18.02.

2014
Curs 1
Examen scris.
Dreptul administrativ este o ramura a dreptului public,alaturi de dreptul constitutional international
public financiar,dreptul uniunii europene. Inca din antichitate, s-a fundamentat existenta a doua mari
ramuri ale dreptului,cel public si cel privat distinctia dintre ele regasindu-se in adagiul lui Ulpian :
publicum just est quod ad statum rei romanae spectat,privatum est quod ad singulorum pertinet.
Aceasta inseamna ca dreptul public este cel care studiaza viata statului,a cetatii, raporturile intre
cetate si cetatean pe cand dreptul privat cerceteaza dr intre particulari.
Institutia fundamentala a dr adm este administratia publica,etimologic cuv adm provine din prepozitia
ad,care inseamna la si minister care inseamna servitor,ea fiind de la inceput conceputa ca o
actiune in supusenie,ca o activitate prin care anumite structuri duc la indeplinire deciziile luate de alte
structuri. Administratia este o componenta a puterii executive,una din cele trei clasice puteri ale
statului,alaturi de puterea legiuitoare si cea judecatoreasca. Teza existentei in stat a 3 puteri,a fost
fundamentata pt prima data in antichitate de catre Aristotel,si dezvoltata ulterior de catre Montesquieu
in lucrarea despre spiritul legilor. Teoria *separatiei puterilor in stat*,este una din teoriile pe care s-a
cladit gandirea juridica si politica moderna,alaturi de teoria *contractului social* si teoria *drepturilor
naturale*. Ideea de separare a puterilor,s-a nascut in perioada absolutismului monarhic,in care
prerogativele celor 3 clasice puteri erau concentrate intr-o singura mana,cea a monarhului. S-a
constatat,un fenomen existent in toate timpurile anume,acela care detine puterea,are tendinta
naturala sa abueze de ea,de aceea ptr a stopa abuzulputerea trebuie sa opreasca puterea,adica
puterile sa fie incredintate unor titulari diferiti care sa se controleze si sa se contracareze reciproc.
Precizam insa, ca niciodata si nicaieri puterile nu au fost complet separate una de cealalta,ca
intotdeauna a existat o colaborare care sa realizeze echilibrul necesar functionarii unui stat.
Mai mult chiar,exista autoritati publice,care apartin unei puteri,dar realizeaza prerogative specifice
altei sau altor puteri. Ex: seful statului,indiferent de forma de guvernamant(republica sau
monarhie),apartine puterii executive. Peste tot in lume insa,el este cel care promulga legile adoptate
de Parlament,act care semnifica investirea legii,cu forta juridica obligatorie pentru toti. Dreptului de a
promulga legea,ii corespunde cel de a se opune promulgarii utilizand proceduri specifice fiecarui stat.
Ex: in Romania,Presidinte poate fi sa sesizeze CCR,in cadrul controlului prealabil sau a priori de
constitutionalitate,atunci cand considera ca legea prezinta vicii de constitutionalitate,fie sa ceara
Parlamentului reexaminarea legii,daca o considera inoportuna.
Ex: De asemenea seful statului,peste tot in lume este cel care acorda gratierea individuala,si de regula
numeste judecatorii,exercitand astfel atributii in sfera puterii judecatoresti. Mai mult chiar,incepand cu
secolul 20 au aparut in statele moderne,autoritati publice care au caracter autonom si nu se pot
incadra prin statutul lor,in niciuna din cele trei clasice puteri. Ex: CCR,este singurul organ special si
specializat de jurisdictie constitutionala din Romania,cu misiunea de a garanta suprematia constitutiei.
Ea nu apartine insa puterii judecatoresti,pentru ca justitia in Romania se exercita numai de ICCJ,si de
celalalte instante judecatoresti prevazute de lege.(Judecatorii,tribunale si curti de apel)
Aceste realitati,au determinat ca principiul separatiei puterilor in stat,sa nu mai fie reglementat expres
in constitutiile adoptate in a doua jumatate a sec 20,cum erau pana atunci,ci cum s-a procedat si
cu,constitutia Romaniei,in varianta sa initiala. Abia prin legea de revizuire din 2003 (legea 429/2003),a
fost consacrat acest principiu,prin art. 1 alin.4,conform carui:statul roman,se organizeaza conform
principiului,separatiei si echilibului puterilor in stat-legislativa-executiva-judecatoreasca,in cadrul
democratiei constitutionale. Autoritatile publice,care realizeaza prerogativele celor trei puterii in stat
sunt reglementate in titulul 3,care s.n. Autoritati publice,in urmatoarea structura:
1. Parlamentul,care este definit ca organ reprezentativ al poporului roman,si unica autoritate
legiuitoare a tarii.(cap1)
2. Presedintele (cap 2)
3. Guvernul (cap3)
4. Raporturile Parlamentului cu Guvernul(cap4)
5. Administratia publica (cap 5)
6. Autoritatea judecatoreasca (cap 6)

Autoritatile publice,de rang constitutional care nu se incadreaza si in clasica trinitate a puterilor,avand

caracter autonom sunt reglementate in constitutie,fie in alte titluri,fie in titluri separate. Ex: Avocatul
poporului,care este autoritate autonoma cu misiunea de a supraveghea respectarea drepturilor si
libertatilor persoanelor fizice,e reglementat in constitutie in titlul2,referitor la drepturile,libertatile si
indatoririle fundamentale. CCR,e reglementata distinct in titlul 5,iar curtea de conturi,data fiind
misiunea sa de a controla modul de formare,administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale
statului,si ale sectorului public este reglementata in titlul 4 privind economia si finantele publice.
Definitia dreptului administrativ
Este acea ramura a dreptului public care reglementeaza raporturile din sfera administratiei publice active,raporturile cu alte
autoritati publice cu particularii cele care privesc organizarea si functionarea administratiei precum si cele de natura
conflictuala dintre administratie pe de o parte si cei vatamati in drepturile si interesele lor legitime pe de alta parte.
Dreptul administrativ reglementeaza doua categorii de relatii sociale si anume prima :
a) cea care concretizeaza cele trei dimensiuni cele 3 categorii ale administratiei publice in sistemul constitutional legal actual si
anume :
- executarea legii
- emiterea de acte normative cu o forta juridica inferioara legii sau egala cu a legii(ordonantele de Guvern),
- prestarea de servicii publice in limitele legii.
b) cele de natura conflictuala care i-au nastere intre autoritatile administratiei publice si cei vatamati in drepturile si in interesele
lor legitime.
Dreptul administrativ este o ramura de drept care apare mai tarziu comparativ cu alte ramuri ale dreptului (dreptul civil spre
exemplu) .In tara noastra putem vorbi despre aparitia acestei ramuri de drept odata cu regulamentele organice,desi normele de
drept administrativ au existat inca din perioada medievala respectiv organizarea administrativ-teritoriala a tarilor romane(Tara
Romaneasca,Moldova si Transilvania).
Dreptul administrativ desi este o ramura a dreptului public se delimiteaza de celelalte ramuri ale dreptului public nu numai prin
obiectul de reglementare ci si prin modul de aplicare.
1)Delimitarea dreptului administrativ de dreptul constitutional
In timp ce dreptul constitutional cuprinde totalitatea normelor de organizare interioara a statului si de guvernare a raporturilor
statului cu persoanele fizice si juridice,dreptul administrativ cuprinde norme juridice prin care se reglementeaza organizarea si
functionarea administratiei publice,raporturile juridice dintre autoritatile administrative precum si raporturile dintre aceste
autoritati si particulare.
Astfel in timp ce dreptul constitutional reglementeaza modul de formare a Guvernului,dreptul administrativ reglementea modul
de lucru al Guvernului precum si actele juridice adoptate de acesta.
2) Delimitarea intre dreptul administrativ si dreptul financiar
Spre deosebire de dreptul administrativ care reglementeaza printre altele organizarea si functionare organelor administrative
publice cu atributii financiare,dreptul financiar cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza modul in care sunt
realizate veniturile bugetului de stat si ale bugetelor locale precum si destinatia acestora.
3) Delimitarea dintre dreptul administrativ si dreptul penal
In timp ce dreptul administrativ reglementeaza raporturile dintre organele administratiei publice si particulari precum si
sanctiunile aplicabile celor care incarca normele de drept administrativ ,dreptul penal reglementeaza modul de sanctionare al
celor care savarsesc fapte prevazute de legea penala si anume infractiuni .In dreptul administrativ sanctiunile au preponderent un
caracter pecuniar (amenda) , in timp ce in dreptul penal intalnim sanctiuni privative de libertate.
4) Delimitarea dintre dreptul administrativ si dreptu procesual penal si civil
Dreptul procesual civil si penal reglementeaza regulile dupa care instanta de judecata solutioneaza conflicte juridice in materie
penala sau civila , in timp ce pentru dreptul administrativ normele procesuale sunt unele exceptii mai putin reglementate.
Cu toate ca exista deosebiri intre ramurile dreptului public indeosebi in ceea ce priveste obiectul reglementarii constatam insa si
existenta unor asemanari cum ar fi,astfel cel putin unul dintre subiectele raporturilor este statul si de aici consecinta ca subiectele
raportului juridic nu se afla pe pozitie de egalitate.
Deasemenea atunci cand ne referim la autoritati publice ,observam ca toate actioneaza in regim de putere publica.
Obiectul dreptului administrativ
In literatura de specialitate s-au conturat trei mari curente :
1)primul curent este cel care promoveaza teza unicitatii potrivit careia administratiei publice ii este aplicabila o singura ramura
de drept si anume dreptul administrativ.
2)al doilea curent este cel al pluralitatii potrivit caruia administratiei publice ii sunt aplicabile doua categorii de norme juridice
si anume : norme ale dreptului public si normele ale dreptului privat.
3)cel de-al treilea curent potrivit careia dreptulului administrativ se aplica nu numai administratiei publice ci si activitatilor de
natura administrativa realizate de alte organe de stat ,ne referim astfel la administratia mijloc de realizare a competentei evocata
de Scoala de la Cluj

Scopul administratiei
Scopul administratiei il reprezinta satisfacerea interesului general fapt care presupune ca autoritatile administrative sa dispuna
pe deoparte de anumite mijloace iar pe de alta parte sa detina anumite prerogative si o pozitie de superioritate fata de cei
administrati.
Daca raporturile dintre particulari se bazeaza pe egalitate juridica raporturile dintre administratie si cei administrati presupune o
inegalitate juridica in sensul caracterului supraordonat al autoritatii administrative.
Regimul juridic specific administratiei este generat de prerogativele exorbitante pe care le detine administratia.Dreptul
administrativ se caracterizeaza in principal prin existenta unor drepturi exorbitante recunoscute administratiei ,drepturi care sunt
calificate ca prerogative de putere publica.
Puterea publica desemneaza drepturile speciale de care dispune orice autoritate a administratiei publice si implicit orice autoritate
publica in vederea exercitarii atributiilor sale si pentru satisfacerea interesului public.
Prin notiunea de interes public putem desemna necesitatile materiale si spirituale ale cetatenilor la un moment dat interesul
public vizeaza interesul intregii colectivitati in genere.Administratia publica se desfasoara in regim de putere publica care
presupune ansamblul unor prerogative cu care sunt investite autoritatile administrative si prin intermediul carora interesul public
dobandeste proeminenta fata de cel privat.
Regimul juridic specific administratiei fiind generat de prerogativele pe care aceasta le detine implica de exemplu : dreptul de
executare silita ,dreptul de expropiere , dreptul de politie administrativa .
Organizarea statala reflecta necesitatile ce trebuiesc satisfacute in cadrul sistemului social,iar valorile pe care le realizeaza
autoritatea statala sunt valori politice ,stabilite potrivit specificului organizarii societatii.Aceste valori privesc satisfacerea
trebuintelor de interes general intr-un regim de putere publica.Regimul de putere publica este factorul comun pentru toate
autoritatile publice nu numai pentru cele administrative si are drept specific :
- niciun act sau fapt administrativ nu poate depasi litera si spiritul legii deci impune principiul egalitatii.
- aplicarea legii se realizeaza prin adoptarea de acte normative .
- fixeaza ierarhic fiecare autoritate in functie de sarcini si competenta.
Exercitarea puterii publice are loc in interes public .Presupune pe deoparte consacrarea legislativa a nevoilor sociale fapt care
presupune ca au autoritate administrativa sa nu desfasoare o activitate daca nu este reglementata juridic chiar daca ar fi de interes
public.
Pe de alta parte pentru satisfacerea unui interes public este necesara competenta unei autoritati adica dreptul si obligatia sa
legala de actiona in acest sens.
Principala misiune a adminsitratiei publice este satisfacerea nevoilor sociale care se manifesta la un moment dat si ca interese
politice.
Autoritatile administratiei publice stabilesc prioritatile si organizeaza sau autorizeaza activitatile pentru satisfacerea interesului
public tinand seama si de programul politic al partidelor aflate la guvernare precum si de coordonatele legislative stabilite de
aceste forte politice.
Existenta unui regim de putere publica nu trebuie inteleasa in sensul ca particularii n-ar avea nici o cale de a se plange de
masurile dispuse de administratie atunci cand acestea sunt luate cu abuz de putere si vatama drepturi si interese legitime ale
cetateanului.Intr-o astfel de situatie cel vatamat se poate adresa instantei prin intermerdiul conteciosului administrativ(legea
554/2004 a conteciosului administrativ republicata).
Definitia si trasaturile administratiei publice
Notiunea de admn publica este definita in 2 acceptiuni:
a)o prima acceptiune este in sens formal organic-termenul evoca un ansamblu de autoritati,institutii,structuri administrative in
acceptiunea lato sensu a termenului care desfasoara activitati de natura administrativa
b)in sens material functional termenul evoca modalitatile concrete prin care se realizeaza activitatea administrativa ,respectiv acte
juridice ,fapte si operatiuni materiale administrative sau prestatoare de servicii publice
Reunind cele 2 sensuri definim administratia publica astfel : ea reprezinta o activitate desfasurata de presedintele
Romaniei,Guvernul ,ministerele si alte organe ale administratiei centrale de specialitate,prefectul si organele administratiei
publice locale prin care in regim de putere publica se duc la indeplinire legile sau in limitele legii se presteaza servicii publice.
Trasaturile :
-este o activitate desfasurata de un ansamblu de autoritati si institutii denumite generic autoritati sau organe ale
administratiei publice dupa cum urmeaza:
I. La nivel central
1.Presedintele + Guvernul = care sunt cei 2 sefi ai executivului care este bicefal sau dualist
In Romania,ca si in Franta, intalnim un bicefalism al executivului adica acesta are 2 capete ,2 sefi,unul este presedintele (un
organ unipersonal) si celalalt este Guvernul (care este un organ colegial sau pluripersonal).In Franta care are un regim politic
semiprezidential tipic bicefalismul executivului este reprezentat de presedinte si primul ministru.
Regimul politic din Romania este un regim semiprezidential atenuat sau parlamentarizat in sensul ca atributiile care revin
presedintelui intr-un semiprezidentialism tipic sunt exercitate cu aprobarea Parlamentului,la propunerea Guvernului,Parlamentul
fiind declarat organ reprezentativ suprem al poporului roman.
2.Organele administratiei centrale de specialitate care sunt reprezentate de :
-ministere care se organizeaza si functioneaza numai in subordinea Guvernului
-alte organe centrale de specialitate care se pot organiza in subordinea Guvernului( altele decat ministerele)
-in subordinea unui minister

-ca autoritati centrale autonome

II.La nivel judetean -nivelul judetean reprezinta singurul nivel intermediar existent intre nivelul central si nivelul de baza
reprezentat de comune si orase (municipii).
Romania este organizata astfel sub aspect administrativ ca avand un nivel de baza si unul intermediar,existand discutii privind
infiintarea celui de al 2 lea nivel intermediar : regiunea.Acest lucru presupune insa revizuirea Constitutiei pentru ca organizarea
administrativ-teritoriala a tarii este reglementata prin art.3(3) al acesteia.
La nivel judetean avem atat o administratie de stat (statala sau etatica)precum si o administratie publica autonoma exercitata de
autoritati publice alese de colectivitatile locale prin vot universal ,egal ,direct ,secret si liber exprimat.
La nivel judetean gasim administratia de stat care este reprezentata de prefect si de serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor si celorlalte organe ale administratiei centrale de specialitate.(inspectorate,agentii etc)
In al doilea rand ,avem o administratie publica autonoma reprezentata de consiliile judetene care sunt organe cu caracter
deliberativ ,presedintii consiliilor judetene care sunt organe cu caracter executiv,si sunt regii autonome,societati
comerciale,institutii publice aflate in subordonarea /coordonarea consiliilor judetene.
III.La nivel local(nivelul de baza)
-consiliile locale care sunt organe deliberative
-primarii care ca si presedintii consiliilor judetene sunt organe executive
-regii autonome,societati comerciale,institutii publice care se afla sub coordonarea/subordonarea autoritatilor
deliberative,autoritatilor autonome locale
Precizam ca administratia publica realizeaza nu numai autoritatile publice ci si diferite structuri private/agenti privati care au fost
autorizati prin lege sa presteze anumite servicii catre cetateni ,care desfasoara o activitate de interes sau utilitate publica.
Rezulta ca administratia publica din punct de vedere al naturii sau statutului juridic al organelor care o presteaza este realizata de
2 categorii de organe sau autoritati :
a)organe sau autoritati publice care apartin statului sau unitatilor administrativ-teritoriale care in limbajul de drept public sunt
evocate prin sintagma sau denumirea de persoane juridice sau morale de drept public.Unitatile administrativ-teritoriale ca si statul
de altfel si autoritatile acestora sunt calificate de lege ca fiind persoane juridice de drept public.(legea nr 215/2001)
b)structuri private sau agenti privati autorizati potrivit legii sa presteze anumite servicii publice ,sa desfasoare o activitate de
interes public;ele sunt denumite in doctrina interbelica drept stabilimente de utilitate publica ,in vreme ce prima categorie era
evocata prin forma stabilimente publice.
- are 2 forme de concretizare a activitatii sale ,respectiv :
a)executarea legii
b)prestarea de servicii publice in limitele legii
Notiunea de executare a legii presupune atat forme /mijloace /proceduri prin care legea este pusa efectiv in executare ,cat si
adoptarea de acte juridice cu forta inferioara legii care au aceeasi finalitate de a executa in concret legea/de a pune in executare
legea. ex:hotararile Guvernului potrivit art 108(2) din Constitutie se adopta pentru organizarea executarii legilor.Acelasi rol au si
celelalte categorii de acte juridice emise sau adoptate de alte autoritati administrative cum ar fi hotararile consiliilor
judetene,locale ,ordinele ministrilor etc prin care se pune in concret/in executare legea.
Cele 2 componente ale actiunii adminstratiei au determinat doctrina sa se exprime in sensul ca administratia publica are un dublu
caracter prestator si prescriptiv.Aceasta inseamna ca ea presteaza /executa anumite activitati pentru cetateni sau prescrie ,adica
reglementeaza modul in care legile trebuie puse in executare.Mai mult chiar,Guvernul care este clasicul executiv dispune potrivit
articolului 114 din Constitutie de o delegare legislativa,adica de atributul de a adopta acte normative cu forta legii numite
ordonante,care pot fi simple sau de urgenta.
Serviciul public reprezinta modalitatea traditionala de concretizare a activitatii administratiei ,dreptul administrativ insusi fiind
definit/caracterizat multa vreme ca fiind un drept al serviciilor publice.
Serviciul public reprezinta o activitate desfasurata de un organ public sau de un agent privat autorizat de un organ public prin care
se satisfac nevoi sociale de interes public.
Atunci cand statul,prin autoritatile sale,transfera unui particular dreptul de a presta diferite servicii publice el isi conserva un
drept de a supraveghea modul in care particularul realizeaza acest lucru respectand legea si realizand scopul/finalitatea actiunii pe
care a transmis-o spre executare unui agent privat.Atunci cand considera ca activitatea acestuia excede legii/nu corespunde legii
sau nu isi realizeaza scopul poate sa aplice anumite sanctiuni care pot merge chiar pana la suspendarea sau suprimarea dreptului
de a isi desfasura in continuare activitatea.
Insasi Constitutia recunoaste existenta celor 2 forme de prestare a diferitelor publice/a unor servicii publice.ex:art 31(4) vorbeste
despre mijloacele de informare in masa ,publice si private;art 32(5) prevede ca invatamantul de toate gradele se desfasoara in
unitati de stat ,particulare si confesionale in limitele legii.
Atributia statului de a supraveghea/controla modul in care agentii privati autorizati isi desfasoara activitatea poarta denumirea de
politie administrativa,care se deosebeste ca semnificatie de acceptiunea curenta a termenului politie prin care se urmareste
asigurarea ordinii publice si in acelasi timp se aseamana cu aceasta avand rolul de a contribui la apararea starii de drept si
respectarea legii.
-administratia publica se realizeaza intr-un regim de putere publica acesta presupunand acele prerogative speciale
exorbitante de la dreptul comun cu care sunt investite autoritatile publice si prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul
public sau general atunci cand intra in contradictie cu interesul particular;de altfel preemptiunea interesului public asupra
celui privat este de esenta dreptului administrativ in general si a activitatii administratiei in particular

Organele care reglementeaza autoritatea publica sunt reglementate in capitolul 5 al titlului 3 din Constitutie care poarta
denumirea de "administratia publica" si este structurat in 2 sectiuni ,respectiv : administratia publica centrala de specialitate si
administratia publica locala.Existenta unui capitol cu aceasta denumire nu trebuie interpretata in sensul ca acestea sunt singurele
autoritati care desfasoara activitate de natura administrativa.Nu pot fi negate activitatile administrative ale
presedintelui,Guvernului reglementate in alte parti ale Constitutiei ,insa autoritatile reglementate in capitolul 5 presteaza exclusiv
activitate administrativa sustrasa jocului politic.
Din punct de vedere al competentei teritoriale, autoritatile administratiei publice sunt de 2 categorii ,unele care isi desfasoara
activitatea la nivelul tarii ,iar altele la nivelul unitatii administrativ teritoriale.Sub aspectul competentei lor materiale ,adica al
continutului atributiilor cu care sunt investite prin lege ,organele administratiei publice sunt de 2 categorii :
a)organe care exercita o competenta materiala generala care acopera toate domeniile ,situatie in care se afla presedintele,Guvernul
,administratia publica locala deliberativa si executiva ,prefectul
b)organe care exercita o competenta materiala de specialitate in anumite ramuri sau domenii ,categorie in care intra
ministerele,celelalte autoritati centrale de specialitate sau serviciile publice deconcentrate ale acestora.
De altfel,aceasta particularitate a statului lor rezulta chiar din denumirea primei sectiuni a capitolului 5 al titlului 3 ,respectiv"
administratia centrala de specialitate".
Administratia publica reprezinta o componenta a puterii executive fara a fi singura pe care aceasta o are.In doctrina clasica de
drept public se sustine ca puterea executiva isi concretizeaza activitatea prin 2 componente : administrarea care semnifica
realizarea nevoilor cotidiene ale cetatenilor si guvernarea care semnifica adoptarea deciziilor strategice pentru prezentul si
viitorul unui stat ,relatiile acestuia cu alte state si structuri internationale ,evolutia statului si deciziile preponderent politice care o
sustin.
Izvoarele dreptului administrativ
Notiunea de izvor de drept in teoria generala a dreptului are 2 acceptiuni:
a) in sens material ea evoca acele conditii obiective care determina nasterea unei norme juridice
b) in sens formal notiunea evoca modalitatile concrete pe care le imbraca dreptul existand izvoare formale scrise si nescrise
Izvoarele formale scrise ale dreptului:
1. Constitutia
Este lege fundamentala cu caracter suprem ,asezata in varful ierarhiei normelor juridice.
Art.1(5) prevede ca in Romania respectarea Constitutiei,a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.Aceasta norma cu un
continut identic pana la revizuirea din 2003 era situata in titlul 2 al Constitutiei,capitolul privind indatoririle
fundamentale.Urmare a revizuirii ea a fost clasata in primul articol al legii fundamentale care se numeste : "Statul roman" unde
regasim elementele definitorii pentru existenta acestuia(statului).
Unele din prevederile constitutionale reprezinta izvoare exprese ale dreptului administrativ ,ele reglementand institutii,principii
care apartin acestuia (ex: capitolul 5 al titlului 3 ) pe cand altele reprezinta izvoare implicite(fundamente constitutionale implicite
si exprese)ale acestei ramuri.
2.Legea ca act juridic al Parlamentului
Cuvantul "lege" are 2 acceptiuni :
a)lato sensu(in sens larg) el evoca orice act juridic obligatoriu pentru un subiect de drept ,indiferent de denumirea si de organul de
la care emana
b)stricto sensu(in sens restrans) el evoca actul Parlamentului care poarta aceasta denumire(Parlamentul mai adopta si alte acte
juridice : hotarari ,inclusiv cele prin care se aproba regulamentele)
Prin art.72 sunt consacrate 3 categorii de legi:
a)constitutionale
b)organice
c)ordinare
a) legile constitutionale sunt cele prin care se revizuieste sau se modifica legea fundamentala dupa procedura reglementata de
titlul 7 al ei
In principiu,orice prevedere constitutionala poate fi modificata cu exceptia celor care potrivit art.152 reprezinta limite ale
revizuirii,existand 3 categorii de astfel de limitari:
1.interdictia de a fi revizuite prevederile constitutionale privind:
-caracterele statului roman de stat national,independent,unitar si indivizibil
-forma republicana de guvernamant
-integritatea teritoriului
-independenta justitiei
-pluralismul politic
-limba oficiala
2.interdictia de a se realiza revizuiri care au ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ori a garantiilor
acestora
3.interdictia de a se revizui Constitutia pe perioada starii de asediu ,de urgenta sau de razboi
b) legile organice si ordinare
Intre ele exista atat asemanari ,cat si deosebiri de regim juridic.

Deosebiri de regim juridic:

-domeniul de reglementare :
legea organica reglementeaza acele materii prevazute expres si limitativ in Constitutie ,in art.73(3) sau in alte norme
constitutionale la care trimite litera "t" a textului;
legea ordinara reglementeaza celelalte materii pentru care Constitutia nu prevede adoptarea unei legi organice
-modalitatea de adoptare:
legea organica adoptandu-se cu majoritatea membrilor fiecarei camere(majoritatea absoluta) la fel ca si regulamentele camerelor
legile ordinare si celelalte hotarari se adopta cu majoritatea simpla (majoritatea membrilor prezenti din fiecare camera)
In sistemul constitutional romanesc legea ordinara este regula si legea organica exceptia.
Asemanari:
-promulgarea legii de catre presedinte(un atribut al fiecarui sef de stat,indiferent de forma de guvernamant- art.77 din const.) ->
termenul de promulgarea este de 20 de zile de la primire,iar in cazul in care s-a cerut examinarea legii de catre Presedinte sau
sesizarea Curtii Constitutionale termenul este de 10 zile de la data primirii legii revizuite sau a deciziei Curtii Constitutionale care
ii confirma constitutionalitatea
-publicarea in Monitorul Oficial care trebuie raportata la principiul "nemo censsetur ignorare legem"(nimeni nu se poata apara
invocand necunoasterea legii); obligatiei de a cunoaste legea ii corespunde dreptul cetateanului de a i se face legea cunoscuta prin
publicare
-intrarea in vigoare la 3 zile de la publicare daca in continutul legii nu se prevede o alta data ulterioara
-neretroactivitatea legii conform careia legea produce efecte juridice numai pentru viitor cu exceptia legii penale si a legii
contraventionale mai favorabile
Legile organice sau ordinare sunt izvoare ale dreptului administrativ in masura in care reglementeaza institutii specifice acestei
ramuri de drept.
Tema pentru seminar: Identificati in Constitutie prevederile care impun adoptarea unei legi organice.
3.Actele guvernului
Potrivit art.108 din Const. Guvernul adopta hotarari si ordonante.
a) Ordonantele Guvernului - sunt rezultatul procedurii delegarii legislative reglementate de art.115 din Const. care inseamna un
transfer de competenta din partea Parlamentului ca unica autoritate legiuitoare de a adopta acte juridice cu forta legii numite
"ordonante" de 2 tipuri: simple si de urgenta.
ordonantele simple(obisnuite)-presupun o lege speciala de abilitare prin care Parlamentul imputerniceste Guvernul sa le
adopte,in materii care nu fac obiectul unei legi organice;
rezulta ca ordonantele simple pot reglementa numai materii ale legilor ordinare;
in legea de abilitare se prevede obligatoriu domeniul si data pana la care Guvernul poate adopta ordonante,regula este ca
acestea nu se supun aprobarii Parlamentului decat daca legea de abilitare prevede expres acest lucru insa in practica ele se
aproba de Parlament intr-un termen prevazut in continutul legii de abilitare
ordonantele de urgenta-se adopta in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata cu obligatia pentru guvern
de a motiva urgenta in continutul ordonantei;
ele se supun intotdeauna aprobarii Parlamentului,neputand intra in vigoare decat dupa ce au fost depuse spre aprobare in
procedura de urgenta la camera care trebuie mai intai sesizata;
daca Parlamentul nu se afla in sesiune el se convoaca de urgenta in termen de 5 zile de la depunere;spre deosebire de ordonanta
simpla cea de urgenta poate reglementa si materii ale legilor organice,caz in care aprobarea ei de catre Parlament se va face cu
majoritatea absoluta specifica adoptarii unei legi organice;
Constitutia prevede anumite limite pentru ordonantele de urgenta: a) nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale ; b)nu
pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului,drepturile,libertatile si indatoririle fundamentale; c)nu pot viza masuri
de trecere silita a unor bunuri in proprietatea publica
Ambele tipuri de ordonante se semneaza de primul-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au sarcina punerii lor in
executare si se publica in Monitorul Oficial sub sanctiunea inexistentei in caz contrar.
b)Hotararile Guvernului
Au misiunea sa puna in executare legea ,ele fiind acte administrative prin care se exercita atributia specifica Guvernului de a pune
legea in executare.
Ele se supun ca si ordonantele regulilor semnarii,contrasemnarii si publicarii cu exceptia hotararilor cu caracter militar care se
comunica numai institutiilor interesate.
4.Actele administratiei centrale de specialitate
Poarta denumirea de ordine,instructiuni,precizari unele avand caracter normativ=produc efecte general obligatorii si sunt
opozabile erga omnes,iar altele caracter individual=produc efecte fata de un subiect determinat de drept.
Ele sunt acte administrative fiind ca si hotararile si ordonantele Guvernului izvoare pentru dreptul administrativ,dar si pentru alte
ramuri ale dreptului in functie de obiectul lor de reglementare.
5.Actele autoritatilor constituite la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale
-ordinele prefectilor
-hotararile consiliilor locale si judetene
-dispozitiile primarilor si ale presedintilor de consilii judetene

Sunt acte administrative,normative sau individuale obligatorii pentru subiectele de drept din unitatile administrativ-teritoriale
unde functioneaza autoritatile de la care emana
Izvoarele formale nescrise ale dreptului administrative 1.Obiceiul(cutuma)
Exista state in care obiceiului i se recunoaste valoarea de izvor de drept existand inclusiv constitutii
cutumiare (nescrise) ,cum au spre pilda Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si Israelul.
In Romania obiceiul nu a fost considerat traditional a reprezenta un izvor de drept.Actuala Constitutie
obliga la regandirea acestei viziuni avand in vedere existenta unor norme constitutionale care ii
consacra o forta juridica cum ar fi art.44 (7) potrivit caruia dreptul de proprietate obliga la respectarea
sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati precum si la respectarea tuturor
celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului.
Observam ca obiceul este asezat pe acelasi plan cu legea in ceea ce priveste obligatiile sau sarcinile
care deriva din continutul lor.Concluzia rezulta din interpretarea literara si gramaticala a
textului,conjunctia "sau" care leaga cele 2 concepte (lege sau obiceiul) conferindu-le aceeasi forta
juridica.
Art.120 reglementeaza principiile care guverneaza organizarea si functionarea administratiei publice in
unitatile administrativ-teritoriale,respectiv autonomia locala,descentralizarea,deconcentrarea
serviciilor publice si dreptul minoritatilor nationale de a isi utiliza limba natala in scris si vorbit in
relatiile cu administratia publica locala si cu serviciile deconcentrate ale ministerelor si celorlalte
organe ale administratiei centrale de specialitate.
Legea administratiei publice locale nr.215 din 2001 prevede ca autonomia locala are exclusiv caracter
administrativ si financiar iar prevederile care reglementeaza principiile de organizare si functionare a
administratiei publice in unitatile administrativ-teritoriale trebuie raportate la caracterele statului
roman de stat national,unitar,independent,indivizibil si suveran.
Autonomia locala nu poate genera sau justifica o autonomie politico-teritoriala ,dimpotriva o interzice
potrivit art.1 si 152 ale legii fundamentale.Autonomia locala poate genera anumite cutume care
trebuiesc respectate de autoritatile autonome ca si cand ar reprezenta veritabile norme juridice cu
consecinta sanctionarii autoritatilor autonome care le incalca cum ar fi : organizarea unor evenimente
in zilele in care oficial sunt declarate libere (nunti,targuri)care obliga autoritatile administrative sa-si
desfasoare activitatea pentru buna organizare a evenimentelor respective.
Pentru ca o norma cutumiara sa reprezinte un izvor de drept ea trebuie sa intruneasca mai multe
conditii si anume :
a)practica indelungata(repetabilitatea)
b)convingerea caracterului obligatoriu
c)sa reglementeze relatii din sfera administratiei publice
2.Jurisprudenta(practica instantelor judecatoresti)
Ca regula,nu este izvor de drept,desi hotararile judecatoresti influenteaza procesul de laborare,aplicare
si interpretare a dreptului.
In Franta,exista o jurisdictie administrativa distincta sau separata de jurisdictia judiciara de drept
comun exercitate de tribunale administrative in fruntea carora se afla o autoritate suprema numita
consiliul de stat.
Jurisprudenta (totalitatea hotararilor pronuntate)reprezinta in Franta o sursa de inspiratie pentru
dreptul administrativ francez despre care se spune ca este facut mai mult de judecator decat de
legiuitor.Influenta si rolul jurisdictiei administrative in crearea dreptului francez este evocata prin
sintagma "jurislator".
Si in Romania exista hotarari judecatoresti care reprezinta izvoare de drept.Astfel,Constitutia prevede
in art.126(3) ca ICCJ asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante
judecatoresti potrivit competentei sale.Atunci cand pe aceeasi problema juridica practica este
neunitara procurorul general poate promova un recurs in interesul legii care se solutioneaza de Inalta
Curte sectiile unite ,iar decizia pronuntata este obligatorie pentru toate instantele judecatoresti de la
data pronuntarii ei.
Legea contenciosului administrativ contine si ea dispozitii prin care transforma jurisprudenta in izvor
de drept.Este vorba de prevederea conform careia hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin
care se anuleaza in tot sau in parte acte administrative cu caracter normativ sunt general obligatorii si
au putere pt viitor,ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei atunci cand vizeaza acte ale

autoritatilor centrale si in Monitoarele Oficiale ale judetelor si municipiului Bucuresti atunci cand
vizeaza acte ale autoritatilor autonome locale.
Un act administrativ are caracter normativ cand produce efecte juridice general-obligatorii si este
opozabil erga omnes si caracter individual atunci cand efectele vizeaza subiecte determinate de
drept.Rezulta ca aceste hotarari judecatoresti sunt izvoare pentru dreptul administrativ.
Aceasta solutie juridica a fost influentata de regimul constitutional si legal al deciziilor Curtii
Constitutionale,astfel art.147 din Const. si legea nr.47 din 1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale prevad ca deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial ,iar de la
data publicarii sunt general obligatorii si au putere pentru viitor.
3.Doctrina(literatura de specialitate)
Nu reprezinta un veritabil izvor de drept ,insa ea este invocata si utilizata in procesul de aplicare ,dar si
de elaborare a dreptului.
Norma de drept administrativ
Ca orice norma juridica si ea reprezinta o regula de conduita generala,abstracta,cu caracter obligatoriu
a carei respectare si executare se asigura de buna voie ,iar in caz de nevoie prin interventia fortei de
constrangere a statului.Ca orice norma juridica si ea are o structura dihotomica formata din :
a)ipoteza - in care regasim imprejurarile in care se aplica norma,definitii,intelesul unor termeni,ea
putand fi :
-absolut determinata ->atunci cand legiuitorul(norma) descrie riguros conduita partii ,subiectul de
drept trebuind sa o aplice intocmai,ceea ce genereaza competenta legata
-relativ determinata -> cand conduita este prescrisa generic urmand ca subiectul care o pune in
executare sa decida modalitatile in care o va face
b)dispozitia - cuprinde miezul normei juridice adica prescriptiile privind conduita partilor,actiunile si
inactiunile pe care acestea trebuie sa le intreprinda
Exista 3 categorii de dispozitii respectiv:
-onerative->care impun o conduita
-permisive->care nici nu obliga,nici nu interzic
-prohibitive->care interzic
Intr-o viziune dihotomica dispozitiile pot fi :
-supletive->in sensul ca interzic sau obliga la o conduita
-permisive
c)sanctiunea - cuprinde consecintele/urmarile in cazul incalcarii normei, putand exista sanctiuni cu
privire la persoane,la bunuri,la acte juridice sau mixte
Din punct de vedere al formei de raspundere administrativa in care sunt dispuse/instituite exista:
sanctiuni specifice raspunderii administrativ-patrimoniale,raspunderii contraventionale si raspunderii
administrativ-disciplinare.
Raportul de drept administrativ este o relatie sociala reglementata in mod direct sau in mod
indirect urmare a aparitiei unui pact juridic printr-o norma de drept.Potrivit Const.actuale pot fi
indentificate mai multe categorii de raporturi:
a)raporturi de subordonare - care exista intre o autoritate publica aflata pe o pozitie de
superioritate juridica ,si un alt subiect de drept care ii este subordonat;subiectul supraordonat are mai
multe prerogative asupra celui subordonat,respectiv :
-dreptul de a ii organiza activitatea
-de a ii numi si revoca din functie conducatorii
-de a ii controla activitatea
-de a ii da instructiuni cu caracter obligatoriu
-de a aplica sanctiuni cu privire la acte si personal(ex: raporturile dintre Guvern si ministere)
b)raporturile de colaborare - care exista intre autoritati publice aflate pe aceeasi pozitie
juridica,care functioneaza autonom ,cum ar fi raporturile dintre 2 autoritati centrale autonome sau
dintre primar si consiliul local
c)raporturile de coordonare - prevazute si de art.122 conform caruia consiliul judetean coordoneaza
activitatea consiliilor comunale si orasenesti in vederea realizarii serviciilor de interes judetean

d)raporturile de tutela administrativa -prevazute si de art.123(5) conform caruia prefectul ca

reprezentat al Guvernului in teritoriu poate ataca la instantele de contencios administrativ actele
autoritatilor autonome locale ,ceea ce atrage suspendarea acestora
Trasaturile raporturilor:
a)unul din subiecte /partile raportului este calificat fiind vorba de o autoritate publica sau de un subiect
de drept privat autorizat sa desfasoare o activitate cu caracter public
b)relatiile sociale reglementate au ca obiect executarea legii sau prestarea de servicii in limitele legii
Teoria generala a activitatii administratiei publice
Autoritatile administratiei publice ca orice alte autoritati publice de altfel isi concretizeaza activitatea
prin acte juridice si prin diferite fapte si operatiuni materiale administrative direct productive sau
prestatoare de diferite servicii publice . Din punct de vedere al regimului juridic aplicabil unele din
formele de activitate ale administratiei publice sunt guvernate de norme ale dreptului public ca actele
administrative, contractele administrative, lucrarile si serviciile publice, iar altele sunt guvernate de
normele dreptului comun. Faptele si operatiunile administrative sunt unele producatoare de efecte
juridice, altele contribuie la producerea de efecte juridice de catre actele juridice ale administratiei; de
exemplu la baza emiterii (in cazul organelor unipersonale), adoptarii(in cazul organelor pluripersonale)
sau incheierii (in cazul actelor bilaterale sau multilaterale, al contractelor) se regasesc diferite acorduri,
avize, care sunt operatiuni administrative prealabile care ajuta la nasterea actului juridic, ceea ce a si
determinat doctrina sa le denumeasca acte pregatitoare sau ajutatoare.
Dintre toate formele de activitate cea mai importanta este actul administrativ. In perioada interbelica
erau identificate 2 categorii de acte juridice prin intermediul carora administratia publica isi concretiza
activitatea: prima categorie o reprezentau actele administrative de autoritate care erau actele
unilaterale ale puterii executive supuse normelor de drept public, iar cea de-a doua categorie era
constituita din actele de gestiune reprezentate de actele bilaterale sau multilaterale ale administratiei
supuse normelor de drept comun, respectiv contractele in sensul larg al termenului.
Actele unilaterale ale administratiei au fost evocate in perioada postbelica prin doua concepte :
a) Acte de drept administrativ, notiune care scotea in evidenta regimul juridic aplicabil lor care este
unul de drept administrativ
b) Actele administrative, notiune prin care se scotea in evidenta categoria de organe de la care
acestea emana, respectiv organele administratiei publice
In prezent conceptul care are o consacrare constitutionala este cel de act administrativ ; el este
prevazut in art. 52 care protejeaza dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, drept care,
alaturi de cel de petitionare, reglementat de art. 51, constituie categoria drepturilor-garantii. Textul
prevede in alin. 1ca persoana vatamata intr-un drept al sau sau interes legitim de o autoritate publica
printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri este indreptatita sa
obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei
Din interpetarea acestui text raportat la problemele actelor autoritatilor administrative rezulta
urmatoarea concluzie: textul foloseste atat notiunea de act administrativ care este forma tipica de
manifestare a actelor juridice specifice administratie cat si notiunea de act administrativ care e forma
tipica de manifestare a actelor juridice administrative, cat si notiunea de nesolutionare in termen legal
al unor termeni, care este forma atipica sau asimilata actului administrativ. Aceasta forma asimilata
sub aspectul regimului si al efectelor pe care le produce actul administrativm, care la randul ei poate
avea doua modalitati de concretizare tacerea administratiei sau refuzul nejustificat de a solutional o
cerere precum si tardivitatea (intarzierea) adica nesolutionarea in termenul prevazut de lege in
solutionarea unei cereri.
A doua concluzie consta in referirea textului la acte administrative ale autoritatilor publice: notiunea de
autoritate publica si autoritate administrativa nu sunt sinonime, intre ele existant o relatie de la parte
la intreg sau, in termenii logicii formale, de la diferenta specifica la genul proxim (relatia specie-gen).
Aceasta inseamna ca autoritatea administrativa este un tip sau o specie de autoritate publica fara a fii
singura categorie de autoritati publice existente. Denumirea titlului III al Constitutiei este de Autoritati
publice si, in continutul lui regasim autoritatile legislative, executive si judecatoresti.

Legiuitorul constituant a utilizat conceptul de act administrativ al unei autoritati publice pentru a
evoca faptul ca actele administrative nu emana doar de la organele administrative ci de la orice
autoritate publica. Este aici corelatia intre doua tipuri de administratie a caror existenta a fost
discutata in doctrina:
1. Teoria administratiei-scop, potrivit caruia administratie publica infaptuiesc numai autoritatile din
sferele executive, a carei misiune e doar sa execute misiunea si sa presteze servicii
2. Teoria administratia-mijloc de realizare al competentei, potrivit careia activitati de natura
administrativa desfasoara orice organ public, in acest fel mijlocind modificarea competentei lor, care
este alta decat aceea de a face administratie (exemplu Parlamentul are ca misiune principala sa
elaboreze legi adica sa desfasoare activitate de legiferare, el fiind singura autoritate legiuitoare a tarii)
Insa pentru a realiza aceasta misiune principala, el are nevoie de personal, trebuie sa incheie anumite
contracte, sa faca achizitii, toate acestea concretizandu-se prin acte administrative care pot vatama un
particular, si care pot legitima dreptul acestuia de a sesiza instanta judecatoreasca pentru a obtine
anularea actului vatamator si eventuale despagubiri
Constatam ca prin Constitutie disputa dintre cele doua tipuri de administratii a fost transata in
favoarea teoriei de administratie-mijloc de realizare al comeptentei care ingaduie ca orice act
administrativ care, indiferent de la autoritatea de la care emana, sa poata sa fie cenzurat, legitimand
dreptul celui vatamat de a solicita anularea lui in tot sau in parte, cu sau fara despagubiri
Cel de-al doilea act care utilizeaza conceptul de act administrativ este art. 126 alin. 6 care a fost
introdus prin legea de revizuire a Constitutiei nr. 429/2003. Prima fraza a acestui text garanteaza
controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice pe calea contenciosului
administrativ exceptie facand actele care privesc raporturile cu Parlamentul si cele de comandament
cu caracter militar. Constatam ca si acest text utilizeaza conceptul de act administrativ al autoritatii
publice ca si art. 52.
In afara notiunii de act administrativ in Constitutie mai gasim si alte concepte ca art. 123 alin. 5 care
face referire despre un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, care poate sa fie
atacat de catre prefect in fata instantelor de contencios administrativ , daca il considera ilegal. In afara
acestor denumiri generice Constitutia mai foloseste concepte specifice pentru diferite cateogorii de
acte administrative reglementate de art. 108 sau decretele Presedintelui reglementate de art. 100 din
Constitutie ==> in prezent sintagma act administrativ are o consacrare constitutionala prin
articolele 52 si 126 alin. 6 care legitimeaza utilizarea ei in doctrina si legislatie cu precadere in legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 care nu doar o reglementeaza ci o si defineste atat in forma
tipica ci si in cea asimilata
Definitia si trasaturile actului administrativ:Actul administrativ reprezinta forma juridica princpala care
emana de la o autoritate publica, care consta intr-o manifestare de vointa unilaterala, expresa, prin
care, in regim de putere publica, se nasc, se modifica sau se sting drepturi si obligatii, si care este
supusa controlului principal de legalitate excercitat de instantele judecatoresti de contencios
administrativ. Actul administrativ este forma juridica principala de activitate a administratiei publice.
Aceasta trasatura este determinata nu de ratiuni de ordin cantitativ, dat fiind faptul ca, de regula,
activitatea administratiei nu se concretizeaza prin acte administrative ci prin diferite fapte si
operatiuni. Ratiunea pentru care actul administrativ reprezinta forma juridica principala de activitate a
administratiei este de natura calitativa care tine de forta juridica si de efectele actului administrativ,
astfel actul administrativ se bucura de 3 prezumptii:
a. Prezumtia de legalitate=presupunerea ca el corespunde legii
b. Prezumtia de autenticitate=presupunerea ca emana de la organul exprimat in forma sa
exterioara(stampila, semnaturi)
c. Prezumtia de veridicitate= presupunerea ca este veridic
Actul se supune principiului executio ex officio (executarea din oficiu), el constituind titlu executoriu
fara a necesita vreo alta formalitate.
Cea de-a doua trasatura a actului administrativ este ca actul este o manifestare de vointa expresa si
unilaterala
Caracterul expres obliga ca din continutul lui sa rezulte in mod indoielnic intentia de a produce efecte
juridice; el nu poate obliga forma unei opinii/rugaminti, fiind necesar ca vointa pe care o exprima sa

releve intentia autorului sau de a aduce o modificare in realitatea juridica existenta. Caracterul
unilateral al vointei juridice semnifica faptul ca indiferent cate persoane fizice sau juridice ar fi
implicate in emiterea lui, indiferent daca a existat sau nu o cerere/o solicitare, el exprima o singura
vointa juridica care apartine organului de la care actul emana; exemplu cazul organelor
pluripersonale/colegiale membri acelui organ exprima prin vot vointa lor de a se adopta sau nu actul
acest lucru nu il trasforma in multilateral deoarece vointele tuturor membrilor organului colegial se
contopesc intr-o singura vointa juridica, singura producatoare de efecte care apartine organului de la
care actul eman. Votul reprezinta o modalitate procedurala concomitenta de adoptare a actului. In
cazul actelor emise la cerere se pastreaza de asemenea caracterul unilateral dat fiind faptul ca organul
public sau autoritatea publica emite actul in forma si continutul prevazute de lege si nu in baza unei
conventii cu solicitantul; mai mult chiar, prin renuntarea beneficiarului la act acesta nu isi inceteaza
efectele juridice, fiind necesar un nou act prin care autoritatea sa revoce actul la care s-a renuntat.
O alta trasatura este ca actul administrativ da nastere, modifica sau stinge obligatii in regim de putere
publica. Din aveasta trasatura actul isi vadeste apartenenta la actele juridicr, de esenta oricarui act
juridic fiind faptul ca naste, modifica sau stinge obligatii sau drepturi; ceea ce-l deosebeste de restul
actelor juridice este regimul de putere in care este emis si isi produce efectele juridice, specific
administratiei in ansamblul sau.
A patra trasatura poate emana de la orice autoritate publica, nu doar de la cele administrative, inclusiv
de la o structura privata, autorizata sa presteze un serviciu public.
Ultima trasatura este ca actul administrativ se supune cotrolului de legalitate executate de instantele
judecatoresti; exista insa categorii de acte aministrative care sunt sustrase acestui control ca cele
prevazute de art. 126 alin. 6 si de legea contenciosului administrativ nr. 554 /2004 (de exemplu actele
de comandament cu caracter militar).
Regimul juridic al actelor administrative
Legalitatea actului administrativ
Principiul legalitatii semnifica pe de o parte suprematia legii in sensul ca toate subiectele de drept
trebuie sa se supuna legii ,iar pe de alta parte baza legala in sensul ca aceste subiecte de drept in
activitatea lor trebuie sa se incadreze in limitele dreptului.
Corelatia legalitate-oportunitate
Principiul legalitatii a fost analizat in doctrina de 2 mari scoli de drept public in corelatie cu
oportunitatea astfel: scoala de la Cluj a conceput legalitatea si oportunitatea ca 2 conditii distincte de
validitate a actelor administrative;scoala de la Bucuresti a conceput legalitatea ca pe o suma a tuturor
conditiilor de validitate a unui act administrativ astfel din aceasta perspectiva oportunitatea apare
drept un element al legalitatii si nu drept o conditie de validitate de sine statatoare.
Legalitatea reprezinta conformitatea unui act administrativ cu legea fundamentala ,cu legile adoptate
de catre Parlament ,cu actele Guvernului precum si cu toate celelalte acte normative care au o forta
juridica superioara.
Oportunitatea unui act administrativ reprezinta capacitatea pe care o are autoritatea emitenta a
actului de a alege dintre mai multe solutii posibile si egale pe cea care corespunde cel mai bine
interesului public.
Conditii generale de legalitate
1.Respectarea principiului suprematiei Constitutiei in emiterea actului administrativ.
2.Respectarea principiului legalitatii in adoptarea actului administratiei.
3.Actul administrativ sa fie adoptat de organul competent in limitele competentei sale.
4.Forma actului administrativ si procedura de emitere sa fie cele prevazute de lege.
Oportunitatea mai poarta denumirea si de putere discretionara a administratiei si reprezinta facultatea
de a alege dupa aprecierea lor(a autoritatilor administrative) intre mai multe solutii pe cea mai optima
in cadrul concret.
Forma actului administrativ
Forma reprezinta structura interna si externa a unui continut ,modul de organizare a elementelor din
care se compune.Actul administrativ trebuie sa imbrace forma scrisa.Exista si situatii cand actul

administrativ poate imbraca forma orala(ex: avertisment),dar numai in cazul actelor administrative
individuale.
Obligativitatea formei scrise revine din necesitatea cunoasterii exacte si complete a continutului
actului ,necesitatea executarii si respectarii de catre cei care cad sub incidenta actului,necesitatea de
a constitui mijloc de proba in caz de litigiu,necesitatea verificarii legalitatii lui in vederea sanctionarii
celor vinovati de eventualele vicii de legalitate a actului,realizarea rolului educativ al actului
administrativ.
Forma scrisa este o conditie de validitate a actului,ea fiind impusa ad validitatem si ad probationem.De
conditia formei scrise se leaga si alte conditii de concretizare exterioara a actului.
Conditii de concretizare exterioara a actului
Actul administrativ trebuie redactat in limba romana potrivit art.13 din Constitutie.
Motivarea actului.
In cazul actelor administrative normative supuse regulii publicitatii acestea se motiveaza printr-o nota
de fundamentare,expunere de motive referat plasat sub forma de preambul inaintea actului propriu
zis.
Obligativitatea motivarii actului poate sa subziste si in cazul unor acte administrative individuale cum
ar fi : hotarari de Guvern cu caracter individual .
Actele administrative jurisdictionale sunt intotdeauna motivate.
Procedura de emitere sau adoptare a actelor administrative
Identificam 3 categorii de forme procedurale in functie de momentul in care intervin :
a. forme procedurale anterioare emiterii sau adoptarii actului administrativ
b. forme procedurale concomitente adoptarii sau a emiterii actului administrativ
c. forme procedurale ulterioare emiterii sau adoptarii actului administrativ
In functie de consecintele juridice identificam:
a. forme procedurale care produc prin ele insele efecte juridice
b. forme procedurale care nu au implicatii in ceea ce priveste legalitatea actelor administrative
c. forme procedurale care nu afecteaza legalitatea actelor administrative
Formele procedurale anterioare emiterii sau adoptarii actului administrativ: cele mai importante sunt
avizul si acordul.
Avizul
Reprezinta un punct de vedere pe care il solicita altui organ autoritatea emitenta a actului
administrativ.Cuvantul aviz are 3 acceptiuni:
-instiintare scrisa cu caracter oficial
-parere/apreciere competenta emisa de cineva din afara autoritatii emitente a actului
-rezolutie a unei autoritati competente
Avizele sunt de 3 feluri:
-aviz facultativ -> situatie in care organul emitent al actului nu este obligat nici sa solicite avizul si nici
sa respecte continutul sau
-aviz consultativ -> autoritatea emitenta a actului este obligata sa solicite avizul,dar nu este obligata
de a tine cont de continutul sau
-aviz conform -> atunci cand autoritatea emitenta a actului este obligata sa solicite avizuri si de
asemenea sa-l respecte intocmai
Din punct de vedere al naturii juridice avizele sunt operatii administrative;intre avize ,indiferent de
forma pe care o imbraca, si actele administrative exista asemanari,dar si deosebiri
fundamentale.Astfel,atat avizele cat si actele administrative sunt manifestari de vointa cu caracter
unilateral.In timp ce actul administrativ da nastere,modifica si stinge drepturi si obligatii corelative
avizele nu au acest efect intrucat ele nu porduc prin ele insele efecte juridice.
Rolul lor este de a contribui la caracterul legal al actului administrativ sau de a intari legalitatea
acestuia.Atat avizele cat si actele administrative sunt emise de diferite categorii de autoritati publice.
Forme procedurale concomitente adoptarii sau emiterii actului administrativ
1.Quorumul

Reprezinta majoritatea ceruta de lege pentru functionarea valabila a organului emitent al actului
administrativ in cazul organelor colegiale.
2.Majoritatea ceruta pentru adoptarea actului -> aceasta are in vedere numarul de voturi impus de
lege pentru ca un act al organului colegial sa fie adoptat.Avem 3 tipuri de majoritati:
-majoritate simpla -> respectiv majoritatea membrilor organului colegial prezenti la sedinta
-majoritatea absoluta -> majoritatea membrilor care compun organul colegial
-majoritatea calificata -> respectiv 2 treimi sau 3 patrimi din numarul membrilor care compun organul
colegial
3.Regula semnarii sau contrasemnarii actelor-> in cazul unora dintre decretele presedintelui Romaniei
se impune regula contrasemnarii de catre primul ministru.De asemenea,actele Guvernului:hotarari si
ordonante sunt semnate de catre primul ministru si contrasemnate de ministrii care au obligatia
punerii lor in executare.Hotararile consiliului local se contrasemneaza pentru legalitate de catre
secretarul unitatii administrativ teritoriale.
4.Obligatia incheierii unei minute -> punctele de vedere exprimate cu ocazia desfasurarii sedintelor
autoritatilor administratiei publice locale se consemneaza intr-o minuta care va include si votul fiecarui
membru cu exceptia cazului in care s-a hotarat vot secret.
5.Motivarea actului -> forma actului administrativ trebuie sa fie scrisa si motivata.
Formele procedurale ulterioare emiterii actului administrativ
1.Comunicarea -> reprezinta operatiunea procedurala care vizeaza actele administrative cu caracter
individual ,care produc efecte juridice din momentul comunicarii lor celor interesati.
2.Publicarea -> vizeaza de regula actele administrative cu caracter normativ ,dar este specifica si unor
acte administrative cu caracter individual.(ex: actele Guvernului :hotararile de Guvern cu caracter
individual care sunt publicate in Monitorul Oficial sub sanctiunea inexistentei actului)
Forta juridica a actelor administrative
Ceea ce fundamenteaza forta juridica a actului administrativ este prezumtia ca acesta a fost emis cu
respectarea tuturor conditiilor impuse de lege in acceptiunea sa lato sensu pentru emiterea lui si care
imbraca 3 forme:
-prezumtia de legalitate -> reprezinta conditia ca actul administrativ sa corespunda legii in termenul
sau lato sensu
-prezumtia de autenticitate -> care evoca trasatura actului administrativ de a fi emis de organul
mentionat(cel competent)prin forma sa exterioara cu stampila, antet, semnatura
-prezumtia de veridicitate -> potrivit careia actul administrativ este prezumat a corespunde adevarului
Forta juridica a actului administrativ este conditionata de mai multe elemente si anume:
-locul organului emitent in sistemul organelor administratiei publice
-natura organului emitent din punct de vedere al caracterului si al competentei sale materiale si
teritoriale
-categoria de act respectiv act administrativ ,act individual
Ca o consecinta a fortei juridice a actului administrativ si ca o particularitate a acestuia regasim regula
executarii din oficiu a actului administrativ care se mai numeste si principiul executio ex officio.
(principiul executarii din oficiu a actului administrativ)
Efectele actelor administrative
1.Momentul de la care actul administrativ incepe sa isi produca efectele juridice.Pentru organul
emitent actul administrativ produce efecte juridice din momentul adoptarii sale in sensul ca
acesta(organul emitent) are obligatia de a-l face cunoscut prin publicare sau comunicare si obligatia de
a nu il modifica sau abroga decat dupa procedura ingaduita de lege.Pentru celelalte subiecte de drept
care cad sub incidenta actului este necesar sa facem distinctia intre actul normativ si actul
individual.In doctrina s-a fundamentat teza potrivit careia actul administrativ normativ produce efecte
juridice de la data publicarii sale in timp ce actul administrativ individual produce efecte juridice de la
data comunicarii sale.
Anularea actelor administrative
Anularea este operatiunea juridica prin care se desfiinteaza de regula cu efecte pentru trecut
un act administrativ; spunem de regula pentru ca se admite in doctrina ca atunci cand anularea
intervine pentru conditii de neoportunitate, efectele ei se produc pentru trecut. Anularea intervine ca o
sanctiune atunci cand actul administrativ sau un act juridic in general nu indeplineste conditiile de

legalitate necesare pentru valabilitatea actului. Legalitatea reprezinta conformitatea actului

administrativ(a actului juridic in general)cu legea inteleasa in acceptiunea ei lato sensu care include
Constitutia, legile Parlamentului, ordonantele si hotararile Guvernului precum si orice alt act juridic
obligatoriu pentru un organ administrativ si pentru un subiect de drept in general.
Oportunitatea
se deosebeste de legalitate prin faptul ca ea semnifica starea de conformitate a actului administrativ
cu nevoile sociale pe care trebuie sa le satisfaca, reprezentand vocatia unui act administrativ de a
satisface anumite nevoi sociale determinate dintr-un timp si loc date. Intelegem astfel ca un act
administrativ poate sa fie legal dar sa nu fie oportun (exemplu intr-o localitate unde este nevoie de
lucrari publice de amenajare a cailor de comunicatie, salubritate, canalizare, autoritatile administratiei
publice locale decid sa amenajeze un parc de distractii.
Instanta de contencios administrativ este competenta sa se pronunte atat asupra legalitatii cat
si asupra oportunitatii actelor administrative, o asemenea solutie rezultand din spiritul si litera legii
fundamentale, a legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum si din jurisprudenta celor doua
curti europene de la Luxembourg si de la Strasbourg.
Anularea actului administrativ este o institutie de rang constitutional, ea fiind prevazuta in
articolul 52, potrivit caruia persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un
act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri este indreptatita sa obtine
anularea actului alaturi de recunoasterea dreptului sau a interesului legitim pretins si repararea
pagubei.
Ca si in dreptul privat si in dreptul public identificam doua tipuri de nulitati din punct de vedere al
cauzelor care le determina:
a) Nulitatea absoluta este atrasa de incalcarea conditiilor de fond
esentiale pentru validitatea actului
b) Nulitatea relativa/anulabilitatea intervine pentru anularea conditiilor de
forma mai putin esentiale adica pentru incalcarea unui interes privat, spre deosebire de nulitatea
absoluta prin care se incalca interese cu caracter public
Cu toate acestea nulitatea actului administrativ, prin exceptie de la dreptul comun poate sa
intervina si prin incalcarea unor conditii de forma (exemplu: ordonanta nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor prevede ca un PV contraventional trebuie sa cuprinda anumite mentiuni sau
clauze iar lipsa din continutul lui a unei asemenea mentiuni atrage nulitatea absoluta a actului. Dat
fiind faptul ca respectivele mentiuni constituie conditii de forma constatam ca absenta lor atrage
nulitatea absoluta a actului. Nulitatea din punct de vedere al efectelor poate sa fie :
a) Totala, cand afecteaza actul in integralitatea sa
b) Partiala, cand afecteaza mai multe parti/elemente ale actului
Ea poate sa fie dispusa:
a)De organul ierarhic superior, fiind o componenta a raportului de subordonare ierarhica
b) De instanta de judecata, respectiv cea de contencios administrativ, in baza articolelor 52 si 126 alin.
6 din Constitutie si a prevederilor legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
c) De alte autoritati publice (exemplu Ministerul Public) poate sa anuleze anumite acte ale ANP
(Administratia Nationala a Penitenciarelor)
De esenta regimului juridic al nulitatii este ca anularea unui act administrativ atrage dupa sine
anularea tuturor actelor care au fost conditionate sub aspectul legalitatii lor de actul administrativ
anulat, cuprins in adagiul latin quot nullum est, nullum producit effectum (ceea ce este nul produce
efecte nule)
Inexistenta este un caz particular al nulitatii care intervine in situatii in care actul este lovit de
vicii atat de flagrante incat orice persoana, chiar si una cu inteligenta medie, poate sa realizeze acest
lucru (exemplu un act emis de un organ necompetent sau fara procedura obligatorie prevazuta de
lege, ca de exemplu adoptarea de catre Guvern a unei ordonante ordinare fara sa aiba lege de
abilitare sau fara sa o publice in MO)
Inexistenta este o institutie de rang constitutional , ea regasindu-se in articolele 100 si 108 din
Constitutie; nepublicarea in MO atrage inexistenta actelor; de esenta inexistentei este ca actul nu se
mai bucura de prezumptia de legalitate, nu mai are forta executorie a.i. subiectele de drept vizate de
act nu mai pot fi obligate la executarea acestuia iar autoritatea nu mai poate sa procedeze la
executarea silita a actului.
Prin doctrina s-a propus consacrarea prin legislatie a exceptiei de inexistenta ca un mijloc
procedural de aparare alaturi de exceptia de nelegalitate a actului, componenta a acontenciosului
administrativ
Revocarea actului administrativ
Reprezinta o specie a nulitatii; constituie operatiunea juridica prin intermediul careia organul emitent
sau cel ierarhic superior desfiinteaza actul administrativ pentru motive de nelegalitate sau
neoportunitate ale acesteia

Cauzele revocarii pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare emiterii sau adoptarii actului
administrativ.
Cand cauzele sunt concomitente sau anterioare efectele sunt pentru trecut, si cand efectele revocarii
sunt ulterioare emiterii sau adoptarii efectele sunt pentru viitor
Revocarea reprezinta un principiu/o regula a regimului juridic al actelor administrative (principiul
revocabilitatii)de la care exista si anumite exceptii care privesc doar actele administrative individuale
deoarece actele administrative normative sunt mereu revocabile; este vorba despre urmatoarele
exceptii :
a) Actele administrative declarate irevocabile printr-o dispozitie expresa a legii; de vreme ce legea le-a
declarat astfel in virtutea simetriei juridice rezulta ca tot legea e cea care trebuie sa le modifice
caracterul recunoscand posibilitatea lor de a fi revocate(principiul simetriei juridice) conform caruia un
act juridic se poate modifica, abroga sau completa de un alt act care are cel putin aceeasi forta
juridica sau una superioara; o lege poate sa modifice, de exemplu, o hotarare a guvernului dar
reciproca nu este valabila.
b) Actele administrative care au fost executate material. Din ratiuni care tin de consecintele obiective
economico-financiare astfel de acte sunt in principiu irevocabile, de exemplu o autorizatie de
construire in baza caruia s-a edificat o constructie , daca s-ar revoca ar impune desfiintarea
constructiei ceea ce principial nu poate fii acceptat
c) Actele administrative care au produs efecte juridice in planul dreptului privat sau au luat nastere ca
urmare a unor acte de drept privat (exemplu in baza unui ordin administrativ s-a incheiat un contract
de inchiriere)
Pentru ratiuni care tin de stabilitatea ordinii juridice astfel de acte sunt, in principiu, irevocabile.
Precizam ca stabilitatea ordinii de drept este una din valorile aparate sau promovate de jurisprudenta
instantelor europene(Curtea Europeana de Justitie de la Luxembourg si Curtea Europeana a Drepturilor
Omului de la Strasbourg) care este obligatorie si pentru instantele nationale ale statelor membre
d) Actele administrative cu caracter jurisdictional care sunt acele acte prin intermediul carora se
solutioneaza anumite litigii ivite in sfera administratiei publice dupa reguli procedurale aplicabile
activitatii instantelor judecatoresti (contradictorialitate), independenta organului care judeca litigiul,
asigurarea dreptului la aparare si pronuntarea unei hotarari judecatoresti motivate in fapt si in drept
de catre o autoritate administrativa investita prin lege cu atributii jurisdictionale. Aceste acte se
bucura de o anumita stabilitate care le excepteaza de la revocabilitate fara a beneficia de autoritate
de lucru judecat ca hotararile judecatoresti (o hotarare pronuntata de o comisie de contestatii privind
achizitiile publice prevede constituirea unui organ administrativ cu atributii jurisdictionale denumit
Consiliul National pentru Solutionare Contestatiilor care solutioneaza cazurile generate de procedurile
de achizitii publice.
e) Actele prin care se aplica o sanctiune specifica formelor raspunderii in dreptul administrativ
respectiv in forma contraventionala, disciplinara, si patrimoniala. Astfel de acte pot sa fie cenzurate
numai de catre instanta de judecata.
Revocarea, ca si anularea, d.p.d.v. al intinderii efectelor sale poate sa fie totala sau partiala
Suspendarea actului semnifica intreruperea sau incetarea temporara a producerii efectelor unui act
administrativ atunci cand asupra legalitatii acestuia planeaza anumite dubii sau suspiciuni. Ea este
prevazuta de Constitutie in mai multe articole si anume :art. 95 reglementeaza suspendarea din
functie a Presedintelui, art. 96 reglementeaza suspendarea de drept a Presedintelui care a fost pus
sub acuzare pentru inalta tradare, art. 109 reglementeaza suspendarea din functie a membrilor
Guvernului care poate fi dispusa de catre Presedinte in situatia in care s-a cerut urmarirea penala
impotriva unui membru al Guvernului. Trimiterea in judecata a acestuia atrage suspendarea lui de
drept ; 123 alin. 5 care prevede dreptul ceva ceva contencios, actele autoritatilor autonome locale sau
judetene ceea ce atrage suspendarea de drept a actului atacat. Suspendarea poate fii dispusa
a) De o autoritate publica (organul emitent, cel superior)
b) De legiuitor (suspendare de jure sau ope legis)
c) De instanta de judecata (art. 14 si 15 din legea contenciosului administrativ) in cazuri bine
justificate si pentru prevenirea producerii unor pagube iminente reclamantul poate sa solicite si
instanta poate sa dispuna suspendarea actului pana la solutionarea cauzei
CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE In doctrina se utilizeaza mai multe domenii de
clasificare, dintre care cu semnificatie deosebita a criteriului intinderii efectelor pe care actul le
produce in functie de care se determina :
Acte administrative cu caracter normativ, care produc efecte juridice general obligatorii si sunt
opozabile erga omnes.

Acte cu caracter individual , care produc efecte juridice fata de un subiect determinat de drept (ut
singuri) exemplu: o hotarare a guvernului, denumirea unui prefect in functie, este un act administrativ
cu caracter individual, iar o hotarare prin care se adopta norme metorologice de punere in aplicare a
unei legi, este un act administrativ cu caracter normativ.In randul actelor cu caracter normativ, il au
autorizatiile care sunt acele acte juridice prin intermediul carora se confera unei persoane fizice sau
juridice dr de a desfasura o activitate sau de a echita o constructie , unele din autorizatii sunt libere,
fiind la atitudinea benifeciarului daca sa o solicite sau nu, iar altele sunt impuse, legea conditionand
desfasurarea unei activitati de existenta a lor.
Contractul administrativ: este o creatie a juristprudentei, a consiliului de stat francez, care a
fost receptata tipic cu rezerve si in doctrina romaneasca, interbelica, iar in perioada post-belica a fost
marginalizata alaturi de alte institutii ale dr public in general si ale dr admin in particular considerate
incopatibile cu specificul acelui regim, cum ar fi contencios administrativ, functionarul public,
domeniul public.
Constitutia.Ea o recunoaste insa de o materie implicita prin art 136, care prevede ca bunurile
proprietate publica pot fi date in admin regiilor autonome ori institutiilor publice, pot fi concesionate ori
inchiriate sau pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.Toate acestea reprezinta
modalitati de punere in valoare a proprietatii publice si sunt ca natura juridica contracte
administrative.Legea continciosului admin nr 554/2004 asimileaza actului admin contractele prin care
se pun in valoare bunurile de proprietate publica, se presteaza servicii publice, se efectuiaza lucrari
publice , se realizeaza o achizitie publica , precum si toate celelalte programe care printr-o lege
speciala sunt considerate a avea un regim care justifica solutionarea eventualelor litigii unor parte din
ele de catre instantele judec de contincios-admin.
..si care genereaza litigii care sunt in competenta instantelor de contincios admin.
Trasaturile contractului admin :
1.Orice contract reprezinta un acord de vointa care are un obiect determinat ce poate consta in
desfasurarea unor activitati prin care se urmareste slujirea interesului public, respectiv se valorifica
bunurile publice, se realizeaza activitati, lucrari cu caracter public(servicii, achizitii cu lucrari publice)
sau alt obiect cand o lege speciala stabileste ca eventualele litigii generate de contract intra in
competenta continciosului administrativ.
2.Din obiectul determinat rezulta regimul juridic care le este specific, respectiv regimul de putere
publica, acesta asezand partile contractului pe o pozitie de inegalitate juridica .
3.Unele din subiectele contractului este in mod obligatoriu o autoritate publica inteleasa in sensul larg
a termenului pe care il confera si legea nr 554/2004.Potrivit acestei legi, autoritatile publice sunt acele
organe ale statului sau unitatilor admin teritoriale, care actioneaza in regim de putere publica pt
realizarea unui interes legitim public, precum si subiectele de dr privat care au dobandid statut de
utilitate publica si sunt autorizate sa presteze o activitate de interes public.
Litigiile derivate din incheierea , incetarea, executarea unui contract admin, intra in competenta de
solutionare a instantelor de contincios admin.
Domeniul public si proprietatea publica.
Inca din antichitate, s-a recunoscut existenta a doua categorii de bunuri, din punct de vedere al
aptitudinilor de a fi detinute in proprietate de cineva :
Res in patrimonium = bunuri care pot fi proprietate unui subiect de drept
Extra patrimonium = bunuri care nu pot fi detinute in proprietate de o anumita persoana.(pietele,
drumurile, apele)
De aceea au fost edictate anumite acte cum ar fi edictul de la Muleni, prin care se proclama interdictia
instrainarii acelor bunuri
In timpul revolutiei franceze din 1879 (comuna din Paris) proprietatea este trecuta de la lege la natiune
iar natiunea ca orice proprietar dobandeste dr de a instraina bunul.Codul civil francez din 1804
contine 4 art cu privire la domeniul public a caror reglementa a generat si indoctrinat rutina de
specialitate care s-a concentrat asupra identificarii sferii bunurilor de domeniul public, al regimului
politic care le caract pe acestea, si a criterilui de aparteneta a unui bun la domeniul public, precum si
al determinarii sau stabilirii ,daca un bun al domeniului public poate sau nu sa fie detinut in proprietate
de un anumit subiect de drept.
S-au conturat astfel mai multe teorii cum ar fi : teoria inexistentei unui bun de proprietate, teoria
serviciului public sau a uzului public.Astfel de teorii au fost si in doctrina romaneasca cu exceptia

perioadei regimului totalitar cand domeniul public a fost desfiintat formal si in realitate inlocuit cu
institutii specifice acelui regim cum ar fi proprietatea intregului popor asupra unor categorii de
bunuri.Dupa 1990, institutia domeniului public redevine de actualitate si ea se regaseste reflectata in
legislatie, inclusiv in cea adoptata inaintea Constitutiei din 1991, cum ar fi legea fondului funciar nr
18/1991 sau legea admin publice locale, nr 69/1991 in prezent abrogata.
El reprezinta un sediu special in reglemntarea constitutionala a proprietatii.
Cel de al doilea text e art 136 intitulat proprietatea.
Continutul textului, locul in care acesta este plasat, determina concluzia ca el constituie un sediu
constitutional general in reglementarea proprietatii.De aceea, analiza regimului const al proprietatii
trebuie sa inceapa de la art 136 deoarece acesta reprezinta sediul general, din constinutul caruia
desprindem urmatoarele:
Prin al 1 se determina structura proprietatii care este structura care este publica si privata.
Alineatul 2 prevede masurile de protectie care se iau pt proprietatea publica si titularii proprietatii
publice, astfel textul prevede ca proprietatea publica este ocrotita prin lege si apartine statului si
unitatilor admin teritoriale.
El trb coroborat cu art 3 din Const, care prevede ca teritoriul e organizat sub aspect administrativ in
comune, orase si judete.
Art 3.
Art 4.Concesionareainchirierea sau darea in folosinta gratuita unor institutii de utilitate publica.
Prin al 5 se declara ca proprietatea privata este in conditiile legii inviolabila, textul trbuind coroborat cu
art 44 care reglementeaza dr de proprietate privata.
Domeniul public
1 Definitia si trasaturile domeniului public
Domeniul public este alcatuit din ansamblul bunurilor mobile si imobile, publice sau private, care prin
natura lor sau prin vointa legiuitorului sunt supuse unor norme speciale de protectie, deduse din faptul
ca au o utilitate publica, satisfacand in mod direct sau indirect un interes public.
Aceste bunuri sunt supuse preponderent unui regim de putere publica, asupra lor exercitandu-se de
catre o persoana morala de drept public, un drept de proprietate publica sau un drept de paza si
protectie administrativa
Trasaturile domeniului public
Prin natura sa ori prin vointa legiuitorului bunul mobil sau imobil, public sau privat, sa prezinte acele
particularitati care sa justifice protectia speciala de care se bucura.
Bunurile domeniului public au o utilitate publica, ele au rolul de a satisfice interesul public, in mod
direct sau indirect, prin intermediul unui serviciu public
Bunurile care apartin domeniului public sunt guvernate, in ansamblul lor, de un regim de putere
publica, astfel;
a/ fie un regim de putere publica exclusiv, pentru bunurile proprietate publica apartinand domeniului
public;
b/ despre preeminenta unui regim de putere asupra unuia de drept comun,deci un regim mixt;
Regimul de putere publica aplicabil unui bun domenial poate imbraca doua forme;
Un regim de exercitare a dreptului de proprietate publica, subiectul fiind statul si unitatea administrativ
teritoriala;
Un regim de limitare a exercitiului dreptului de proprietate privata, pentru bunurile private care apartin
domeniului public.
Un bun domenial implica o persoana morala de drept public, care poate exercita urmatoarele drepturi;
a/ titularul unui drept de proprietate publica, fiind vorba despre stat sau unitatea administrativteritoriala;
b/ titularul unui drept de paza si protectie , drept care poate fi exercitat de orice persoana publica care
actioneaza in numele statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale
2 Regimul constitutional al proprietatii publice. Relatia domeniu public-proprietate publica
Intre cele doua concepte este o relatie de la genul proxim la diferenta specifica.
a/ se stabileste care sunt titularii proprietatii publice-potrivit art. 136, alin. 2 din Constitutie-si anume,
statul si unitatile administrative teritoriale
Identificam astfel o proprietate publica a statului, care cuprinde bunuri de interes national, si o
proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale care cuprinde bunuri de interes local.
b/ se stabileste de catre constituantul roman ce bunuri pot intra in sfera proprietatii publice, fara a
epuiza toate bunurile care o compun;

c/ din opozitia dintre regimul juridic de putere aplicabil unor categorii de bunuri si regimul juridic de
drept comun aplicabil proprietatii private, rezulta existenta a doua domenii-domeniul public si
domeniul privat.
In Romania proprietatea este publica sau privata.-art. 136 din Constitutie, art. 44 din Constitutie
d/ Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului si unitatilor administrativteritoriale.
Ea nu exclude existenta unor forme de valorificare si de antrenare in circuitul social si juridic.
Aceasta se realizeaza prin icheierea unor contracte administrative-de concesionare, de administrare,
de inchiriere si de folosinta gratuita.
Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.
Domeniul public si domeniul privat
Regimul juridic al domeniului public
Notiunea de regim juridic evoca un ansamblu de conditii de fond si de forma care dau identitate unei
institutii in circuitul juridic existent.
Despre domeniul public s-a sustinut in mod traditional ca are un regim juridic exorbitant care deroga
de la normele sau regulile dreptului comun,respectiv un regim de putere publica.Acest regim
reprezinta o trasatura definitorie a domeniului public cu precizarea ca atunci cand este vorba despre
bunuri private care tin de domeniul public acestea se supun in egala masura regimului de drept privat
specific proprietatii private peste care se aseaza insa anumite norme de drept public prin care se
protejeaza bunul respectiv datorita specificului sau de a folosi tuturor,de a satisface un interes
public.Mai mult chiar,regimul de putere publica nu mai trebuie perceput ca un regim exorbitant pentru
ca el face parte din ordinea juridica a statelor contemporane unde regasim pe langa norme ale
dreptului privat care sunt specifice unei economii de piata si societati libere si norme de drept public
carora se supun autoritatile si institutiile in general ale dreptului public inclusiv domeniul public.
Trebuie facuta diferenta intre principiile care guverneaza bunurile proprietate publica ale domeniului
public si bunurile private care apartin acestuia.Primul principiu care guverneaza domeniul public este
inalienabilitatea care este consacrat chiar de Constitutie(art 136(4))si care semnifica imposibilitatea
instrainarii.El este specific proprietatii publice.
In ceea ce priveste bunurile private din domeniul public ,ele sunt in principiu alienabile cu precizarea
ca instrainarea lor este supusa unor restrictii,conditii si proceduri.(ex: terenurile care apartin unor pers
private in principiu pot fi instrainate.Mai mult chiar,de data relativ recenta (incepand cu 2014)a inceput
sa-si produca efecte juridice legea care permite instrainarea terenurilor catre cetatenii straini si
apatrizi.Reamintim ca pana in 2003 la revizuirea Constitutiei era interzisa instrainarea terenurilor catre
acestia (cetatenii straini si apatrizi),iar din 2003 este posibil acest lucru ,insa art.44 conditioneaza o
asemenea posibilitate de urmatoarele aspecte:
a)instrainarea sa se faca in conformitate cu conditiile rezultate din tratatul de aderare a Romaniei la UE
si din alte tratate internationale la care Romania este parte ;precizam ca aceste tratate ratificate de
Romania devin parte a dreptului intern.
b)pe baza de reciprocitate
c)in conditiile rezultate dintr-o lege organica,ceea ce a presupus in Romania adoptarea unei asemenea
reglementari care s-a realizat in anul 2007 si a intrat in vigoare in 2014;aceasta reglementare
presupune ca apatrizii si cetatenii straini pot sa dobandeasca suprafete nelimitate de terenuri,inclusiv
agricole,insa este necesar ca la instrainarea terenurilor agricole sa se respecte un drept de preemtiune
care apartine in succesiune statului,coproprietarilor si vecinilor.Acest drept se respecta indiferent daca
persoana care opteaza sa cumpere este cetatean strain sau roman.
d)dobandirea de terenuri se poate face si prin mostenire legala ,nu si testamentara.
Al doilea principiu este insesizabilitatea care inseamna interdictia ca bunurile proprietate publica sa
faca obiectul urmaririi sau executarii silite.El rezulta din inalienabilitate,deoarece daca bunurile
proprietate publica ar fi sesizabile ele ar putea face obiectul instrainarii prin intermediul executarii
silite ceea ce ar goli de continut inalienabilitatea.
Al treilea principiu este imprescriptibilitatea care trebuie inteleasa sub ambele aspecte:
-din punct de vedere al prescriptiei extinctive dreptul la actiune privind bunurile proprietate publica nu
se stinge indiferent cat timp el nu ar fi fost exercitat,iar din punct de vedere al prescriptiei achizitive un
bun proprietate publica nu poate deveni proprietatea privata a unei persoane indiferent cat timp
acesta s-a aflat in posesia persoanei respective
In dreptul privat regasim principiul conform caruia posesia de buna credinta valoreaza titlu de
proprietate cu privire la bunuri mobile,iar in ceea ce priveste bunurile imobile exista uzucapiunea sau
prescriptia achizitiva potrivit careia un bun imobil aflat in posesia indelungata a unei persoane devine
proprietatea acestuia.
Al patrulea principiu este imposibilitatea grevarii de sarcini sau servituti cu exceptia celor naturale.NCC
nu il mai retine ca un principiu de sine statator insa in doctrina este admis ca o regula proteguitoare

pentru bunurile publice.Bunurile private din domeniul public sunt sesizabile,prescriptibile,pot fi

grevate,insa legile speciale care le guverneaza regimul juridic impun anumite restrictii ale efectuarii
unor asemenea operatii.
Modalitatile de punere in valoare a domeniului public(a proprietatii publice)
-sunt prevazute in art.136 dupa cum urmeaza:
1.Darea in administrare - care potrivit Constitutiei si CC se poate face doar catre o regie autonoma sau
institutie publica;
-rezulta ca actul juridic de dare in administrare se incheie intre 2 persoane juridice de drept public
,respectiv statul sau unitatea administrativ-teritoriala pe de o parte ca titulari ai proprietatii publice si o
regie autonoma sau institutie publica pe de alta parte.
-in functie de natura juridica a bunurilor (titularul) ea se poate realiza : a) prin hotarare a Guvernului
cand este vorba despre un bun proprietatea statului; b)prin hotarare a Consiliului judetean sau
local(inclusiv a consiliului general al municip.Bucuresti cand este vorba despre un bun al unitatii
administrativ-teritoriale)
-cel care administreaza un bun are dreptul sa dispuna de el,sa il concesioneze,sa-l inchirieze
2.Concesiunea bunurilor publice - aceasta reprezentand modalitatea traditionala prin care un bun
public este pus in valoare ,utilizata inca din cele mai vechi timpuri de catre regi,fie ca un mijloc de a isi
imbogati visteria,fie ca un mijloc de a-si rasplati supusii.
-de esenta concesiunii a fost : a)caracterul limitat in timp ,in prezent este de 49 de ani
b)caracterul oneros - ea presupunand un avantaj care de regula este valoric ,dar poate fi si material si
care poarta denumirea traditionala de redeventa
c)caracterul rascumparabil in sensul ca concedentul (cel care transmite concesiunea)poate sa
rascumpere de la concesionar(cel care primeste concesiunea) bunul concesionat atunci cand interesul
public o cere
-concesiunea se incheie intre : a)titularul dreptului de proprietate publica sau dupa caz al dreptului de
administrare=concedent=o pers juridica de drept public
b)orice persoana fizica sau juridica romana sau straina=concesionar=o pers de drept privat
-actul normativ 54/2006 la care se adauga 54/2006 si se mai adauga 34/2006 si prevederile CC
3.Inchirierea - se poate realiza ca si concesiunea intre titularul dreptului de proprietate sau de
administrare si orice persoana fizica sau juridica romana sau straina ,adica o pers de drept privat
-ca si concesionarea si administrarea se poate realiza prin hotararea Guvernului cand este vorba de
bunuri proprietatea publica a statului sau prin hotararea Consiliului local sau judetean cand este vorba
de bunuri publice ale unitatilor administrativ-teritoriale
4.Darea in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica a bunurilor publice,se realizeaza pe o
perioada determinata de timp prin aceleasi instrumente juridice
Raspunderea
Distinctia dintre notiunea de raspundere si notiunea de constrangere.
a) dpdv al cauzelor raspunderea este atrasa de savarsirea unei fapte antisociale, pe cand
constrangerea poate interveni si in absenta comiterii unei astfel de fapte.
b) dpdv al scopului pe care si-l propune fiecare constatam ca nu exista identitate de obiectiv intre
constrangere si raspundere.Astfel raspunderea reprezinta consecinta comiterii unei fapte antisociale si
isi propune mai multe obiective :
- la nivel social restabilirea ordinii de drept incalcate prin eliminarea atitudinii care contravine
acestuia.
- la nivel de individ prin raspundere exprima dezacordul societatii,al autoritatii fata de comportamentul
acestuia neconform prin care se incarca valorile instituite prin norme juridice.
Cele doua obiective enuntate atrag dupa sine un al treilea intalnit in orice forma de raspundere si
anume prevenirea savarsirii faptei antisociale.
Constrangerea isi propune anumite scopuri :
- mentinerea neafectata a ordinii de drept in cadrul in care constrangerea intervine atunci cand fapta
antisociala s-a comis aceasta isi propune restabilirea ordinii de drept incalcate
c) dpdv al modului de actiune orice forma de raspundere se obiectiveaza prin intermediul unei actiuni
de constrangere .
O alta notiune de baza in teoria generala a raspunderii este cea de executare silita , care poate
interveni :
- atunci cand subiectul de drept se impotriveste ,nu executa de bunavoie obligatiile care-i revin.
Ea poate interveni si atunci cand subiectul de drept a comis o fapta antisociala impletindu-se astfel cu
raspunderea dar si cazul in care subiectul de drept nu a comis o astfel de fapta ,fiind astfel fortat sa nu
o comita prin eliminarea conditiilor care ar favoriza riscul comiterii ei.
Definitia si trasaturile constrangerii administrative

Constrangerea reprezinta totalitatea masurilor dispuse de catre autoritatile administratiei publice in

temeiul legii in scopul de a preveni savarsirea de fapte antisociale,de a sanctiona comiterea unor astfel
de fapte , de a apara drepturile si libertatile cetatenilor.
Trasaturile constrangerii administrative
- reprezinta un ansamblu de masuri care se pot concretiza in oricare din formele de activitate specifice
administratiei publice: acte administrative,operatii administrative,fapte materiale.
- caracterul legal al acestor masuri
- se bazeaza pe puterea publica
- scopul unui masuri de constrangere administrativa poate consta in :
a) prevenirea faptei antisociale
b) sanctionarea faptei antisociale (in cazul in care aceasta s-a produs)
c) apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor.
d) asigurarea executarii obligatiilor lor
e) punerea in executare a unor decizii emise de diferite autoritati publice
Clasificarea masurilor de constrangere
- dupa scopul pe care si-l propune :
a) masuri fara caracter sanctionator - numite si masuri de politie administrativa sau sanctiuni de drept
administrativ care intervin in scopul preintampinarii comiterii unor fapte antisociale .Masuri care pot
viza persoane ,bunuri ,acte juridice(tratament obligatoriu,masuri de dozintoxicare a persoanelor care
au dependenta,instituirea carantinei)
b) masuri cu caracter sanctionator care intervin in cazul comiterii unor fapte antisociale cum ar fi :
amenzi ,anulari totale sau suspendari de acte juridice .
c) masuri de executare silita care intervin in situatia in care cele doua categorii de masuri enumerate
anterior nu sunt duse la indeplinire de bunavoie.
- dupa obiectul masurii adoptate ,putand fi vorba de masuri de constrangere cu privire la:
bunuri,persoane,protectia mediului inconjurator.
- dpdv al organului care poate dispune astfel de masuri intalnim :
a) masuri dispuse de organele administratiei publice in mod exclusiv
b) masuri dispuse de organele ale administratiei publice impreuna cu alte organe de stat precum si
organizatii nestatale sau cu sprijinul cetatenilor.
- vizeaza regimul juridic aplicabil .
a) masuri care se desfasoara intr-un regim adminsitrativ in mod exclusiv.
b) masuri care se desfasoara intr-un regim juridic mixt .
Subiectul activ si subiectul pasiv al faptei respectiv al raspunderii.
Teoria generala a dreptului realizeaza distinctia dintre subiectul activ si subiectul pasiv al faptei
,subiectul activ si pasiv al raspunderii.
Subiectul activ al faptei este : faptuitorul care devine subiect pasiv al raspunderi
Subiectul activ al raspunderii este : autoritatea publica fata de care se restrang consecintele faptei si
in a carei competenta cade tragerea la raspundere a faptuitorului.
Subiectul pasiv al faptei devine subiectul activ al raspunderii.
Formele de raspundere specifice dreptului administrativ.
In functie de fapta comisa si de consecintele sale identificam trei forme de raspundere specifice
dreptului administrativ si anume : raspunderea administrativ disciplinara ,raspunderea
contraventionala si raspunderea adminsitrativ patrimoniala.
1.Raspunderea administrativ disciplinara.
Fundamente constitutionale si legal actuale privind raspunderea administrativ discplinara.
Actuala Constitutie contine dispozitii in acest sens astfel : art.73alin 3litera j care introduce statutul
functionarului public printre domeniile care urmeaza a face obiect de reglementare al statutului
functionarilor.
Capitolul 8 din legea 188/1999 privind statutul funtionarilor publici,republicata intitula sanctiuni
discipliare si raspunderea functionarilor publici,consacra institutia raspunderii administrativ disciplinare
pentru functionarii publici.Aceasta forma de raspundere este declansata prin incalcarea de catre
functionarii publici a indatoririlor de serviciu anume : savarsirea unor abateri disciplinare.
Definitia si trasaturile raspunderii administrativ disciplinare
Apare ca fiind acea situatie juridica prin care se concretizeaza raportul sanctionator fara caracter
contraventional stabilit intre subiectul activ al faptei si subiectul activ al raspunderii in cazul savarsirii
cu vinovatie de catre primul a unei abateri disciplinare .
Trasaturile
- reprezinta o situatie juridica,adica un complex de drepturi si obligatii corelative.

- aceasta situatie juridica reprezinta continutul unui raport juridic sanctionator fara caracter
contraventional.
- partile raspunderii administrativ disciplinare sunt subiectul activ si pasiv (subiectul activ al
raspunderii disciplinare este autoritatea publica competenta de a sanctiona pe faptuitor si care poate fi
:n organ administrativ,un alt organ public dar prin exceptie (instanta de contecios-administrativ,un
functionar public)
Subiectul pasiv al raspunderii este autorul abaterii disciplinare care poate fi : un organ de stat ,o
structura nestatala,o persoana fizica(unctionar sau nefunctionar public).
- caracterul faptei savarsite
- temeiul obiectiv al raspunderii aceasta intervenind pentru comiterea unei abateri discplinare.
Specific acestei abateri administrative este ca fapta poate reprezenta de regula o incalcare a normelor
de drept administrativ iar prin exceptie poate interveni si pentru incalcarea altor norme de drept.
- aceasta forma de raspundere este conditionata de vinovatie deci raspunderea administrativ
discplinara este o raspundere subiectiva
- absenta vinovatiei atrage imposibilitatea interventiei raspunderii administrativ-disciplinare.
- caracterul sanctionator specific raspunderii administrativ-disciplinare este faptul ca sanctiunile sale
nu sunt privative de libertate.
Raspunderea administrativ-contraventionala
Definitia si trasaturile
In materie contraventionala avem o lege cadru ordonanta 2/2001 care se refera la regimul juridic
aplicabil contraventiilor.Conform art.1 din oaegjanglaeaj republicata contraventia este fapta savarsita
cu vinovatie stabilita si sanctionata prin lege ,acte ale Guvernului ,hotarari ale consiliilor
locale/judetene si ale consiliului general al municipiului Bucuresti.
Trasaturi:
- fapta savarsita cu vinovatie
- fapta prevazuta si sanctionata prin lege acte ale Guvernului.
Vinovatia poate imbraca atat forma intentiei(directe sau indirecte) si a culpei.
Intentia directa atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste
Intentia indirecta cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale ,nu urmareste producerea acestuia
dar accepta
Culpa
Culpa cu previziune faptuitorul prevede rezultatul faptei sale ,nu-l accepta socotind fara temei ca
acesta nu se va produce
Culpa fara previziune atunci cand faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea
sa-l prevada.
- o actiune
- o inactiune
- fapte cu caracter mixt omisive si comisive
Art.3 alin din legea cadru stabileste ca actele normative prin care se stabilesc contraventii trebuie sa
cuprinda in mod obligatoriu . Faptelor care constituie contraventii.
b) sanctiunea care urmeaza sa se aplice pentru acesta actul normativ ar trebui sa cuprinda :
limita minima si maxima a acestei sanctiuni sau dupa caz cotele procentuale din anumite valori
Pot fi cuprinse anumite tarife de determinare a despagubirilor pentru pagubele priciniute prin
savarsirea contraventiei
Elementele constitutive ale contraventiei
Pentru a fi in prezenta unei contraventii toate aceste elemente specifice trebuiesc intrunite cumulativ .
obiectul contraventiei il reprezinta valorile sociale aparate de normele juridice
contraventia poate interveni in cazul incalcarii unor norme de drept administrativ sau in cazul incalcarii
unor norme apartinand altor ramuri de drept ( financiar,comercial,transporturi)
latura obiectiva a contraventiei consta in actiunea sau inactiunea faptuitorului iar in unele situatii in
fapte omisiv-comisive care produc urmari periculoase din pdv social sau care ameninta anumite valori
sociale
Subietul activ al faptei este contravenientul
Exceptia este ca nu poate avea calitatea de contravenienti minorii pana la 14 ani care nu raspund
contraventional,iar minorii intre 14 si 18 ani au capacitate de exercitiu restransa in sensul ca acestia
raspund contraventional pe jumatate .De ex : minimul si maximul amenzii se reduc la jumatate
stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita

CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE

In doctrina se utilizeaza mai multe domenii de clasificare, dintre care cu semnificatie deosebita
a criteriului intinderii efectelor pe care actul le produce in functie de care se determina :
Acte administrative cu caracter normativ, care produc efecte juridice general obligatorii si sunt
opozabile erga omnes.
Acte cu caracter individual , care produc efecte juridice fata de un subiect determinat de drept (ut
singuri) exemplu: o hotarare a guvernului, denumirea unui prefect in functie, este un act administrativ
cu caracter individual, iar o hotarare prin care se adopta norme metorologice de punere in aplicare a
unei legi, este un act administrativ cu caracter normativ.In randul actelor cu caracter normativ, il au
autorizatiile care sunt acele acte juridice prin intermediul carora se confera unei persoane fizice sau
juridice dr de a desfasura o activitate sau de a echita o constructie , unele din autorizatii sunt libere,
fiind la atitudinea benifeciarului daca sa o solicite sau nu, iar altele sunt impuse, legea conditionand
desfasurarea unei activitati de existenta a lor.
Contractul administrativ: este o creatie a juristprudentei, a consiliului de stat francez, care a
fost receptata tipic cu rezerve si in doctrina romaneasca, interbelica, iar in perioada post-belica a fost
marginalizata alaturi de alte institutii ale dr public in general si ale dr admin in particular considerate
incopatibile cu specificul acelui regim, cum ar fi contencios administrativ, functionarul public,
domeniul public.
Constitutia.Ea o recunoaste insa de o materie implicita prin art 136, care prevede ca bunurile
proprietate publica pot fi date in admin regiilor autonome ori institutiilor publice, pot fi concesionate ori
inchiriate sau pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.Toate acestea reprezinta
modalitati de punere in valoare a proprietatii publice si sunt ca natura juridica contracte
administrative.Legea continciosului admin nr 554/2004 asimileaza actului admin contractele prin care
se pun in valoare bunurile de proprietate publica, se presteaza servicii publice, se efectuiaza lucrari
publice , se realizeaza o achizitie publica , precum si toate celelalte programe care printr-o lege
speciala sunt considerate a avea un regim care justifica solutionarea eventualelor litigii unor parte din
ele de catre instantele judec de contincios-admin.
..si care genereaza litigii care sunt in competenta instantelor de contincios admin.
Trasaturile contractului admin :
1.Orice contract reprezinta un acord de vointa care are un obiect determinat ce poate consta in
desfasurarea unor activitati prin care se urmareste slujirea interesului public, respectiv se valorifica
bunurile publice, se realizeaza activitati, lucrari cu caracter public(servicii, achizitii cu lucrari publice)
sau alt obiect cand o lege speciala stabileste ca eventualele litigii generate de contract intra in
competenta continciosului administrativ.
2.Din obiectul determinat rezulta regimul juridic care le este specific, respectiv regimul de putere
publica, acesta asezand partile contractului pe o pozitie de inegalitate juridica .
3.Unele din subiectele contractului este in mod obligatoriu o autoritate publica inteleasa in sensul larg
a termenului pe care il confera si legea nr 554/2004.Potrivit acestei legi, autoritatile publice sunt acele
organe ale statului sau unitatilor admin teritoriale, care actioneaza in regim de putere publica pt
realizarea unui interes legitim public, precum si subiectele de dr privat care au dobandid statut de
utilitate publica si sunt autorizate sa presteze o activitate de interes public.
Litigiile derivate din incheierea , incetarea, executarea unui contract admin, intra in competenta de
solutionare a instantelor de contincios admin.
Domeniul public si proprietatea publica.
Inca din antichitate, s-a recunoscut existenta a doua categorii de bunuri, din punct de vedere al
aptitudinilor de a fi detinute in proprietate de cineva :
Res in patrimonium = bunuri care pot fi proprietate unui subiect de drept
Extra patrimonium = bunuri care nu pot fi detinute in proprietate de o anumita persoana.(pietele,
drumurile, apele)
De aceea au fost edictate anumite acte cum ar fi edictul de la Muleni, prin care se proclama interdictia
instrainarii acelor bunuri
In timpul revolutiei franceze din 1879 (comuna din Paris) proprietatea este trecuta de la lege la natiune
iar natiunea ca orice proprietar dobandeste dr de a instraina bunul.Codul civil francez din 1804
contine 4 art cu privire la domeniul public a caror reglementa a generat si indoctrinat rutina de
specialitate care s-a concentrat asupra identificarii sferii bunurilor de domeniul public, al regimului
politic care le caract pe acestea, si a criterilui de aparteneta a unui bun la domeniul public, precum si
al determinarii sau stabilirii ,daca un bun al domeniului public poate sau nu sa fie detinut in proprietate
de un anumit subiect de drept.
S-au conturat astfel mai multe teorii cum ar fi : teoria inexistentei unui bun de proprietate, teoria
serviciului public sau a uzului public.Astfel de teorii au fost si in doctrina romaneasca cu exceptia
perioadei regimului totalitar cand domeniul public a fost desfiintat formal si in realitate inlocuit cu
institutii specifice acelui regim cum ar fi proprietatea intregului popor asupra unor categorii de

bunuri.Dupa 1990, institutia domeniului public redevine de actualitate si ea se regaseste reflectata in

legislatie, inclusiv in cea adoptata inaintea Constitutiei din 1991, cum ar fi legea fondului funciar nr
18/1991 sau legea admin publice locale, nr 69/1991 in prezent abrogata.
El reprezinta un sediu special in reglemntarea constitutionala a proprietatii.
Cel de al doilea text e art 136 intitulat proprietatea.
Continutul textului, locul in care acesta este plasat, determina concluzia ca el constituie un sediu
constitutional general in reglementarea proprietatii.De aceea, analiza regimului const al proprietatii
trebuie sa inceapa de la art 136 deoarece acesta reprezinta sediul general, din constinutul caruia
desprindem urmatoarele
Prin al 1 se determina structura proprietatii care este structura care este publica si privata.
Alineatul 2 prevede masurile de protectie care se iau pt proprietatea publica si titularii proprietatii
publice, astfel textul prevede ca proprietatea publica este ocrotita prin lege si apartine statului si
unitatilor admin teritoriale.
El trb coroborat cu art 3 din Const, care prevede ca teritoriul e organizat sub aspect administrativ in
comune, orase si judete.
Art 3.
Art 4.Concesionareainchirierea sau darea in folosinta gratuita unor institutii de utilitate publica.
Prin al 5 se declara ca proprietatea privata este in conditiile legii inviolabila, textul trbuind coroborat cu
art 44 care reglementeaza dr de proprietate privata.