- curs II Izvoarele formale ale Dreptului Constitutional

Teoria judiciara contemporana, recunoaste calitatea de izvoare ale dreptului

constitutional, formelor dreptului scris exprimate in actele normative ale organelor
legiuitoare.
Nu toate izvoarele dreptului explicate de teoria judiciara contemporana, sunt
izvoare de dreptului constitutional.
In primul rand, trebuie sa observam ca sunt izvoare ale dreptului
constitutional roman numai actele normative adoptate de autoritatile publice direct
reprezentative.
Aceste acte normative trebuie sa reglementeze relatiile sociale fundamentale
ce apar in procesul instruirii, mentinerii si exercitarii puterii.
Sunt astfel izvoare ale dreptului constitutional, actele ce reglementeaza
relatii sociale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat:
1. Constitutia si legile de modificare a Constitutiei - sunt principalele izvoare
ale dreptului constitutional pentru ca ele reglementeaza toate problemele
fundamentale care prin obiectul lor specific apartin dreptului constitutional.
2. Legile ca acte normative ale Parlamentului - ocupa al doilea loc in
sistemul izvoarelor dreptului nostru. Prin continutul si importanta relatiilor sociale
pe care le reglementeaza, legile ca acte normative ale Parlamentului, sunt
principalele izvoare ale dreptului constitutional. Vom observa ca nu toate legile
sunt izvoare ale dreptului constitutional, unele dintre ele fiind izvoare ale altor
ramuri de drept, un exemplu ar putea fi codul penal care este izvor al dreptului
penal, cel civil este izvor al dreptului civil, si codul muncii este izvor al dreptului
muncii.
Ceea ce trebuie sa retinem este aceea ca legile sunt izvoarele de drept
constitutional, in masura in care reglementeaza relatii fundamentale din domeniul
instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.
Sunt izvoare ale dreptului constitutional, printre altele, legile electorale,
legea cetateniei, etc.
3. Regulamentele de organizare si functionare ale Parlamentului sunt si ele
izvoare de drept constitutional, intrucat ele sunt acte normative princare sunt
reglementate relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii
si exercitarii puterii.
In sistemul nostru parlamentar sunt trei categorii de regulamente:
- regulamentul Camerei Deputatilor,
- Regulamentul Senatului,
- Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si

ale Senatului.
4. Ordonantele Guvernului pot fi izvoare ale dreptului constitutional, daca
indeplinesc conditia de a reglementa relatiile sociale fundamentale privind
instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Domeniul reglementarii va fi insa
stabilit prin lega de abilitare a Guvernului.
5. Tratatul international este un alt izvor de drept constitutional. Pentru a
putea fi izvor de drept constitutional, tratatul trebuie sa fie de aplicatie directa,
nemijlocita, sa fie ratificat de catre Parlament, si sa priveasca reglementarea unor
relatii sociale specifice dreptului constitutional.
Din examinarea dispozitiilor constitutionale rezulta 4 reguli:
a) tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern;
b) obligatia statului de a le respecta intocmai si cu buna credinta;
c) interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor in concordanta cu declaratia universala a drepturilor omului,
cu pactele si celelalte tratate.
d) prioritatea reglementarilor internationale in cazul unor neconcordante
intre acestea si reglementarile interne privitoare la drepturile fundamentale ale
omului cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii
mai favorabile. Constitutia Romana acorda tratatelor internationale o atentie
sporita.
Legea de revizuire a Constitutiei, publicata in monitorul oficial al Romaniei, partea
I, nr 669 din 22 septembrie 2003
Raporturile si normele de drept constitutional - fiind raporturi sociale,
obiectul lor il formeaza activitatile oamenilor, a colectivelor si a organelor. Nu
orice activitate sociala poate forma insa obiectul raporturilor de drept
constitutional, ci numai acele activitati care se refera la principalele aspecte ale
vietii social-politice si exercitarii statale a puterii.
Raporturile de drept constitutional pot fi definite ca fiind acele raporturi
sociale reglementate sau sanctionate de o norma juridica in care oamenii, fie
individual, fie organizati, participa ca titulari de drepturi si obligatii ce apar in
cadrul activ de instaurare, mentinere si exercitare statala a puterii.
Problema care se pune este aceea de a sti daca toate normele de drept
constitutional sunt susceptibile sa dea nastere, sa modifice sau sa stinga raporturi
juridice, si in al doilea rand daca normele de drept constitutional au intotdeauna ca
obiect de reglementare raporturi sociale ce apartin dreptului constitutional.

In legatura cu primul aspect al acestei probleme, trebuie retinut faptul ca

legea fundamentala constituie ca acti normativ o alcatuire unitara de norme
juridice, ori dupa cum se stie, normele juridice reglementeaza relatiile sociale care
devin astfel relatii juridice. In ceea ce priveste al doilea aspect al problemei,
raspunsul nu poate fi decat afirmativ, in censul ca toate normele constitutionale
reglementeaza raportul de drept constitutional, raporturi sociale care apartin acelei
forme fundamentale de activitate a statului, care este instaurarea, mentinerea si
exercitarea statala a puterii.
Raporturile sociale nascute in legatura cu unele din drepturile fundamentale
ale cetatenilor, cu organizarea si functionarea organelor din administratia publica,
devin prin reglementarea lor raporturi de drept constitutional, dar sunt in acelasi
timp si raporturi juridice, ce apartin altor ramuri ale dreptului, cum ar fi dreptul
administrativ, cel al muncii, civil, etc.
Este evident faptul ca reglementarea unor astfel de raporturi sociale de face
in primul rand prin Constitutie, iar normele dreptului administrativ, dreptului civil
sau altor ramuri de drept, nu fac altceva decat sa dezvolte aceste reglementari de
principii fundamentale.
Trebuie retinut faptul ca stabilirea domeniului de reglementare al dreptului
constitutional poarta amprenta amplitudinii si complexitatii transformarilor sociale,
a caracteristicilor vietii social-politice. In functie de aceste transformari sociale,
domeniul dreptului constitutional poate fi mai restrans dau poate puncta in domenii
rezervate prin traditii altor ramuri de drept.
Acest proces de constitutionalizare a altor ramuri de drept, nu este de data
recenta, ci doar denumirea procesului in sine este noua.
Teoria dreptului ne arata ca toate ramurile acestuia isi trag sorgintea din
principiile constitutionale. Astfel, principiul de drept penal "nici o pedeapsa fara
lege", a devenit odata cu constitutionalismul modern, un principiu constitutional.
De asemenea, regimul juridic al proprietatii este consacrat la nivel de principii in
Constitutie, si principiul neretroactivitatii legilor a fost socotit intotdeauna un
principiu de ordin constitutional.