In studierea dezvoltarii stiintei juridice romanesti nu poate fi evitat unul din intemeitorii filozofiei dreptului in Romania,sociologul,filosoful Eugeniu Sperantia.

Preocupat de mai multe domenii ale stiintei sociale,in domeniul stiintelor juridice porneste de la idea ca dreptul reprezinta o realitate sociala.Din acest motiv,ginditorul afirma ca sociologia si stiintele sociale speciale pot furniza o bogata informatie necesara cunoasterii vietii juridice.E.Sperantia intr-o anumita masura balanseaza intre sociologie si drept,aducind elemental sociologic in drept si elemental juridic in sociologie. Mentionez cele mai semnificative lucrari ce tin de domeniul filozofiei dreptului,si anume: 1.Principii fundamentale de filozofie juridical (1936) 2.Introducere in filozofia dreptului (1946) 3.Viata,spirit,drept si stat (1938) Din activitatea sa filosofico-juridica putem delimita citeva probleme cheie care au fost abordate de ginditor.: -contributia sa la conturarea statului dreptului ca stiinta -aprecierile cu privire la opera de legiferare si autoritatea legii -combaterea teoriilor rasiste privind dreptul -raportul dintre drept subiectiv si drept obiectiv -preocuparea de a descoperi legile obiective ale evolutiei dreptului. Citeva dintre ele le gasim si aici. Ginditorul constata ca in sec XIX folozofia dreptului a fost contestata de triumful efemer al materialismului si de tiumful indreptatit al empirismului,si incearca sa-si aduca contributia sa la reabilitarea filosofiei dreptului.El porneste de la idea ca a cauta cauza,originea si istoria dreptului in genere,este cercetare stiintifica;pe cind a cauta posibilitatea principala si destinatia generala,aceasta e cercetare filozofica. E.Sperantia incearca sa contureze obiectul filosofiei dreptului care are sarcina de a stabili fundamental finalitatii si justificarii morale,esenta si factorii determinanti ai dreptului si al enciclopediei juridice care se ocupa de problemele unei introduceri in filozofia dreptului. Problemele: 1.definitia dreptului ca realitate sociala; 2.clasificarea dreptului; 3.originea si evolutia istorica a dreptului; 4.principii ideologice care justifica autoritatea sau obligativitatea dreptului; 5.istoria doctrinelo generale si filosofice in drept; Ginditorul incearca sa demonstreze importanta filosofiei dreptului in activitatea juridica practica,in crearea dreptului si aplicarea lui.Legislatorul trebuie sa aiba in vedere nu numai prevederile legale dar si valorile filosofice. Societatea creaza legi.E.S a incercat sa demonstreze ca elaborarea normelor este un fenomen firesc in viata sociala.El sustine ca ele propun o unitate de scopuri,valori,necesitati care trebuiesc respectate in interiorul colectivitatii omenesti,dar si o necessitate de supunere la norme,necesitate ce exista in oameni.Necesitatea normei in viata sociala se datoreaza faptului ca spiritul proiecteaza spontan in afara procedeul pe care-l foloseste pentr obtinerea ordinei si armoniei din sine insusi.Norma introduce in viata sociala exigentele ratiunii sau a spiritului armonizat cu sine insusi. E.S. incearca sa propuna o definitie logica a dreptului insa pentru a reusi acest lucru el se vede nevoit sa delimiteze dreptul de alte tipuri de norme sociale,deoarece norma sociala este genul iar dreptul este specia.Ginditorul nu accepta ca deosebirea ar fi sanctiunea sau modalitatile ei deoarece ele exista si la alte categorii sociale.Dar si chiar daca am incerca sa acceptam aceasta delimitare,am avea 2 neajunsuri sau greseli:am creea impresia ca normele juridice si cele nejuridice au aceeasi esenta si ca sanctiunea este momentul essential al dreptului..Deci definitia cea mai apropiata de adevar ar fi:dreptul este forma sub care conditiile de viata ale societatii sunt realizate prin forta de constringere a statului.(se pune accentual pe viata sociala;conditiile vietii sociale sunt asigurate si se sprijina pe forta unei autoritati organizate) E.S. clasifica normele juridice: -cardinale,destinate sa garanteze existenta vietii sociale -adventive,destinate sa asigure existenta si aplicarea normelor cardinale. In aceasta clasificare el incearca sa determine cauzele necesitatii normelor juridice.Adversitatea interumana este principala iar in lipsa acesteia normele juridice nu ar fi necesare. Ginditorul considera cea mai adecvata definitie a dreptului,in sens de drept obiectiv si care diferentiaza normele juridice de cele sociale:dreptul este un system deductiv de norme sociale destinate ca,printr-un minimum de justitie realizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup social determinat. Aici putem observa lipsa sanctiunii si a oricarei amintiri despre caracterul coercitiv al dreptului. Rolul interesului in drept.

Ginditorul sustine ca toate raporturile sociale au la baza anumite valori care atrag subiectele acestor raporturi.Lucrurile fara valoare nun e intereseaza,nu exista pentru noi iar ceea ce are valoare noi vrem sa posedam.Orice interes este tendinta posesiunii unei valori.E.S. diferentiaza valori conceptuale nelimitate care pot fi satisfacute oricui si valori materiale care sunt limitate si care provoaca competitie intre oameni si care da nastere conflictelor intre oameni.Acest conflict pune in pericol raporturile sociale,deci de aici rezulta ca societate are nevoie de niste norme care sa opreasca aceasta competitie(dar nustiu daca vreodata o sa fie posibil acest lucru.oamenii mereu au fost si vor fi in competitie in orice domeniu al vietii.) sau macar sa micsoreze efectele secundare. Drept-morala Morala este un total de norme ale carei principii sunt impuse in exclusivitate de convingerile persoanale si au consens colectiv datorita identitatii formale a spiritului uman.Pentru ginditor morala este rationala obligatoriu..De ici rezulta ca este o asemanare intre normele morale si cele juridice,ambele presupun o derivatie logica dar le deosebeste scopul.Normele morale nu au drept scop maxima sociabilitate.Aici persoana e interesata de faptul ca actiunile sale stau in armonie logica cu anumite principii si norme in care ea crede. Definitie:morala,e un total de norme generale ale conduitei practice personale care se impun constiintei ca absolute valabile si implica excluderea oricarei contraziceri.E.S. recunoaste rolul important al moralei in viata sociala,mai ales ca un factor decisive in educarea oamenilor in spiritual respectarii legilor. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv-raport. Dreptul obiectiv:dreptul este un system deductiv de norme sociale destinate ca,printr-un minimum de justitie realizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup social determinat. Dreptul subiectiv:interes garantat printr-o norma sociala.Are 3 elemente: 1.interesul 2.obiectul interesului 3.garantarea interesului printr-o norma. Ginditorul recunoaste ca exista dovezi suficiente care sa demonstreze faptul ca poate exista norme ce apara interesele individuale independente de atitudinea societatii.aceste norme tot fac parte din drept deoarece provin din ratiunea umana.De asemenea E.S. specifica ca aceste norme,acest drept nu fa vi recunoscut niciodata de dreptul obiectiv deoarece este o creatie a societatii pentru societate si are drept scop un maximum de sociabilitate posibila. In afara de cele 3 elemente are si 3 conditii: 1.un subiect de drept; 2.un organ care garanteaza; 3.o eventuala si posibila lezare impotriva careia intervine garantia. Drepturi subiective: -efective,care sunt interesele garantate prin norme -conjecturale,care sunt niste credinte pur teoretice pe baza carora cineva poate avea proiectul unui drept dar nici intr-un caz in sens direct.Dar asta nu inseamna ca sunt lipsite de importanta.ele stau la baza transformarilor radicale ale realitaii sociale.Drepturile subiective fac ca dreptul obiectiv sa se aplice,sa traiasca.Mai intii apare interesul individual iar pentru organizarea lui apare norma.Aceasta garantind unele interese individuale le trasforma in drepturi subiective.Deci pina nu apar interese dreptul obiectiv este steril.Dreptul obiectiv exista pentru a consacra si apara dreptul subiectiv. Legiferarea E.S incercind sa explice obligativitatea normelor adoptate de legislator recurge la insusi legislatorul. Legea este produsul vointei tuturor. Adevarata libertate apare atnci cind individual se supune legii,deoarece numai asa actioneaza conform propriei vointe. Scopul activitatii legislatorului e ca dreptul sa actineze in interesul pacii sociale Dreptul pozitiv. El porneste de la premise ca dreptul nu este ceva neschimbator ci apare ca un organism viu,in continua crestere.De asemenea atrage atentia asupra influentei transformarilor mediului social asupra diferitelor laturi ale dreptului. Este de mentionat ca E.S. a incercat sa descopere legile evolutiei dreptului.El evidentiaza 14 legi ce guverneaza acest process dar care pot fi reduse la 2: 1.Legea evolutiei dreptului,analog cu orice process vital. 2.Legea afirmarii progressive a dreptului,impreuna cu acea a spiritualitatii omenesti. Problema statului. Statul este prin originea sa o dezvoltare,o amplificare a nevoii de justitie.Statul tinde sa devina un scop in sine.Scopul principal si fundamental al statului dupa E.S. este de a asigura si apara aplicarea consecventa a

unui anumit ansamblu de principii referitoare la viata sociala,adica realizarea unei justitii conceputa intr-un anumit mod. Semnificatia operei de filosofie a dreptului a lui E.S. consta in contributia sa la intemeierea unei asa discipline in Romania si in legitimarea locului si rolului ei in cadrul disciplinelor filosofiei si dreptului,in stiinta si cultura romaneasca.