Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA BUCURESTI , FACULTATEA DE DREPT

PRAVILNICEASCA
CONDICA
1780

TOADER ADELINE RALUCA


SERIA III

GRUPA 113

PRAVILNICEASCA CONDICA

IMPREJURARILE APARITIEI

Secolul al XVIII-lea ,in special cea de-a doua jumatate,este strabatut printre altele de tendinte
de intocmire a legilor scrise si codificare a acestora. Dintre domnii fanarioti,Alexandru Ipsilanti
a aratat o deosebita grija in acesta privinta.In putin timp dupa instalarea ca domn a dat cateva
hrisoave,dintre acestea,cel mai important fiind cel din 1775,cu titlul “Pentru randuiala
departamenturilor de judecata”,ce cuprindea o noua organizare a institutiilor de judecata.
Dorinta lui era insa,de a da tarii pe care o carmuia o pravila,o lege scrisa si despre alcatuirea ei
vorbeste chiar in unele hrisoave. Intr-un hrisov din 1775,Ipsilanti spunea:”Am facut o pravila
carea si dupa ce vom arata-o la toti,talmacind si pe limba romaneasca,vom si tipari-o”. Acesata
pravila fusese alcatuita inca din primul an al domniei sale.
Ceea ce a determinat intocmirea ei au fost insemnatele transformari economice si politice din
tarile romane in cea de-a doua jumatete a secolului al XVIII-lea. Feudalismul intrase in
descompunere, iar noile relatii de productie capitaliste isi imprimau incetul cu incetul pecetea
asupra mersului societatii.
De aici,pe de o parte nevoia penru clasele dominante de a-si consolida pozitia si privilegiile
prin texte,iar pe de alta parte,transformarile care au avut loc in baza economica a societatii,
impuneau anumite reglementari jurdice noi,necesare in special pentru acea parte a boierimii care
incepuse sa fie atrasa in relatiile de productie capitaliste.Trebuia apoi o organizare mai temeinica
a aparatului de stat,in special a a organelor judecatoresti,prin care clasa dominanta sa isi poata
apara mai bine privilegiile si sa exploateze clasele de jos.
Afara de aceste cauze si de curentul de legiferare si codificare al vremii-urmare directa a
prefacerilor economice si sociale-ceea ce l-a indemnat pe Ipsilanti sa intocmeasca pravila au fost
si neajunsurile obiceiului juridic al pamantului,precum si greutatile ivite in administrarea justitiei
din pricina lipsei unor legi clare si a conflictului ce se ivea intre diferitele izvoare folosite. In
hrisovul prin care a promovat pravila,Ipsilanti arata ca “mai multa deformare nu poate fi la un
norod si mai vartos la cel de buna credinta,decat a vietii fara de pravili,adeca sa nu aiba pravili
sau sa nu urmeze dupa pravili”.
La acel moment,era inca in vigoare Indreptarea legii a lui Matei Basarab,dar se pare ca se
gasea destul de greu si nu sunt dovezi ca a fost prea mult aplicata. Al. Ipsilanti voia sa dea o lege
mai potrivita cu nevoile timpului si care sa fie cunoscuta de toti prin tiparire.
S-a spus ca un element care a influentat pe acest domn sa legifereze “a fost si starea infloritoare
a literelor grecesti care continua de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea,de asemenea unul din
factorii nepretutiti ai marii miscari de legiferare din cupurile fanariote”. Cu siguranta ca
progresul culturii grecesti a avut o puternica influenta asupra lui Ipsilanti,dar aceasta nu poate fi
socotita ca factor hotarator.
A contribuit totusi situatia politica a tarilor romane dupa pacea de la Küciük-Kainargi
(1774),prin care Rusia a dobandit dreptul de a interveni in favoarea crestinilor-ortodocsi din
imperiul otoman.Gratie acestui ajutor,incep sa se imbunatateasca si situatiile tarilor romane, caci
acum incep sa fie reclamate vadite “pronomii” care sa creeze o noua stare de spirit.
Ca motiv ar mai putea fi de precizat si dorinta Domnului de a fi de folos “lăcuitorilor nu numai
pentru buna petrecere,ci si pentru cinstea lor” ,de a le insleni celor multi,celor saraci impartirea
de plati in conditii mai bune si de a-si intari pozitia fata de dorintele boierilor care cautau sa
restranga cat mai mult drepturile Domnului.

INTOCMIREA PRAVILEI

In ceea ce priveste intocmitorul ei nu exista insa o certitudine, caci Ipsilanti spunea “cea de noi
facuta anatologhiie a pravilii” si de asemenea “ cu neîncetate osteneli am stransu Domnia
mea..am asazat noao alcatuita pravila”, rezultand ca Ipsilanti a alcatuit-o.
Aceasta informatie insa nu este una suficienta,caci se stie ca diferitii carmuitori ai tarii, cand
aveau singuri dreptul de a legifera, promulgau legea,prezentand-o ca fiind facuta de ei, desi
fusese facuta de alte persoane, cu pregatire juridica.
Un exemplu este acela al Codului Calimah. Scarlat Calimah in hrisovul de promulgare afirma
ca inca de cand a primit carmuirea domniei s-a gandit la rostul si inalta menire a stapanirii,ca a
hotarat sa alcatuiasca un cod civil.Este de stiut insa ca principalul autor a fost Flechtenmacher
Christian,ajutat de Doinci,Anania Cuzances si altii. Lucrarea a fost supusa Sfatului de Obste si
promulgata de Domn.
Mai credibil ar fi ca Ipsilanti a dat indicatii cu privire la intocmirea ei,caci avea o bogata
cultura, dar nu era inzestrat cu suficient de multa cultura juridica pentru a fi autorul ei.
Un contempora,Carra,intr-o lucrare a sa vorbeste de inflacarata dorinta a lui Ipsilante de a avea
un cod de legi speciale,spunand ca in acest scop a desemnat in tara cativa oameni inzestrati, pe
care i-a insarcinat cu redactarea noului cod. Dintre acestia ii amintim pe Stefan Raicevici si
Franz Ioseph Sulzer.
Din documentele epocii rezulta ca pravila a fost facuta inca de la 1775,dar in anii urmatori a
suferit schimbari si abia in 1780 a fost data in forma finala. Promulgarea si tiparirea ei au fost
intarziate insa din varii motive. Astfel, Poarta nu ingaduia ca Domnul sa faca o lege, caci Turcia
ne considera “parte integranta a imperiului otoman” si ca atare nu aveam dreptul sa facem legi
fara incuviintarea acesteia. Astfel se explica de ce,dupa Matei Basarab si Vasile Lupu nu mai
apar legi,ci numai hrisoave pentru unele incercari de pravile,pravile care au circulat numai in
manuscrise,desi au fost Domni care intentionau sa dea o mai buna organizare statului si justitiei.
IZVOARELE PRAVILEI

S-a pus intrebarea care au fost izvoarele acestei pravile inca de la aparitia acesteia. In hrisovul
de promulgare Ipsilanti arata ca a strans cu neincetate osteneli “din pravili ceale ce sunt mai
trebuincioase spre povata judecatorilor,iară din obiceiuri a ales pe ceale mai adesea urmate in
tara, asemanandu-se oareşcum cu pravilele.Pe langa acestea a mai intocmit oarece dispozitii,
povăti din jălbile si pricini ce pe toate zeleste sa aduc la auzul sau”.
Asemenea izvoare aratate de Domn sunt asadar pravilele, obiceiurile si unele randuieli stabilite
de el asupra chestiunilor asupra problemelor aratate inaintea sa.
Pravilele la care se refera sunt Imparatestie Pravile, dar si Bazilicalele socotite de obste si
folosite si la noi.
Se intocmise insa,cu ceva timp inainte,un manual de legi de catre Mihail Fotinopol la porunca
Domnului Stefan Mihai Racovita, care l-a promulgat in 1765. In pravila lui Ipsilanti sunt unele
texte asemanatoare, cu cele din lucrarile lui Fotinopol,spunandu-se chair ca Ipsilanti ar fi avut ca
model lucrarea acestuia.
Obiceiurile juridice au fost mult intrebuintate pentru alcatuirea pravilei. Dintre ele au fost alese
cele mai vechi care erau socotite cu acea putere ca si pravilelel. Obiceiurile erau ale poporului
roman, desi exista unele ce se aseamana cu cele ale poparelor din sud-estul Europei, dar aceasta
se explica prin fondul comun stravechi pe care il au popoarele din acesta regiune.
Afara de imparatestile pravile si obiceiuri,au mai fost introduse si cele ce ajunsesera la auzul
Domnului in urma proceselor, si pe care acesta le numeste povete. Acest fapt se petrecea mai
ales in Divan,unde se discutau diverse chestiuni si se luau hotarari,deci ceea ce practica
judecatoreasca arata ca este necesar.
Dina analiza textelor mai reiese ca autorii codului aveau intense cunostinte juridice,caci
cunosteau lucrarile lui Montesquieu - L’esprit des lois”, lui Beccaria – “Dei delitti e delle pene”,
Instructiunile Ecaterinei a II-a.

APLICAREA PRAVILEI

Dupa incetarea domniei lui Ipsilanti s-a pus intrebarea daca se va mai aplica pravila si
randuielile stabilite de aceasta. Sfatul marilor boieri din Divanul domnesc a intrebat pe noul
domn Nicolae Caragea daca gaseste de cuviinta sa urmeze pravila lui Ipsilanti, acesta aratand
printr-un pitac din 25 octombrie 1782 ca acel cod fusese alcatuit cu sfat de la Obste si intareste
prin porunca sa oranduirea.
Ea s-a aplicat pana la 1 septembrie 1818,cand a fost pusa in aplicare Legiuirea Caragea.
Pravila nu a fost expres abrogata,ci tacit prin dispozitiile contrare inscrise in noua lege. Dupa ce
Legiuirea a intrat in vigoare,a ramas totusi sa mai fie aplicata pravila lui Ipsilanti pentru chestiuni
care au avut loc cat era in vigoare,in special in materia succesiunilor,a hotarniciei,a zestrei.
De la 1 decembrie 1865 ea a fost abrogata de Codul Civil,care prin art 1911 abroga pe langa
Codul Calimah si Legiuirea Caragea,orice alte legi anterioare.

CONSIDERENTE GENERALE

Cuprinde dispozitii diverse de oragnizare judecatoreasca,procedura, drept civil,penal. Era un


fel de indreptar,o calauza in diferite materii ale dreptului , si anume acelea de care se simtea cea
mai mare trebuinta.
Pravila lui Ipsilanti, faurita de clasa dominanta pentru apararea pozitiilor sale, cuprinde o
suprastructura juridica care disipa conceptiile feudale,privilegiile clasei stapanitoare, randuielile
pentru exploatarea celor de jos si printre care incep sa isi faca loc noile tendinte si principii ce
vor intra apoi in legiuirile burgheze.
In introducerea acestei pravile,ediatata de Academia din Grecia , profesorul Zapos socoteste ca
produs al culturii grecesti si o caracterizeaza ca fiind “cel dintai cod insemnat grecesc din
Codurile mai noi.”Aceasta parere nu este insa una justa caci pravila nu a fost facuta de
greci,cuprinzand obiceiuri juridice romanesti si fiind un produs al culturii tarii noastre.
Examinind-o sumar,pravila lui Ipsilanti are insusiri apreciabile,atat ca redactare, cat si ca fond.
Textul romanesc este destul de bun, daca se tine cont de starea limbii de atunci. Textul grecesc
este in parte mai bun pentru ca limba greaca era mai formata pentru a exprima notiuni
juridice.Cu toate acestea, textul romanesc este deseori mai clar si in orice caz mai usor de inteles.
Din punctul de vedere al fondului ea cuprinde o seama de randuieli noi, atat ca organizare
judiciara,procedura de judecata,incercari de a se respecta dreptul, cat si pentru randuielile mai
favorabile clacasilor si in general celor ce muncesc, precum si reguli referitoare la drepturi si
datorii. Aproape toate aceste prevederi erau dictate de interesele clasei stapanitoare de a-si spori
productia si de a-si asigura foloasele.
Aceasta pravila are insa si multe lipsuri si imperfectiuni,mai ales daca e comparata cu alte
legiuiri. Cercetandu-se insa tot cuprinsul si lunad in considerare imprejurarea in care a fost
adoptatat, ea reprezinta totusi un progres.

CONCLUZIE
Pravila este o manifestare a dreptului nostru de a intocmi condici de legi,ceea ce reprezenta
foarte mult pentru acele timpuri, deoarece acest drept nu mai fusese exercitat de mai bine de un
secol si fusese acum redobandit gratie sprijinului rusesc.

Totodata ea constituie si o incercare de a impiedica introducerea regimului capitulatiilor, regim


care ar fi insemnat o mare nedreptate.

Daca Academia din Grecia, prin profesorul Zapos il considera cel mai insemnat cod grecesc
mai nou, adevarul este asadar ca ,desi imbraca in parte haina greceasca, Pravilniceasca condica
este o legiuire romana,iar noi suntem indreptatiti sa o socotim intre codurile noastre cele mai noi
si mai avansate,raportandu-ne la momentul aparitiei sale.

BIBLIOGRAFIE
Colectivul pentru vechiul drept roman al academiei RPR, condus de academicianul Andrei
Radulescu, Pravilniceasca condica,Editura Academiei Republicii Populare Romane,1954