea compensației (art.1619)
4. Compensația:
a. Operează și când datoria are ca obiect restituirea bunulu dat cu titlu de
comodat
b. Pe care debitorul putea să o invoce împotriva creditorului inițial, poate fi
opusă cesionarului după ce debitorul acceptă pur și simplu cesiunea
c. Nu poate fi opusă creditorului popritor de către debitorul care, fiind terț
poprit dobândește o creanță asupra creditorului.
5. Compensația:
a. Pe care debitorul cedat o putea invoca în raporturile cu cedentul poate fi
opusă cesionarului, chiar dacă debitorul cedat a acceptat pur și simplu
cesiunea
b. Stinge datoriile reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele
c. Operează și atunci când creanța rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a
păgubi
6. Compensația nu poate avea loc atunci când:
a. S-a acordat un termen de grație
b. Datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit
c. Datoria are ca obiect un bun insesizabil
7. Are loc compensația ca modalitate de stingere a unei obligații, atunci
când:
a. Debitorul contractează față de creditor o obligație nouă, ce înlocuiește și
stinge obligația inițială
b. Există datorii certe, lichide și exigibile având ca obiect o sumă de bani
sau o cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură
c. Noul debitor îl înlocuiește pe cel vechi, care este liberat
8. Stingerea datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici
constituie:
a. Remiterea de datorie
b. Confuziune
c. Compensație
9. Compensația legală operează:
a. Chiar și atunci când una din creanțele care fac obiectul compensației rezultă
dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi
b. Inclusiv când una din creanțe are ca obiect un bun insesizabil
c. Și atunci când una din datoriile reciproce nu se sting integral
10. Compensația, ca modalitate de stingere a obligațiilor presupune:
a. Existent a două raporturi juridice obligaționale în care părțile sunt
aceleași persoane, ce au atât calitate de creditor, cât și pe cea de debitor
b. Ca pot fi stinse orice fel de obligații, indiferent de obiectul lor
 c. Că pot fi stinse doar obligațiile legale, nu și obligațiile ale căror întinderi sunt
diferite
11. Compensația legală:
a. Operează cu condiția existenței unei conexistăți între cele două obligații
reciproce
b. Operează și în situația în care s-a acordat un termen de grație
c. Poate opera chiar dacă obligația uneia dintre părți nu este exigibilă
12. Compensația legală operează:
a. Și atunci când una din datoriile reciproce nu se stinge integral
b. Inclusiv când una din creanțe are ca obiect un bun insesizabil
c. Chiar și atunci când una din una din creanțele care fac obiectul
compensației rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi
13. Compensația legală nu operează:
a. În cursul termenului de grație
b. În favoarea debitorului, dacă fidejusorul dobândește o creanță
împotriva creditorului obligației garantate
c. Fără intervenția instanței de judecată
14. Compensația nu poate fi invocată:
a. Dacă oricare dintre părți a renunțat, în mod tacit la compensație
b. De către debitorul cedat împotriva cesionarului pentru datoriile
cedentului care sunt ulterioare momentului în care cesiunea de creanță i-
a devenit opozabilă prin comunicare
c. Dacă pentru plata uneia dintre datorii a fost acordat un termen de grație
15. Compensația:
a. Convențională operează de la data la care s-a încheiat convenția părților
cu privire la compensație
b. Poate fi opusă cesionarului de către debitorul cedat care nu a acceptat
cesiunea și pentru datoriile creditorului inițial, ulterioare momentului în care
cesiunea i-a devenit opozabilă
c. Stinge datoriile reciproce până la concurența obligației care are valoarea mai
mare.
16. În materia compensației:
a. Debitorul care, fiind terț poprit, dobândește o creanță împotriva creditorului
popritor, poate opune compensația împotriva acestuia din urmă
b. O parte poate cere lichidarea judiciară a unei datorii pentru a putea
opune compensația
c. Fideiusorul poate opune în compensație creanța pe care debitorul
principal o dobândește împotriva creditorului obligației garantate
17. Răzvan și Daciana s-au separat în condiții amiabile în 2014, instanța
dispunând desfacerea căsătoriei prin acordul părțior, exercitarea
autorității părintești în comun de ambii părinți asupra minorului, Adelin,
stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei și o pensie de
 întreținere în cuantum de 1000 lei lunar în favoarea acestuia
reprezentând ¼ din veniturile nete realizate de tatăl său.
După o scurtă perioadă de timp, Daciana traversează o perioadă extrem
de dificilă din punct de vedere financiar dar își calcă pe orgoliu și îi cere
fostului soț suma de 2500 de euro, cu titlu de împrumut, iar acesta nu
ezită să îi ofere sprijinul. Daciana nu reușește să restituie împrumutul
până la scadență, astfel că Răzvan nu îi mai achită pensia de întreținere
pentru Adelin.
Subrogându-vă rolului avocatului, care este optica d-ră de această posibilă
situație litigioasă?
a. Răzvan nu îi poate opune Dacianei, la domiciliu căreia a fost stabilită
locuința lui Adelin, compensarea creanței (bun insesizabil)
b.Răzvan este îndreptățit să nu mai procedeze la achitarea pensiei de întreținere
pentru a-și recupera creanța
c.Compensația operează în acest caz de plin drept fără a mai fi necesară interneția
instanței de judecată
18. Compensația ca mijloc de stingere a obligațiilor:
a. Poate opera împotriva creditorului popritor, în cazul în care debitorul, în
calitate de terț poprit, dobândește o creanță asupra creditorului popritor
b. Nu poate opera când una dintre creanțe are ca obiect un bun insesizabil
c. Poate opera în cazul în care datoria are ca obiect restituirea bunului dat în
depozit depozitarul poate opune deponentului compensația obligației de
restituire a bunului cu obligația deponentului de a-i plăti cheltuielile de
conservare și alte cheltuieri ocazionate de depozit
19. Compensația nu poate avea loc atunci când:
a. Datoria are ca obiect un bun insesizabil (art. 1618 lit. c) )
b. Datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit (art. 1618 lit.
b) )
c. S-a acordat un termen de grație
20. Compensația:
a. Nu poate avea loc dacă astfel se prejudiciază drepturile terților
b. Poate fi invocată de terțul proprit dacă acesta dobândește o creanță
împotriva creditorului propritor
c. Intervenția între unul dntre debitorii obligați indivizibil și creditor
stinge obligația indivizibilă
21. Compensația:
a. Nu poate avea loc dacă astfel se prejudiciază drepturile terților
b. Poate fi invocată de terțul proprit dacă acesta dobândește o creanță
împotriva creditorului propritor
 c. Intervenită între unul dintre debitorii obligației și creditor stinge
obligația indivizibilă
22. Compensația judiciară:
a. Operează atunci când creditorul îl cheamă în instanță pe debitor, iar
acesta formulează o cerere reconvențională prin care solicită
compensația
b. Spre deosebire de compensația legală, produce efecte din momentul
rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost dispusă
c. Nu este prevăzută de codul civil
23. Compensația:
a. Stinge datoriile reciproce până la concurența cele mai mici dintre ele
b. Operează și atunci când creanța rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a
păgubi
c. Pe care debitorul cedat o putea invoca în raporturile cu cedentul poate fi
opusă cesionarului, chiar dacă debitorul cedat a acceptat pu și simplu
cesiunea
24. Compensația nu poate avea loc atunci când:
a. Datoria are ca obiect un bun insensizabil
b. Datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit
c. S-a acordat un termen de grație
25. Compensația:
a. Presupne două raporturi juridice obligaționale distincte între care aceleași
persoane sunt creditor și debitor față de terța persoană
b. Stinge obligațiile egale până la concurența celei mai mici dintre ele
c. Operează de drept, dacă printre altele, datoriile au ca obiect o
cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură și numai dacă acestea
sunt fungibile între ele
26. În materia compensației:
a. Fideiusorul nu poate refuza plata solicitată de creditor, invocând
compensația între debitor și creditor
b. Debitorul principal poate să opună compensația pentru ceea ce creditorul
datorează fideiusorului său
c. Dacă debitorul are mai multe obligații față de creditor se vor aplica
regulile stabilite pentru imputația plății (art. 1620)

Confuziunea
27. Dacă A are o datorie față de B, garantată de C prin fideiusiune, iar A
decedează, care dintre ipotezele de mai jos considerați că este corectă din
punct de vedere legal?
a. Dacă C îl moștenește pe A, obligația accesorie de fideiusiune se stinge
 b. Dacă C îl moștenește pe A, obligația principală se stinge
c. Dacă B îl moștenește pe A, datoria se stinge de drept prin confuziune
28. Confuziunea:
a. Poate apărea și între persoane juridice
b. Se aplică numai obligațiilor contractuale
c. Nu poate opera dacă datoria și creanța se găsesc în același patrimoniu,
dar în mase de bunuri diferite
29. În materia confuziunii:
a. Reunirea calităților de debitor principal și fideiusor, când aceștia devin
moștenitori unul față de altul, nu stinge acțiunea creditorului împotriva
celui care a garantat fideiusorul
b. Reunirea calităților de fideiusor și creditor stinge obligația principală
c. Reunirea calităților de creditor și debitor în aceeași persoană are ca
efect liberarea fideiusorului
30. Confuziunea:
a. Nu aduce atingere drepturilor dobândite ulterior de terți în legătură cu creanța
stinsă prin confuziune
b. Desființată are ca efect renașterea obligațiilor și a garanțiilor sale cu caracter
retroactiv, cu excepția ipotecii.
c. Nu afectează drepturile terților dobândite anterior în legătură cu
creanța stinsă prin confuziune
31. Confuziunea:
a. Ce operează prin reunirea calităților de creditor ipotecar și de
proprietar al bunului ipotecat stinge ipoteca, care însă va renaște dacă
creditorul este evind din orice cauză independent de el
b. Ce operează prin reunirea calității de fideiusor și creditor ori de fideiusor și
debitor principal stinge obligația principală
c. Ce operează prin reunirea calităților de creditor și debitor nu profită
fideiusorului
32. Confuziunea operează doar dacă sunt întrunite condițiile:
a. Dobândirea și a calității de debitor sau creditor, după deținerea
anterioară a ceileilalte calități decât cea dobândită (art. 1624 al.1)
b. Datoria și creanța sa se găsească în același patrimoniu și în același mase
de bunuri
c. Datoriile creditorului sau debitorului, după caz, sunt reciproce și de aceeași
natură
33. Confuziunea nu operează:
a. În lipsa acordului părților
b. Cu privire la obligația principală, dacă se întrunesc calitățile de
fideiusor și creditor în aceași persoană
c. Dacă datoria și creanța se găsesc în același patrimoniu, dar în mase de
bunuri diferite
34. În materia confuziunii:
a. Ipoteca stinsă prin confuziunea calităților de creditor ipotecar și
proprietar al bunului ipotecat renaște numai dacă creditorul este evins
dintr-o cauză independentă de el (art. 1625 al.2)
b. Obligația renaște dacă se desființează cauza care a determinat confuziunea,
de la data la care a operat desființarea (renaște cu efect retroactiv art. 1628
fals)
c. Drepturile terților cu privire la creanță care face obiectul confuziunii se
mențin, dacă acestea s-au născut anterior confuziunii (art. 1627)
35. Confuziunea:
a. Ce operează între creditor și debitorul principal, nu profită și fideiusorilor a
căror garanție nu se stinge
b. Nu aduce atingere drepturilor dobândite de terți cu privire la creanța
care face obiectul confuziunii, dacă dreoturile terților s-au născut
anterior confuziunii
c. Care operează între debitorul obligat indivizibil și creditor stinge datoria și
profită celorlalți codebitori, care sunt liberați de obligația de a plăti celui
devenit creditor echivalentul părților lor
36. Confuziunea:
a. Se aplică numai obligațiilor contractuale
b. Nu poate opera dacă datoria și creanța se găsesc în același
patrimoniu, dar în mase de bunuri diferite
c. Poate apărea și între persoane juridice
37. Confuziunea:
a. Nu poate opera dacă datoria și creanța se găsesc în același patrimoniu,
dar în mase de bunuri diferite
b. Se aplică numai obligațiilor contractuale
c. Poate apărea și între persoane juridic
38.Confuziunea:
a. se aplică numai obligațiilor contractuale
b. nu poate opera dacă datoria și creanța se găsesc în același patrimoniu, dar
în mase de bunuri diferite
c. poate apărea și între persoane juridice
Remiterea de datorie
39. Remiterea de datorie:
a. Nu este prezumată în privința creanței garantate dacă creditorul
renunță expres la un privilegiu sau la o ipotecă (art. 1632)
b. Făcută debitorului principal îl liberează numai pe fideiusor, iar nu și pe alte
persoane ținute pentru el
 c. Dacă este convenită cu unul dintre fideiusori,ceilalți rămân obligați să
garanteze pentru tot, cu includerea părții garantate d acesta, numai dacă
au consimțit expres la exonerarea lui (art. 1633 al.3)
40. Remiterea de datorie:
a. Nu poate fi tacită (art. 1630 al.1)
b. Poate fi realizată printr-o donație
c. Este totală, dacă nu se stipulează contrariul (art. 1629 al.2)
41. Dacă remiterea de datorie a fost făcută:
a. De creditor unui fideiusor de la care a primit o prestație în schimb,
prestația acelui fideiusor se impută asupra datoriei (art. 1633 al.4)
b. Debitorul de către creditor, acesta din urmă își poate rezerva în mod expres
dreptul sau împotriva fideiusorului
c. De creditor unui fideiusor, aceasta e valabilă și ceilalți fideiusori, rămân
să garanteze pentru tot, numai dacă ceilalți fideiusori au consimțit
expres exonerarea acestuia
42. Remiterea de datorie:
a. Nu poate fi parțială
b. Poate fi făcută printr-un testament
c. Nu poate împiedica debitorul să își plătească datoria față de creditor
43. În materia remiterii de datorie:
a. Creditorul poate elibera debitorului o chitanță fictivă
b. Nu se vor aplica regulile de formă ale donației
c. Dacă aceasta s-a făcut prin testament nu trebuie îndeplinite condițiile de
formă ale acestuia
44. Remiterea de datorie produce efecte juridice ca:
a. Liberarea debitorului, dar păstrarea obligației principale
b. În cazul iertării de datorie făcute unui fideiusor, debitorul principal
rămâne mai departe obligat
c. Stingerea obligației principale împreună cu garanțiile și accesoriile sale
și liberarea debitorului
45. Remiterea de datorie:
a. poate fi refuzată de debitor
b. poate fi atacată prin acțiune pauliană fără a mai fi necesară condiția
complicității la frauda a celor două părți
c. trebuie să fie făcută în forma autentică dacă are caracterul unei donații (nu,
pentru că este o donație indirectă prin renunțarea creditorului la creanța sa)
46. Remiterea de datorie:
a. Făcută debitorului principal liberează pe fideiusor
b. Făcută unuia dintre codebitori solidari liberează, pe ceilalți codebitori față de
creditor
c. Făcută unuia dintre fidejusori liberează, în principiu, pe ceilalți fideiusori
47. Remiterea de datorie poate opera:
 a. Prin renunțarea unilaterală a creditorului la dreptul sau de creanță chiar dacă
debitorul procedează la executarea presstației
b. Numai cu titlu gratuit
c. Cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care
aceasta se realizează
48. Remiterea de datorie:
a. Stinge obligația principală și toate garanțiile care o însoțesc
b. Se realizează numai dacă debitorul consimte expres la aceasta
c. Se prezum a fi operat și cu privire la creanța garantată dacă creditorul a
renunțat expres la ipoteca sau la privilegiul care însoțea respectiva creanță
49. Remiterea de datorie:
a. Poate fi opusă cesionarului, dacă a intervenit în raporturile dintre
cedent și debitorul cedat înainte ca cesiunea să îi fi devenit opozabilă
acestuia din urmă
b. Este întotdeauna un act juridic unilateral
c. Este totală, dacă nu se stipulează contrariul
50. Remiterea de datorie poate opera:
a. Numai cu titlu gratuit
b. Prin renunțarea unilaterală a creditorului la dreptul său de creanță chiar
dacă debitorul procedeaă la executarea prestației
c. Cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care
aceasta se realizează
51.Remiterea de datorie:
a. poate fi realizată printr-o donație
b. este totală, dacă nu se stipulează contrariul
c. nu poate fi tacită
52. În ipoteza dării în plată:
a. Debitorul nu este ținut să garanteze contra evicțiunii pe creditor
b. Trebuia să existe acordul expres al creditorului
c. Convenția se poate încheia și înainte de momentul efectuării plății cu
noua prestație convenită (novația este aici, nu darea în plată)
53. Remiterea de datorie:
a. Consimțită în favoarea fideiusorului, are ca efect liberarea debitorului
principal
b. Atunci când este un act juridic civil inter vivos este un contract,
deoarece presupune și consimțământul debitorului
c. Făcută unuia dintre fideiusori are ca efect și liberarea tuturor fideiusorilor
54. Remiterea de datorie:
a. Făcută unuia dintre codebitorii indivizibili îi liberează și pe ceilalți
b. Nu este exclus să fie supusă reducțiunii liberalităților excesive
c. Nu poate fi făcută și prin testament
55. Remiterea de datorie:
a. Poate fi și tacită
b. Este totală, în lipsă de stipulație contrară
c. Se poate realiza și printr-o donație indirectă, situație în care forma
autentică este obligația ad validitatem
56. Reprezintă o remitere de datorie:
a. Renunțarea creditorului la privilegiul constituit în favoarea sa spre plata
datoriei
b. Liberarea totală a debitorului de obligație, făcută de creditor, atunci
când acesta îi remite debitorului sau fideiusorului acestuia titlul
original constatator al creanței
c. Cu titlu oneros, dacă debitorul execută o altă prestație decât cea datorată,
indiferent de valoarea prestației, dacă creditorul consimte la aceasta
Imposibilitatea fortuită de executare
57. Imposibilitatea fortuită de executare a obligației:
a. Dacă este temporară, conduce la suspendarea executării obligației,
pentru un termen rezonabil, apreciat în funcție de durata și urmările
evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare (art. 1634)
b. Trebuie dovedită de creditor, în cazul în care evenimentul s-a produs anterior
punerii debitorului în întârziere
c. Presupune ca obligația asumată de debitor să nu aibă ca obiect bunuri
de gen (art. 1634 al. 6)
58. Imposibilitatea fortuită de executare este:
a. Un mod de transformare a obligației
b. Un mod de stingere a obligațiilor care duce la realizarea creanței
c. Un mod de stingere a obligațiilor care nu duce la realizarea creanței
creditorului
59. Imposibilitatea fortuită de executare:
a. Reprezintă o modalitate de stingere a obligațiilor prin nerealizarea
creanței creditorului
b. Se aplică în mod excepțional și în cazul în care are ca obiect bunuri de gen
(art. 1634 al.6)
c. Nici o variantă dintre cele menționate anterior nu este corectă
60. Efectele imposibilității fortuite de executare sunt:
a. Pe parcursul imposibilității fortuite de executare, creditorul nu poate
invoca niciun remediu oferit de legiuitor pentru neexecutarea obligației
(art. 1557)
b. Obligația se stinge împreună cu garanțiile și accesoriile sale, cu excepția
cazului în care debitorul și-a asumat expres răspunderea și pentru unele
cazuri de forță majoră
 c. Obligația se stinge, mai puțin garanțiile și accesoriile sale
61. Producerea riscului de imposibilitate de executare a obligației:
a. Are ca efect stingerea obligației debitorului indiferent de obiectul acesteia
b. De regulă, se suportă de către creditorul pus în întârziere
c. Are ca efect stingerea obligației doar dacă debitorul îl notifică pe
creditor cu privire la existența evenimentului
62. Imposibilitatea fortuită de executare :
a. Poate fi invocată și atunci când obligația are ca obiect bunuri de gen
b. Poate fi cauzată de un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici
împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspunsă dacă
evenimentul nu s-ar fi produs
c. Poate fi cauzată de un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil
și inevitabil
63. Debitorul este liberat de executarea obligației, dacă imposibilitatea
fortuită de executare a intervenit:
a. În toate cazurile, după punerea sa în întârziere pentru executarea obligației
b. Cu caracter temporar
c. După ce a fost pus în întârziere, atunci când creditorul nu ar fi putut
oricum să beneficieze de executarea obligației din cauza evenimentului
fortuit, iar debitorul nu a luat asupra sa riscul producerii acestuia (art.
1634 al.2)
64. Debitorul care nu notifică creditorului imposibilitatea fortuită de
executare a obligațiilor sale:
a. Pierde dreptul de a invoca această cauză de stingere a obligației (art 1634
debitorul este eliberat, dar răspunde pentru prejudiciile cauzate creditorului)
b. Răspunde pentru prejudiciul cauzat creditorului prin faptul că nu a
notificat survenirea evenimentului
c. Este liberat de datorie numai dacă obligația are ca obiect bunuri de gen
65. Imposibilitatea fortuită de executare poate fi invocată:
a. Dacă obiectul obligației îl constituie orice prestație, inclusive cea care are ca
obiect bunuri de gen
b. Pentru liberarea de obligație numai dacă este totală și definitivă
c. De către debitorul cedat în relația cu cesionarul, dacă este anterioară
momentului în care cesiunea i-a devenit opozabilă (art. 1582 al.1)
66. .Imposibilitatea fortuită de executare:
a. Se aplică în mod excepțional și în cazul în care obligația are ca obiect
bunuri de gen
b. Nicio variantă dintre cele menționate anterior nu este corectă
c. Reprezintă o modalitate de stingere a obligațiilor prin nerealizarea
creanței creditorului
67. .Imposibilitatea fortuită de executare:
 a. Are ca efect stingerea pur și simplu a obligației în cazul contractelor
unilaterale
b. În situația în care îmbracă forma cazului fortuit înlătură vinovăția
c. Presupune ca sarcina probei revine debitorului, fără ca acesta să aibă și
obligația de a-l notifica în prealabil pe creditor
68. Imposibilitatea fortuită de executare:
a. Poate fi cauzată de un eveniment extern, imprevizibil, absolut
invincivil și inevitabil
b. Poate fi cauzată de un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici
împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă
evenimentul nu s-ar fi produs
c. Poate fi invocată și atunci când obligația are ca obiect bunuri de gen
69. Imposibilitatea fortuită de executare a obligației:
a. Dacă este temporară, conduce la suspendarea executării obligației
pentru un termen rezonabil, apreciat în funcție de durata și urmările
evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare
b. Se poate aplica și atunci când obligația asumtă de debitor are ca obiect bunuri
de gen, afară de cazul în care debitorul a fost pus în întârziere.
c. Trebuie dovedită de creditor, în cazul în care evenimentul s-a produs anterior
punerii debitorului în întârziere
70.Imposibilitatea fortuită de executare este:
a. un mod de stingere a obligației care nu aduce la realizarea creanței
creditorului
b. un mod de transformare a obligașiei
c. un mod de stingere a obligațiilor care duce la realizarea creanței creditorului

Garanțiile
1. Garanțiile îndeplinesc următoarele funcții:
a. Funcția de asigurare a securității dreptului real
b. Nicio variantă de cele menționate anterior nu este corectă
c. Funcția de asigurare a protecției intereselor creditorului
Garanțiile personale
Fideiusiunea
1. Contractul de fideiusiune se obligă față de creditor.
În cazul pluralității de fideiusori ai aceluiași debitor, pentru aceeași datorie:
a. Oricare dintre aceștia e obligat doar la o parte proporțională cu numărul
lor, din datoria debitorului și va fi urmărit ca atare
b. Fiecare dintre aceștia este obligat la întreaga datorie și va putea fi
urmărit ca atare (art. 2297)
c. Cel urmărit poate invoca beneficiul de diviziune, dacă nu a renunțat
expres la acesta
2. În cazul fideiusiunii:
a. Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat dacă prin clauzele
contractuale a fost prevăzută solidaritatea fideiusorilor (art. 2300)
b. Beneficiul de discuțiune se poate invoca dacă fideiusorul s-a obligat în
solidar cu debitorul principal
c. Se poate garanta și o obligație intuit personae
3. Fideiusiunea este:
a. O cauză de preferință acordată debitorului
b. O garanție personală (art. 2279)
c. O garanție reală și autonomă
4. Fideiusiunea încetează în situațiile:
a. Decesul fideiusorului, chiar în lipsa stipulației contrar (art. 2319)
b. Încetarea funcției debitorului, în cazul fideiusiunii constituie în
considerarea unei anumite funcții deținute de debitor (art. 2320 al.1)
c. Creditorul primește împotriva voinței sale un imobil, iar ulterior este
evins de acel imobil
5. Fideiusorul este obligat:
a. Să îndeplinească obligația debitorului, chiar dacă acesta dorește să o
execute el însuși
b. Să îndeplinească obligația decât dacă debitorul nu o execută (art.
2293)
c. Să ceară creditorul să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal,
dacă nu a renunțat la acest beneficiu în mod expres
6. Contractul de fideiusiune presupune că:
a. Darea unei ipoteci pentru asigurarea plății unei datorii contractate de altul
b. Fideiusorul se obligă față de creditorul altei persoane să execute
obligața celui pentru care garantează, dacă acesta nu o execută
c. Creditorul poate urmări întreaga avere a fideiusorului, spre
deosebire în cazul garantului ipotecar
7. Fideiusiunea:
a. Se poate constitui pentru a garanta obligația unui alt fideiusor (art.
2304)
b. Nu poate fi constituită pentru o datorie viitoare
c. Va putea fi încheiată valabil împotriva voinței debitorului principal
(art. 2283)
8. Beneficiul de discuțiune:
a. Poate fi invocat de fidejusorul judiciar
b. Poate fi invocat de fideiusor din momentul în care creditorul deține o
hotărâre judecătorească/ titlu executoriu împotriva sa
c. Nu poate fi invocat atunci când fidejusorul se obligă împreună cu
debitorul principal cu titlul de fidejusor solidar (art. 2300)
9. În materia beneficiului de diviziune:
 a. Dacă unul dintre fideiusori devine insolvabil după obținerea
beneficiului de diviziune de alt fidejusor, acesta din urmă nu va mai
rămâne obligat pentru partea aceluia insolvabil (art. 2298 al. 2, teza
finală)
b. Acesta poate fi invocat de fideiusor în raport cu debitorul pe care îl
garantează
c. Acțiunea poate fi divizată de creditor (art. 2299)
10. Contractul de fideiusiune se caracterizează prin următoarele:
a. Contract bilateral
b. Contract consensual
c. Contract intuitu personae (art. 2319 – nu se transmite moștenistorilor
fideiusorului)

11. Dreptul de regres (în materia fideiusiunii) se pierde:

a. Când fideiusorul achită datoria fără a îl anunța în acest sens pe
debitor, iar acesta din urmă plătește ulterior aceași datorie către
creditor (art. 2310 al.1)
b. Când fidejusorul achită datoria fără a îl anunța în acest sens pe
debitor, iar acesta din urmă ar fi putut opune remiterea de datorie
(art. 2310 al.2)
c. Nu este recunoscut de cod fideiusorului
12. Principiul indivizibilității plății suferă excepții în cazul:
a. Decesul debitorului care lasă mai mulți moștenitori , chiar când obligația
este indivizibilă
b. Stingerea obligației prin compensație parțială
c. Plății făcute de fidejusorii care au invocat beneficiul de diviziune
13. Regresul contra celorlalți fidejusori:
a. Dacă unul dintre fidejusori este insolvabil, parte ce revine acestuia se
divide proporțional între ceilalți fidejusori și cel care a plătit (art.
2313 al. 3)
b. Dacă există mai mulți fidejusori ai aceluiași debitor pentru aceeași
datorie, cel care plătește are drept de regres împotriva celorlalți pentru
întreaga sumă plătită
c. Fidejusorul care plătește datoria se bucură atât de solidaritatea
debitorilor, cât și de cea a fideiusorilor obligați alături de el (de
solidaritatea debitorilor , nu și a fideiusorilor)
14. Printre modalitățile de încetare a fideiusiunii se numără:
a. Remiterea de fidejusiune și confuziunea calităților de creditor și
debitor
b. Efectuarea plății de către un terț în numele și pe seama debitorului
(intervine subrogația, iar noul creditor primește și garanțiile pe care le
avea creditorul inițial)
 c. Preluarea de datorie prin acordul debitorilor, fără consimțământul
fideiusorului (art. 1602 al. 3)
15. Sancțiunea nerespectării condiției de forma a contractului de
fidejusiune este:
a. Nu este prevăzută o sancțiune expresă în cod
b. Nulitatea absolută (art. 2282)
c. Nulitatea relativă
16. Fidejusiunea în raport cu solidaritatea (debitorilor):
a. Numai fidejusiunea are la bază un contract
b. Fideiusorul este un debitor accesoriu, spre deosebire de un codebitor
solidar
c. Fideiusorol răspunde în subsidiar, iar în caz de solidaritate oricare
dintre codebitori poate fi principal
17. Obligația fidejusorului
a. Va cuprinde și accesoriile creanței dacă nu s-a stipulat astfel (art.
2209)
b. Rămâne valabilă, chiar dacă fidejusorul s-a obligat peste ceea ce a
contractat debitor principal (art. 2289)
c. Nu poate fi mai mică decât cea a debitorului principal (art. 2291)
18. Incapacitatea debitorului obligației principale:
a. nu duce la stingerea obligației fidejusorului în nici un caz, acesta
rămânând legat să execute prestația
b. invocată de acesta și care îl liberează, dă fidejusorului drept de
regres împotriva debitorului numai în limita îmbogățirii acestuia
(art. 2307)
c. duce la stingerea obligației fidejusorului, în măsura în care acesta nu
cunoștea această împrejurare (art. 2288 al 2 per a contrario)
19. X avea o datorie de 20000 de lei către Y, garantată de fideiusorul Z.
Ulterior, Y a dobândit o datorie de 15000 lei către Z și o datorie de
10000 lei către X. Față de această situație:
a. Z îi poate opune lui Y compensația în limita sumei de 10000 lei,
datorie pe care Y o are față de X
b. X îi poate opune lui Y compensația în limita sumei de 15000 lei, datorie
pe care Y o are față de Z
c. X îi poate opne lui Y compensația în limitele sumei de 10000 lei
20. Iris M, în calitate de primar al localității Vișeul de Sus, obține în
instanță obligarea jurnalistului Gusti D, la plata de despăgubiri în
cuantum de 5000 lei pentru un prejudiciu de imagine, ca urmare a
publicării în cotidianul Vocea Maramureșului a unui articol denigrator
la adresa acesteia. Ulterior rămânerii definitive a hotărârii
judecătorești, Gusti D îi solicită respectuos creditoarei sale un răgaz de
2 ani pentru a proceda la achitarea sumei, dar Iris condiționează acest
 termen de încheierea unui contract de fideiusiune cu Albert, prin care
acesta din urmă să garanteze restituirea sumei. Soarta face ca cei doi
oponenți din litigiul având ca obiect răspunderea civilă delictuală să-și
piardă viețile la câteva zile distanță: primarul într-o nefericită tragedie
aviatică, iar jurnalistul într-un accident rutier. Întâmplare (sau nu...
sic!) face ca la succesiunile ambilor să existe un moștenitor unic, în
persoana Lidiei D, care culege moștenirea primarului în calitate de
legatar universal, iar pe cea a jurnalistului, în calitate de unic
moștenitor legal.
Iris M nu a reușit să își recupereze, inainte de deces, suma de 5000 lei,
acordată cu titlu de daune morale.
Care va fi soarta acestei sume?
a. Situația faptică prezentată conduce la exonerarea lui Albert,
fideiusorul lui Gusti D, de la plata sumei de 5000 lei
b. Dobândirea de către Lidia a dublei calități de creditoare și debitoare
determină stingerea obligației de a achita suma de 5000 lei prin
confuziune
c. Albert ar avea interes să se apere susținând că datoria și creanța se află în
mase de bunuri diferite

21.Obligația fidejusorului:
a. nu poate fi mai mică decât cea a debitorului principal
b. rămâne valabilă, chiar dacă fideiusorul s-a obligat peste ceea ce a
contractat debitorul principal
c. va cuprinde și accesoriile creanței dacă nu s-a stipulat altfel
22.În cazul pluralității de fideiusori ai aceluiași debitor, pentru aceeași
datorie:â
a. fiecare dintre aceștia este obligat la întreaga datorie și va putea fi urmărit ca
atare
b.cel urmărit poate invoca beneficiul de diviziune, dacă nu a renunțat expres la
acesta
c.oricare dintre aceștia e obligat doar la o parte proporțională cu numprul lor, din
datoria debitorului și va fi urmărit ca atare
23. Fideiusiune:
a. Se poate constitui pentru a garanta obligația unui alt fideiusor
 b. Poate fi constituită și pentru garantarea executării unei datorii
viitoare
c. Va putea fi încheiată valabil chiar și împotriva voinței creditorului
principal
24. În cazul fideiusiunii:
a. La urmărirea fideiusorului, va fi executată cu prioritate obligația astfel
garantată față de alți creditori
b. Remiterea de datorie consimțită în favoarea fideiusorului nu se
stinge obligația garantată
c. Dacă obligația garantată prin fideiusiune a devenit naturală până la
momentul încheierii fideiusiunii, contractul de fideiusiune va fi lovit de
nulitate
25. În cazul fideiusiunii:
a. Beneficiul de discuțiune se poate invoca dacă fideiusorul s-a obligat în
solidar cu debitorul principal
b. Se poate garanta și o obligație intuitu personae
c. Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat dacă prin clauzele
contractuale a fost prevăzută solidaritatea fideiusorilor
1. La data de 05.02. 2012, mătușa Tamara, în calitate de administrator
unic al SC Termopane SRL, firmă deținută de nepotul său, încheie cu
banca T-REX SA un contract de împrumut pentru o sumă maximă de
10000 EURO, în numele Termopane SRL, și un contract de garanție, în
nume propriu, pentru garantarea împrumutului. Împrumutul urma să
fie acordat în funcție de valoarea facturilor prezentate băncii pentru
verificare, iar dobânda era una variabilă, mecanismul de calcul fiind
cuprins în contractul de credit. În contractul de garanție, garantul
afirma că înțelege să fie un fideiusor solidar și că va restitui orice sume
datorate de Termopane SRL către T-REX SA.
În data de 07.10.2015, mătușa Tamara decedează, iar Termopane SRL
începe să aibă dificultăți financiare. În cadrul dezbaterii succesiunii
mătușii Tamara, se află că aceasta avea o avere impresionantă, pe care
urma să o dobândească nepotul său. În aceste condiții, banca T – REX
SA solicită notarului în fața căruia se dezbătea succesiunea să îi achite
suma de 15000 euro reprezentând valoarea nerambursată a creditului
plus dobânzile și comisioanele calculate până la zi. Moștenitorul
formulează contestație, pe motiv că fideiusiunea a încetat prin decesul
fideiusorului și că, oricum înceta ca urmare a faptului că mătușa
Tamara nu mai era administrator al firmei SC Termopane SRL. În
plus, fideiusiunea încetase deja la 05.02.2015, fiind vorba despre
garantarea unei obligații nedeterminate. Dosarul este transmis de notar
la instanță pentru a decide cu privire la dreptul băncii de a primi
sumele solicitate.
 Instanța:
a. Va admite contestația moștenitorului; pe motiv că fideiusiuea a încetat
prin împlinirea termenului de 3 ani (art. 2316) – nu este o obligație
nedeterminată, nu s-a anunțat debitorului și creditorului încetarea
fideiusiunii
b. Va admite contestația moștenitorului, pe motiv că fideiusiunea a încetat
prin pierderea calității de administrator (art. 2320 al.2)
c. Va respinge contestația moștenitorilor

Garanțiile reale
Privilegiile, Ipoteca, Ipoteca mobiliară, Ipoteca mobiliară, Gajul,
Dreptul de retenție

1. Spre deosebire de gaj, ipoteca mobiliară:

a. poate purta asupra unor titluri negociabile emise în forma
materializată;
b. Convențională se poate naște doar dacă se indică, printre
altele, constituitorul și creditorul, cauza obligației garantate și
o descriere sufiecient de precise a bunului (art.2391);
c. conferă atât un drept de preferință, cât și un drept de urmărire.
2. În cazul ipotecilor legale:
a. angajanții OCPI fac, din oficiu, înregistrarea ipotecilor legale;
b. izvorul lor este convenția părților;
c. acestea se radiază automat la împlinirea termenului legat de obligația
principal;
3. Spre deosebire de ipoteca imobiliară, ipoteca mobiliară:
a. Este opozabilă terților fără a fi necesară înscrierea într-un registru de
publicitate ;
b. Poate fi încheiată printr-un înscris sub semnătură privată (art
2388);
c. Poate garanta îndeplinirea obligațiilor de orice fel.
4. Ipoteca îi conferă creditorului:
a. Dreptul de a se îndestula cu preferință din vânzarea bunului
afectat și de a-l urmări în mâinile oricărui dententor (art 2360);
b. Un drept de gaj general asupra patrimoniului garantului;
c. Un drept real de garanție asupra bunului ipotecat;
5. Sub aspectul solemnității contractului de ipotecă este adevărat:
a. Ipoteca imobiliară se încheie în forma autentică sub sancțiunea
nulității relative;
b. Ipoteca imobiliară se încheie sub forma actului sub semnătură privată
sub sancțiunea nulității absolute;
c. Ipoteca imobiliară se încheie în forma autentică sub sancțiunea
nulității absolute.(art. 2378)
6. Ipoteca poate avea ca obiect:
a. Un bun afectat de o inalienabilitate convențională
b. O masă patrimonială
c. Un bun proprietate publică
7. Drepturile reale de garanție:
a. Au un caracter indivizibil(art.2344)
b. Se caracterizează prin faptul că titularul are atât un drept de preferință,
cât și un drept de urmărire
c. Ca regulă, sub opozabile terților prin înscrierea în registrele de
publicitate
8. Creditorul gajist:
a. Răspunde atunci când bunul piere ca urmare a folosirii normale a
acestuia
b. Are calitatea unui detentor precar
c. Poate culege fructele naturale ale bunului
9. În caz de concurs al ipotecilor este adevărat că:
a. În caz de ipoteci imobiliare , dacă 2 creditori au înscris ipoteca lor
în Cartea Funciară în aceeași zi, ambii se vor îndestula în mod
egal din bunul afectat (art. 2421)
b. Creditorul cu ipoteca mobiliară neînscrisă în arhivă, va pierde în
fața creditorului gajist care a posedat anterior (art.2423)
c. Creditorul a cărei ipoteca este înscrisă în arhivă nu este preferat
creditorului gajist
10. Ipotecile, fără a deosebi după felul lor, prezintă următoarele caractere
generale:
a. Ipoteca este divizibil
b. Ipoteca nu este transmisibilă prin cesiune
c. Caracter solemn
11. Gajul:
a. Spre deosebire de dreptul de retenție, nu este opozabil decât prin
înscrierea dreptului de gaj la Arhiva Electronică de garanții reale
mobiliare
b. Poate avea ca obiect orice bunuri mobile corporale sau incorporale
c. Se stinge dacă creditorul nu își respectă obligațiile ce îi revin cu
privire la bun
12. Din caracterul real al contractului de gaj decurg următoarele
consecințe:
a. Nașterea acestui contract nu este condiționată de remiterea bunului dat
în gaj
b. Detinerea bunului de către creditorul gajist trebuie să fie publică
și neechivocă (art.2483)
c. Gajul se stinge în cazul în care creditorul nu mai deține bunul, fără
voia sa, prin fapta altei persoane
13. În materia garantării obligațiilor:
a. Fideiusiunea este valabilă chiar dacă este încheiată împotriva
voinței debitorului principal (art.2283)
b. La stingerea dezmembrămintelor asupra unui bun, ipoteca nudei
proprietăți nu se extinde asupra proprietății depline a bunului
c. Gajul se stinge atunci când creditorul a remis bunul unui alt creditor al
debitorului său în cadrul unei proceduri de urmărire silită
14. Comparând gajul cu ipoteca mobiliară putem afirma că:
a. În cazul ipotecii mobiliare bunul rămâne întodeauna în posesia
constituitorului, iar în cazul gajului este predat creditorului
b. În cazul ipotecii mobiliare codul impune condiții de formă, pe
când în cazul gajului nu
c. Contul bancar poate face obiectul gajului
15. În prinvința capacității și calității de a constitui ipoteca:
a. Imobilul aparținând unui minor nu poate fi ipotecat de părinte
sau de tutore pentru garantarea datoriei altei persoane (minorii nu
pot garanta decât executarea propriilor obligații, cu avizul consiliului
de familie și autorizarea instanței de tutelă art.41 alin.2 și art.44
alin.1 și alin.2)
b. Constituitorul ipotecii nu trebuie să fie titularul dreptului ce urmează a
fi ipotecat
c. Ipoteca convențională poate fi constituită de debitor sau de un
terț (art.2366)
16. Creditorul ipotecar:
a. Poate folosi bunul ce face obiectul ipotecii
b. Nu mai poate urmări celelalte bunuri ale debitorului
c. Are dreptul de a urmări bunul ipotecar chiar și în situația în care
constituitorul a înstrăinat bunul grevat de ipotecă (art.2360)
17. G a cumpărat un imobil de la V, care era ipotecat către banca X și
închiriat către locatarul Y SRL. După încheierea contractului, G a
primit o notificare de la Banca X, prin care aceasta învederează că, prin
încheierea contractului de vânzare, a fost încălcată clauza de
inalienabilitate înserată în contractul de ipotecă și notată în cartea
funciară a imobilului. Totodată banca îi cere lăsarea imobilului în
 deplina sa posesie și virarea chiriilor încasate de la locatar, pretinzând
că are aceste drepturi prin contractul de ipotecă. G va cere sfatul, în
calitate de avocat. În raport de situația descrisă, îi spuneți:
a. dreptul de ipotecă se extinde și asupra chiriilor bunului dat în
locațiune de la data încheierii contractului de locațiune
b. clauza prin care banca este autorizată să posede imobilul si să-i
culeagă fructele este considerată nescrisă (art 2385)
c. vânzarea este valabilă
18. Ipoteca:
a. Nu poate avea ca obiect nuda proprietate
b. Poate fi cesionată în ceea ce privește dreptul sau rangul, distinct
de creanța garantată, în condițiile legii
c. Nu poate avea ca obiect bunurile mobile
19. Ipoteca imobiliară:
a. Se stinge prin pierirea imobilului
b. Este supusă înscrierii în cartea funciară, rangul și opozabilitatea
sa fiind date de ziua în care e înscris
c. Odată încheiată presupune deposedarea debitorului de bun
20. Ipoteca:
a. Nu poate avea ca obiect nuda proprietate
b. Poate avea ca obiect bunuri corporale sau incorporale (art.2350)
c. Nu poate avea ca obiect conturi bancare
21. În materia garantării obligațiilor:
a. Garanțiile personale se mai numesc și cauțiuni personale
b. În toate cazurile opozabilitatea se face prin înscriere în registre de
publicitate
c. Garanțiile reale se mai numesc și drepturi reale de garanție
22. Ipoteca:
a. Asupra recoltei, constituită în vederea obținerii sumelor necesare
pentru a produce recoltă, este preferată oricărei alte ipoteci
mobiliare din momentul înscrierii în arhiva electronică (art.2425
alin.2)
b. Unei creanțe ipotecare poate fi cesionată unui creditor
chirografar (art.2427)
c. Mobiliară va fi preferată ipotecii imobiliare asupra aceluiași bun
înscris în aceeași zi
23. Ipoteca convențională:
a. Poate garanta o obligație care nu are ca obiect o sumă de bani
b. Presupune ca suma pentru care ipoteca este constituită să fie
determinată prin contractul de ipotecă
c. Se stinge prin decesul creditorului intervenit înainte de plată
24. Cu privire la caracterul indivizibil al ipotecii:
 a. Moștenitorii debitorului sunt indivizibili legați la executarea
ipotecii, neexistând în această situație posibilitatea invocării
beneficiului de diviziune de către moștenitorii debitorului față de
creditorul ipotecar urmăritor
b. Dacă, în caz de partaj, imobilul ipotecat va trece în lotul unui
copărtaș, acestea nu va trebui să suporte și nnu va fi urmărit pentru
întreaga datorie
c. Creditorul va putea renunța la indivizibilitate
25. Reprezintă cazuri de ipotecă legală:
a. Situația vânzătorului, asupra bunului imobil vândut, pentru
prețul datorat și neîncasat (art.2386 1)
b. Situația celui care a dat cu împrumutat o sumă de bani pentru
dobândirea unui imobil, asupra imobilului astfel dobândit, pentru
restituirea împrumutului(art.2386 3)
c. Creanța vânzătorului neplătit pentru prețul bunului mobil vândut unei
persoane fizice
26. Dreptul de retenție:
a. Dă dreptul titularului de a folosi bunul
b. Se stinge dacă piere bunul asupra căruia poartă
c. Ca și în cazul ipotecii, conferă titularului un drept de preferință și de
urmărire a bunului
27. Publicitatea ipotecii mobiliare:
a. Nu produce efecte față de terții care fac înscrieri ulterioare
b. Se realizează prin înscrierea în Cartea Funciară
c. Se realizează prin înscrierea în Arhiva Electronică de garanții
reale mobiliare
28. A îi imprumută lui B suma de 450.000 lei și, în vederea garantării
împrumutului, aceștia încheie în formă autentică și un contract de
ipotecă asupra apartamentului în care locuiește B, dreptul ipotecar al
lui A fiind înscris în cartea funciară, împreună cu interdicția de a
înstrăina apartamentul până la rambursarea integrală a împrumutului.
După 5 luni de la închierea contractului de ipotecă, B încheie o
promisiune bilaterală de vânzare a apartamentului. Prin raportare la
această situație de fapt:
a. contractul de vânzare cumparare se poate încheia, chiar dacă
promisiunea de vânzare nu a fost perfectată în formă autentică
b. contractul de vânzare nu poate fi încheiat valabil în lipsa radierii
interdicției de înstrăinare
c. contractul de vânzare poate fi încheiat cu ignorarea interdicției
de înstrăinare
29. Care dintre enunțurile de mai jos este corect din punct de vedere legal?
 a. Actele de dispoziție asupra imobilului ipotecat nu sunt valabile dacă
există clauza de inalienabilitate în contractul de ipotecă â
b. Cel care a dat cu împrumut o sumă de bani pentru dobândirea
unui imobil beneficiază de o ipotecă legală asupra imobilului
respectiv pentru garntarea restituirii împrumutului (art.2386 3)
c. Contractul prin care se constituie o ipotecă mobiliară se încheie numai
în forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute
30. Ipoteca:
a. Nu poate garanta îndeplinirea unei obligații viitoare
b. Poate avea ca obiect dreptul de superficie
c. Asupra unei construcții viitoare nu poate fi intabulată, ci numai
înscrisă provizoriu în cartea funciară, în condițiile legii.
31. Ipoteca convențională:
a. Poate garanta exclusiv o obligație care are ca obiect o sumă de bani
b. Se stinge prin decesul debitorului intervenit înainte de plată
c. Presupune în mod necesar ca suma pentru care ipoteca este
constituită să fie determinată în contractul de ipotecă
32. Ipoteca convențională:
a. Nu poate garanta și o obligație care nu are ca obiect o sumă de bani
b. Nu presupune în mod necesar ca suma pentru care ipoteca este constituită
să fie determinată de contractul de ipotecă
c. Nu se stinge prin decesul creditorului intervenit înainte de plată

Clauza penală
1. În cazul în care într-un contract s-a stipulat p clauză penală:
a. Creditorul nu trebuie să facă dovada existenței prejudiciului
b. Creditorul obligației neexecutate în termen are un drept de opțiune
între executarea obligației de către debitor sau plata clauzei
c. Oricare dintre părți, în calitate de debitor, are un drept de opțiune, între a
executa obligația principală sau clauza penală
91. Clauza penală:
a. Poate fi uneori cu executare în natură
b. Poate fi redusă de instanța de judecată în mod excepțional
c. Niciuna dintre cele două variante de răspuns menționate anterior nu
corespunde adevărului
92. Clauza prin care se prevede ca subrogația de creditor să opereze cu
consimțământul debitorului:
a. Este considerată nescrisă
b. Este valabilă, însă intervine nulitatea relativă atunci când este abuzivă
c. Este lovită de nulitatea absolută
93. În materia clauzei penale:
a. Părțile stabilesc condițiile de suspendare a contractului:
b. Instanța nu poate interveni pentru majoritatea clauzei penale
c. Este exclusă posibilitatea reținerii acesteia ca fiind tacită
94. Este adevărat că:
a. Lucrul asupra căruia s-a convenit ca obiect al clauzei penale
rămâne în posesia debitorului, spre deosebire de gaj, care, de
regulă, este cu deposedare
b. Atât obligația alternativă, cât și clauza penală oferă debitorului
opțiunea între două prestații
c. Instanța de judecată nu poate reduce penalitatea, chiar fașă de
prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului
95. Dacă părțile au stipulat o clauză penală în contract:
a. Creditorul poate cere atât executarea în natură a obligației principale,
cât și plata penalității
b. Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligației
principale, cât și plata penalității, afară de cazul în care
penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la
timp sau în locul stabilit
c. Creditorul poate cere executarea clauzei penale condiționate de
dovada existenței unui prejudiciu
96. Clauza penală:
a. Poate fi majorată de către instanță
b. Trebuie să îndeplinească, pentru a produce efecte, condițiile
răspunderii contractuale ale debitorului, mai puțin condiția
dovedirii unui prejudiciu
c. Alegerea între invocarea clauzei penale și executarea silită poate
aparține și debitorului, pentru ipoteza în care neexecutarea obligației
se datorează culpei acestuia sub forma neglijenței sau imprudenței
97. Urmatoarele afirmații sunt corecte:
a. instanța nu poate reduce penalitatea stabilită de părți printr-o
clauza penala, cu excepția situațiilor anume precizate de lege
b. atunci când la încheierea une convenții, părțile au stipulat
daunele-interese, ele nu mai pot pretinde alte despăgubiri, ca
urmare a neîndeplinirii totale sau parțiale a obligaților lor
c. dispozițiile privind clauza penala nu sunt aplicabile convenției prin
care creditorul este îndreptățit ca, în cazul rezoluțiunii sau rezilierii
contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parțială făcută de
acesta din urma
98. Clauza penală:
 a. Poate fi redusă de instanța , dacă este vădit excesivă față de
prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, dacă
trebuie să rămână superioară calorii obligației principale
b. Se poate cumula cu executarea în natură a obligației principale atunci
când debitorul este profesionist
c. Poate fi cerută numai debitorului care nu-și execută obligația, în cazul
obligațiilor indivizibile
99. Într-un contract de vânzare-cumpărare părțile au stipulat o clauză prin
care se prevede că neexecutarea obligației de predare a bunului la
termenul convenit de părți atrage plata unor penalități, stabilite
procentual, pentru fiecare zi de întârziere. În ipoteza în care debitorul
obligației de predare nu respectă termenul stipulat de părți, creditorul
are următoarele posibilități:
a. să opteze pentru executarea în natură a obligației, caz în care
penalitățile de întârziere nu mai pot fi solicitate
b. să solicite rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligației de
predare, caz în care penalitățile pentru întârzierea în executare nu pot
fi solicitate
c. să solicite atât executarea în natură a obligației, cât și plata
penalităților de întârziere
100. În materia clauzei penale:
a. Instanța nu poate interveni pentru majorarea clauzei penale,
conform legii civile
b. Părțile stabilesc condițiile de suspendare a contractului
c. Este exclusă posibilitatea reținerii acesteia ca fiind tacită
101. În cazul în care într-un contract s-a stipulat o clauză penală:
a. Oricare dintre părți, în calitate de debitor, are un drept de opțiune,
între a executa obligația principală sau clauza penală
b. Creditorul nu trebuie să facă dovada existenței prejudiciului
c. Creditorul obligației neexecutate în termen are un drept de
opțiune între executarea obligației de către debitor sau plata
clauzei
102. Clauza penală:
a. Conferă creditorului un drept de opțiune între executarea acesteia și
executarea în natură a obligației principale
b. se poate invoca și de partea în beneficiul căreia se stipulează, în
plus, în clauzele contractual un pact comisoriu de ultim grad
c. nu îl scutește pe creditor de dovada culpei debitorului
103. În materia clauzelor penale:
a. Divizibilitatea obligațiilor principale nu atrage și divizibilitatea
penalităților
 b. Recunoașterea datoriei de către debitor înlătură obligația de plată a
penalităților de întârziere stipulate de părți prin contract
c. Atunci când părțile au stipulat o clauză penală pentru neexecutare,
creditorul poate cumula executarea în natură a obligației principale
cu penalitatea
Testare
1. Efectul extinctiv al datoriei se produce în cazul dării în plată:
a. La momentul renunțării creditorului, cu consimțământul debitorului, la
dreptul său de creanță
b. La momentul satisfacerii creanței cedate
c. La data transferului dreptului sau executării prestației de către
debitor conform înțelegerii sale cu creditorul
2. Cu privire la punerea în întârziere:
a. Aceasta formalitate trebuie să conțină un termen suplimentar determinat
pentru executarea în natură a obligației de către debitor, sub sancțiunea
nulității absolute
b. Creditorul nu trebuie să efectueze punerea în întârziere în mod
obligatoriu prin executorul judecătoresc
c. Niciuna din variantele menționate anterior nu corespunde adevărului

3. „În materia răspunderii contractuale, debitorul se află de drept în

întârziere:
a. Atunci când s-a stipulat ca simpla împlinire a termenului stabilit
pentru executare produce un asemenea efect
b. Când debitorul a încălcat o obligație de a face
c. Când obligația s-a născut din săvârșirea unei fapte ilicite
extracontractuale
4. În materia contractuală, debitorul răspunde:
a. Pentru orice fel de prejudiciu, rezultat din neexecutarea contractului
b. Pentru prejudiciul imprevizibil, dacă neexecutarea este
intenționată ore se datorează culpei grave a acestuia
c. Întodeauna pentru prejudiciu corporal
5. Beneficiarul unei stipulației pentru altul:
a. suportă concursul creditorilor stipulantului sau eventual
insolvabilitate a acestuia
b. nu poate solicita rezoluțiunea contractului în caz de nexecutare
culpabilă a obligației de către promitent
c. are o acțiune directă în executare împotriva promitentului
6. Dobândirea drepturilor de către terțul beneficiar al stipulației pentru
altul are loc:
 a. la momentul acceptării, chiar și tacite, a contractului, de către
terțul beneficiar
b. la momentul încheierii contractului dintre stipulant și promitent
c. numai la momentul acceptării contractului de către terțul beneficiar,
prin act autentic
7. Dacă din mecanismul stipulației pentru altul AA urmărește să își achite
o datorie față de BB, suntem în prezența:
a. une liberalități cu sarcina
b. unei delegații imperfect, în care doar promitentul mai rămâne obligat
față de beneficiar
c. unei delegații perfecte, dacă este acceptată de beneficiar
8. În materia determinării terminologice privind executarea obligațiilor:
a. plata se implică executarea voluntară a obligațiilor
b. nici o variantă dintre cele menționate anterior nu este corecta
c. în privința executarii voluntare a obligaților prin plată, efectele
sunt previzibile deoarece, în anumite situații obligația respective
va fi îndeplinită în mod spontan
9. De regulă, răspunderea cedentului pentru solvabilitatea debitorului se
angajează:
a. Numai în limitele prețului la care a fost înstrăinată
b. Chiar și atunci când cedentul cunoștea, la data cesiunii,
insolvabilitatea actuală a debitorului cedat
c. Doar pentru existența actuală a creanței și accesoriilor
10. Dobândirea drepturilor de către terțul beneficiar al stipulației pentru
altul are loc:
a. Numai la momentul acceptării contractului de către terțul beneficiar,
prin act autentic
b. La momentul acceptării, chiar și tacite, a contractului, de către
terțul beneficiar
c. La momentul încheierii contractului dintre stipulant și promitent
11. Punerea în întârziere a creditorului:
a. Conduce la prelucarea, de către acesta, a riscului obligației care
nu mai poate fi executată
b. Poate fi făcută prin notificarea scrisă adresată debitorului prin
executorul judecătoresc sau orice alt mijloc care asigură dovada
comunicării
c. Se produce de drept dacă nu a fost executată obligația de a primi o
sumă de bani, datorată în exercițiul activității unei întreprinderi
12. În materia răspunderii contractuale, debitorul se află de drept în
întârziere:
a. Când obligația s-a născut din săvârșirea unei fapte ilicite
extracontractuale
 b. Atunci când s-a stipulat ca simpla împlinire a termenului stabilit
pentru executare produce un asemenea efect
c. Când debitorul a încălcat o obligație de a face
13. În materia stipulației pentru altul:
a. Revocarea stipulației poate fi făcută și de moștenitorii stipulantului
b. Stipulația nu poate fi acceptată și după decesul stipulantului sau a
promitentului
c. Prin acceptarea stipulației de către beneficiar, dreptul dobândit
prin contract se consolidează și produce efecte cu caracter
retroactive, de la momentul închierii contractului
14. În cadrul acțiunii oblice:
a. Creditorul care câștigă procesul are un drept de preferință asupra
bunului readus în patrimoniul debitorului
b. Este obligatorie intoducerea în proces a debitoriului în numele căruia
este formulată acțiunea
c. Debitorul poate prelua acțiunea intentată de creditor
15. În cazul punerii în întârziere a debitorului, dacă obligația are ca obiect
bunuri de gen:
a. Debitorul nu are dreptul să aleagă bunurile care vor fi predate
b. Debitorul este liberat prin predarea unor bunuri de calitate cel
puțin medie
c. Ca regulă generală, debitorul păstrează dreptul de a invoca
imposibilitatea fortuită de executare
16. Insolvabilitatea noului debitor produce următoarele consecințe:
a. Debitorul initial ramane in continuare obligat fata de creditor, daca
se dovedeste ca la data preluarii datoriei noul debitor era insolvabil,
iar creditorul a consimtit la preluare, fara a cunoaste aceasta
imprejurare
b. Debitorul initial ramane in continuare obligat fata de creditor, chiar daca
se dovedeste ca la data preluarii creditorul a consimtit la preluare
cunoscand faptul ca noul debitor este insolvabil
c. Debitorul initial nu ramane obligat fata de creditor, chiar daca se
dovedeste ca la data preluarii datoriei noul debitor era insolvabil

17.Punerea în întârziere:
a. debitorului, în folosul căruia curge prescripția, conduce la
întreruperea cursului de prescripției exctinctive numai dacă aceasta
este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la
data punerii în întârziere
 b. a creditorului de către debitor determina preluarea de către creditor
a riscului imposibilității de executare a obligației, iar debitorul este
ținut să restituie fructele culese după punerea în întârziere
c. a debitorului prin cererea de chemare în judecată formulată de
creditor nu permite debitorului să își execute obligația într-un
termen rezonabil după primirea cererii, cheltuielile de judecată
rămânând în sarcina reclamantului

18. Dreptul beneficiarului în materia stipulației pentru altul:

a. Nu se transmite moștenitorilor săi, indiferent de faptul că stipulația nu s-a
realizat intuitu personae
b. Prin acceptare, se consolidează și produce efecte numai pentru viitor
c. Este irevovabil de la momentul acceptării de către beneficiar a
stipulației
19. Beneficiarul unei stipulații pentru altul:
a. nu poate solicita rezoluționea contractului în caz de neexecutare
culpabilă a obligației de către promitent
b. are o acțiune directă în executare împotriva promitentului
c. suportă concursul creditorilor stipulantului sau eventua insolvabilitatea
acestuia
20. Notarea în cartea funciară a unei cesiuni de creanță cu privire la chiriile
viitoare reprezintă:
a. Actul prin care se încorporează notificarea debitorului cedat
b. O condiție esențială cerută pentru valabilitatea cesiunii de creanță
intervenite între părți
c. O modalitate de realizare a opozabilității cesiunii de creanță
21. Cu titlu de regulă generală, în materia cesiunii creanțelor constatate
prin titluri de valoare, noul Cod civil prevede:
a. În cazul titlurilor la ordin nu este necesară aplicarea girului pentru
realizarea transmisiunii
b. În cazul titlurilor la purtător, creanța încorporată în aceste înscrisuri se
transmite prin aplicarea girului, prin menținerea pe înscrisul respectiv,
precum și în registrul ținut pentru evidența acestora
c. În cazul titlurilor nominative transmisiunea se menționează atât pe
înscrisul respectiv, cât și în registrul ținut pentru evidența acestora

22. Dreptul de retenție:

a. Poate naște pentru retentor inclusiv obligația de a folosi bunul (art.
2497)
b. Privește acea parte din bun corespunzătoare valorii datoriei, dacă
valoarea bunului ar fi mai mare decât valoarea datoriei
c. Poate să confere inclusiv prerogativa urmăririi bunului din mâna
altei persoane