constitutia!

Drept administrativ- curs 1- 25.02.2013

Drept administrativ =Ramura a dreptului public care are in obiectul sau de cercetare ca notiune
fundamentala administratia publica, cuvant care deriva din limba latina, fiind format din ad
minister ( ad- la, catre, misister- supus)

Administratia publica a fost conceputa de la inceput ca o actiune in supusenie, la comanda, prin

care se realizeaza anumite nevoi sociale, iar in evolutia istorica, regulile care o guverneaza au
aparut in momentul in care societatea umana s-a impartit in comandati si comandanti.
Presupune o categorie care stabileste, comanda, care este restransa numeric in comparatie cu
cei care executa.

Administratia publica este o componenta a puterii executive, care este una dintre cele trei puteri
ale statului.inca din antichitate, prin Artistotel, s-a fundamentat teza ca in orice societate trebuie
sa existe trei puteri: una care sa faca legile, una care sa le puna in executare si una care sa
solutioneze eventualele litigii care apar in viata publica si privata.Desi inca din aceasta perioada
s-a conturat ideea ca aceste trei puteri sa fie separate, abia in Evul Mediu s-a formulat principiul
separarii puterilor in stat, care este una dintre teoriile pe care s-a construit teoria juridica
moderna, alaturi de alte doua teorii: contractul social si teoria drepturilor naturale.

Teza separarii puterilor in stat a aparut ca o reactie impotriva absolutismului monarhic, cand se
concentrau intr-o singura putere atat prerogativa de a face legile, cat si cea de a le pune in
executare si sanctiona cu drept de viata si de moarte pe cei care le incalcau.s-a constatat ca
acela care detine puterea are tendinta naturala sa abuzeze de ea.Pentru a opri abuzul, puterea
trebuie sa opreasca puterea, adica puterile sa fie incredintate unor titulari diferiti, care sa se
controleze si contracareze reciproc.(despre spiritul legilor-M.) Aceasta teorie se regaseste
prevazuta ca atare in primele constitutii ale lumii si chiar in Declaratia Omului si Cetateanului din
1789 adoptata de revolutia franceza, insa in timp, date fiind modificarile intervenite in structura,
statutul si raporturile dintre autoritatile publice, care realizeaza prerogative celor trei clasice
puteri, ea nu a mai fost prevazuta in mod expres in constitutii, un moment marcant fiind
constitutia franceza din 1958, care pt prima data a prevazut pentru Guvern care este clasicul
executiv, dreptul de a adopta acte normative cu forta legii, numite regulamente.Mai mult chiar,
domeniile in care Parlamentul legifereaza sunt numite in mod expres in const franceza, rezultand
ca restul materiilor ca reglementare tin de regilamente, de unde formularea din doctrina franceza
ca : regulamentul a devenit regula si legea exceptia in sistemul de drept francez. Aceasta
nu inseamna ca s-a renuntat in totalitate la principiul separarii puterilor in stat, constitutiile
moderne facand-o de o maniera implicita, cum s-a intamplat si in constitutia romaniei in forma
initiala, astfel autoritatiile publice care realizeaza prerogativele puterilor sunt reglementate in titlul
3:
1. Parlamentul- puterea legiuitoare- calificat prin constitutie ca fiind organ reprezentativ suprem
al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.
2.Presedintele
3.Guvernul
4.raporturile parlamentului cu Guvernul
5. Administratia publica
 3-5 = puterea executiva
6.Autoritatea judecatoreasca

Din existenta unor reglementari constitutionale care sa declare expres ca puterile sunt separate
in stat, a determinat anumite critici cu privire la caracterul democratic al constitutiei noastre, care

s-a concretizat prin introducerea alineatului 4 din art 1 potrivit caruia statul roman se
organizeaza si functioneaza conform separatiei si echilibrului puterilor in stat, in cadrul
democratiei constitutionale.

Precizam ca niciodata si nicaieri puterile nu au fost separate complet una de cealalta, ca

intotdeauna a existat o colaborare intre puteri inerenta bunei functionari a autoritatilor publice de
natura sa elimine un eventual blocaj intitutional pe care il aduce o separare rigida, absoluta.De
altfel, exista autoritati publice care, desi apartin traditional uneia dintre puteri, exercita
preprogative specifice uneia sau altei puteri. Seful statului, indiferent de forma de guvernamant,
este traditional un exponent al puterii executive, insa peste tot in lume, el este cel care promulga
legile, ceea ce inseamna investirea legii cu forta executorie pt toate subiectele de drept(
atr.legislative). Tot el, peste tot in lume, este cel care acorda gratiere individuala, atributii de
natura judecatoreasca. Pe langa aceste argumente, regasim si existenta unor autoritati publice
care, prin statutul lor specific, nu se pot incadra in niciuna dintre cele trei puteri cum ar fi curtea
constitutionala, avocatul poporului, curtea de conturi si altele. Pentru a armoniza aceste realitati,
constitutia actuala face referire atat la o separare,cat si la un echilibru al puterilor, care
presupune o colaborare si instituie prin art 80, aln 2' atributia sefului de stat de a veghea la buna
functionare a autoritatilor publice, iar pt a asigura aceasta functionare, constitutia ii permite sa
exercite functia de mediere intre puterile statului si stat si societate.

Administratia reprezinta una din componentele puterii executive, care in viziunea clasica,
exercita doua misiuni: guvernarea, care inseamna trasarea acelor directii esentiale pt stat cu
caracter strategic, care viseaza prezentul, dar mai ales viitorul, apartenenta la structuri europere
si internationale si b) administrarea, care inseamna realizarea nevoilor cotidiene ale cetatenilor, a
nevoilor de interes public, care se concretizeaza prin prestarea unor servicii catre societate.
Specific administratiei publice este regimul de putere publica, presupunand existenta unor
prerogative esentiale derogatorii de la dreptul comun, cu care sunt investite autoritatile
publice si prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul public sau general atunci
cand acesta vine in contradictie cu interesul particular.

Misiunea administratiei publice a fost recunoscuta aditional de prestarea de servicii publice

catre cetateni, dreptul admonistrativ insusi fiind constituit conform doctrinei clasice franceze ca
un drept al serviciilor publice. Dr administrativ reprezinta o ramura de drept public, care in
obiectul sau de reglementare include doua categorii de rel sociale : a) relatiile de administratie
activa- legea este pusa in executare sau in limitele ei se presteaza anumite servicii publice b)
relatiile de natura litigioasa, nascute intre administratii si cei vatamati in drepturile si interesele
lor legitime prin actele administratiei .
Este guvernata in principal de normele dr administrativ, dar i se aplica si alte norme care tin de
alte ramuri are dr public sau privat. Ex: in administratie, isi desfasoara activitatea pe langa
functionari publici si salariati, statutul acestora din urma fiind guvernat de drepul muncii.
Ex 2: adm incheie pe langa constracte adm, care se supun dr administrativ, si contracte civile in
sensul larg al termeului- nr de d rept civil.

Rezulta ca activitatea adm publice este guvernata de normele dr adm la care se adauga si
norme apartinand si alte ramuri de drept, inclusiv dr privat, asupra caruia dr adm isi
pastreaza rolul conducator pt ca in activitatea adm publice , interesul public este cel care
trebuie sa primeze.
 Curs2 -Definitia si trasaturile administratiei publice

Administratia publica este definita de regula in literatura de specialitate in doua acceptiuni: in

sens material, functional,administratia este un ansamblu de fapte, acte si operatiuni prin care se
deruleaza activitati de natura administrativa. In sens formal, organic, administratia inseamna un
ansamblu de organe( autoritati, institutii) care desfasoara activitatea administrativa.

Cuvantul administratie publica in sistemul constitutional actual evoca doua categorii de

autoritati :
a) autoritati ale administatiei de stat care desfasoara o activitate de natura statala, in care se
includ toate cele care exista la nivel central, dar si anumite autoritati de la nivelul unitatilor
administrativ-teritotiale, cum ar fi prefecturi sau serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si
celorlalte organe ale administratiei centrale de specialitate.

b) administratie de natura autonoma, locala, existenta la nivelul unitatilor administrativ-

teritoriale, unde administratia functioneaza potrivit articolului 120 alineat 1din constitutie pe baza
principiilor autonomiei locale, decentralizarii si deconcentrarii serviciile publice. Autoritatile
constituite la nivelul administrativ-teritoriale dispun de o anumita capacitate de a decide si
actiona in numele colectivitatilor teritoriale pe care le reprezinta.

La ora actuala,Romania este organizata din punct de vedere administrativ-teritorial in :

a) comune si orase( municipii)- ca unitati admistrativ-teritoriale de baza, nivelul de baza
b) judete- nivel intermediar
Romania facand parte din statele care au un singur nivel intermediar intre centru si cel de baza,
se preconizeaza , insa, o viitoare modificare a constitutiei, modificarea modului de organizare
administrativ-teritoriala a tarii prin introducerea unui al doilea nivel intermediar, regiunile.
c) sunt anumite persoane juridice de drept privat care sunt autorizate, potrivit legii, sa presteze
diferite servicii publice, adica sa desfasoare activitati de natura administrativa. Legea
contenciosului administrativ 554/2004, atunci cand defineste autoritatea publica, evoca organele
statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale,care desfasoara activitati de natura
administrativa, iar pe de alta parte, admite subiecte de drept privat, asociatii,ONG-uri, care
desfasoara activitati de natura administrativa pentru care au fost autorizate de un organ public.

Definitia administratiei publice

Administratia publica reprezinta ansamblul actvitatiilor desfasurate de presedintele romaniei,
guvernul, ministerele si toate celelalte organe ale administratiei publice de stat sau autoritati
locale, precum si de structurile autorizate potrivit legii, prin care in regim de putere publica se duc
la indeplinire legile sau in limitele legii, sepresteaza servicii publice.
Din definitie rezulta urmatoarele trasaturi ale administratiei publice:
I. Administratia publica se exercita de catre un ansamblu de organe, autoritati, institutii,
structuri, denumite generic organe ale administratiei publice. In sistemul constitutional actual, se
gasesc urmatoarele organe ale administratiei publice:
A) la nivel central: regasim presedintele si guvernul, care sunt cei doi sefi ai executivului bicefal,
care este specific sistemului constitutional actual. Pe locul doi, se afla ministerele, care se
organizeaza si functioneaza numai in subordinea guvernului. In al treilea rand, avem
administratia centrala de specialitate, celelalte organe ale acesteia, in afara ministerelor, pt ca si
ministerele reprezinta o componenta a organelor administratiei de specialitate. Ate organe ale
adm centrale de specialitate, care se pot organiza si functiona i)in subordinea guvernului, altele
decat ministerele
ii)in subordinea unui minister
iii)ca autoritati centrale autonome, putandu-se infiinta numai prin lege organica.
B) la nivel judetean: regasim atat o administratie de natura statala, cat si una de natura
autonoma,locala, dupa cum urmeaza ca organe de stat :
1.prefectul( care este reprezentantul guvernului in fiecare judet si municipiul Bucuresti)
si serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe centrale de specialitate,
care sunt conduse de prefecti.
2.consiliile judetene (care au ca misiune coordonarea activitatii consiliilor comunale si
orasenesti in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Acesta este organul
deliberativ) si presedintele consiliului judetean(organul executiv al administratiei judetene)
3. Regii autonome, societati comerciale , institutii publice- in subordonarea/ coordoarea

administratiei publice.

C) la nivelul oraselor si comunelor regasim:

1.o administratie locala, autonoma, prezentata de consiliile locale( comunale, orasenesti,
minicipale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti). Sunt organe deliberative
2.primarii ( organe executive ale autonomiei locale. Constatam ca, in organizarea administratiei
publice, la nivelul unitatiilor adm.teritoriale se regaseste principiul fundamental de la Napoleon,
potrivit caruia a delibera este misiunea mai multor perosoane, pe cand a executa este sarcina
unuia singur, in primul caz fiind vorba despre un organ colegial sau pluripersonal, pe cand in cel
de-al doilea, de un organ unipersonal.
3.regii autonome, societati comerciale

II. Ea consta in realizarea a doua componente esentiale :

A) punerea in executare a legii : Activitatea de punere in executare a legii, la randul sau, imbraca
forma unor activitati concrete, materiale, diferite fapte si operatiuni,prin care legea este pusa in
executare. In al doilea rand, ea consta in emiterea sau adoptarea unor acte juridice cu forta
subsecventa legii, care au misiunea sa o puna pe aceasta in executare. Ex: articolul 108 , alin 2 ,
prevede ca hotararile guvernului se adopta pt organizarea executarii legilor.fiecare organ
administrativ are competenta sa emita sau sa adopte acte juridice prin care isi concretizeaza
atributiile, care sunt stabilite de lege. Organele unipersonale emit acte, iar organele
pluripersoanale adopta acte.
B) prestarea de servicii publice in limitele legii - serviciul public este activitatea specifica prin care
administratia isi concretizeaza activitatea. Ceea ce a facut ca multa vreme, in doctrina clasica
franceza, dreptul administrativ sa fie definit ca un drept al serviciilor publice. Serviciul public
reprezinta o activitate desfasurata de un organ administrativ, de un organ public sau de un agent
privat autorizat de un organ administrativ, prin care se realizeaza nevoi sociale de interes public.
Insasi constitutia recunoaste posibilitatea ca serviciile publice sa se desfasoare atat de agenti
publici, de stat, cat si de agenti privati, care au primit incuviintarea legala sub forma de autorizari,
licente de toate genurile sa satisfaca o anumita nevoie sociala de interes public.
Exemplu: articolul 31 prevede in alineatul 4 ca mijloacele de informare de baza publice si
private sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor.
Exemplu 2:articolul 32 alineatul 5 : invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat,
particluare si confesionale

Atunci cand statul incredinteaza unui particular aributul de a presta un serviciu public, el isi
conserva un drept de supraveghere, de control permanent, politie administrativa. In virtutea
acestui drept, el poate atunci cand considera ca particularul nu se incadreaza in litera si spiritul
legii, in temeiul careia a fost autorizat si functioneaza, sa intervina inclusiv cu caracter
sanctionator, sanctiuni care pot merge chiar pana la suspendarea sau inchiderea autoritatii
serviciului public respectiv.

III.administratia publica se realizeaza in regim de putere publica, acesta insemnana anumite

prerogative speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu care sunt investite autoritatiile
administrative si prin intermediul carora fac sa prevaleze intersul public sau general atunci cand
acesta vine in contradictie cu interesul particular, privat. Premptiunea interesului public este de
esenta administratiei publice si a activitatii organelor statului in ansamblul lor. Activitatea
organelor administrative sau administratiei publice se desfasoara in baza unei competente,
inteleasa ca un ansamblu de atributii, care sunt stabilite de lege. De aici si caracterul legal al
competentei unui organ administrativ. Daca in dreptul privat regasim principiul ca tot ce nu este
interzis de lege este permis, in dreptul public, un asemenea principiu, nu functioneaza dat fiind
faptul ca activitatea autoritatiilor administrative este tarmuita prin lege si trebuie sa respecte
spiritul acesteia. Dn punct de vedere al intinderii pe care le exercita, unele dispun de o
competenta materiala generala, care acopera toate sferele administratiei publice, cum ar fi
presedintele, guvernul, prefectul, consiliile locale si judetene, iar altele dispun de o competenta

centrala de specialitate- serviciile publice ale ministerelor.

Din punct de vedere al intinderii in spatiu, a exercitarii atributiilor lor legale, unele autoritati
exercita o competenta la nivel central, national, iar altele la nivelul unitatilor administrativ-
teritoriale.
Administratia publica este institutia de baza a dreptului administrativ. Acesta reprezinta o ramura
a dreptului public,prin care se reglementeaza doua tipuri de relatii sociale : relatii de
administratie activa (doua componente de baza ale administratiei publice, executarea legii si
prestarea de servicii publice in limitele legii) si relatii de natura conflictuala (includ litigiile,
situatiile litigioase ce apar intre autoritatile publice si cei vatamati in drepturile sau interesele lor
legitime). Relatiile de natura conflictuala se circumscriu contenciosului administrativ, care este o
institutie a dreptului administrativ, care include totalitate litigiilor dintre particulari si autoritatile
publice, generate de actele adminstrative ilegale pe care autoritatile publice le emit sau adopta
dupa caz.

Constitutia recunoaste prin art 126, alin 6, controlul judecatoresc al actelor administrative ale
autoritatilor publice, pe calea contencioslui administrativ, control care este garantat, cu exceptia
a doua categorii de acte: actele care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si actele de
comandament cu caracter militar.
In articlul 152 se reglementeaza dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, fiind un
drept garantie, alaturi de dreptul de petitionare. El recunoaste persoanei vatamate intr-un drept al
sau interes printr-un act administrativ care emana de la o autoritate publica dreptul de a obtine
anularea actului, recunoasterea dreptului legitim sau a interesului si repararea actului. Conditiile
si limitele incare se exercita acest drept sunt reglementate printr-o lege organica, reglementata in
prezent de legea 554/2004.