Cursuri Sem1

CURSUL 1 – CONCEPTUL DE DREPT
 Notiunea de drept.
 Aparitia si evolutia dreptului
 Dimensiunea sociala a dreptului
 Esenta, continutul si forma dreptului
 Definitia dreptului
 Notiunile de drept public si privat
Obiectivele Cursului 1
 Definirea dreptului
 Descifrarea originii dreptului si a evolutiei acestuia, explicarea dimensiunii sociale a
dreptului
 Prezentarea esentei, continutului si formei dreptului
 Definirea notiunilor de drept public si privat
Concepte-cheie tratate:
Drept – ansamblul regulilor asigurate si garantate de stat care au ca scop organizarea si

disciplinarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate intr-un climat specific
manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale
Drept public – cand serveste societatii in ansamblu
Drept privat – cand serveste interesele individului in parte
Drept constitutional - ramura dreptului public alcatuita din norme juridice ce reglementeaza
relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a
puterii.
Etimologic, termenul de administraţie derivă de la latinescul "directus", care înseamnă

drept, direct, linie dreapta, in limba latina insa cuvantul care corespundea substantivului „drept”
era "jus", care inseamna drept, dreptate, legi.
În limbajul curent termenul “drept” este utilizat în mai multe sensuri:
• Stiinta dreptului, adica un ansamblu de idei, notiuni, concepte si principii care explica
dreptul.
• Dreptul este tehnica si arta in sensul ca organizeaza viata in comun, destinat sa

disciplineze comportamentul uman si sa apere societatea de excese;
• Facultatea unui subiect de a-si valorifica si de a-si apara impotriva tertilor un anume
interes.
1
Notiunea de drept
Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si garantate de

stat, reguli al caror scop il constituie organizarea si disciplinarea comportamentului uman in
cadrul relatiilor umane, precum si infaptuirea acestui comportament intr-un climat specific
manifestarii coexistentei drepturilor esentiale ale omului si libertatilor lui cu justitia sociala.
[paginile 9-14]
Aparitia si evolutia dreptului
Ca institutie ce deriva de la societate, dreptul isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre
oameni si este indisolubil legat de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii pe
diferite trepte de dezvoltare istorica.
Chiar si H. Kelsen recunoaste ca dreptul este un fenomen conditionat de timp si spatiu.
[paginile 14 - 23]
Dimensiunea sociala a dreptului
Dreptul este un rezultat al activitatii umane, al socializarii. Normele sale intervin in procesul
productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat, al producerii, al repartitiei si al
schimbului de produse si activitati. Libertatea omului este deplina numai in masura in care nu
stanjeneste libertatea celorlalti.
[paginile 23 - 26]
Esenta, continutul si forma dreptului
Esenta unui fenomen reflecta unitatea laturilor, a trasaturilor si a raporturilor interne necesare,
relativ stabile, care constituie natura launtrica a fenomenului si il fixeaza intr-o clasa de
fenomene adiacente. A cerceta esenta dreptului presupune patrunderea inauntrul sau,
sesizarea legaturilor intime care-i confera stabilitate si identificarea calitatilor interne.
Continutul dreptului il constituie ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau

expresie concreta vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale
etatica. Continutul dreptului implica esenta sa, dar nu se reduce la ea. Continutul este mai
stufos, desi nu este atat de profund ca esenta.
Forma dreptului semnifica exprimarea organizarii interioare a structurii continutului, ea

desemnand aspectul exterior a continutului.
[paginile 27 - 35]
Definitia dreptului
Dreptul este un ansamblu de reguli asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea
si disciplinarizarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate, intr-un climat
specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei
sociale.
[paginile 36 - 38]
2
Notiunile de drept public si privat
Separarea celor doua tipuri de drept apare inca de la inceputurile dreptului, romanii fiind primii
care le-au definit, care, intr-o traducere aproximativa ar fi:
- dreptul public este atunci cand el este in slujba imperiului roman
- dreptul privat este atunci cand serveste interesele individului in parte
Aceasta definitie este actuala si astazi deoarece face cea mai clara distinctie intre cele doua
ramuri de drept in functie de interesele cui le apara si la cine se aplica.
In cadrul dreptului public o importanta deosebita o are dreptul constitutional care este factorul
structurant al intregului sistem de drept care guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din
celelalte ramuri ale dreptului.
[paginile 38 - 42]
Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

 care sunt elementele componente care pot fi subsumate conceptului de drept
 in ce constau esenta, continutul si forma dreptului
 definiti notiunile de drept public si privat
APLICAŢII
Exerciţii rezolvate
1. Care sunt elementele componente ce pot fi subsumate conceptului de drept?

a.) Ansamblul regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de stat
b.) reguli care exprima vointa poporului ridicata la rang de lege
c.) Reguli privind bunele moravuri, morala publica, buna credinta si obiceiul pamantului
(cutuma)
d.) Reguli a caror aplicare este realizata de bunavoie
e.) Reguli a caror aplicare este realizata in ultima instanta, prin forta coercitiva a statului
A.) a, b, c, e
B.) a, b, d, e
C.) a, c, d, e
Răspuns corect: B
Precizări privind cursul următor:
Cursul Nr. 2 conţine următoarele aspecte:

- notiunea de drept constitutional
- locul si izvoarele dreptului constitutional
- raportul si subiectele raportului de drept constitutional
- normele de drept constitutional
3
CURSUL 2 – DREPTUL CONSTITUTIONAL, RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT
 Notiunea de drept constitutional
 Locul dreptului constitutional in sistemul de drept
 Izvoarele dreptului constitutional
 Raportul de drept constitutional
 Subiectele raportului de drept constitutional
 Normele de drept constitutional
 Definirea dreptului constitutional

 Precizarea locului dreptului constitutional in sistemul de drept
 Identificarea izvoarelor de drept constitutional
 Identificarea si definirea obiectului de reglementare al dreptului constitutional
Drept constitutional – ramura fundamentala a sistemului de drept romanesc alcatuita din

norme juridice care reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii,
mentinerii si exercitarii statale a puterii
Izvoarele dreptului constitutional – forme specifice, particulare, de exprimare a normelor

juridice, care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat
Obiectul dreptului constitutional – relatiile sociale care se nasc in activitatea de instaurare si

mentinere si exercitare a puterii de stat si care privesc bazele puterii si bazele organizarii puterii
Raport de drept constitutional – relatiile sociale reglementate si sancctionate de o norma

juridica ce se nasc in cadrul activitatii de instaurare, mentinere si exercitare a puterii politice ca
putere statala.
Dreptul constitutional, ramura a sistemului de drept
In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult

mai tarziu, o data cu aparitia primelor constitutii scrise din lume, spre sfarsitul sec XVIII.
Conceptul clasic de drept consitutional se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana,
dar format sub impulsul ideilor franceze.
In tara noastra, dreptul constitutional s-a predat impreuna cu dreptul administrativ sub
denumirea de drept public, dar la 1864 A. Codrescu isi intituleaza cursul „Drept constitutional”.
Conceptul de drept constitutional se incetateneste prin predarea si publicarea la Facultatea de
Drept din Iasi a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Stere, in 1910, si la Facultatea
de Drept din Bucuresti a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Visesscu.
In literatura de specialitate s-au dat drepului constitutional mai multe definitii:

- dreptul constitutional este alcatuit din norme juridice ce reglementeaza
organizarea politica a statului, structura, functionarea si raporturile dintre puterile
publice, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetateanului
- unii autori considera ca dreptul constitutional reglementeaza relatiile sociale ce
apar in procesul organizarii si exercitarii puterii, altii sustin ca organizarea puterii
cuprinde exercitarea puterii, iar alti autori sustin ca relatiile sociale reglementate
de dreptul constitutional sunt cele care apar in infaptuirea puterii
1
- dupa unii autori romani de dupa cel de-al doilea razboi mondial (ex. Tudor
Draganu), normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale care
apar in procesul de infaptuire a acelei activitati fundamentale a statului care este
activitatea de exercitare a puterii de stat, in timp ce altii (ex. Nistor Prisca)
considera ca relatiile reglementate de normele dreptului constitutional iau nastere
in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat, iar intr-o a treia opinie (I.
Muraru) se sustine ca normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile
sociale fundamentale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii
puterii in stat.
[paginile 43-47]
Locul dreptului constitutional in sistemul de drept
Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept romanesc intrucat, pe de o

parte, normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, adica
acele relatii fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, iar pe de
alta parte toate normele juridice trebuie sa fie conforme Constitutiei. La o analiza profunda
corelatiei dintre constitutie si ramurile dreptului vom constata ca orice ramura de drept isi
gaseste fundamentul juridic in normele din constitutie.
[paginile 47-50]
Izvoarele dreptului constitutional
Prin izvor de drept se intelege acea forma specifica, particulara, de exprimare a normelor
juridice care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat.
Constitutia actuala a Romaniei repune obiceiul in randul izvoarelor dreptului, valorificand rolul si
importanta sa aparte in reglementarea relatiilor sociale. Aceasta rezulta din nominalizarea
obiceiului in art 41 din Constitutie (protectia proprietatii private). Cele mai importante izvoare
formale ale dreptului constitutional sunt:
- Constitutia si legile de modificare a Constitutiei
- Legea ca act juridic al Parlamentului
- Regulamentele Parlamentului
- Ordonantele Guvernului
- Tratatul international
[paginile 51 - 56]
Raportul de drept constitutional
De la inceput se impune identificarea relatiilor sociale reglementate de drept care, prin continutul
lor specific, sunt raporturi de drept constitutional. Aceste relatii sociale sunt acelea care apar in
procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. In obiectul dreptului constitutional
sunt cuprinse doua categorii de relatii, si anume:
a. relatii cu dubla natura juridica (acele relatii care sunt reglementate si de alte ramuri de
drept si in acelasi timp si de catre Constitutie)
b. relatii specifice de drept constitutional (ce formeaza obiectul de reglementare numai
pentru normele de drept constitutional). Specific acestor relatii este faptul ca se nasc in
procesul complex de instaurare, mentinere si exercitare a puterii
[paginile 56 - 63]
2
Subiectele raportului de drept constitutional
Cu privire la subiectele raportului de drept constitutional, trebuie sa subliniem faptul ca unul

dintre subiecte este totdeauna fie detinatorul puterii, fie statul, fie un organ reprezentativ si ca
aceste subiecte actioneaza intr-un mod necesar intr-un raport juridic aparut in activitatea de
instaurare, mentinere si exercitare a puterii.
Subiectele raportului sunt:

1. Poporul
2. statul
3. Organele statului
4. Partidele politice, formatiunile politice, alte organizatii
5. Cetatenii
6. Strainii si apatrizii
[paginile 63 - 67]
Normele de drept constitutional
In explicarea specificului normelor de drept constitutional trebuie sa se plece de la teoria normei

juridice, urmand ca apoi sa regasim elementele generale in norma de drept constitutional si sa
observam ce trasaturi proprii are aceasta din urma. Norma juridica este definita ca fiind o regula
sociala de conduita, generala si obligatorie, instituita sau sanctionata de puterea de stat in
diferite forme. Orice norma juridica este un comandament impus de puterea publica, formulat
uneori chiar sub forma supletiva sau de recomandare. Normele constitutionale, pe langa
prevederi ce reglementeaza nemijlocit unele relatii sociale, au si prevederi care contin
formularea unor principii, consfiintesc bazele puterii, definesc unele institutii.
[paginile 67 - 72]

 Definitia dreptului constitutional
 Care sunt izvoarele dreptului constitutional
 Identificarea si definirea obiectului dreptului constitutional
 Enumerati si definiti subiectele raportului de drept constitutional
APLICAŢII
1. Sub ce denumire s-a predat si se preda in Romania si in lume disciplina dreptului

constitutional?
a.) Drept fundamental
b.) Drept constitutional si institutii politice
c.) Drept public
d.) Drept constitutional si administrativ
e.) Drept de stat
A.) b, c, d, e
B.) a, b, d, e
C.) a, c, d, e
3
2. Care sunt categoriile de relatii sociale ce formeaza obiectul de reglementare al
dreptului constitutional?
a.) relatii sociale care contribuie la delimitarea ramurilor de drept
b.) relatii specifice de drept constitutional
c.) relatii specifice altor ramuri de drept
d.) relatii cu dubla natura juridica
e.) relatii sociale reglementate de drept
A.) a, e
B.) c, d
C.) b, d
3. Care dintre urmatoarele entitati sunt subiectele raporturilor de drept constitutional?

a.) poporul
b.) strainii si apatrizii
c.) statul
d.) Refugiatii
e.) autoritatile publice
A.) b, c, d, e
B.) a, b, c, e
C.) a, c, d, e
Răspuns corect:1-A; 2-C; 2-B; 3-B
4
CURSUL 3 – TEORIA CONSTITUTIEI ( 1 )
 Notiunea de constitutie
 Notiunea de regim constitutional
 Aparitia constitutiei
 Definirea notiunii de constitutie

 Definirea conceptului de regim constitutional
Constitutie – legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice investite cu forta
juridica suprema, si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale
pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii
drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor
Regim constitutional in sens material – un ansamblu de reguli care reglementeaza

organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.
Notiunea de constitutie
De-a lungul istoriei recente a lumii, mai exact incepand cu sec XVIII, s-a impus, impreuna cu alte
mari institutii de baza create in scopul de a exprima prefacerile structurale politice, economice
sau juridice, si Constitutia, ca lege fundamentala a oricarui stat. Pentru stabilirea conceptului de
constitutie este necesar a se face doua precizari prealabile. In primul rand, ca intre constitutie si
lege nu se poate pune semnul egalitatii, desi constitutia este si ea o lege, adica un act normativ,
si, in al doilea rand, constitutia este o categorie istorica, ea aparand pe o anumita treapta de
dezvoltare a societatii umane.
Termenul de constitutie este foarte vechi, el fiind deseori folosit in acceptiunea de lege, dar
acceptiunea sa actuala de lege fundamental s-a conturat mai tarziu. Etimologic, cuvantul
„constitutie” vine din latinescul constitutio, care insemna asezarea cu temei. In sistemul de drept
roman, constitutia insemna edictul semnat de imparat si a carui forta juridica era superioara
celorlalte acte juridice adoptate de autoritatile publice ale imperiului.
Initial, conceptul de constitutie s-a referit la ansamblul de norme juridice care au ca scop
limitarea puterilor guvernantilor si garantarea drepturilor fundamentale ale omului. Conceptia
initiala a fost dezvoltata in sensul ca normele constitutionale trebuie sa fie cuprinse intr-o lege
sistematica si sa se bucure de o eficienta juridica superioara tuturor celorlalte legi.
Sfarsitul sec XX aduce cu sine si renuntarea la conceptia initiala despre constitutie. Formarea
notiunii moderne de constitutie a parcurs etape istorice indelungate, diversi autori fiind
preocupati sa gaseasca explicatii privind natura juridica a acesteia si totodata sa-i fundamenteze
continutul.
Dintre teoriile care au incercat sa explice formarea ideii de constitutie, cea care s-a remarcat cel
mai mult este teoria contractualista. In zilele noastre asistam la o revigorare a conceptului de
constitutie si la o imbinare a sensului formal cu cel material.
[paginile 73-82]
1
Definitia constitutiei
Analiza unora din definitiile formulate in literatura juridica prezinta un interes deosebit. Prof.
Constantin Dissescu defineste constitutia ca fiind „organizarea exercitiului suveranitatii”. Obiectul
dreptului constitutional este creearea si reglarea atributiunilor puterilor publice, precum si
stabilirea garantiilor individuale si drepturilor recunoscute cetatenilor pentru conservarea
libertatilor.
Paul Negulescu a definit constitutia ca fiind o norma care cuprinde principiile referitoare la
organizarea statului si la raporturile de echilibru intre diferitele puteri ale statului, precum si
drepturile omului.
In conceptia lui Andre Hauriou, prin constitutie se intelege ansamblul regulilor care
administreaza organizarea si functionarea statului. In acest sens, orice stat, prin faptul ca exista,
are o constitutie.
Examinand definitiile prezentate vom constata ca elementul comun este elementul stat sau
puterea de stat. Alaturi de elementul putere se mai adauga si elemente de forma.
Tudor Draganu si Ioan Deleanu definesc constitutia ca fiind acea lege care, avand forta juridica
superioara celorlalte legi, reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurarii social
economice, cat si pe cele ale organizarii si functionarii statului bazat pe aceasta, garanteaza
material drepturile fundamentale cetatenesti si stabilieste obligatiile corespunzatoare acestor
drepturi.
Continutul constitutiei este unul de natura complexa, el cuprinzand principiile fundamentale

pentru toate domeniile vietii politice, economice, sociale, culturale, juridice. Datorita acestui fapt
constitutia este caracterizata ca fiind legea fundamentala care sta la temelia organizarii statale si
este baza juridica a intregii legislatii. Ceea ce este specific si definitoriu pentru constitutie este
forta sa juridica. In acest sens se constata ca are o forta juridica suprema, ceea ce o situeaza in
topul ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile din
constitutie.
Tot o trasatura care s-a impus, fara a fi totusi de valoarea celorlalte, forma scrisa a constitutiei.
Constitutia scrisa s-a impus inca din sec XVIII, ea fiind preferata constitutiei cutumiere din mai
multe motive. Totusi, aceasta trasatura nu figureaza in definitii pentru ca exista tari care nu au o
constitutie scrisa precum Anglia, Noua Zeelanda si Israel. Multe definitii ale constitutiei retin ca o
trasatura solemnitatea adoptarii, iar altele forma sistematica, plecandu-se de la ceea ce afirma
Thomas Paine: „nu exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar”. Nu lipseste din unele
definitii ideea stabilitatii constitutiei, ca o trasatura care o distinge de alte legi si care justifica
intreaga clasificare a constitutiilor in rigide si flexibile.
Constitutia trebuie considerata a fi legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme
juridice, investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele raporturi sociale
fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in
stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
[paginile 83-89]
Notiunea de regim constitutional
Evolutia istorica sta marturie faptului ca fiecare stat isi enunta modul de organizare si exercitare
a puterii prin intermediul constitutiei, atat guvernantii, cat si cei guvernati, vazand in acest act
2
politico-juridic legea fundamentala a tarii. Dar traditia constitutionala are o vechime mult mai
mare decat constitutia scrisa. Dintr-o perspectiva istorica se poate spune ca fiecare stat a avut o
constitutie in sens material, un ansamblu de cutume constitutionale care stabileau modul de
exercitare a puterii.
Precizarile facute in legatura cu traditia cutumiara constitutionala si raporturile ei cu normele

constitutionale cuprinse intr-un document se circumscriu problematicii conceptului de regim
constitutional. Acest concept poate fi definit dintr-o dubla perspectiva:
a. o perspectiva materiala
b. o perspectiva formala
Din punct de vedere material, regimul constitutional exprima ansamblul de reguli care
reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.
Din punct de vedere formal, regimul constitutional exprima exteriorizarea sau obiectivarea
ansamblului de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-un document
politico-juridic numit constitutie. Regimul constitutional, in sens formal, corespunde statelor
moderne care sunt guvernate pe baza constitutiilor scrise.
Regulile de organizare si de conducere a statului, indiferent care ar fi forma lor, cutumiara sau
scrisa, confera substanta regimului constitutional. Complexitatea regimului constitutional difera,
in functie de realitatile si conditiile social-istorice la care il raportam, de complexitatea vietii
politice a statului respectiv.
[paginile 90-92]
Aparitia constitutiei
Momentul aparitiei constitutiei este unul de natura controversata, doctrina juridica fiind impartita
in ceea ce priveste stabilirea acestui moment. Dificultatea se datoreaza faptului ca uneori nu se
iau in consideratie constitutia cutumiara si constitutia mixta, ci numai cea scrisa si faptul ca nu
se apreciaza fenomenul constitutie in toata complexitatea lui.
Creearea constitutiei trebuie privita ca un proces indelungat, inceput cu mult inainte de revolutia
burgheza si in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit prin adoptarea constitutiei
scrise. Normele constitutionale, indiferent daca au fost denumite asa, au existat de la aparitia
statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli fundamentale de organizare si
functionare a guvernarii. Meritul burgheziei, venite la putere, consta in sistematizarea acestor
reguli, completate si adaptate noii ordini si intereselor instaurate, intr-o lege scrisa, adoptata cu
forme si proceduri solemne si investite cu cea mai inalta forta juridica.
Aparitia statului de drept depinde practic de aparitia constitutiei, prin intermediul ei guvernantii
fiind pusi sub incidenta regulilor juridice. Prima constitutie aparuta in lume este constitutia
engleza, desi procesul de formare a acestei constitutii, inceput o data cu adoptarea in 1215 a
Magnei Charta Libertatum, a continuat si dupa adoptarea primelor constitutii scrise. Prima
constitutie scrisa este cea americana din 1787. In ceea ce priveste Europa, prima constitutie
scrisa este dea adoptata in Franta in 1791.
Treptat, statele si-au adoptat constitutii, iar constitutia a devenit nu numai legea fundamentala a
unui stat, ci si documentul politic si juridic care marcheaza un moment important in dezvoltarea
ecomico-sociala si politico-juridica a statelor.
[paginile 92-94]
3
 Definitia constitutiei
 Notiunea de regim constitutional
 Aparitia constitutiei
APLICAŢII
1. Identificati elementele componente ce pot face parte din continutul conceptului de

constitutie
a.) este legea fundamentala a statului
b.) Constitutia cuprinde norme juridice referitoare la caracteristicile statului si la puterea
statala
c.) Constitutia subsumeaza norme juridice investite cu forta juridica suprema
d.) Constitutia reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pentru
instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii statale
e.) Constitutia reglementeaza relatiile sociale fundamentale din toate domeniile vietii
economice, sociale, culturale, politice si juridice
A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, c, d
2. Definirea regimului constitutional din punct de vedere material se face:

a. in functie de continului sau
b. in functie de ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui
stat
c. in functie de continutul si valoarea relatiilor sociale reglementate
d. regulile de organizare si conducere a unui stat au in vedere o etapa de dezvoltare a sa
e. in functie de ansamblul regulilor de drept si si a unui numar de uzante
A.) a, d, e
B.) a, b, d
C.) a, c, d
Răspuns corect:1-C; 2-B
4
CURSUL 4 – TEORIA CONSTITUTIEI ( 2 )
 Adoptarea constitutiei
 Revizuirea constitutiei
 Suspendarea si abrogarea constitutiei
 Suprematia constitutiei
 Stabilirea initiative adoptarii constitutiei

 Modurile de adoptare a constitutiei
 Autoritatea competenta in a revizui constitutia si procedura de revizuire
 Suspendarea constitutiei
 Abrogarea constitutiei
 Fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei
Adoptarea constitutiei – apartine acelui organism statat, politic sau social care, ocupand in
sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia
societatii date si perspectivele sale. Dreptul de a adopta constitutia il are puterea constituanta.
Revizuirea constitutiei – orice constitutie este supusa modificari, indiferent care ar fi forma, si
dreptul de a o revizui apartine acelui organism care a adoptat-o.
Suspendarea constitutiei – In practicile constitutionale au fost cazuri cand constitutiile au fost

total sau partial suspendate, mai ales in perioadele de criza politica, cand guvernantii renuntau
la forma democratica de conducere.
Abrogarea constitutiei – apare cand raportul de forte politice se schimba in esenta sa si este
adoptata o noua constitutie.
Suprematia constitutiei – este o notiune complexa care exprima pozitia supraordonata a

constitutiei, nu numai in sistemul de drept, ci si in intregul sistem social politic al unei tari.
Adoptarea constitutiei
Adoptarea constitutiei este un proces complex cu profunde semnificatii politico-juridice, proces in

care se detaseaza clar puterea constituanta si modurile de adoptare.
Initiativa adoptarii constitutiei constituie prima etapa in adoptarea unei constitutii. In principiu,
se considera ca initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal, politic sau
social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura
sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. Un rol aparte il poate avea si initiativa
populara.
La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o constitutie, s-a raspuns si se
raspunde prin teoria puterii constituante. Puterea constituanta apare sub doua forme, originara
si instituita. Fara a analiza clasificarile modurilor de adoptare a constitutiei, consideram ca este
mai importanta analiza procedeelor de adoptare a constitutiilor, observandu-se ca aceste moduri
explica in mare masura si evolutia constitutiilor in ceea ce priveste forma si continutul lor.
1
a. constitutia acordata este constitutia adoptata de un monarh ca stapan absolut care isi
exercita puterea. Este cea mai rudimentara forma de constitutie.
b. Statutul sau constitutia plebiscitara este o varianta a constitutiei acordate, mai
dezvoltata. Statutul este initiat tot de monarh dar este ratificat prin plebiscit. Constituia
Romaniei din 1938 a fost o constitutie statut.
c. Constitutia pact reprezinta un contract intre rege si popor, poporul fiind reprezentat prin
parlament. Exemple de constitutii pact: Constitutia Romaniei din 1866 si cea in 1923.
d. Constitutia conventie este rezultatul activitatii unei adunari ce poarta numele de
Conventie. Aceasta adunare este special aleasa pentru a adopta constitutia, ea
exprimand conventia intervenita intre toti membrii societatii si era considerata deaspura
parlamentului. O varianta a constitutiei conventie este constitutia referendara, in sensul
ca o data adoptata o constitutie este supusa ratificarii populare. Constitutia Romaniei din
1991 este o constitutie referendara.
e. Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al doilea razboi mondial adoptarea constitutiilor s-
a realizat de regula de catre parlamente, mai ales in tarile din estul Europei. In acest mod
au fost adoptate constitutiile tarii noastre din 1948, 1952 si 1965.
[paginile 94-100]
Revizuirea constitutiei
Dreptul, fiind un fenomen social dinamic, este supus schimbarilor care se produc in societate.
Normele si principiile constitutionale nu fac nici o exceptie de la aceasta regula. O constitutie o
data adoptata isi produce efectele pe o perioada de timp. Orice constitutie este supusa
modificarii, indiferent care i-ar fi forma. De obicei, posibilitatea, ca si procedura de revizuire, sunt
expres prevazute chiar in textul legii fundamentale.
Dreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o.

Autoritatea competenta in a revizui constitutia difera dupa felul constitutiei, iar procedura de
revizuire a constitutiei este in principiu asemanatoare celei de adoptare potrivit marelui principiu
al simetriei juridice. Cand revizuirea constitutiei se face dupa aceeasi procedura dupa care se
modifica legile suntem in prezenta unei constitutii suple sau flexibile. Cand modificarea
constitutiei se face dupa alte reguli decat cele obisnuite, dupa care se modifica legile ordinare,
ne aflam in fata unei constitutii rigide. De regula, constitutiile scrise sunt rigide iar constitutiile
cutumiare sunt flexibile.
Cei care au adoptat constitutii scriseau avut grija sa le asigure acestora o stabilitate in timp. In
realizarea rigiditatii constitutiilor s-au folosit mai multe metode:
- s-au exprimat opinii in sensul ca o data stabilita, o constitutie nu mai poate fi
modificata. Se considera de catre doctrina juridica ca valoarea juridica a unor
asemenea prevederi este nula intrucat puterea constituanta de astazi nu are nici
o putere de a limita puterea constituanta ce va veni
- s-a stabilit ca nici o modificare a constitutiei nu poate fi facuta pe o perioada de
timp prestabilita
- stabilirea unei proceduri de revizuire extrem de greoaie
- stabilirea unor reguli exprese cu privire la revizuire
Revizuirea implicita a constitutiei consta in schimbarea unor dispozitii ale acesteia fara a se
recurge la procedura de revizuire prevazuta chiar in legea fundamentala, ci la o alta procedura.
Practic, revizuirea implicita are ca rezultat incalcarea constitutiei.
2
O forma mult mai grava a revizuirii este falsa revizuire sau frauda constitutionala. Ea consta in
schimbarea, printr-o modificare legala a constitutiei, a regimului politic consacrat in textul initial
al constitutiei, a regimului politic corespunzator si cadrul constitutional.
[paginile 100-107]
Suspendarea si abrogarea constitutiei
In practicile constitutionale ale statelor au fost cazuri in care constitutiile au fost total sau partial
suspendate, normele constitutionale fiind scoase din vigoare. Unele constitutii interzic
posibilitatea suspendarii lor. Alte constitutii nu prevad dispozitii cu privire la suspendare. Cu
toate acestea, in practica burgheza constitutiile au fost suspendate in perioadele de criza
politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere.
In general, in asemenea situatii, constitutia se suspenda prin proclamarea starii de asediu, prin
guvernarea prin decrete-legi, prin lovutir de stat. Doctrina juridica s-a exprimat in sensul ca
suspendarea constitutiei este ilegala, desi in practica ea a fost pusa in aplicare. Suspendarea
totala a constitutiei constituie o abatere de la ideea de constitutionalitate si de legalitate.
Abrogarea constitutiei, chiar daca nu este stipulata in mod expres, sigur atunci cand raportul de
forte politice se schimba in esenta sa, in mod necesar este adoptata o noua constitutie.
Actuala Constitutie a Romaniei prevede in art 153, ca prezenta Constitutie intra in vigoare la
data aprobarii ei prin referendum. La aceeasi data Constitutia din 21.08.1965 este si ramane in
intregime abrogata.
[pagina 108]
Suprematia constitutiei
O problema mai delicata a dreptului constitutional o reprezinta fundamentarea stiintifica a

suprematiei constitutiei.
Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si

elemente politice si juridice, care exprima pozitia spuraordonata a constitutiei nu numai in
sistemul de drept ci si in intregul sistem social politic al unei tari. Aceasta pozitie deosebita
implica un continut normativ complex dar si importante consecinte statale si juridice.
Analiza noastra se limiteaza doar la consecintele juridice, adica la aceleaa care evidentiaza ca
spurematia constitutiei este o realitate juridica si nu o simpla teorie. Acestea sunt:
- consecintele juridice privind adoptarea constitutiei
- consecintele juridice privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei
- deosebirile dintre constitutie si legi, consecinte ale suprematiei constitutiei
- conformitatea intregului drept cu constitutia
Suprematia constitutiei este o realitate incontestabila si nu o simpla afirmatie. Ea implica o serie

de consecinte juridice, dar se bucura in acelasi timp de garantii juridice specifice legii
fundamentale si anume:
- controlul general al aplicarii constitutiei
- controlul constitutionalitatii legilor
- indatorirea fundamentala de a respecta constitutia
[paginile 109-114]
3
 Moduri de adoptare a constitutiei
 Revizuirea constitutiei
 Abrogarea si suspendarea constitutiei
 Efectele juridice ale suprematiei constitutiei
 Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei
APLICAŢII
1. Care din enunturile de mai jos considerati ca reprezinta consecinte juridice ale
suprematiei constitutiei?
a.) consecinte juridice privind adoptarea, modificarea, abrogarea si suspendarea constitutiei
b.) Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia si suprematia acesteia
c.) Deosebirile dintre constitutie si legi
d.) Conformitatea intregului drept cu constitutia
e.) Controlul general al aplicarii constitutiei
A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, c, d
2. Cei care au adoptat constitutia scrisa au avut in vedere sa-i asigure acesteia o
anumita stabilitate in timp, imprimandu-i o anumita rigiditate. Care din urmatoarele
metode de rigidizare au fost folosite?
a.) interdictia modificarii anumitor valori constitutionale considerate fundamentale pentru
societate si stat
b.) interdictia absoluta de modificare a constitutiei
c.) Interdictia de modificare a constitutiei pe o perioada de timp prestabilita
d.) folosirea unor proceduri extrem de greoaie de modificare a constitutiei
e.) interdictia incetarii provizorii a efectelor juridice ale normelor constitutionale si abrogarii
constitutiei
A.) a, d, e
B.) a, c, d
C.) a, b, e
Răspuns corect:1-C; 2-B;
4
CURSUL 5 – CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 1 )
 Notiunea de control a constitutionalitatii legilor
 Forme de control al constitutionalitatii legilor
 Clasificarea formelor de control
 Definirea notiunii de control al constitutionalitatii legilor

 Definirea principalelor forme de control al constitutionalitatii legilor
 Clasificarea formelor de control
Controlul constitutionalitatii legilor – ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor

normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in
ansamblul ei, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii dau
a dispozitiei dintr-o lege a carei neconformitate cu Constitutia a fost contestata.
Forme de control al constitutionalitatii legilor – modalitatile de exercitare a controlului

constitutionalitatii legilor si care cuprind toate trasaturile esentiale si comune ale exercitarii
controlului constitutionalitatii, trasaturi care se regasesc in exercitarea acestui control, indiferent
de tara in care a fost constituit.
Notiunea de control al constitutionalitatii legilor
Controlul constitutionalitatii legilor, ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor

normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in
ansamblul sau, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii
sau a dispozitiilor dintr-o lege, a carei neconformitate cu constitutia a fost contestata. Existenta
sanctiunilor pentru incalcarile constitutiei este de majora importanta, caci acestea dau
dispozitiilor constitutionale caracterul de norme juridice.
Doctrina juridica include controlul constitutionalitatii legilor in principiul legalitatii ca parte

componenta a acestora din urma. Constitutionalitatea legii nu inseamna in fod altceva decat
cerinta de legalitate a legii in sensul ca legea sa se adopte cu respectarea normelor
constitutionalitatii legilor, atat in spiritul cat si in litera lor.
Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu

constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la autoritatile
competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa
realizarea acestei proceduri.
In principiu, controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al

Parlamentului sau actele normative cu forta juridica egala cu a legii. Unele constitutii prevad ca
si alte acte normative juridice cu forta juridica mai mica decat a legii pot fi supuse acestui
control. Asemenea acte normative, cu forta juridica egala cu a legii, sunt acele acte care, desi
sunt emise de alte organe de stat decat Parlamentul, intervin si reglementeaza raporturi sociale
din domeniul legii si, ca atare, pot suspenda, modifica si abroga o lege.
1
O alta problema se refera la verificarea constitutionalitatii proiectelor de legi. Acesta nu este un
veritabil control caci procedura de elaborare a legilor cuprinde implicit si obligatia de verificare a
constitutionalitatii.
Un alt aspect se refera la cauzele care determina incalcarea prevederilor constitutionale de catre
legi ordinare. Aceasta situatie pare imposibila din moment ce legea si constitutia sunt adoptate
de aceeasi institutie, respectiv Parlamentul. Cu toate acestea, practica statelor a invederat
posibilitatea existentei acestei neconcordante, iar existenta institutiei controlului
constitutionalitatii legilor este chiar dovada incontestabila.
Cauzele aparitiei acestor neconcordante trebuie cautate in raport cu interesele claselor sociale,
cu raporturile dintre fortele sociale, ori ale unor gruprui politice influente, atat din momentul cand
s-a adoptat constitutia, cat si mai tarziu. In alte situatii unele neconcordante se datoreaza
rigiditatii exagerate a unor constitutii, iar in alte situatii din cauza regulilor de tehnica legislativa.
Suprematia constitutiei implica si garantarea separatiei – echilibrului puterilor, precum si

protectia drepturilor omului.
[paginile 115-120]
Formele de control al constitutionalitatii legilor
Prin modalitatile de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor intelegem toate trasaturile

esentiale si comune ale exercitarii controlului constitutionalitatii, trasaturi cae se regasesc in
exercitarea acestui control, oricare ar fi tara in care a fost instituit.
Aparitia situatiilor in care legile ordinare contraveneau constitutiei a pus problema, atat pentru
doctrina cat si pentru legiuitor, a gasirii solutiei de remediere, in primul rand prin stabilirea
autoritatii competente a verifica constituionalitatea legilor.
In functie de organul de stat chemat a controla constitutionalitatea legilor, doctrina juridica a

clasificat acest control.
Intr-o opinie, ar exista trei forme de control: controlul prin opinia publica, controlul politic,
controlul jurisdictional.
In a doua opinie, controlul constitutionalitatii legilor ar cunoaste trei forme, si anume: controlul
parlamentar, controlul politic, controlul jurisdictional.
In a treia opinie, controlul cconstitutionalitatii legilor cunoaste doua forme: controlul politic si
controlul judecatoresc.
In a patra opinie, se considera ca cea mai potrivita clasificare este aceea care face deosebire
intre controlul exercitat de adunarile legiuitoare si cel exercitat de organe din afara lor care, prin
aceea ca pot lipsi de efecte votul acestor adunari, apar ca fiindu-le subordonate, iar in cadrul
organelor supraordonate, adunarilor legiuitoare, distingem intre organele politice, cele
judecatoresti si cele politico-jurisdictionale.
[paginile 120-122]
2
Clasificarea formelor de control
Doctrina juridica prezinta mai multe clasificari cu nuante diferite.

1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii
legilor si care se realizeaza in doua forme: controlul realizat prin organ politic si controlul
exercitat printr-un organ jurisdictional.
2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita: control prealabil sau preventiv
si control ulterior sau represiv.
3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului
constitutionalitatii legilor si in functie de acest criteriu procedura se poate declansa de
catre un numar in general restrans de organe ale statului saude catre orice cetatean care
justifica un interes actual ori numai eventual.
1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii

legilor:
a. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic.
Dreptul parlamentului de a verifica constitutionalitatea legilor este un control
autentic si, in acelasi timp, un autocontrol, caci parlamentul, fiind acela cae
adopta uneori si constitutia, este cel mai in masura sa aprecieze neconcordanta
dintre legea ordinara si constitutia pe care le-a adoptat. Altii considera ca acest
control al parlamentului nu ar prezenta nici un fel de garantie, caci, desi exista
sanctiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta ar fi o sanctiune indepartata,
greu de realizat in practica. Mai mult, ar insemna ca parlamentul sa fie judecator
in propria cauza, lucru contrar ideii de justitie constitutionala. In prezent, in lume,
controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic, si mai ales prin
parlamente, se realizeaza mai rar.
Impotriva controlului politic se aduc cateva argumente principale:

 principiul separatiei puterilor nu ar admite, in afara celor trei autoritati
guvernante, creearea unei a patra, situata deasupa parlamentului si
guvernului is investita cu dreptul de a le cenzura activitatea legislativa si
respectiv, puterea regulamentara
 organismul politic care exercita controlul ar putea fi discretionar, putand sa
infirme vointa suverana a reprezentantilor poporului
 controlul constitutionalitatii legilor trebuie sa fie un control de specialitate,
situat deasupra oricaror argumente politice
b. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ jurisdictional

Acest control este exercitat sau de organe, altele decat cele judecatoresti, care
folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare cu cea judecatoreasca, sau de
catre organele judecatoresti propriu-zise.
Controversat in ceea ce priveste fundamentarea sa stiintifica, controlul

judecatoresc al constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state, azi el
exercitandu-se in temeiul unor dispozitii legale clare, sau pur si simplu in temeiul
dreptului pe care organele judecatoresti singure si l-au arogat. Dreptul
judecatorilor de a decide asupra constitutionalitatii legilor este atat contestat cat si
admis de doctrina juridica.
Acest drept al judecatorilor s-a justificat plecandu-se de la menirea judecatorilor

de a interpreta si aplica legile si de a aplica sanctiuni in cazuri de incalcare a legii.
De asemenea, dreptul judecatorilor in verificarea conformitatii legilor cu constitutia
3
s-a justificat prin teoria separatiei puterilor in stat, care implica o anumita
colaborare a puterilor.
Un alt argument pleaca de la necesitatea verificarii daca legiuitorul a actionat in

limitele competentei sale functionale.
Argumente contrare in ceea ce priveste dreptul judecatorilor de a judeca

constitutionalitatea legilor nu au lipsit si nu lipsesc din doctrina juridica.
Un prim argument se bazeaza tot pe teoria separatiei puterilor dar pe o

interpretare oarecum rigida, in sensul ca teoria puterilor inseamna o independenta
absoluta a puterilor, iar acordarea dreptului judecatorilor de a controla actele
puterii legiuitoare ar fi o eludare a principiului separatiei puterilor. Se mai adauga
faptul ca dreptul recunoscut judecatorului de a controla activitatea legiuitorului
face din acesta o autoritate politica, ori nimic nu este mai grav decat existenta
autoritatilor oficioase.
Justificat sau nu, din punct de vedere teoretic, controlul judecatorilor asupra
constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state.
2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita:
S-ar parea ca o clasificare in raport cu timpul in care se exercita controlul nici nu ar putea fi
conceputa, intrucat controlul asupra constitutionalitatii legilor poarta in mod necesar asupra
legilor intrate in vigoare, caci numai atunci se poate vorbi de legi care sa poata fi verificate
sub aspectul conformitatii lor cu constitutia. Cu toate acestea, de controlul constitutionalitatii
legilor se vorbeste si atunci cand acesta are loc inainte de intrarea lor in vigoare intrucat in
acest fel se impiedica intrarea in vigoare a unor legi contrare prevederilor constitutionale.
a. Controlul prealabil sau preventiv este exercitat inainte de intrarea in vigoare a

legilor si are ca efect impiedicarea incalcarii constitutiei prin intrarea in vigoare a
unei legi sau a unei dispozitii dintr-o lege contrara constitutiei.
b. Controlul care se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor se numeste ulterior
sau represiv: ulterior pentru ca se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor si
represiv pentru ca are ca efect anularea legii sau cel putin lipsirea ei de efecte.
Constitutia Romaniei reglementeaza exercitarea controlului constitutionalitatii legilor atat

ca un control prealabil sau preventiv cat si ca un control ulterior sau represiv.
3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului

constitutionalitatii legilor.
Potrivit clasificarii mentionate, procedura controlului constitutionalitatii legilor se poate

declansa de catre un numar in general restrans de organe ale statului, sau de orice
cetatean care justifica un interes actual ori numai eventual, aceasta modalitate putand fi
exercitata si alaturi de cea dintai.
[paginile 122-135]
4
 Notiunea de control al constitutionalitatii legilor
 Forme de control al constitutionalitatii legilor
 Controlul realizat in raport cu organele competente in a exercita controlul constitutionalitatii
legilor
 Controlul realizat in raport cu timpul in care se exercita
 Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului
constitutionalitatii legilor.
APLICAŢII
1. Argumente contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii legilor

a.) se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat dar pe o interpretare rigida a acestuia
b.) exista interese pentru ca statul trebuie sa fie singurul judecator si este delicat a remite
aprecierea lor unei autoritati care nu are responsabilitatea guvernarii
c.) verificarea de catre judecatori a activitatii legislativului incalca principiul independentei
absolute a puterilor in stat
d.) Dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legislativa face din aceasta o
autoritate politica
A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, b, d
2. Care din cauzele enumerate mai jos apreciati ca pot fi cauze ale aparitiei
controlului constitutionalitatii legilor?
a. cauzele aparitiei unor neconcordante intre legea ordinara si cea fundamentala trebuie
cautate in contradictiile sociale
b. unele neconcordante dintre constitutie si lege se datoreaza rigiditatii exagerate ale unor
constitutii si neobservarii regulilor de tehnica legislativa
c. controlul constitutionalitatii legilor se poate fundamenta pe pe teoria constitutionalismului
d. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica, in statele federative, prin exigenta de
a realiza o buna armonizare a intereselor generale ale federatiei cu interesele statelor
membre
e. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica prin faptul ca in unele sisteme
constitutionale, legea si constitutia sunt adoptate de acelasi organ de stat, si anume
parlamentul
A.) a, c, d
B.) a, b, d
C.) c, d, e
3. Argumentele contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii sunt:

a. se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat, dar pe o interpretare rigida a acesteia
b. dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legiuitorului face din acestia o
autoritate politica
c. este o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat
d. exista interese pentru care statul sa fie singurul judecator al constitutionalitatii legilor
ordinare
e. incalca principiul independentei absolute a puterilor in stat
5
A.) a, b, d
B.) a, c, d
C.) a, d, e
Răspuns corect:1-C; 2-B, 1-A
6
CURSUL 6 – CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 2 )
 Controlul constitutionalitatii legilor in Romania
 Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii
 Actele Curtii Constitutionale
 Specificul controlului constitutionalitatii legilor in Romania
 Rolul si atributiilor Curtii Constitutionale din Romania
 Actele Curtii Constitutionale
Controlul constitutionalitatii legilor in Romania – noua Constitutie a Romaniei a preluat din

practica constitutionala moderna sistemul controlului politico-jurisdictional al conformitatii legilor
cu legea fundamentala.
Curtea Constitutionala a Romaniei – unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania,

independenta fata de orice autoritate publica. Este garantul suprematiei Constitutiei.
Controlul constitutionalitatii legilor in Romania
Noua Constitutie a Romaniei a preluat din practica constitutionala moderna sistemul controlului
politico-jurisdictional al conformitatii legilor cu legea fundamentala. Intre jurisdictia constitutionala
instituita in sistemul de drept romanesc si cea a unor state occidentale sunt asemanari dar si
deosebiri. De exemplu, principala deosebire dintre procedura contenciosului constitutional
romanesc si cea franceza consta in faptul ca in sistemul nostru constitutional verificarea
constitutionalitatii legilor organice si a regulamentelor celor doua camere legislative, inainte de a
fi promulgate si, respectiv, de a fi puse in aplicare, nu este obligatorie, ci este declansata ca
urmare a unei sesizari din partea Presedintelui Republicii, a Presedintilor Camerelor, a
Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului sau din partea unui
numar de cel putin 50 de deputati, sau cel putin 25 de senatori, pe cand in Franta legile
organice sunt supuse obligatoriu controlului exercitat de Consiliul Constitutional.
O alta deosebire se refera la sfera organimelor abilitate sa sesizeze Curtea Constitutionala in

legatura cu constitutionalitatea unei legi inainte de promulgarea acesteia.
In sistemul constitutional romanesc, spre deosebire de cel francez, Curtea Constitutionala este
formata exclusiv din judecatori numiti, nu si din membrii de drept, asa cum este alcatuit Consiliul
Constitutional din Franta.
[pagina 136]
Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii
Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania,

independenta fata de orice alta autoritate publica. La nivelul constitutiei, Curtea Constitutionala
este reglementata in cuprinsul celor sase articole ale Titlului V, art 142 – 147, dispozitiile
acestora fiind dezvoltate prin Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
1
Constitutionale, republicata. In realizarea functiei sale de garant al suprematiei constitutiei,
Curtea indeplineste atributiile prevazute la art 146 din legea fundamentala.
Activitatea jurisdictionala.
O prima categorie de atributii incredintate Curtii Constitutionale asigura controlul

constitutionalitatii legilor, a ordonantelor guvernului, a tratatelor sau altor acorduri internationale,
precum si a regulamentelor Parlamentului. In exercitarea controlului, Curtea se pronunta
exclusiv cu privire la constitutionalitatea actelor sau dispozitiilor in legatura cu care a fost
sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile legale examinate.
Nu fac obiectul acestui control actele cu forta juridica inferioara legii, cum sunt actele
administrative ale autoritatilor publice. Hotararile judecatoresti nu pot fi atacate in fata Curtii
Constitutionale.
Alte atributii jurisdictionale ale Curtii vizeaza solutionarea conflictelor juridice de natura
constitutionala dintre autoritatile publice precum si a contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic.
Controlul de constitutionalitate.
1. Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, mai precis controlul abstract

anterior se exercita numai la sesizarea subiectilor prevazuti de art 146 lit a din
Constitutie. Potrivit art 147 alin 2 din Constitutie, in cazul in care Curtea admite
sesizarea, legea se trimite Parlamentului, care este obligat sa reexamineze dispozitiile
respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii.
2. Controlul de constitutionalitate asupra tratatelor se exercita la sesizarea subiectilor
prevazuti de art 146 lit b din Constitutie. Daca in urma controlului se constata
constitutionalitatea tratatului sau a acordului international, acesta nu mai poate face
obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. In conformitate cu art 147 alin 3 tratatul
sau acordul constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat. In cazul in care un
tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei,
ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.
3. Controlul de constitutionalitate asupra regulamentelor Palamentului se exercita la
sesizarea subiectilor prevazuti la art 146 lit c din Constitutia republicata. Atunci cand
Curtea constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale regulamentului, acestea isi
inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii daca in acest
interval Parlamentul, sau dupa caz Camera respectiva, nu le pune de acord cu
prevederile Constitutiei.
4. Controlul concret posterior de constitutionalitate prevazut de art 146 lit d din Constitutie
reprezinta din punct de vedere cantitativ cea mai semnificativa componenta a activitatii
jurisdictionale. In cadrul acestui tip de control Curtea hotaraste asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate privind legile si ordonantele ridicate in fata instantelor judecatoresti
sau de arbitraj comercial.
Ca urmare a revizuirii legii fundamentale, Curtii Constitutionale i-au fost atribuite prerogative de
solutionare a conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea
subiectilor prevazuti de art 146 lit e din Constitutie.
Potrivit art 146 lit k din Constitutie, Curtea hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic. Partidele politice pot fi declarate neconstitutionale in
cazurile prevazute de art 140 alin 2 din Constitutie.
2
[paginile 137-143]
Actele Curtii Constitutionale
In exercitarea atributiilor sale Curtea Constitutionala adopta decizii, hotarari si emite avize.
Constitutia nu stabileste in ce situatii Curtea adopta decizii si hotarari, respectiv emite avize.
Singurul text constitutional care se refera la actele Curtii este art 147 alin 4 potrivit caruia
deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei.
Fata de textele constitutionale legea 47/1992 prevede in art 11 alin 1 ca, potrivit art 146 din
Constitutie, Curtea pronunta decizii, hotarari si emite avize. Legea organica a Curtii
Constitutionale precizeaza ca deciziile si hotararile se pronunta in numele legii.
[Constitutia Romaniei si Legea 47/1992 rep.]

 Rolul si atributiile Curtii Constitutionale din Romania
 Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare
 Controlul concret, posterior
 Actele Curtii Constitutionale
APLICAŢII
1. Controlul constitutionalitatii legilor este:

a. activitatea organizata a parlamentului de adoptare a legilor
b. activitatea organizata de verificare a conformitatii legilor cu constitutia
c. activitatea organelor statului de a verifica respectarea ordinii constitutionale
d. o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde reguli privitoare la autoritatile
competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate
e. o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde regulile privitoare la autoritatile
competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate.
A.) a,d
B.) b,e
C.) a,c
2. Identificati actele supuse controlului de constitutionalitate pentru care Curtea

Constitutionala se sesizeaza din oficiu:
a. legile
b. tratatele internationale
c. initiativele de revizuire a Constitutiei
d. regulamentele Parlamentului
e. Ordonantele Guvernului
A.) a
B.) b
C.) c
3
Răspuns corect:1-B; 2-C
4
CURSUL 7 – CONSTITUTIILE ROMANIEI SI REGLEMWENTARI CU CARACTER
FUNDAMENTAL DE LA APARITIA STATULUI ROMAN MODERN SI PANA IN PREZENT
 Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris
 Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866
 Constitutia Romaniei din 29 martie 1923
 Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938
 Actele cu caracter constitutional din perioada 1944 – 1948
 Constitutia Romaniei din 13 aprilie 1948
 Constitutia Romaniei din 24 septembrie 1952
 Constitutia Romaniei din 21 august 1965
 Acte cu caracter constitutional adoptate dupa decembrie 1989
 Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991
 Aparitia Constitutiei in Romania

 Evolutia constitutionala a Romaniei
Aparitia Constitutiei in Romania

Constituţia a apărut în România mult mai târziu decât constituţiile din ţările Europei de Vest (Franţa,
Italia etc.) cu toate că apariţia ei a fost determinată de aceleaşi cauze care au determinat apariţia ei în
restul lumii.
Aceasta s-a datorat faptului că epoca modernă, caracterizată prin dezvoltarea tehnică, economică,
socială şi culturală, a început în România mult mai târziu faţă de ţări precum Olanda, Anglia, Franţa,
Italia. Dezvoltarea mai târzie şi mai lentă a capitalismului în România a fost cauzată, la rândul său, de
îndelungata dominaţie a Imperiului Otoman.
Momentul de început se situează în secolul al XVIII-lea, în special începând cu a doua jumătate a sa,
când apar manufacturile, apare munca salariată, se construiesc furnalele şi turnătorii, se dezvoltă
mineritul, se construiesc drumuri, în agricultură se desfiinţează rumânia, şi când se încheagă tot mai
organic, pe ambele versante ale Carpaţilor, naţiunea română, care îşi formulează primul său program
politic prin Supplex Libellus Valachorum (1791).
De asemenea, în perioada premergătoare apariţiei Constituţiei române au loc puternice frământări şi
mişcări sociale cu caracter revoluţionar, ca forme de manifestare a luptei pentru înfăptuirea unităţii de
stat a poporului român, pentru înlăturarea orânduirii feudale, pentru revendicări cu caracter burghezo-
democratic.
Un loc deosebit în cadrul premiselor istorice ale primei Constituţii din România îl ocupă înfăptuirea în
1859 a statului unitar naţional, prin unirea Munteniei şi Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat o serie de reforme importante, precum reforma
agrară şi alte reforme politice, administrative şi culturale, care au avut ca urmare crearea şi
dezvoltarea unor instituţii statale.
[paginile 144-145]
Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris

Întrucât întâmpina greutăţi în realizarea reformelor sale, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin lovitura
de stat de la 2 mai 1864, desfiinţează Adunarea Electivă şi supune plebiscitului „Statutul dezvoltător al
Convenţiei din 7/19 august 1858”, cunoscut în istorie sub denumirea de „Statutul lui Cuza”, şi „legea
electorală”. Aceste două acte formează prima Constituţie a României.
1
În concordanţă cu prevederile Statutului, puterile statului erau încredinţate domnitorului şi
reprezentanţei naţionale, care avea o structură bicamerală. Reprezentanţa naţională este formată din
Adunarea Ponderatoare şi Adunarea Electivă. Sistemul bicameral al Parlamentului este o modificare
faţă de Convenţia de la Paris.
Puterea legiuitoare este exercitată colectiv de către Cuza şi cele două adunări, iniţiativa legilor
aparţinând lui Cuza.
În ceea ce priveşte Legea electorală anexată Statutului, aceasta stabilea drepturile electorale, condiţiile
pentru a alege şi a fi ales, regulile privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor.
Statutul împreună cu legea electorală sunt o constituţie, deoarece cuprind reglementări ale unor relaţii
sociale fundamentale, esenţiale pentru instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii. Statutul lui Cuza
stabileşte regulile fundamentale de organizare a puterii în stat, iar Legea electorală prevede unele
drepturi fundamentale, respectiv drepturile politice. Pe baza Statutului au fost adoptate celelalte legi în
timpul lui Alexandru Ioan Cuza, el constituind deci baza constituţională a întregii legislaţii următoare.
[paginile 145-148]
Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866

În condiţiile istorice concrete ale anilor 1865-1866, Alexandru Ioan Cuza este obligat să abdice la 10-
11 februarie 1866 şi să instituie o locotenenţă domnească. Apoi, pe tronul ţării este adus un principe
străin. În anul 1866 se adoptă, după modelul Constituţiei belgiene, considerată atunci a fi cea mai
liberală constituţie, Constituţia României.
Constituţia, în cele 133 articole ale sale, reglementează cele mai importante relaţii sociale,
sistematizarea normelor realizându-se pe opt titluri.
Constituţia consacră în chiar primul articol: „Principatele Unite Române constituie un singur stat
indivizibil, sub denumirea de România”. Consacrându-se caracterul unitar şi indivizibil al statului
român, se reglementează apoi drepturile fundamentale ale cetăţenilor, constituţia declarând că în stat
nu există nici o deosebire de clasă şi că toţi sunt egali în faţa legilor. Întrucât însă drepturile electorale
se acordă în raport cu averea, egalitatea în drepturi este evident contrazisă.
O grijă deosebită este acordată proprietăţii, declarată sacră şi neviolabilă (art. 19), iar ca o puternică
garanţie se stabileşte că „nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor” (art. 17).
Reglementând puterile statului, Constituţia proclamă că toate puterile emană de la naţiune. Puterea
legiuitoare se exercită colectiv de către rege şi reprezentanţa naţională, formată din două camere, şi
anume: Senatul şi Adunarea deputaţilor. Cât priveşte Adunarea deputaţilor, ea era aleasă pe baza
sistemului colegiilor de avere.
Senatul era ales de două colegii, împărţite tot după avere. Puterea executivă aparţinea domnitorului,
Constituţia stabilind regula monarhiei străine.
Constituţia adoptată la 1866, deşi o constituţie rigidă, a suferit o serie de modificări, precum în 1879
dispoziţiile referitoare la drepturile politice; în 1884 cele privitoare la domn, presă, sistemul electoral şi
la pământurile rurale; în 1917 dispoziţiile privitoare la garantarea dreptului de proprietate şi cele
privitoare la dreptul de vot; în 1918, ca urmare a desăvârşirii statului naţional unitar român etc.
Constituţia din 1866 a organizat statul român, având la bază principiul separaţiei puterilor în stat, a
consacrat proprietatea privată ca pe un drept sacru şi inviolabil, a proclamat anumite drepturi şi
libertăţi cetăţeneşti şi politice, reprezentând, prin aceste prevederi, un progres. De asemenea,
Constituţia din 1866 a instituit principiul monarhiei străine ereditare.
[paginile 148-151]
2
Constitutia Romaniei din 29 martie 1923
Constituţia din 1923 este, de altfel, proiectul Partidului liberal, votat de Camera Deputaţilor la 26 martie
1923 şi de Senat la 27 martie 1923, promulgată la 28 martie şi publicată la 29 martie 1923.
Adoptarea acestei Constituţii a fost considerată nelegală, deoarece nu s-au respectat întru totul
regulile de revizuire a Constituţiei stabilite prin art. 12 al Constituţiei din 1866.
Ca şi Constituţia precedentă, Constituţia din 1923 este sistematizată în 8
titluri. Constituţia proclamă drepturi şi libertăţi egale pentru toţi.
Sunt de reţinut, de asemenea, dispoziţiile din art. 17, care garantează proprietatea privată, şi din art.
15, care interzic înfiinţarea pedepsei confiscării averilor. Puterea legislativă se exercită colectiv de
Rege şi Reprezentanţa naţională; aceasta este formată din două camere, Adunarea Deputaţilor şi
Senatul, alese de această dată prin vot universal, egal, direct, obligator şi secret.
Sistemul electoral introdus prin Constituţia din 1923 era un mare pas înainte faţă de sistemul colegiilor
de avere instituit prin Constituţia din 1866.
Senatul cuprindea şi senatori de drept, iar pentru a fi ales senator, se cerea vârsta de 40 de ani
împliniţi.
Puterea executivă aparţinea regelui, care o exercita prin guvern. Constituţia din 1923 înfiinţează
Consiliul legislativ, la care am făcut referire în capitolul anterior. În ce priveşte puterea judecătorească,
merită a fi reţinute dispoziţiile art. 101, care interziceau înfiinţarea de tribunale extraordinare, precum şi
cele ale art. 103, care dădeau controlul constituţionalităţii legilor, Curţii de Casaţie în Secţiuni Unite.
Cu toate că se aseamănă foarte mult, nu numai în conţinut, ci şi prin formularea textelor, cu
Constituţia din 1866. Constituţia adoptată în 1923 este, evident, mai democratică. Ea acordă drepturi
şi libertăţi mai largi, înlocuieşte sistemul electoral cenzitar cu un sistem electoral democratic. De altfel,
chiar după 23 august 1944, ea a fost repusă în vigoare.
În fine, trebuie să remarcăm că şi Constituţia din 1923 era o constituţie rigidă, deoarece procedura de
revizuire stabilită prin art. 129 şi 130 era o procedură greoaie, identică aproape cu cea prevăzută de
constituţia precedentă.
[paginile 151-154].
Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938

În condiţiile istorice concrete ale anului 1938, regele Carol al II-lea instaurează, la 10
februarie 1938, dictatura personală.
Consacrarea juridică a dictaturii regale este realizată prin noua constituţie. Proiectul de
constituţie este supus la 24 februarie plebiscitului. Constituţia este promulgată la 27 februarie
şi publicată la 28 februarie 1938.
Cele o sută de articole ale Constituţiei din 1938 sunt sistematizate în opt titluri. Dispoziţiile
Constituţiei consacră dictatura regală şi exprimă în acelaşi timp tendinţa de restrângere a
drepturilor şi libertăţilor democratice. Consacrând dictatura regală, dispoziţiile Constituţiei
exprimau totodată limitarea drepturilor şi libertăţilor democratice. Constituţia din 1938 apără
proprietatea, cuprinzând dispoziţii asemănătoare cu cele existente în constituţiile precedente.
Cât priveşte puterile statului, stabilind că acestea emană de la naţiune, Constituţia din 1938
le concentrează în mâinile regelui, care este declarat „capul statului” (art. 30). Regele
exercită puterea legislativă prin reprezentanţa naţională, el având iniţiativa legislativă,
iniţiativa revizuirii Constituţiei. El sancţionează şi promulgă legile, sancţiunea regală fiind o
condiţie de valabilitate a legii. Totodată, regele putea emite decrete cu putere de lege în
orice domeniu,
3
în timpul cât adunările erau dizolvate sau nu erau în sesiune, putea dizolva adunările, putea
declara războiul şi încheia pacea.
Puterea executivă aparţinea, de asemenea, regelui, care era inviolabil, răspunderea pentru
actele emise revenind miniştrilor, obligaţi să contrasemneze actele de stat ale regelui.
Trebuie să remarcăm că în locul votului universal se introduce sistemul colegiilor pe
profesiuni. În ce priveşte vârsta de la care cetăţenii aveau dreptul de a alege şi de a fi aleşi
pentru Adunarea Deputaţilor, ea este foarte ridicată, şi anume 30 de ani. Cât priveşte
Senatul, el este format din trei categorii de senatori, şi anume: senatori numiţi de rege,
senatori de drept şi senatori aleşi.
Începând cu anul 1938, Regele desfiinţează partidele politice, iar prin Dictatul de la Viena
(30 august 1940), România este obligată să cedeze Ungariei partea de nord-vest a
Transilvaniei. În septembrie 1940, regele este obligat să abdice în favoarea fiului său,
Constituţia este suspendată, corpurile legiuitoare sunt dizolvate, se reduc prerogativele
regale şi este învestit cu puteri depline preşedintele Consiliului de Miniştri.
[paginile 154-156]
Actele cu caracter constitutional din perioada 1944-1948

Perioada de după ieşirea din războiul purtat de România alături de puterile Axei şi până în
decembrie 1989 s-a caracterizat prin:
 guvernarea de către un singur partid, care şi-a arogat rolul de forţă politică
conducătoare în societate, acapararea puterii de către o minoritate privilegiată;
 centralism excesiv în conducerea tuturor sectoarelor şi domeniilor de activitate,
anihilarea iniţiativelor de la nivelele inferioare;
 caracterul formal al declaraţiilor privind drepturile cetăţeneşti, îngrădirea personalităţii
umane, încălcarea demnităţii omului, suprimarea libertăţii de gândire, de exprimare şi de
acţiune;
 înlocuirea proprietăţii private asupra bunurilor materiale de bază cu proprietatea de
stat sau de grup;
 retribuţii nestimulatoare, nivelarea veniturilor, ceea ce a generat tendinţa de a obţine
venituri pe căi ilicite;
 descurajarea adevăratelor valori ştiinţifice şi culturale, înlocuirea competenţei cu alte
criterii de promovare discriminatorii;
 impunerea prin constrângere a ideologiei minorităţii dominante, împiedicarea
cunoaşterii şi difuzării altor idei decât a celor convenabile statului;
 reprimarea oricărei încercări de exprimare liberă a opiniei, de schimbare a guvernării
totalitare şi de trecere la un regim democratic.
În condiţiile concrete ale anului 1944, fiind imposibilă elaborarea unei noi constituţii, s-a
recurs la soluţia repunerii în vigoare, cu unele modificări, a Constituţiei din 1923 şi a
elaborării în continuare a unor acte cu caracter constituţional. Actele elaborate în toată
această perioadă, şi a căror analiză o vom face aici, au fost acte cu caracter constituţional,
deoarece ele au cuprins reglementări fundamentale ale unor relaţii privitoare la instaurarea,
menţinerea şi exercitarea puterii. Prin aceste acte s-au formulat principii constituţionale,
principii ce se vor regăsi înscrise mai târziu în constituţiile adoptate în anii 1948, 1952, 1965.
De asemenea, aceste acte au avut un caracter tranzitoriu.
4
1. Decretul nr.1626/1944 pentru „Fixarea drepturilor Românilor în cadrele Constituţiunii din
1866 şi cu modificările Constituţiunii din 29 martie 1923”
Prin acest decret este repusă în vigoare Constituţia din 1923, deoarece dintre toate
constituţiile din România aceasta a fost cea mai democratică. Trebuie să menţionăm că nu au
fost repuse în vigoare toate dispoziţiile acestei constituţii.
Sunt repuse în vigoare, în totalitate, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi îndatoririle
fundamentale. Puterile statului urmau a fi exercitate conform regulilor cuprinse în Constituţia
din 1923, cu excepţia celor privitoare la puterea legislativă şi, parţial, la puterea
judecătorească.
Astfel, puterea legiuitoare se exercita de către Rege la propunerea Consiliului de Miniştri.
Referitor la puterea judecătorească, decretul menţine desfiinţarea juriului şi stabileşte că o
lege specială va statornici condiţiile în care magistraţii sunt inamovibili.
2. Decretul nr. 1849/1944 pentru „Adăugire de alineat nou la finele art. IV din I. D. R nr.
1626 din 31 august 1944”
Decretul nr.1849 trebuia să răspundă cerinţei de judecare şi pedepsire a celor consideraţi
vinovaţi de dezastrul ţării, pedepsire stipulată prin Convenţia de armistiţiu cu Naţiunile Unite.
Pentru aceasta trebuia înlăturate piedicile de ordin juridic (constituţional) datorate unor
articole din Constituţia din 1923 care interziceau înfiinţarea de tribunale extraordinare,
instituirea pedepsei confiscării averilor, aplicarea pedepsei cu moartea în alte cazuri decât
cele prevăzute de codul penal militar în timp de război.
Adoptarea acestui act normativ a fost necesară, întrucât prin Convenţia de armistiţiu
încheiată de România cu Puterile aliate (Moscova, 12 septembrie 1944), ţara noastră se
obliga să judece şi să pedepsească pe cei consideraţi vinovaţi de dezastrul ţării.
3. Legea nr. 86, din februarie 1945, pentru Statutul naţionalităţilor Minoritare
Legea pentru Statutul Naţionalităţilor Minoritare a avut menirea de a proclama şi asigura
egalitatea cetăţenilor ţării, indiferent de rasă, naţionalitate, limbă sau religie. Chiar în primul
articol, Legea nr. 86/1945 statorniceşte că toţi cetăţenii români sunt egali în faţa legii şi se
bucură de aceleaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă sau
religie.
Prin Legea nr.86/1945 au fost formulate deci două importante principii constituţionale:
egalitatea în drepturi a cetăţenilor fără deosebire de rasă şi naţionalitate şi libertatea
conştiinţei.
4. Legea nr. 187 din 23 martie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare
Legea adoptată la 23 martie 1944 pentru înfăptuirea reformei agrare a definit reforma agrară
ca o necesitate naţională, economică şi socială. Legea a prevăzut exproprierea şi trecerea
asupra statului. Legea nr. 187 din 23 martie 1945, prin dispoziţiile sale, formulează unul
dintre cele mai importante principii social-economice, prevăzând că pământul aparţine celor
care îl muncesc.
5. Decretul nr.2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative
Prin Decretul nr. 2218/1946 se organizează Reprezentanţa Naţională într-un singur corp,
denumit Adunarea Deputaţilor. Modificându-se Constituţia din 1923, se stabileşte deci un
prim principiu constituţional, şi anume acela al unicameralităţii organului suprem legislativ,
renunţându-se la sistemul bicameral prin desfiinţarea Senatului.
5
În baza Decretului, puterea legiuitoare urma a fi exercitată colectiv de către rege şi
Reprezentanţa Naţională. Deci, raporturile dintre rege şi parlament urmau a fi guvernate de
Constituţia din 1923, atunci în vigoare.
Dispoziţii, de asemenea, importante erau cuprinse în art. 2 alin. final în sensul că „Femeile
au drept de vot şi pot fi alese în Adunarea Deputaţilor în aceleaşi condiţiuni ca şi bărbaţii”.
Un alt treilea principiu constituţional formulat prin Decretul nr. 2218/1946 este principiul
votului universal, egal, direct şi secret.
Deşi acest decret este un decret de organizare a Reprezentanţei Naţionale, el totuşi
delimitează şi competenţa acesteia, atunci când prin art. 17 stabileşte că Adunarea
Deputaţilor nu poate revizui Constituţia nici în total, nici în parte.
6. Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, pentru constituirea Statului Român în Republica
Populară Română
La 30 decembrie 1947, guvernul a dat o proclamaţie prin care se justifica şi argumenta
necesitatea desfiinţării formei monarhice. Abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii
Populare Române la 30 decembrie 1947 au fost consacrate legislativ prin Legea nr. 363.
Astfel, se consacră desfiinţarea formei monarhice de guvernământ, instituindu-se ca formă
de stat republica populară. Denumirea statului devine Republica Populară Română.
O a doua categorie de dispoziţii priveşte constituţia. Prin art. 2, Constituţia din 1866 cu
modificările din 29 martie 1923 şi acelea din 2 septembrie 1944 şi următoarele se abrogă,
urmând ca Adunarea Constituantă să hotărască asupra noii constituţii.
O a treia categorie de dispoziţii se referă la puterea legislativă. Desfiinţându-se monarhia şi
abrogându-se şi Constituţia din 1923, Legea nr. 363/1947 stabileşte că puterea legiuitoare
va fi exercitată de Adunarea Deputaţilor „până la dizolvarea ei şi până la data ce se va fixa
de Adunarea Deputaţilor”. Pentru exercitarea puterii executive, Legea nr. 363/1947 creează
un organ de stat, Prezidiul Republicii Populare Române, organ colegial, format din cinci
membri aleşi, cu majoritate, de Adunarea Deputaţilor dintre personalităţile vieţii publice,
ştiinţifice şi culturale.
Legea nr. 363/1947 nu mai menţine principiul separaţiei puterilor.
Tot la 30 decembrie 1947, Adunarea Deputaţilor a votat şi Legea nr. 364, prin care a numit
membrii Prezidiului Republicii Populare Române. Pentru stabilirea atribuţiilor, organizării şi
funcţionării Prezidiului, s-a adoptat Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948 care apare ca o
completare a Legii nr. 363/1947.
Ţinând seama de acest specific, în literatura de specialitate, cele două acte (Legea nr. 363
şi Decretul nr. 3) au fost denumite „Actele de la 30 decembrie”.
[paginile 162-164]
Constituţia României din 13 aprilie 1948

Marea Adunare Naţională, în calitate de Adunare Constituantă, s-a întrunit în sesiune la 6
aprilie 1948; ia în discuţie proiectul de constituţie întocmit de Consiliul Frontului Democraţiei
Populare şi adoptă, la 13 aprilie 1948, Constituţia.
Normele constituţionale, cuprinse în cele 105 articole, sunt sistematizate în zece titluri.
6
Constituţia consacră existenţa statului român ca stat popular, unitar, independent şi suveran,
stat ce a luat fiinţă prin lupta poporului împotriva fascismului, reacţiunii şi imperialismului.
Constituţia din 1948 stabileşte că întreaga putere emană de la popor şi aparţine poporului
(art. 3). De asemenea, ea stabileşte că mijlocele de producţie aparţin sau statului ca bunuri
ale întregului popor, sau organizaţiilor cooperative sau particularilor, persoane fizice sau
juridice. Referitor la existenţa proprietăţii particulare, Constituţia din 1948 o recunoaşte şi o
garantează, acordând o protecţie specială proprietăţii agonisite prin muncă şi economisire.
Totodată, art. 11 din Constituţie creează cadrul juridic al viitoarelor naţionalizări.
Constituţia din 1948 înscrie principiul că pământul aparţine celor ce-l muncesc şi că statul
protejează proprietatea ţărănească şi încurajează şi sprijină cooperaţia sătească.
Se statorniceşte principiul planificării economiei naţionale, precum şi cele privitoare la muncă.
Mergând pe linia reglementărilor anterioare, în titlul privind drepturile şi îndatoririle
fundamentale ale cetăţenilor este înscris principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor,
fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă, religie sau grad de cultură.
Sistemul judecătoresc cuprindea Curtea Supremă, curţile de apel, tribunalele şi judecătoriile,
iar parchetul, ca organ de supraveghere a respectării legii, era compus din Procurorul
General şi din procurori.
[paginile 165-167]
Constituţia României din 24 septembrie 1952

Ca urmare a adoptării noii Constituţii, în anul 1948 au fost naţionalizate principalele mijloace de
producţie, urmând apoi alte naţionalizări (ale unităţilor farmaceutice, ale unei părţi din fondul de
locuinţe).
În 1950 s-a făcut o reorganizare administrativă a teritoriului, prin înfiinţarea de noi unităţi administrativ-
teritoriale: raionul şi regiunea, şi au fost înfiinţate, ca organe ale puterii de stat, sfaturile populare.
În ceea ce priveşte sistemul organelor statului, în 1949 au fost înfiinţate Comisia de Stat a Planificării şi
Arbitrajul de Stat, cu sarcina de a soluţiona litigiile economice dintre întreprinderile de stat.
În anul 1950 a fost adoptat Codul muncii În 1952 s-a efectuat reorganizarea judecătorească şi a fost
creată Procuratura, sistem de organe de stat distinct de justiţie.
Constituţia din 1952 avea un capitol introductiv şi 115 articole sistematizate în zece capitole.
Constituţia din 1952 menţine şi dezvoltă principiile constituţionale afirmate încă în Constituţia din 1948.
Capitolele privitoare la organele de stat consacră sistemul statal, la baza căruia stăteau Marea
Adunare Naţională şi sfaturile populare, organe alese prin vot universal, egal, direct şi secret. Aparatul
de stat este construit pe principiul centralismului. În capitolul privitor la drepturile fundamentale sunt
proclamate drepturi şi libertăţi. Se reglementează dreptul de asociere, consacră desfiinţarea
pluralismului politic şi statorniceşte rolul de forţă politică conducătoare al unui singur partid.
[paginile 165-167]
Constituţia României din 21 august 1965

Constituţia din 21 august 1965, cu modificările ulterioare, a avut 121 de articole sistematizate în nouă titluri.
Dispoziţiile constituţionale au consacrat schimbarea denumirii ţării din Republica Populară Română în
Republica Socialistă România; forma republicană a statului; suveranitatea şi indepen-denţa;
7
indivizibilitatea şi inalienabilitatea teritoriului. Cât priveşte titularul puterii, se arată că acesta este
poporul. Constituţia menţine principiul partidului unic, ca partid de guvernământ. În afara acestor
dispoziţii, titlul I al Constituţiei cuprinde prevederi referitoare la formele de proprietate, funcţiile statului,
principiile politicii externe, cetăţenie, organizarea administrativă a statului.
Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor sunt reglementate în titlul II, iar titlurile III
–VII consacră organizarea statală a puterii.
În această privinţă, Constituţia structurează organele de stat în patru mari categorii, şi anume:
organele puterii de stat (Marea Adunare Naţională, Consiliul de Stat, Preşedintele Republicii, Consiliile
populare); organele administraţiei de stat (Consiliul de Miniştri, Ministerele şi celelalte organe centrale
ale administraţiei de stat, comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare, organele locale de
specialitate ale administraţiei de stat); organele judecătoreşti (Tribunalul Suprem, tribunalele judeţene,
judecătoriile şi tribunalele militare); organele procuraturii (Procurorul General, Procuratura Generală,
procuraturile judeţene, organele locale de procuratură, procuraturile militare).
In 1967, a fost instituită funcţia de Preşedinte al Republicii, ca organ suprem al puterii de stat.
Ca şi constituţiile anterioare adoptate după 23 august 1944, Constituţia din 1965 a avut un caracter
înşelător democratic, menit să ascundă un regim de dictatură, lipsa de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti,
conducerea despotică, exercitată de o minoritate privilegiată.
[paginile 167-170]
Acte cu caracter constituţional adoptate după Revoluţia din Decembrie 1989

Revoluţia din Decembrie 1989 a înlăturat dictatura comunistă din România. Vidul de putere a fost
rezolvat prin instaurarea unui guvernământ de fapt, reprezentat de Consiliul Frontului Salvării
Naţionale, cu rol de organ suprem al puterii de stat.
Noua conducere a statului a dizolvat structurile politice comuniste, ceea ce a însemnat şi abrogarea
dispoziţiilor corespunzătoare din Constituţia din 1965.
Parlamentul ales în România la 20 mai 1990 a avut misiunea importantă de a elabora Constituţia
României.
După decembrie 1989, Constituţia României, respectiv cadrul juridic constituţional erau formate din
aceste acte cu caracter constituţional, precum şi din dispoziţiile Constituţiei din anul 1965, care au fost
abrogate expres sau tacit.
În această viziune, Constituţia României din 1965 a continuat să fie în vigoare în ce priveşte drepturile
şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, organele judecătoreşti, organele procuraturii, organi-zarea
administrativă a teritoriului, desigur, cu unele modificări.
Cât priveşte actele adoptate după victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, unele dintre ele au formulat
noi principii constituţionale, principii care s-au aplicat în societatea românească şi care au fost preluate
în Constituţia din anul 1991.
Cele mai importante principii sunt: forma republicană de guvernământ; separaţia puterilor; statul
de drept; pluralismul politic; structura bicamerală a Parlamentului; democraţia şi libertatea,
asigurarea demnităţii umane; inviolabilitatea şi inalienabilitatea drepturilor fundamentale ale omului
şi cetăţeanului, eligibilitatea pentru funcţii de guvernare, consultarea poporului prin referendum în
legătură cu legile şi măsurile de importanţă deosebită.
Trebuie făcută precizarea că actele cu caracter constituţional adoptate după Revoluţia din Decembrie
1989 au avut un caracter tranzitoriu, ele rămânând în vigoare până la adoptarea Constituţiei.
8
1. Decret-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea
Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale
Decretul-Lege nr. 2 din decembrie 1989 este primul act normativ emis de către guvernământul de
fapt instaurat în urma victoriei Revoluţiei din Decembrie, act prin care s-a dat o organizare tranzitorie
structurilor de putere din România. Acest Decret-Lege a fost emis în realizarea Programului Consiliului
Frontului Salvării Naţionale, care a prevăzut, printre altele: abandonarea rolului conducător al unui
singur partid şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri
libere; separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat şi alegerea tuturor
conducătorilor politici pentru unul sau cel mult două mandate; restructurarea întregii economii
naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei, etc.
Prin acest Decret-Lege, s-a constituit „Consiliul Frontului Salvării Naţionale, ca organ suprem al puterii
de stat”. Decretul-Lege cuprinde reglementări privind denumirea ţării, forma de guvernământ, drapelul,
atribuţiile şi actele, componenţa, structura organizatorică, funcţionarea Consiliului Frontului Salvării
Naţionale, ale biroului său executiv, atribuţiile Preşedintelui Consiliului Frontului Salvării Naţionale,
privind consiliile locale ale Consiliului Frontului Salvării Naţionale, alte dispoziţii. Decretul – Lege
stabileşte că numele ţării este România, că forma de guvernământ este republica şi că drapelul ţării
este tricolorul naţional având culorile albastru, galben, roşu, aşezate vertical, cu albastru lângă lance.
2. Decretul Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi
a organizaţiilor obşteşti din România
Aşa cum am precizat anterior, prin Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 s-a reafirmat principiul
constituţional al pluralismului politic. În aplicarea acestui principiu constituţional s-a emis Decretul-
Lege privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice, cu excluderea oricăror îngrădiri pe motiv
de rasă, religie, naţionalitate, grad de cultură, sex sau convingeri politice.
Sunt stabilite organele de stat competente a înregistra (tribunalul Municipiului Bucureşti), regulile de
procedură, contestaţiile.
3. Decretul Lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională
În acest decret s-a exprimat legislativ realitatea politică din România determinată de apariţia partidelor
politice şi de nevoia participării lor la guvernarea ţării. În acest sens, printr-un comunicat s-a arătat că
„Reprezentanţii partidelor politice întrunite în ziua de 1 februarie 1990 în convorbiri cu reprezentanţii
Consiliului Frontului Salvării Naţionale au convenit asupra constituirii unui Consiliu Provizoriu de
Uniune Naţională, format prin restructurarea actualului Consiliu F.S.N.
Decretul-Lege nr. 81 din 1990, în cele patru articole ale sale, stabileşte modificarea alcătuirii
Consiliului Frontului Salvării Naţionale, el urmând a fi organizat pe baze paritare. Acest act normativ a
fost urmat de Decretul-Lege nr. 82 din 13 februarie 1990, prin care s-au stabilit componenţa
Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, a Biroului executiv al acestuia, precum şi comisiile de
specialitate ale Consiliului.
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională a lucrat ca un veritabil parlament, adoptând multe decrete-
legi, de interes major pentru ţară.
4. Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României
Acest decret-lege a fost unul dintre cele mai importante acte cu caracter constituţional, care a
organizat trecerea de la structurile provizorii de putere spre structuri clar definite prin legi. Vom reţine
cele mai importante dispoziţii. Astfel, Decretul-lege stabileşte că Parlamentul României va avea o
structură bicamerală şi va fi format din Adunarea Deputaţilor şi Senat. Deputaţii şi senatorii sunt aleşi
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Este introdus scrutinul de listă, fapt ce a
implicat declararea judeţelor ca circumscripţii electorale.
Decretul-lege a stabilit că cele două Camere reunite vor forma Adunarea Constituantă, al cărei rol de
bază urma să fie elaborarea Constituţiei, într-un termen de 9 luni, dar nu mai târziu de 18 luni, când
adunările se dizolvă, efectuându-se noi alegeri.
9
Paralel cu activitatea de elaborare a Constituţiei, Parlamentul va desfăşura şi o intensă activitate
legislativă ordinară.
Dispoziţiile care privesc şeful statului sunt deosebit de importante. Astfel, el este denumit Preşedintele
României, alegerea sa făcându-se prin vot universal, egal, direct şi liber exprimat, în două tururi de
scrutin. Sunt stabilite şi atribuţiile Preşedintelui României. Dat fiind caracterul său tranzitoriu, Decretul-
Lege nu a stabilit durata mandatului Parlamentului şi al Preşedintelui României.
În mod firesc, Decretul-Lege a cuprins toate dispoziţiile privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor,
stabilirea, centra-lizarea şi validarea rezultatelor votării. În baza acestuia s-au desfăşurat alegerile din
20 mai 1990.
[paginile 171-178]
Constituţia României din 8 decembrie 1991

Elaborarea Constituţiei a răspuns cerinţei realizării cadrului juridic fundamental al evoluţiei spre statul
de drept, democratic şi social. Elaborarea Constituţiei a constituit unul din punctele formulate în
programele şi platformele forţelor politice. Guvernământul de fapt instituit în decembrie 1989, deşi s-a
legitimat ca o veritabilă putere constituantă şi a abolit vechile structuri de putere, nu a elaborat şi
Constituţia, dar a organizat alegerea unei Adunări Constituante care să facă acest lucru. Odată legal
constituită în urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Adunarea Constituantă a procedat la
constituirea Comisiei de redactare a proiectului Constituţiei României, potrivit regulamentului său.
Principiile şi structura Constituţiei au fost discutate, până la detalii, şi votate în Adunarea Constituantă
în perioada 13 februarie 1991– 21 iunie 1991. Desigur, Adunarea Constituantă a adus amendamente
documentului prezentat. Cât priveşte votarea, ea s-a realizat prin vot deschis. Totuşi, s-a folosit
sistemul votului secret cu bile pentru un amendament la textul privind alegerea şefului de stat. Acest
amendament avea următorul conţinut: „Preşedintele României va fi ales de către Parlament”.
Amendamentul a fost respins, el întrunind 125 voturi pentru şi 279 împotrivă.
Dezbaterea proiectului de constituţie în Adunarea Constituantă a început în ziua de 10 septembrie
1991, textul în întregime fiind votat în ziua de 21 noiembrie 1991. Pentru Constituţie au votat mai mult
de două treimi din numărul total al membrilor Adunării Constituante. Constituţia a fost supusă
Referendumului naţional organizat în ziua de 8 decembrie 1991 şi, fiind aprobată, a intrat în vigoare.
Conţinutul normativ al Constituţiei este structurat, din punct de vedere juridic, în 152 de articole, care
sunt grupate în şapte titluri, unele titluri având capitole şi secţiuni, iar după revizuirea din 2003, în 156
de capitole şi opt titluri.
Primul titlu, denumit Principii generale, cuprinde norme referitoare la structura unitară a statului, la
forma sa republicană de guvernământ. Statul român este caracterizat ca un stat de drept, democratic
şi social, în care suveranitatea naţională aparţine poporului, care o exercită prin organele sale
reprezentative sau prin referendum. În legătură cu teritoriul, acesta este organizat administrativ în
comune, oraşe şi judeţe. Tot în acest titlu există dispoziţii prin care se recunoaşte şi se garantează
dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii
lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
În acelaşi timp, este stabilită obligaţia statului român de a sprijini întărirea legăturilor cu românii din
afara frontierelor ţării şi de a acţiona pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice,
culturale, lingvistice şi religioase, desigur, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt. De
asemenea, în acest titlu există dispoziţii privitoare la partidele politice şi la sindicate, la dobândirea şi
pierderea cetăţeniei române. Sub acest ultim aspect, trebuie reţinută regula în sensul căreia cetăţenia
română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.
Unele dispoziţii privesc relaţiile internaţionale ale României – definite ca relaţii paşnice şi de bună
vecinătate – şi valoarea juridică a tratatelor internaţionale. În acest sens se stabilesc două reguli de
10
mare importanţă, şi anume: România se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă
obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac
parte din dreptul intern.
Tot în primul titlu sunt dispoziţii privitoare la simbolurile naţionale (drapel, ziua naţională; imnul, stema
şi sigiliul), la limba oficială în stat, care este limba română, şi la capitală, care este municipiul
Bucureşti.
Cel de-al doilea titlu este denumit Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale. El este
structurat în patru capitole.
Titlul III, denumit Autorităţile Publice, este structurat pe capitole, iar unele capitole au şi secţiuni. Mai
întâi, sunt reglementările privitoare la Parlament. Aceasta este organizat ca un Parlament cu structură
bicamerală (Camera Deputaţilor şi Senatul), ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Sunt apoi reglementate: drepturile şi obligaţiile deputaţilor şi
senatorilor; procesul de legiferare; domeniul rezervat legii organice.
În capitolul II al acestui titlu sunt cuprinse reglementările privind Preşedintele României, care este ales
prin vot universal, egal, direct, secret, şi liber exprimat, pentru un mandat de 5 ani. Sunt stabilite
atribuţiile, incompatibilităţile, imunitatea şi răspunderea şefului de stat.
Guvernul este reglementat în capitolul III, care conţine norme privitoare la compoziţia, învestitura,
incompatibilitatea, primul ministru, răspunderea membrilor la încetarea mandatului, precum şi actele
acestuia. Un capitol aparte (IV) este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul – obligaţia
informării Parlamentului, dreptul parlamentarilor de a pune întrebări şi de a adresa interpelări,
angajarea răspunderii Guvernului şi moţiunea de cenzură, delegarea legislativă.
Capitolul V, Administraţia publică, reglementează adminis-traţia publică centrală de specialitate şi
administraţia publică locală, organele de specialitate, forţele armate, iar capitolul VI, Autoritatea
judecătorească, înfăptuirea justiţiei, statutul judecătorilor, instanţele judecătoreşti, Ministerul public şi
statutul procurorilor şi Consiliul Superior al Magistraturii.
Un titlu distinct IV, denumit Economia şi Finanţele, cuprinde norme referitoare la economia de piaţă,
la ocrotirea proprietăţii, sistemul financiar, bugetul public naţional, impozite şi taxe, Curtea de Conturi
şi Consiliul Economic şi Social.
Titlul V, Curtea Constituţională, reglementează structura, competenţa acesteia, numirea judecătorilor
şi durata mandatului, incompatibilităţile, independenţa şi inamovibilitatea, atribuţiile şi deciziile Curţii,
controlul constituţionalităţii.
Titlul VI, Integrarea Euroatlantică, reglementează modul de aderare a României la Tratatele
Constitutive ale Uniunii Europene şi la Tratatul Atlanticului de Nord.
Titlul VII, Revizuirea Constituţiei, reglementează iniţiativa revizuirii acesteia, procedura şi limitele
sale.
În fine, titlul VIII, purtând denumirea Dispoziţii finale şi tranzitorii, cuprinde regulile referitoare la
intrarea în vigoare a Constituţiei, conflictul temporal de legi, instituţiile existente şi cele viitoare.
Trebuie precizat că, pentru a ajunge la forma actuală, Constituţia din 1991 a fost revizuită prin
Referendumul din noiembrie 2003.
[paginile 178-184]
11
CURSUL 8 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (1)
 Notiunea de drepturi si indatoriri fundamentale
 Natura juridica a drepturilor fundamentale
 Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale
 Definirea notiunilor de drepturi si indatoriri fundamentale

 Precizarea terminologiei utilizate in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale
 Natura juridica a drepturilor fundamentale
 Aparitia si evolutia institutiei drepturilor si indatoririlor fundamentale
 Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale
Drepturi fundamentale – acele drepturi subiective ce apartin cetatenilor Romaniei, prevazute si

garantate de Constitutie, esentiale pentru statutul juridic al acestora si care asigura deplina
afirmare in societate si participare la viata politica, economica, sociala si culturala.
Indatoriri fundamentale – acele obligatii ale cetatenilor romani, inscrise in Constitutie, care
sunt socotite esentiale pentru desfasurarea vietii in societate si asigurate in realizarea lor prin
convingere ori, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.
Noţiunea de drepturi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor români
Prin drept, societatea recunoaşte, ocroteşte şi garantează bunurile, interesele legitime şi alte valori ale
individului, colectivităţii şi societăţii, asigurând respectarea obligaţiilor necesare înfăptuirii acestora.
Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului sunt nu numai o realitate, ci şi finalitatea
întregii activităţi umane, bineînţeles, a celei progresiste şi democratice.
Definirea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor (a libertăţilor cetăţeneşti sau libertăţilor publice, cum
mai sunt ele deseori numite) a preocupat şi preocupă intens literatura juridică.
Formularea unei definiţii a drepturilor fundamentale presupune să stabilim anumite criterii. Astfel, una
din întrebările cele mai importante care cere un răspuns este aceea de a şti de ce, din sfera drepturilor
pe care cetăţeanul le are în general, numai anumite drepturi sunt fundamentale. Răspunzând, va
trebui apoi să stabilim de ce însăşi sfera drepturilor fundamentale variază de la o etapă istorică la alta.
Pentru definirea lor trebuie să luăm în consideraţie că acestea:
a) sunt drepturi subiective;
b) sunt drepturi esenţiale pentru cetăţeni;
c) datorită importanţei lor, sunt înscrise în acte deosebite, cum ar fi declaraţii de drepturi, legi
fundamentale (constituţii).
Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele fiind în ultimă instanţă facultăţi ale subiectelor
raporturilor juridice de a acţiona într-un anumit fel sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o
atitudine corespunzătoare şi de a beneficia de protecţia şi sprijinul statului în realizarea pretenţiilor
legitime.
Drepturile fundamentale sunt drepturi esenţiale pentru cetăţeni. Aceasta este cea mai importantă
trăsătură a lor. Dacă drepturile fundamentale sunt drepturile subiective, ceea ce le deosebeşte de
1
acestea este tocmai această trăsătură. Ea explică de ce din sfera drepturilor subiective numai un
anumit număr de drepturi sunt fundamentale, înscrise, ca atare, în constituţie.
Caracterizarea drepturilor fundamentale ca drepturi esenţiale pentru cetăţean poate fi semnalată încă din
primele lucrări marcante în acest domeniu. Ea apare clar exprimată de J.J. Rousseau în celebrul
Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii între oameni. J.J. Rousseau sublinia că drepturile
omului sunt daruri esenţiale ale naturii, de care nimeni nu se poate atinge în nici un fel.
O definiţie este dată şi de profesorul Paul Negulescu, care denumea drepturile fundamentale „drepturi
publice” sau „libertăţi publice” ori „drepturi ale omului şi cetăţeanului”.
Deseori, drepturile fundamentale sunt definite ca acele drepturi consacrate de constituţie şi care sunt
determinante pentru statutul juridic al cetăţeanului.
Observăm că anumite drepturi subiective, datorită importanţei lor, sunt selectate pe criteriul valoric şi
înscrise ca drepturi fundamentale. Deci, pentru definirea drepturilor fundamentale, vom reţine că ele
sunt drepturi esenţiale pentru cetăţeni, pentru viaţa, libertatea, personalitatea lor. Caracterul de drepturi
esenţiale îl capătă în raport cu condiţiile concrete de existenţă ale unei societăţi date.
Un drept subiectiv poate fi considerat esenţial şi deci fundamental într-o societate dată, dar îşi poate
pierde acest caracter în altă societate. Mai mult decât atât, chiar în cadrul aceleiaşi societăţi, în diferite
etape istorice, acelaşi drept subiectiv poate fi sau drept fundamental sau simplu drept subiectiv, potrivit
condiţiilor concrete economice, sociale, politice şi, bineînţeles, conform voinţei guvernanţilor, a cărei
expresie nu este altceva decât legea ce stabileşte chiar catalogul acestor drepturi.
Aceasta explică destul de clar de ce, într-o anumită perioadă istorică, numărul drepturilor fundamentale
este mai mare sau mai mic decât în altă perioadă istorică.
Drepturile fundamentale pot fi explicate numai în interdependenţa lor cu celelalte fenomene şi
îndeosebi cu realităţile economice, sociale şi politice concrete din fiecare ţară.
Juristul francez Georges Burdeau acordă o mare atenţie drepturilor fundamentale, pe care le
denumeşte libertăţi publice.
În alte opinii (Tudor Draganu), prin noţiunea de drepturi fundamentale cetăţeneşti se desemnează
acele drepturi ale cetăţenilor care, fiind esenţiale pentru dezvoltarea materială şi intelectuală a
acestora, precum şi pentru asigurarea participării lor active la conducerea statului, sunt garantate de
însăşi constituţia ţării, atât prin măsuri de ordin juridic, cât şi prin stabilirea condiţiilor materiale
necesare pentru exercitarea lor.
Datorită importanţei lor, drepturile fundamentale, sunt înscrise în acte deosebite, cum ar fi declaraţii de
drepturi, legi fundamentale. Înscrierea în constituţie a drepturilor fundamentale este urmarea caracteristicii
principale a acestora de a fi drepturi esenţiale pentru cetăţeni. Odată selectate pe criteriul valoric, ca fiind
esenţiale într-o anumită etapă istorică, li se conferă o formă şi o ocrotire juridică aparte. Înscrise în
Constituţie, li se recunoaşte caracterul de drepturi fundamentale şi li se stabilesc garanţii pentru ocrotirea şi
exercitarea lor.
La sfârşitul acestor consideraţii, putem spune că drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective
ce aparţin cetăţenilor României, prevăzute şi garantate de constituţie, esenţiale pentru statutul juridic al
acestora şi care asigură deplina afirmare în societate şi participare la viaţa politică, economică socială şi
culturală.
Precizarea terminologiei utilizate în domeniul drepturilor omului şi cetăţeanului este un lucru de certă
importanţă, mai ales, când problemele se abordează într-o manieră ştiinţifică.
Vom observa că se folosesc frecvent termenii drept sau libertate. Astfel, Constituţia utilizează termenul
drept, atunci când consacră dreptul la viaţă (art. 22), dreptul la apărare (art. 24), dreptul la informaţie
(art. 31), dreptul la vot (art. 36) etc. În schimb, Constituţia foloseşte termenul libertate atunci când
reglementează libertatea conştiinţei (art. 29), libertatea de exprimare (art. 30), libertatea întrunirilor (art.
2
39). Cum se explică această terminologie? Există, din punct de vedere juridic, deosebiri între drept şi
libertate?
Vom observa că terminologia constituţională, deşi astfel nuanţată, desemnează o singură categorie
juridică, şi anume dreptul fundamental. Astfel văzute lucrurile, vom observa că, juridiceşte, dreptul este
o libertate, iar libertatea este un drept. Nu există deosebiri de natură juridică, suntem deci în prezenţa
unei singure noţiuni juridice.
Frecvent, drepturile omului şi cetăţeanului sunt denumite libertăţi publice. Expresia libertăţi publice este
o expresie cuprinzătoare, ea evocă atât libertăţile, cât şi drepturile omului (cetăţeanului), precum şi
faptul că ele aparţin dreptului public, şi anume Dreptului Constituţional, fiind astfel supuse unui regim
juridic aparte.
Unele explicaţii comportă şi expresiile drepturi ale omului şi drepturi ale cetăţenilor. Este vorba de
exprimări ce se află într-o strânsă corelaţie, desemnează acelaşi domeniu şi care, totuşi, într-o
terminologie juridică riguroasă, nu se confundă. Expresia drepturile omului evocă drepturile fiinţei
umane, care este înzestrată cu raţiune şi conştiinţă şi căreia îi sunt recunoscute drepturile sale
naturale, ca drepturi inalienabile şi imprescriptibile. Omul însă, într-o societate organizată în stat, se
prezintă juridiceşte sub trei ipostaze distincte: cetăţean, străin sau apatrid. Pe planul realităţilor juridice
interne, omul devine cetăţean, altfel spus, fiinţa umană se integrează într-un anumit sistem social-
politic, comandat de reguli juridice (desigur, în principal, pentru că există şi reguli religioase, morale,
politice). Drepturile sale naturale sunt proclamate şi asigurate prin constituţia statului al cărui cetăţean
este, căpătând astfel viaţă şi eficienţă juridică, sub denumirea de drepturi (libertăţi) cetăţeneşti.
Desigur, recunoscând şi exprimând juridiceşte drepturile naturale ale omului, constituţia consacră şi
alte drepturi, care rezultă din acestea sau le asigură existenţa, ori sunt necesare protejării şi dezvoltării
sistemului social. Dacă cetăţenii, în principiu, beneficiază de toate drepturile prevăzute de constituţie,
străinii şi apatrizii beneficiază doar de unele dintre ele şi, în orice caz, de cele ce sunt indispensabile
fiinţei umane.
Uneori se foloseşte şi expresia instituţia drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale. Această
expresie desemnează un grup de norme juridice, unite prin obiectul lor comun de reglementare. Ca
instituţie juridică, ea face parte din Dreptul Constituţional. În aceasta se găseşte una din explicaţiile
înscrierii în Constituţie a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor.
[paginile 185-193]
Noţiunea de îndatoriri fundamentale

Existenţa îndatoririlor fundamentale se impune, deoarece este de neconceput ca membrii unei
colectivităţi umane să nu aibă, alături de drepturi, şi anumite îndatoriri, anumite obligaţii faţă de
societatea în care trăiesc. În primul rând, îndatorirea fundamentală a cetăţeanului este o obligaţie, şi nu
o îndrituire, aşa cum este dreptul fundamental. Ea presupune din partea cetăţeanului îndeplinirea unor
cerinţe determinate de sarcinile şi scopurile societăţii.
Îndatoririle fundamentale sunt acele obligaţii cărora societatea, la un anumit moment, le atribuie o
valoare mai mare, valoare ce se reflectă în regimul juridic special ce li se atribuie.
Indatoririle fundamentale sunt asigurate în realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin forţa de
constrângere a statului, căci ele sunt veritabile obligaţii juridice.
Putem spune deci că îndatoririle fundamentale sunt acele obligaţii ale cetăţenilor României, înscrise în
Constituţie, care sunt socotite esenţiale pentru desfăşurarea vieţii în societate şi asigurate în realizarea
lor prin convingere ori, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului.
[paginile 193-194]
3
Natura juridică a drepturilor fundamentale
În legătură cu natura juridică şi cu conceptul drepturilor fundamentale, în literatura de specialitate s-au
formulat mai multe teorii.
Cea mai răspândită teorie asupra drepturilor fundamentale, a naturii juridice a acestora, este teoria
drepturilor naturale (Locke, Wolf, Blackstone, Rousseau). Potrivit acestei teorii, drepturile omului sunt
anterioare statului, omul având aceste drepturi de la natură, iar drepturile sau libertăţile publice, cum
mai sunt denumite, au o natură deosebită de celelalte drepturi ale omului; întrucât cetăţeanul le
deosebeşte în calitatea sa de om, ele sunt opozabile statului şi nu sunt deci stabilite prin legi, contracte
etc.
O altă teorie, în fapt o variantă a teoriei dreptului natural, este teoria individualistă (F. Bastiat, A.
Esmein, N. Chenau, H. J. Laski), conform căreia sursa oricărui drept este individul, întrucât acesta
este, singur, o fiinţă reală, liberă şi responsabilă. Drepturile fundamentale sunt denumite libertăţi
necesare.
Într-o altă teorie, aceea a drepturilor reflexe sau a autolimitării statului, nu se face o deosebire de
natură juridică între drepturile individuale şi celelalte drepturi subiective, toate fiind considerate o creaţie
a dreptului obiectiv.
În doctrina juridică contemporană, prin negarea drepturilor subiective, dreptul obiectiv, norma juridică
reprezintă totul. Drepturile subiective, potrivit acestei doctrine, nu există ca atare. Libertăţile publice, în
această concepţie, pot fi considerate ca obligaţii în sarcina statului, ca limitări aduse competenţei sale,
care lasă să subziste o sferă de autonomie individuală.
Se ignoră în această ultimă teorie faptul că într-un raport juridic nu pot exista numai drepturi sau
numai obligaţii, întrucât drepturile unui subiect al acestora constituie totodată obligaţii corelative pentru
celălalt subiect. Aşa fiind, afirmaţia că unor obligaţii ale statului nu le-ar corespunde drepturi ale
cetăţenilor nu poate fi acceptată. În opinia noastră, drepturile fundamentale sunt drepturi subiective (N.
Prisca).
[paginile 194-195]
Apariţia şi dezvoltarea instituţiei drepturilor şi îndatoririlor fundamentale în România
În Ţările Române, dezvoltarea tehnică şi economică, socială şi culturală, specifică epocii moderne,
când se pune problema drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, a fost multă vreme frânată de
dominaţia otomană. Abia în secolul al XVIII-lea, atât în Transilvania, cât şi în Moldova şi Muntenia se
dezvoltă manufacturile care utilizează munca salariată, se dezvoltă mineritul, se construiesc drumuri şi
poduri şi totodată apar frământări sociale influenţate de ideile Revoluţiei franceze.
Un moment important în dezvoltarea instituţiei drepturilor fundamentale îl constituie memoriul
intelectualilor români din Transilvania, sub denumirea de Supplex Libellus Valachorum (1791), prin
care se cerea ca naţiunea română să fie reaşezată în toate drepturile sale civile şi politice.
Mişcările revendicative al căror program cuprindea revendicări de drepturi cetăţeneşti se desfăşurau
cu mare putere şi în Ţările Române. Sub acest aspect sunt de reţinut Revoluţia lui Tudor Vladimirescu
şi, în special, Proclamaţia de la Padeş (ianuarie 1821.
Revoluţia din 1848 constituie momentul cel mai important pentru recunoaşterea drepturilor
fundamentale. Proclamaţia adresată domnitorului de către revoluţionarii moldoveni a avut un caracter
limitat, la fel ca însăşi revoluţia; în Ţara Românească, revoluţia a fost mai bine organizată, iar măsurile
prevăzute, mai democratice.
Problema drepturilor fundamentale este prezentă şi în Moţiunea de la Blaj, care a constituit programul
revoluţiei din Transilvania.
4
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a adus o serie de reforme în Principatele Unite, inclusiv proclamări de
drepturi fundamentale.
Astfel, Legea din 14 august 1866 privind reforma agrară recunoaşte libertatea individuală şi libertatea
muncii.
Prima Constituţie Română, de la 1866, a proclamat drepturi şi libertăţi, toate având ca idee centrală
garantarea dreptului de proprietate, a proprietăţii private.
În noile condiţii istorice, după primul război mondial şi Marea Unire, s-a adoptat Constituţia din 1923,
care proclama în mod solemn largi drepturi tuturor cetăţenilor.
Anul 1938 marchează, însă, în dezvoltarea drepturilor fundamentale, începutul unei perioade de
dictatură, de înlăturare a unor drepturi, perioadă ce a continuat până la Revoluţia din Decembrie 1989,
cu toate că s-au adoptat, după cel de-al doilea război mondial, trei constituţii, în care s-au proclamat
drepturi şi libertăţi, dar care nu erau garantate şi, evident, nu erau respectate.
[paginile 195-197]
Clasificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale

De regulă, drepturile fundamentale ale cetăţenilor au fost proclamate, enumerate prin declaraţii de
drepturi, şi mai ales prin constituţii, fără a se face însă o clasificare a lor. În literatura de specialitate au
existat însă asemenea preocupări.
În opinia noastră, pentru a clasifica drepturile fundamentale ale cetăţenilor, trebuie folosit drept criteriu
conţinutul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
În raport de acest fapt, putem clasifica drepturile în următoarele categorii:
1. Inviolabilităţile: dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică şi psihică, la libertatea individuală,
dreptul la apărare, dreptul la libera circulaţie, dreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private,
precum şi inviolabilitatea domiciliului.
2. Drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale: drepturi referitoare la viaţa socială şi
materială a persoanelor, în strânsă legătură cu drepturile privind educaţia, şi anume: dreptul la
învăţătură, acesul la cultura, la ocrotirea sănătăţii, dreptul la mediu sanatos, dreptul la muncă şi
protecţia socială a muncii, dreptul la grevă, dreptul la proprietate, dreptul la moştenire, libertatea
economica, dreptul la asigurarea unui nivel de trai decent, dreptul la căsătorie, dreptul copiilor şi
tinerilor la protecţie şi asistenţă, precum şi dreptul la protecţie specială al persoanelor cu handicap.
3. Drepturi exclusive politice: dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales, dreptul de a fi ales in
Parlamentul European.
4. Drepturi şi libertăţi social-politice: libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul la
informaţie, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere, secretul corespondenţei.
5. Drepturi garanţii: dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de către o autoritate
publică.
[paginile 197-198]

 Definiti conceptul de drepturi fundamentale
 Definiti indatoririle fundamentale
 Clasificati drepturile si libertatile cetatenesti
5
APLICAŢII
1. Care este criteriul cel mai folosit, in literatura de specialitate, pentru clasificarea
drepturilor si libertarilor fundamentale:
a.) al obiectului de reglementare
b.) al continutului drepturilor si libertatilor fundamentale
c.) al posibilitatilor de realizare a acestor drepturi si libertati
d.) al modului de exercitare al acestora
e.) al naturii juridice a drepturilor si libertatilor fundamentale
A.) a
B.) b
C.) d
2 Care dintre urmatoarele elemente componente enumerate mai jos considerati ca fac
parte din conceptul de drepturi fundamentale?
a.) drepturile fundamentale sunt drepturi subiective
b.) drepturile fundamentale sunt esentiale pentru demnitatea omului, pentru libertatea si
dezvoltarea personalitatii, pentru conservarea drepturilor omului
c.) drepturile fundamentale nu sunt diferite prin natura juridica a acestora de celelalte
drepturi recunoscute cetatenilor
d.) drepturile si libertatile fundamentale sunt inscrise si garantate in Constitutie
e.) drepturile fundamentale se afla in stransa legatura cu celelalte drepturi si cu realitatile
economice, sociale, politice, culturale concrete din fiecare tara
A.) a, c, d, e
B.) b, c, d, e
C.) a, b, d ,e
6
 Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor romani
 Cunoasterea regulilor fundamentale aplicabile tututor drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor
Principiile constitutionale in domeniul drepturilor si indatoririlor fundamentale – reguli

fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor
prevazute in Constitutie.
Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale

Există anumite reguli fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale
ale cetăţenilor. Acestea rezultă din Capitolul I al titlului II al Constituţiei (art. 15-21), fie din coroborarea
dispoziţiilor din acest capitol cu dispoziţii din alte titluri sau capitole, fie din alte articole, precum art. 49.
1. Universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale

Este îndeobşte admis şi recunoscut că drepturile şi libertăţile sunt universale şi indivizibile.
Universalitatea drepturilor şi libertăţilor se referă atât la sfera propriu-zisă a drepturilor, cât şi la titularii
acestora. Sub primul aspect, ea exprimă vocaţia omului, a cetăţeanului pe planul realităţilor juridice
interne ale fiecărei ţări, pentru toate drepturile şi libertăţile. Sub cel de-al doilea aspect, universalitatea
exprimă ideea că toţi cetăţenii unui stat se pot bucura de aceste drepturi şi libertăţi. Desigur, aceasta
este o posibilitate juridică, generală şi abstractă, recunoscută de către Constituţie fiecărui cetăţean.
Valorificarea concretă şi exerciţiul efectiv al drepturilor şi libertăţilor sunt, de asemenea, garantate de
Constituţie, dar aceasta nu poate fi interpretată decât în sensul că depinde de fiecare cetăţean, de
capacităţile şi eforturile sale, în condiţii conferite de către ordinea constituţională, aproprierea
rezultatelor exercitării acestor drepturi.
Universalitatea drepturilor implică şi universalitatea îndatoririlor. Este, de altfel, în firescul vieţii ca
cetăţeanul să aibă atât drepturi, cât şi obligaţii faţă de semenii săi şi faţă de societate. Această regulă
este explicit formulată şi în cele două Pacte internaţionale privitoare la drepturile omului.
Acest principiu exprimă pe fond legătura indisolubilă dintre drepturi, libertăţi şi îndatoriri,
intercondiţionarea lor.
Universalitatea, astfel cum este concepută prin art. 15 din Constituţie, priveşte drepturile, libertăţile şi
îndatoririle, fără deosebire de faptul reglementării lor prin chiar textul Constituţiei sau prin alte legi.
2. Neretroactivitatea legii
Constituţia consacră, în alin. 2 al art. 15, un principiu de drept de incontestabilă tradiţie, actualitate şi
justiţie, şi anume neretroactivitatea legii. Este, fără îndoială, recunoscut că o lege, odată adoptată,
produce şi trebuie să producă efecte juridice numai pentru viitor. Este absurd să se pretindă unui om,
în general unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită pe care a avut-o anterior intrării în
vigoare a unei legi care reglementează această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă ce
va reglementa legiuitorul, iar comportamentul său este normal şi firesc dacă se desfăşoară în cadrul
ordinii de drept în vigoare. Principiul neretroactivităţii legii este expres formulat în Codul Civil art. 1, în
sensul că „legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă”, şi în Codul Penal, în art.
11, în sensul că „legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau
prevăzute ca infracţiuni”.
1
Faţă de principiul potrivit căruia legea produce efecte juridice numai pentru viitor, s-au impus în
practica juridică, şi desigur în legislaţie, două mari excepţii, şi anume cea privind aplicarea legii penale
mai blânde şi cea privind legile interpretative. Alineatul 2 al art. 15 prevede numai excepţia legii
penale mai favorabile. Cealaltă ipoteză rămâne valabilă, ea fiind însă la dispoziţia autorităţii statale,
căreia îi revine atribuţia interpretării general-obligatorii a legilor.
Această ipoteză însă nu este în fond o excepţie de la neretroactivitatea legii, întrucât interpretarea
general-obligatorie, ca orice interpretare de altfel, lămureşte înţelesul normei interpretate, dacă nici nu
adaugă şi nici nu modifică acest înţeles, ci îl clarifică, în funcţie de diversitatea situaţiilor pe care
norma interpretată le reglementează. Deci, prin interpretare se explicitează conţinutul pe care norma
interpretată l-a avut ab initio.
3. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor

Egalitatea în drepturi a cetăţenilor este principiul constituţional potrivit căruia cetăţenii români, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie sau apartenenţă politică,
avere sau origine socială, se pot folosi, în mod egal, de toate drepturile prevăzute în Constituţie şi legi,
pot participa în egală măsură la viaţa politică, economică, socială şi culturală, fără privilegii şi fără
discriminări, sunt trataţi în mod egal atât de către autorităţile publice, cât şi de ceilalţi cetăţeni. Acest
principiu este consacrat prin art. 16 (1 şi 2), precum şi prin art. 4 (2) din Constituţie.
Dacă examinăm conţinutul acestui principiu, putem identifica trei aspecte:
a. Egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii exprimă realitatea că femeile reprezintă
jumătate din populaţia ţării şi că în toate împlinirile materiale şi spirituale este încorporată
şi munca lor.
b. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate sau origine
etnică, limbă, avere sau origine socială, exprimă la nivelul acestei instituţii juridice, în
principal, realitatea că pe teritoriul României, în decursul dezvoltării istorice, s-au aşezat,
au locuit, au muncit şi au luptat cot la cot cu românii şi cetăţenii de altă naţionalitate
(minorităţi naţionale), precum maghiari, romi, germani, sârbi, turci, evrei, armeni etc. În
unitate cu românii, aceşti cetăţeni au luptat pentru dreptate socială, pentru libertate şi
democraţie, pentru cucerirea şi apărarea independenţei şi suveranităţii României. Toţi
aceşti cetăţeni se bucură în mod egal cu românii de toate drepturile şi libertăţile şi îşi
asumă, tot în mod egal, îndatoririle fundamentale. Cetăţenilor români de altă
naţionalitate li se asigură folosirea limbii materne, cărţi, ziare, reviste, teatre, în limba
maternă, acces egal cu românii la toate categoriile de munci şi funcţii. Potrivit art. 6 (1)
din Constituţie, statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţilor etnice,
culturale, lingvistice şi religioase.
c. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără deosebire de religie, opinie sau apartenenţă
politică, este de fapt o prelungire a celorlalte două aspecte mai înainte explicate, aici
urmărindu-se ca opţiunile politice sau religioase ale oamenilor să nu fie speculate în
sensul discriminării în drepturi.
Funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi
domiciliul în ţară.
Constituţia României stabileşte prin art. 16 (3) că funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot
fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenie română şi domiciliul în ţară.
Desigur, ocuparea unei funcţii sau demnităţi publice se poate face numai de către persoanele care
îndeplinesc toate condiţiile legale cerute (vârstă, capacitate etc.), la care Constituţia adaugă două
condiţii de maximă importanţă şi generalitate, şi anume: numai cetăţenia română şi domicilierea pe
teritoriul României.
2
În fine, condiţia de domiciliere pe teritoriul ţării este şi ea o condiţie firească. Ea se practică în mai
toate sistemele consti-tuţionale, domiciliul fiind, alături de cetăţenie, o garanţie a ataşa-mentului
persoanei faţă de ţara la guvernarea căreia participă ca demnitar sau ca funcţionar public.
4. Protecţia cetăţenilor români în străinătate şi obligaţiile lor

Acest principiu este prevăzut în art. 17 din Constituţie. El exprimă faptul că cetăţenia română este
legătura politică şi juridică dintre cetăţean şi stat, care, prin efectele sale, determină statutul juridic al
persoanei, oriunde s-ar afla ea, atât în interiorul, cât şi în afara frontierelor. În temeiul acesteia,
cetăţenii români care se află în străinătate au dreptul să apeleze la protecţia autorităţilor române, iar
acestea au obligaţia constituţională de a le acorda protecţia necesară. Bucurându-se de protecţia
statului român, cetăţeanul român care se află în afara frontierelor trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile
ce-i revin potrivit Constituţiei şi legilor României.
5. Cetăţenii străini şi apatrizii se bucură în România de protecţie juridică.

Constituţia României cuprinde şi unele reglementări privind străinii şi apatrizii pe teritoriul României.
Astfel, în art. 18 se arată:
- Cetăţenii şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor
şi a averilor, garantată de constituţie şi de alte legi.
- Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte.
În reglementarea constituţională a statutului străinilor şi apatrizilor din România se au în vedere:
a)străinii şi apatrizii, în calitatea lor de oameni, au anumite drepturi naturale, inalienabile şi
imprescriptibile (la viaţă, la demnitate, la libertate, la conştiinţă);
b) din punct de vedere strict juridic, anumite drepturi pot aparţine numai cetăţenilor români, care,
prin cetăţenie, sunt ataşaţi destinelor statului român.;
c) în afara drepturilor naturale, care aparţin oricărei fiinţe umane, în calitatea sa de om, există şi
alte drepturi subiective a căror dobândire şi exercitare legea nu o condiţionează de calitatea de
cetăţean.
Asemenea drepturi trebuie acordate şi străinilor sau apatrizilor care domiciliază sau locuiesc în
România. Practic, şi străinii şi apatrizii din România se pot bucura de toate drepturile şi libertăţile,
afară de acelea pentru care Constituţia sau legea impun calitatea de cetăţean român.
În mod firesc, articolul 18 din Constituţie reglementează şi dreptul de azil, ştiut fiind faptul că azilul
este prin excelenţă un drept care aparţine străinilor şi apatrizilor.
Dreptul de azil cuprinde, de fapt, găzduirea şi protecţia statului român acordate acestor persoane,
deoarece în statul lor de origine sunt urmărite sau persecutate pentru activităţi desfăşurate în favoarea
umanităţii, progresului şi păcii.
6. Cetăţenii români nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din România.

Constituţia, prin art. 19, stabileşte că:
- cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România;
- cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai pe baza unei convenţii internaţionale sau în
condiţii de reciprocitate;
- prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza
convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de
reciprocitate;
3
- expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de către justiţie. Extrădarea şi expulzarea sunt două
măsuri foarte grave care privesc prin excelenţă libertatea individuală şi dreptul la liberă
circulaţie. Expulzarea sau extrădarea propriului cetăţean ar fi o măsură contrară legăturii de
cetăţenie, care implică obligaţia de protecţie pe care statul trebuie să o asigure tuturor
cetăţenilor săi. În literatura juridică se menţionează un singur caz în care această regulă,
universală azi, nu este aplicabilă, şi anume între Anglia şi Statele Unite ale Americii, între care
extrădarea propriilor cetăţeni este admisă. Acest caz, cvasisingular, este desigur explicabil prin
istoria şi legăturile sociale şi politice deosebite dintre cele două state;
- pot fi extrădaţi sau expulzaţi numai cetăţenii străini şi apatrizi.
7. Prioritatea reglementărilor internaţionale

Constituţia României, prin art. 20, stabileşte un principiu de incontestabilă actualitate şi care exprimă
într-o viziune modernă corelaţia dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, cu aplicaţia sa specifică în
domeniul drepturilor constituţionale.
În Constituţie este nominalizată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie
1948, iar în ce priveşte celelalte documente internaţionale, se vorbeşte de pacte şi tratate, deşi, într-o
viziune largă, ştiinţifică, pactele sunt tratate. În ideea de a se marca ataşamentul şi respectul faţă de
cele două pacte, şi anume Pactul Internaţional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale şi
Pactul relativ la drepturile civile şi politice (adoptate şi deschise semnării, ratificării şi adeziunii la 1
decembrie 1966, ratificate de către România în 1974 şi intrate în vigoare la 3 ianuarie 1976 şi,
respectiv, 23 martie 1976), în textul articolului 20 s-a menţionat şi cuvântul pactele.
Cea de-a doua regulă acordă prioritate reglementărilor internaţionale, desigur, celor cuprinse în
tratatele ratificate de România, în situaţia în care s-ar ivi anumite nepotriviri, conflicte, neconcordanţe
între ele şi reglementările interne.
Regula supremaţiei documentelor internaţionale are însă şi o limită, iar această limită se referă la cât
de favorabile sunt dispoziţiile constituţionale în comparaţie cu cele ale tratatelor.
8. Accesul liber la justiţie

Art. 21 din Constituţie prevede în primul alineat: „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime”.
În sistemul Constituţiei României, justiţia a devenit una din garanţiile exercitării efective a drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti. Acest rol se motivează prin locul autorităţilor judecătoreşti în sistemul puterilor
statale şi prin funcţiile lor. Justiţia se înfăptuieşte, în numele legii, de către judecători, care sunt
independenţi şi se supun numai legii.
Potrivit acestui principiu, oricine are acces la justiţie: cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid.
Principiul menţionat permite accesul la justiţie pentru apărarea oricărui drept sau oricărei libertăţi şi a
oricărui interes legitim, fără deosebire dacă acestea rezultă din Constituţie sau din alte legi (art. 21,
alin. 1).
Posibilitatea sesizării justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor legitime se poate
realiza fie pe calea acţiunii directe, fie pe orice altă cale procedurală, inclusiv pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate menţionată de către art. 144 lit. c din Constituţie. Trebuie să adăugăm că,
accesul liber la justiţie fiind garantat chiar prin Constituţie, precizarea din art. 21 (2) din Constituţie în
sensul că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept este firească.
9. Caracterul de excepţie al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cele două Pacte internaţionale privitoare la drepturile
omului, alte documente juridice internaţionale admit existenţa unor limitări, restrângeri, în legătură cu
exerciţiul drepturilor şi libertăţilor umane. Legitimitatea unor astfel de reguli constă chiar în conceptul
4
de
5
libertate. In dreptul roman se spunea alterum non laedere, ceea ce înseamnă că oricine, trăind onest
şi dând fiecăruia ce i se cuvine, îşi putea exercita drepturile până la limita la care ar fi dăunat altuia.
De asemenea, din cele două Pacte internaţionale rezultă, pentru legislaţiile interne, posibilitatea limitării
sau restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi. În Pacte, asemenea prevederi nu sunt grupate
într- un text unic. Ele se regăsesc formulate la anumite drepturi şi libertăţi, în funcţie de conţinutul
acestora. Din examinarea acestor prevederi rezultă că limitările şi restricţiile sunt posibile dacă: sunt
expres prevăzute de lege; sunt necesare într-o societate democratică pentru a proteja securitatea
naţională, ordinea publică, sănătatea sau morala publică, drepturile şi libertăţile celorlalţi etc., sunt
proporţionale cu cauza care le-a determinat.
Constituţia României, receptând aceste reglementări internaţionale, foloseşte un procedeu simplu şi
eficient, şi anume exprimarea tuturor acestora într-un unic articol.
Astfel, art. 53 permite restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, dar numai ca
excepţie şi, desigur, numai condiţionat. Potrivit textului menţionat, restrângerea se poate înfăptui numai
prin lege.
Altfel spus, Constituţia limitează chiar legea de restrângere doar la anumite situaţii clar definite şi de o
incontestabilă importanţă. Aceste situaţii nominalizate de către art. 53 implică apărarea unor valori
sociale şi umane care prin rolul lor pot legitima măsuri de natura celor menţionate. În fine, art. 53
impune încă două condiţii, care desigur sunt cumulative, şi anume ca restrângerea să fie proporţională
cu situaţia care a determinat-o şi să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
[paginile 199-217]

 Precizati in ce consta principiul neretroactivitatii legii
 Definiti principiul accesului liber la justitie
 Prioritatea reglementarilor internationale fata de reglementarile interne
 Egalitatea in drepturi a cetatenilor
APLICAŢII
1. Care din principiile enumerate mai jos considerati ca fac parte din categoria
principiilor constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor romani?
a.) universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale
b.) egalitatea in drepturi a cetatenilor romani
c.) accesul liber la justitie
d.) functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia
romana si domiciliul in tara
e.) restrangerea proportionala si subsidiara a exercitarii drepturilor si libertatilor
fundamentale
A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e
6
2. Formulat simplu, prin art 53 din Constitutie, principiul restrangerii exercitarii
unor drepturi sau al unor libertati, are totusi un continut complex, plin de
semnificatii si aspecte juridice, printre care mentionam:
a. restrangerea se poate infaptui numai prin lege
b. legea poate face acest lucru numai daca se impune pentru apararea unor valori sociale
si umane care, prin functiile si importanta lor, pot legitima masurile restrictive
c. pentru ca restrangerea sa poata opera, ea trebuie sa fie necesara intr-o societate
democratica
d. existenta unei proportionalitati intre masura luata si cauza care a determinat-o
e. masura trebuie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere exsitentei
dreptului sau libertatii
A.) a, b, c, d
B.) b, c, d, e
C.) a, b, c, d, e
7
 Inviolabilitatile
- dreptul la viata si la integritate fizica si psihica
- libertatea individuala
- dreptul la aparare
- dreptul la libera circulatie
- dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private
- inviolabilitatea domiciliului
 Drepturile si libertatile social-economice si culturale
- dreptul la invatatura
- accesul la cultura
- dreptul la ocrotirea sanatatii
- dreptul la mediu sanatos
- dreptul la munca si la protectia sociala a muncii
- dreptul la greva
- dreptul de proprietate
- dreptul de mostenire
- libertatea economica
- dreptul la un nivel de trai decent
- familia
- dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta
- protectia persoanelor cu handicap
 Cunoasterea drepturilor ce alcatuiesc inviolabilitatile

 Cunoasterea drepturilor si libertatilor social-economice si culturale
Inviolabilitatile – acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, asigura viata, posibilitatea de
miscare libera, siguranta fizica si psihica, precum si siguranta domiciliului persoanei fizice.
Drepturile si libertatile social-economice si culturale – acele drepturi si libertati care, prin

continutul lor, asigura conditiile sociale si materiale de viata, educatia si posibilitatea protectiei
acestora.
Inviolabilităţile
1. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
Aceste drepturi sunt reglementate de către Constituţie în acelaşi articol, şi anume art. 22. Dreptul la
viaţă este înscris printre drepturile esenţiale ale fiinţei umane, în Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, declaraţie preluată în constituţiile celor mai multe state.
Dreptul la viaţă este cel mai natural drept al omului. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
stabileşte în art. 3 că „Orice om are dreptul la viaţă libertate şi la inviolabilitatea persoanei”. Convenţia
europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră în art. 2 că
„Dreptul oricărei persoane la viaţă este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicată în mod
intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de către un tribunal în cazul în care
infracţiunea este sancţionată de lege cu această pedeapsă”, iar Pactul privitor la drepturile civile şi
politice stabileşte, în art. 6 pct. 1, că „Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept
trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar”.
1
În această accepţiune largă, dreptul la viaţă este asigurat prin sistemul constituţional. Art. 22 din
Constituţie se referă la accepţiunea restrânsă a dreptului la viaţă, această soluţie fiind mai eficientă din
punct de vedere juridic. Având în vedere că acest drept fundamental implică, în primul rând, ca
nimeni să nu poată fi privat de viaţa sa în mod arbitrar, art. 22 (3) interzice pedeapsa cu moartea, ca
fiind contrară drepturilor naturale ale omului. Interdicţia prevăzută de art. 22 (3) este absolută, nici o
excepţie nefiind posibilă.
Într-o manieră asemănătoare cu dreptul la viaţă, dreptul la integritatea fizică este clar definit prin chiar
formularea constituţională. Dreptul la integritate fizică şi psihică a fost inspirat, de asemenea, de
Declaraţia Universală, care, în art. 5, proclamă că „nimeni nu va fi supus la tortură, nici la pedepse
sau tratamente crude inumane sau degradante”.
Respectul integrităţii fizice este garantat chiar prin Constituţie, rezultând astfel obligaţia autorităţilor
publice de a o asigura. Orice atingere adusă integrităţii fizice a persoanei va trebui sancţionată de
către lege, iar dacă ea se impune, totuşi, din considerente de ordin social, se poate face numai prin
lege, în condiţiile art. 53 din Constituţie.
Dreptul la integritate psihică este ocrotit şi considerat de valoare constituţională, omul fiind conceput –
sub aspect juridic – ca un complex de elemente în care psihicul şi fizicul nu pot fi despărţite. Mutilarea
uneia sau alteia dintre integrităţi este contrară drepturilor umane. Respectul vieţii, integrităţii fizice şi
integrităţii psihice explică în mod firesc interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane
ori degradante, ceea ce face în mod expres art. 22 (2).
Drepturile prevăzute în art. 22 sunt ocrotite de Constituţie faţă de toate subiectele de drept, deci
atât faţă de autorităţile publice, cât şi faţă de cetăţeni.
2. Libertatea individuală
Constituţia României reglementează libertatea individuală în art. 23, un articol cu un conţinut complex.
Astfel, se precizează: „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Percheziţionarea,
reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de
lege. Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în
cursul procesului penal. În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel
mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească
un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile. În faza de judecată, instanţa este obligată, în
condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării
preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au
determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care
să justifice menţinerea privării de libertate. Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt
supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele
reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă
numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Punerea în libertate a celui reţinut sau
arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute
de lege.
Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cauţiune. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare,
persoana este considerată nevinovată. Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în
condiţiile şi în temeiul legii. Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală”.
Libertatea individuală, în contextul art. 23 din Constituţie, priveşte libertatea fizică a persoanei, dreptul
său de a se putea comporta şi mişca liber, de a nu fi reţinut în sclavie sau în orice altă servitute, de a
nu fi reţinut, arestat sau deţinut decât în cazurile şi după formele expres prevăzute de constituţie şi
legi.
Acţiunile autorităţilor publice de restabilire a ordinii de drept, de represiune (atunci când este cazul)
2
sunt şi trebuie să fie, la rândul lor, condiţionate şi clar delimitate, astfel încât libertatea individuală să
fie
3
respectată şi nici o persoană inocentă să nu fie victima unor acţiuni abuzive sau determinate eventual
de raţiuni pur politice.
Intervine astfel noţiunea de siguranţă a persoanei, care exprimă ansamblul garanţiilor ce protejează
persoana în situaţiile în care autorităţile publice, în aplicarea constituţiei şi legilor, iau anumite măsuri
care privesc libertatea individuală, garanţii ce asigură ca aceste măsuri să nu fie ilegale.
Categoria libertatea individuală are o sferă de cuprindere şi o generalitate mai mari decât cele ale
siguranţei persoanei. Siguranţa persoanei poate fi văzută şi ca o garanţie a libertăţii individuale, ca
privind legalitatea măsurilor ce pot fi dispuse de către autorităţile publice, în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de lege.
În fine, art. 23 din Constituţie stabileşte două reguli fundamentale de mare tradiţie în sistemele juridice
şi de incontestabilă actualitate şi spirit justiţiar, şi anume cea privind prezumţia de nevinovăţie şi cea
privind legalitatea pedepsei.
3. Dreptul la apărare
Dreptul la apărare este un drept fundamental cetăţenesc cu o îndelungată istorie în cadrul instituţiei
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Constituţia îl reglementează distinct, pentru că, deşi este în strânsă
legătură îndeosebi cu libertatea individuală şi siguranţa persoanei, el prezintă un egal interes pentru
întreaga activitate judiciară, mai exact vorbind atât pentru procesele penale, cât şi pentru cele civile,
comerciale, de muncă, de contencios administrativ. Cele două alineate ale art. 24 surprind corect
conţinutul dreptului la apărare, sub cele două accepţiuni ale sale.
Dreptul la apărare, într-o accepţiune largă, cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale ce
pot fi folosite de o persoană pentru materializarea apărării contra învinuirilor şi acuzaţiilor ce i se aduc,
a tentativelor de încălcare a drepturilor, precum şi posibilitatea de a-şi valorifica cererile sau de a
dovedi netemeinicia ori nelegalitatea pretenţiilor adversarului.
În accepţiunea sa restrânsă, dreptul la apărare cuprinde doar posibilitatea folosirii unui avocat.
Accepţiunea restrânsă are însă o mare utilitate, iar alineatul (2) insistă asupra acestui aspect. Prima
regulă constituţională este în sensul că, în proces, părţile au dreptul la asistenţă din partea unui
avocat. Suntem deci în prezenţa unui drept al persoanei, pe care ea şi-l poate exercita sau nu, pe
riscul său. De aceea, textul vorbeşte şi de avocat ales, în sensul că partea în proces îşi alege ea
apărătorul calificat. Există însă procese pentru care asistenţa din partea unui avocat este obligatorie,
adică legea obligă autoritatea publică competentă să desemneze un avocat care să apere persoana
în cauză. Asemenea situaţii pot privi procesele penale în care învinuiţii sau inculpaţii sunt minori
arestaţi sau în care se judecă infracţiuni grave.
4. Dreptul la liberă circulaţie

Dreptul la liberă circulaţie este un drept care asigură libertatea de mişcare a cetăţeanului. Constituţia
reglementează ambele aspecte care formează conţinutul dreptului la circulaţie, şi anume: libera
circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului. În acest sens se garantează
dreptul la liberă circulaţie în deplinătatea elementelor sale constitutive. Este firesc însă că libera
circulaţie nu poate fi absolută, ea trebuie să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi
respectarea unor condiţii stabilite de lege.
În legătură cu libera circulaţie pe teritoriul României, prin art. 25 din Constituţie se asigură posibilitatea
pentru orice cetăţean de a circula nestânjenit pe teritoriul statului nostru şi de a-şi stabili reşedinţa sau
domiciliul în orice localitate.
Cât priveşte libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate, ea este, de asemenea, garantată prin
permiterea emigrării şi revenirii în ţară. Constituţia valorifică o regulă ce rezultă din documentele
juridice internaţionale în materie, în sensul că orice persoană este liberă să părăsească orice ţară,
inclusiv propria ţară. De asemenea, orice om care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are
dreptul de a circula liber şi de a-şi alege liber reşedinţa.
4
5. Dreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private
Convenţiile internaţionale şi Constituţia României impun autorităţilor publice obligaţia de a ocroti viaţa
intimă, familială şi privată, precum şi oricărei persoane, obligaţia de a respecta dreptul la viaţa intimă,
familială şi privată.
Conform articolului 26, „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora,
ordinea publică sau bunele moravuri”.
Constituţia utilizează trei noţiuni – viaţă intimă, viaţă familială, viaţă privată – pe care în mod firesc nu
le defineşte. Apoi, aceste trei noţiuni, deşi sunt într-o corelaţie indisolubilă, deşi se explică unele prin
altele, într-o exprimare juridică riguroasă, nu se confundă totuşi, fapt pentru care a trebuit să fie
menţionate distinct, pentru ca ocrotirea lor să fie, pe cât posibil, din punct de vedere juridic,
ireproşabilă. Dacă prin viaţă familială se înţelege, privitor la familie (destinat familiei, aparţine familiei),
viaţa intimă şi viaţa privată sunt mai dificil de diferenţiat. Aceasta, pentru că viaţa intimă este prin ea
însăşi privată, iar viaţa privată poate fi prin ea însăşi intimă.
Intră, de asemenea, în dimensiunile vieţii intime, familiale şi private dreptul exclusiv al persoanei la
propria imagine. Dreptul la propria imagine şi respectul intimităţii sunt inseparabile. Este, de
asemenea, interzisă şi, desigur, sancţionată aducerea la cunoştinţa publică a aspectelor din viaţa
conjugală a persoanelor.
Dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi cuprinde cel puţin două aspecte: numai persoana poate
dispune de fiinţa sa, de integritatea sa fizică şi de libertatea sa; prin exercitarea acestui drept,
persoana nu trebuie să încalce drepturile altora, ordinea publică şi bunele moravuri.
Respectul şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private consacrate prin art. 26 din Constituţie se
corelează cu dispoziţiile art. 17 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, care arată
că nimeni nu va putea fi obiectul imixtiunilor arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa, în
domiciliul sau corespondenţa sa, sau al atingerilor ilegale în onoarea şi reputaţia sa. Orice persoană,
prevede art. 17, are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri (atentate).
6. Inviolabilitatea domiciliului
În sensul actualei Constituţii, inviolabilitatea domiciliului reprezintă dreptul cetăţeanului de a nu i se
pătrunde în locuinţă fără încuviinţarea sa, decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Inviolabilitatea domiciliului este prevăzută în art. 27 al Constituţiei care stabileşte că „Domiciliul şi
reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei
persoane fără învoirea acesteia. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru
următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.
Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante”. Se constată că
noţiunea de domiciliu întrebuinţată de Constituţie, atunci când reglementează inviolabilitatea
domiciliului, are o accepţiune diferită faţă de cea din dreptul civil: potrivit art. 13 din Decretul
nr.31/1954, domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa sa statornică sau
principală.
Din prevederile constituţionale rezultă că inviolabilitatea domiciliului se referă nu numai la domiciliu în
sensul dreptului civil, ci şi la reşedinţa persoanei.
[paginile 217-237]
5
Drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale
1. Dreptul la învăţătură
Pentru o cât mai temeinică dezvoltare intelectuală, cetăţenii trebuie să beneficieze de dreptul la
învăţătură.
Conform articolului 32, Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin
învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de
instrucţie şi de perfecţionare. Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În
condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională. Dreptul
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi
instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin
lege. Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi
tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii. Învăţământul de toate
gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii. Autonomia
universitară este garantată. Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice
fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
În ce priveşte conţinutul, pot fi remarcate nu numai multitudinea elementelor componente, ci şi un
specific juridic rezultând din îmbinarea libertăţii cu obligaţia, pentru că dreptul la învăţătură este, în
acelaşi timp, şi o îndatorire, fapt ce explică obligativitatea unor forme de învăţământ (primar, general).
2. Accesul la cultura
Dreptul prevazut de art 33 din Constitutia Romaniei este un drept fundamental nou, introdus in urma
revizuirii Constitutiei din 2003, adevarat complement al dreptului la invatatura si, impreuna cu acesta,
este parte integranta a unui drept la educatie vazut intr-un sens mai larg.
Noua reglementare constitutionala pune accentul pe posibilitatea persoanei de a-si dezvolta
spiritualitatea, care nu trebuie sa fie ingradita de nimeni. Si acest drept are un continut normativ
complex, el fiind reglementat ca o obligatie de abtinere din partea statului de a duce vreo atingere
posibilitatii oricarei persoane de a accede la valorile culturii nationale, inclusiv cea a minoritatilor
nationale si la patrimoniul cultural universal, dar si ca obligatie pentru stat de a desfasura un amplu
efort, la nivel normativ, institutional si concret material pentru a asigura pastrarea identitatii spirituale a
oricarei persoane. Titularii acestui drept nu sunt doar cetatenii romani ci toate persoanele carora nu
trebuie sa le fie ingradit accesul la valorile culturale nationale si universale.
3. Dreptul la ocrotirea sănătăţii
Dreptul la ocrotirea sănătăţii este un drept fundamental cetăţenesc receptat în Constituţia României,
îndeosebi, din Pactul internaţional relativ la drepturile economice, sociale, culturale, sub denumirea de
drept la ocrotirea sănătăţii.
În articolul 34 se prevede că „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să ia
măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului
de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor
medicale şi a activităţilor para-medicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale
a persoanei se stabilesc potrivit legii”.
4. Dreptul la mediu sanatos
Dreptul la mediu sanatos este prevazut de art 35 din Constitutie fiind o continuare fireasca a
prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea sanatatii. Titularii acestui drept nu sunt doar cetatenii
romani ci orice subiecte individuale de drept. Pentru a realiza acest obiectiv statul este tinut sa instituie
si sa asigure cadrul legislativ pentru exercitarea deplina a dreptului. Statul roman trebuie sa participe
activ la cooperarea internationala in acest domeniu, stiut fiind faptul ca problema protectiei mediului
mediului incojurator face tot mai des obiectul negocierilor politice si al documentelor internationale cu
6
caracter juridic. Dreptul la mediu sanatos are un continut normativ complex, el fiind un drept subiectiv,
dar in acelasi timp si o obligatie pentru orice subiect individual de drept.
5. Dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii
Dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii este un drept social-economic de tradiţie.
Reglementat prin Constituţie în art. 41, dreptul la muncă este un drept cu un conţinut juridic complex.
Conceput ca un drept cu un conţinut complex, dreptul la muncă include:
 libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă; cu alte cuvinte, cetăţeanul să poată
desfăşura, potrivit pregătirii şi aptitu-dinilor sale, o muncă liber aleasă în diferite domenii şi sectoare de
activitate;
 retribuirea corespunzătoare a muncii prestate, fără discrimi-nare pe criterii rasiale, naţionale,
de sex: la muncă egală retribuţie egală;
 asigurarea igienei şi securităţii muncii;
 măsuri specifice de ocrotire a muncii femeilor şi tinerilor.
Libertatea alegerii profesiei şi libertatea alegerii locului de muncă intră în conţinutul dreptului la muncă.
Acestea sunt libertăţi fundamentale, ele fiind, pe un plan mai general, expresii ale libertăţii persoanei,
ca drept natural. Constituţia, consacrând aceste libertăţi, oferă fiecărui om posibilitatea de a-şi alege el
profesia şi, desigur, de a-şi alege el locul de muncă. Asemenea alegeri sunt, în general, determinate
de aptitudini, dorinţe, anumite coordonate de ordin economic şi, desigur, de voinţa celor interesaţi.
Problema este, evident, mult mai complexă atât în teorie, cât şi în practică, toate aspectele fiind de
domeniul legii. Mai mult, într-o societate care funcţionează pe principii economice, sociale şi morale
sănătoase, ocuparea locurilor de muncă se face pe criteriul competenţei, acesta asigurând eficienţă şi
bunăstare.
Întrucât este posibil ca unele persoane să nu îşi găsească un loc de muncă, în legislaţia statelor au
fost introduse reglementări specifice privind protecţia socială.
Protecţia socială a muncii este, de asemenea, un domeniu complex şi de majoră importanţă. Este
exprimată aici corelaţia strânsă dintre dreptul la muncă şi asistenţa socială a muncii. Dreptul la
protecţia socială pe care-l au salariaţii include aspecte clar formulate în textul constituţional şi care vor
forma obiectul legilor din acest domeniu.
Componentele dreptului la protecţia socială sunt: securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al
femeilor şi al tinerilor, salariul minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit,
prestarea muncii în condiţii grele.
Durata zilei de lucru îşi găseşte şi ea reglementare sub trei exprimări ce presupun unele explicaţii, şi
anume: durata normală, în medie, cel mult 8 ore. În mod firesc, prin Constituţie trebuie stabilit timpul
de muncă, adică acea perioadă de timp dintr-o zi în care salariatul are îndatorirea să presteze munca
la care s-a angajat prin contractul de muncă.
Constituţia României a receptat dispoziţiile Pactului internaţional interzicând munca forţată, stabilind
totodată prin art. 42 ce nu constituie muncă forţată. Astfel, nu constituie muncă forţată serviciul cu
caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu prestează
serviciul militar obligatoriu din motive religioase. Aceste prevederi constituţionale privesc libertatea de
conştiinţă.
6. Dreptul la grevă
Dreptul la grevă este prin natura sa atât un drept social-economic, cât şi un drept social-politic.
Constituţia României reglementează în art. 43 dreptul la grevă. Astfel „Salariaţii au dreptul la grevă
pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Legea stabileşte condiţiile şi limitele
exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate”.
Este îndeobşte admis că greva înseamnă încetarea colectivă şi voluntară a muncii de către salariaţii
7
unei întreprinderi, unui compartiment, sector de muncă, încetare prin care se urmăreşte obţinerea prin
constrângere (obligarea patronatului) a modificării condiţiilor de muncă şi de viaţă. Dreptul la grevă se
află într-o strânsă corelaţie cu alte drepturi şi libertăţi, precum libertatea întrunirilor, libertatea
negocierilor colective, dreptul la asociere şi, mai ales, cu asocierea în sindicate. De altfel, este uşor de
observat că potrivit art. 9 din Constituţie, sindicatele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea
intereselor profesionale, economice şi sociale. Exercitarea dreptului la grevă intervine atunci când
celelalte mijloace de rezolvare a conflictului de muncă au eşuat, fiind astfel soluţia extremă prin care
patronatul trebuie convins să satisfacă revendicările salariaţilor.
Examinând art. 43 din Constituţie, putem formula câteva explicaţii. Mai întâi, că dreptul la grevă
aparţine numai salariaţilor. Ca atare, nu se încadrează în prevederile art. 44 şi nu beneficiază de
regimul juridic al grevelor diverse manifestări organizate de persoane care nu au calitatea de salariaţi,
chiar dacă aceste manifestări se autointitulează greviste. În ce priveşte scopul grevei, el este apărarea
intereselor profesionale, economice şi sociale. Aşa stând lucrurile, sunt licite numai grevele care-şi
propun şi afirmă asemenea interese. În general, sunt considerate ilicite grevele cu caracter politic sau
grevele politice, cum li se spune.
Un aspect teoretic important priveşte greva şi serviciile publice. Deseori, se consideră că greva
funcţionarilor publici este ilicită, pentru că ea vine în contradicţie cu noţiunea de serviciu public şi mai
ales cu principiul continuităţii serviciilor publice. Încetarea serviciilor publice, cum ar fi transporturile,
poşta, ordinea publică, sănătatea, creează neajunsuri prea mari celorlalţi, încât grevele în acest
domeniu cunosc deseori un regim juridic aparte.
Greva poate fi parţială, atunci când este declarată în anumite secţii ale unei întreprinderi ori în cadrul
unor întreprinderi dintr-o ramură sau în anumite ramuri de activitate.
Greva este generală atunci când este extinsă în toate domeniile şi sectoarele de activitate din
societate. Există şi greve de solidaritate, atunci când salariaţii din anumite întreprinderi declară grevă
spre a veni în sprijinul salariaţilor din alte întreprinderi sau instituţii pentru satisfacerea revendicărilor
acestora din urmă.
În ce priveşte Constituţia României, ea prevede obligaţia legii de a stabili garanţiile necesare asigurării
serviciilor esenţiale pentru societate. Sunt, deci, în competenţa legiuitorului identificarea şi
nominalizarea serviciilor esenţiale, care trebuie să funcţioneze în orice condiţii, şi de a stabili măsurile
ce se impun în acest sens.
7. Dreptul de proprietate
Dreptul la proprietate este un drept fundamental, de veche tradiţie în catalogul drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor. Dreptul de proprietate este garantat fiecărui cetăţean. Constituţia României, în art. 44,
garantează dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, ocrotind în mod egal
proprietatea privată, indiferent de proprietar. Exprimând realitatea în sensul că nu există drepturi
absolute, Constituţia dă legii posibilitatea de a stabili conţinutul şi limitele drepturilor reglementate prin
art. 44. Astfel, „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul
şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod
egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată
asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte
tratate internaţionale la care România este parte, pe baza de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin
lege organică, precum şi prin moştenire legală. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de
utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabila despăgubire. Sunt interzise naţionalizarea
sau orice alte măsuri de trecere silita în proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale,
etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Pentru lucrări de interes
general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a
despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru
alte daune imputabile autorităţii. Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. Dreptul de proprietate obligă la
respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi, la
8
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Averea dobândită licit
nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. Bunurile destinate, folosite sau
rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”.
8. Dreptul de moştenire
În mod firesc, dreptul de proprietate presupune şi dreptul de moştenire, drept în temeiul căruia o
persoană poate dobândi pe cale succesorală, în condiţiile legii, orice bun. Acest drept este
reglementat prin art. 46 din Constituţie, care stabileşte că „Dreptul la moştenire este garantat”. Dreptul
de moştenire constituie o întărire a întregului drept de proprietate, prin posibilitatea pe care o are orice
persoană de a dispune în mod liber şi deplin de bunurile asupra cărora are drept de proprietate, nu
numai prin acte între vii, ci şi prin testament.
9. Libertatea economica
Tine de esenta unei economii de piata si presupune posibilitatea oricarei persoane de a initia si
intreprinde o activitate cu scop lucrativ. A aparut o data cu cea de a doua generatie a drepturilor
omului, in legea noastra fundamentala fiind introdusa abia ca urmare a revizuirii Constitutiei din 2003,
desi despre dezideratul unei economii de piata se facea vorbire si anterior modificarii Constitutiei.
Art 45 din Constitutie reglementeaza acest drept ca pe o libertate din prima generatie, precizand ca
dreptul oricarei persoane de a desfasura o activitate economica este liber, statul garantand doar
accesul neingradit la libera initiativa precum si exercitarea acesteia.
10. Dreptul la un nivel de trai decent
Art. 47 din Constituţie consacră un drept fundamental cetăţenesc receptat mai târziu în catalogul
drepturilor şi libertăţilor umane: dreptul la un nivel de trai decent. Astfel, „Statul este obligat să ia
măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de
trai decent. Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în
unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private,
prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii”.
Prin conţinutul său, dreptul la un nivel de trai decent include dreptul cetăţeanului la condiţii rezonabile
de viaţă care să-i asigure, lui şi familiei sale, un trai civilizat, decent. Ca şi în cazul altor drepturi, şi aici
suntem în prezenţa unui drept complex, care cuprinde îndeosebi: dreptul la condiţii rezonabile de
existenţă şi la ameliorarea lor continuă, dreptul la hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă satisfăcătoare.
Desigur, traiul decent se realizează prioritar prin munca cetăţeanului şi a familiei sale, dar statul
trebuie să contribuie decisiv la ameliorarea condiţiilor de viaţă pentru a se realiza standardele
civilizaţiei.
Complexitatea acestui drept, dificultăţile pe care statul le întâmpină fac ca efortul acestuia să nu fie
suficient, ceea ce implică rolul cooperării internaţionale, pentru a pune fiinţele umane la adăpost de
foame şi mizerie.
11. Familia
Un alt drept fundamental al fiinţei umane este acela de a se căsători şi de a-şi întemeia o familie. De
altfel, aşa cum arată chiar Pactul internaţional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale (art.
10), familia este elementul natural şi fundamental al societăţii. Art. 48 al Constituţiei exprimă această
realitate prin garantarea libertăţii căsătoriei, a unei căsătorii liber consimţite. Dreptul la căsătorie revine
bărbatului şi femeii începând de la vârsta nubilă. Constituţia stabileşte marile reguli care conturează
conţinutul acestui drept. Astfel, Constituţia prevede: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber
consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura
creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei
se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. Copiii din
afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie”.
9
Căsătoria este supusă sub aspect juridic unor reguli privind încheierea, desfacerea şi declararea
nulităţii, reguli ce au însă caracter legal şi de aceea se face trimitere la lege. Constituţia stabileşte o
singură regulă, şi anume cea privind succesiunea celebrării căsătoriei civile şi a căsătoriei religioase.
Desigur, celebrarea religioasă a căsătoriei este facultativă, dar atunci când se desfăşoară, ca un lucru
firesc în exercitarea libertăţii religioase, ea trebuie să fie precedată de celebrarea căsătoriei civile. De
aici rezultă o regulă foarte clară, care obligă autorităţile religioase să constate dacă cei care solicită
căsătoria religioasă au realizat mai întâi căsătoria civilă, potrivit legii.
12. Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă
Art. 49 din Constituţie, prin conţinutul său, conturează un drept fundamental cetăţenesc, care poate fi
intitulat dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă. O precizare este importantă. Din lectura
întregului titlu II al Constituţiei, se poate lesne constata că multe drepturi şi libertăţi privesc tinerii
direct, uneori în exclusivitate. În această categorie pot fi menţionate dreptul la învăţătură, dreptul la
muncă, dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei familii. Deci, multe articole care consacră drepturi şi
libertăţi cetăţeneşti nominalizează copiii şi tinerii. Art. 49 însă dă contur unui drept-sinteză, care
valorifică realitatea în sensul căreia copiii şi tinerii constituie marele potenţial uman, de azi, dar mai
ales de mâine al societăţii, că ei reprezintă continuitatea şi viitorul, perspectiva umană. Copiii şi tinerii
se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenta în realizarea drepturilor lor. Statul acordă
alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de
protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege. Exploatarea minorilor, folosirea lor în
activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea
normală sunt interzise. Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi. Autorităţile publice
au obligaţia să con-tribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică,
socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.
Acest potenţial uman are dreptul la o protecţie şi asistenţă aparte. Acestui drept îi corespunde
obligaţia statului de a asigura copiilor şi tinerilor condiţiile necesare dezvoltării armonioase a
aptitudinilor lor fizice şi intelectuale.
13. Dreptul persoanelor cu handicap la o protecţie specială
Este un drept fundamental aparte, prevăzut în art. 50 din Constituţie. Statul are obligaţia să asigure
realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire
şi de integrare socială a handicapaţilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.
Declaraţia drepturilor persoanelor handicapate enumeră principalele drepturi ce revin acestor
persoane: respectul demnităţii umane; dreptul de a beneficia de aceleaşi drepturi civile şi politice, ca şi
alte fiinţe umane; măsuri speciale care să le permită cea mai largă autonomie posibilă; tratamente
medicale, psihologice şi funcţionale, ajutoare, educaţie şi readaptare; securitate economică şi socială
şi un nivel de viaţă decent; respectarea nevoilor lor în toate etapele planificării economice şi sociale;
dreptul de a trăi în cadrul familiei lor sau într-un cămin care să o înlocuiască; protecţia împotriva
oricărei exploatări, a oricărui tratament discriminatoriu, abuziv sau degradant, asistenţă legală
calificată.
[paginile 237-256 si Constitutia Romaniei]

 Libera circulatie a cetatenilor romani pe teritoriul Romaniei si libera circulatie in
afara teritoriului
 Dreptul la aparare
 Precizati in ce consta libertatea individuala reglementata de art 23 din Constitutie
 Dreptul la greva
 Componentele dreptului la protectie sociala
10
APLICAŢII
1. Dreptul la munca, conceput ca un drept social-economic de traditie, are

urmatoarele elemente de continut:
a. dreptul la munca este un drept cu un continut complex ce poate fi ingradit
b. libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupatiei, precum si libertatea alegerii locului
de munca fac parte explicit din sfera conceptului de drept la munca
c. dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor
colective sunt garantate
d. durata zilei de lucru isi gaseste si ea reglementare, fiind in medie de cel mult 8 ore
e. salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si
sociale
A.) a, c, d
B.) b, c, d
C.) b, d, e
2. Constitutia Romaniei stabileste conditiile in care se pot realiza retineri si arestari.

In ce cazuri se pot realiza retineri si arestari?
a. retinerea sau arestarea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura
prevazute de lege
b. retinerea poate depasi 24 de ore
c. arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal
d. in cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune si pentru o perioada mai
mare de 30 de zile
e. in faza de judecata instanta este obligata sa verifice periodic si nu mai tarziu de 60 de
zile legalitatea si temeinicia arestarii preventive
A.) a, c, e
B.) b, c, d
C.) a, b, d
Răspuns corect:1-B; 2-A
11
 Drepturile exclusiv politice
- dreptul la vot
- dreptul de a fi ales
- dreptul de a fi ales in Parlamentul European
 Drepturile si libertatile social-politice
- Libertatea constiintei
- Libertatea de exprimare
- Dreptul la informatie
- Libertatea intrunirilor
- Dreptul de asociere
- Secretul corespondentei
 Drepturile garantii
- dreptul de petitionare
- dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica
 Indatoririle fundamentale ale cetatenilor
- indatorirea de a respecta constitutia si legile
- indatorirea de fidelitate fata de tara
- indatorirea de aparare a patriei
- indatorirea de a contribui la cheltuielile publice
- indatorirea de exercitare cu buna credinta a drepturilor si libertatilor si de
respectare a drepturilor si libertatilor celorlalti
 Cunoasterea drepturilor exclusiv politice si social-politice

 Cunoasterea drepturilor garantii
 Cunoasterea indatoririlor fundamentale
Drepturile exclusiv politice – acele drepturi ale cetatenilor romani care au ca obiect
participarea cetatenilor la conducerea statului, la guvernare.
Drepturile social-politice – acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, pot fi exercitate de
catre cetateni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale si spirituale, fie pentru
participarea la guvernare, care asigura posibilitatea de exprimare a gandurilor si opiniilor.
Drepturile garantii – acele drepturi care, prin continutul lor, joaca rolul de garantii
constitutionale.
Drepturile exclusiv politice

În această categorie se includ acele drepturi ale cetăţenilor români care au ca obiect participarea
cetăţenilor la conducerea statului, la guvernare. În această categorie, a drepturilor exclusiv politice se
încadrează drepturile electorale ale cetăţenilor.
Drepturile electorale sunt: dreptul la vot, prevăzut de art. 36 din Constituţie, dreptul de a fi ales,
prevăzut de art. 37 din Constituţie, si dreptul de a fi ales in Parlamentul European, prevazut de art 38
din Constitutie. Analiza conţinutului acestor drepturi fundamentale se face la sistemul electoral.
[paginile 256-257]
1
Drepturile şi libertăţile social-politice
1. Libertatea conştiinţei
Potrivit art. 29 din Constituţia României, libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor
religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Într-o accepţiune largă, libertatea conştiinţei este
posibilitatea cetăţeanului de a avea şi de a exprima public o concepţie a sa despre lumea
înconjurătoare. Această libertate este reglementată prin art. 29 din Constituţie.
Libertatea conştiinţei este una dintre primele libertăţi înscrise în catalogul drepturilor umane, pentru că
mai ales libertatea religioasă – ca parte a acestei libertăţi – a avut o istorie a sa aparte, o istorie
îndelungată.
Din examinarea art. 29 din Constituţie, rezultă că libertatea conştiinţei este posibilitatea persoanei
fizice de a avea şi de a-şi exprima în particular sau în public o anumită concepţie despre lumea
înconjurătoare, de a împărtăşi sau nu o credinţă religioasă, de a aparţine sau nu unui cult religios, de
a îndeplini sau nu ritualul cerut de acea credinţă.
Libertatea conştiinţei ca libertate fundamentală cetăţenească are un conţinut complex. Libertatea
conştiinţei este o libertate esenţială, ea comandă existenţa şi conţinutul altor libertăţi, precum libertatea
cuvântului, libertatea presei, libertatea asocierii, pentru că, în fond, aceste libertăţi sunt mijloace de
exprimare a gândurilor, religiei, opiniilor.
Art. 29 din Constituţie dă dreptul fiecărei persoane de a avea o concepţie a sa despre lumea
înconjurătoare. În general, concepţiile despre lume sunt religioase sau laice. Orice constrângere este o
încălcare a acestui drept natural şi imprescriptibil, este o schilodire a spiritului uman. De aceea,
Constituţia stabileşte că nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă
religioasă, contra convingerilor sale.
Mai multe prevederi din Constituţie se referă la cultele religioase. Organizarea cultelor religioase este
liberă, ea concretizându-se prin statutele proprii. Dar, mai arată Constituţia, această libertate de
organizare se realizează în condiţiile legii.
Constituţia României, consacrând separarea statului de biserică, garantează autonomia cultelor
religioase, dar obligă statul să sprijine cultele, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în
spitale, în penitenciare, în azile şi orfelinate.
De aceea, garantând libertatea conştiinţei, Constituţia consacră egalitatea între credincioşi şi
necredincioşi şi impune cultivarea unui climat de toleranţă şi de respect reciproc între credincioşii
aparţinând diferitelor culte religioase, ca şi între credincioşi şi necredincioşi. Pentru a realiza liniştea şi
pacea între cultele religioase, Constituţia interzice în relaţiile dintre culte orice forme, mijloace, acte sau
acţiuni de învrăjbire religioasă.
2. Libertatea de exprimare
Gândurile, opiniile, credinţele şi creaţiile spirituale de orice fel pot fi cunoscute numai dacă sunt
exprimate.
Strâns legată de libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare consacrată prin Constituţie în art. 30
este posibilitatea omului de a-şi exprima prin viu grai, prin imagini, prin scris, prin sunete sau alte
mijloace de comunicare în public, gândurile, opiniile, credinţele religioase şi creaţiile spirituale de orice
fel. Astfel cum este reglementată constituţional, libertatea de exprimare este o libertate cu un conţinut
complex. Văzută în complexitatea conţinutului său juridic, libertatea de exprimare este una din cele
mai vechi libertăţi cetăţeneşti.
În ce priveşte formele şi mijloacele de exprimare (cel de-al doilea aspect), formularea constituţională
este, de asemenea, cuprinzătoare, acestea fiind: viu grai, scrisul, imaginile, sunetele, alte mijloace de
comunicare în public.
2
Libera exprimare, ca libertate fundamentală cetăţenească, trebuie realizată în public. Exprimarea în
public este definitorie pentru conţinutul juridic al acestei libertăţi, termenul public fiind, desigur, cel
definit prin legi.
Constituţia României interzice cenzura de orice fel. Este o prevedere constituţională decisivă pentru
libertatea de exprimare. De asemenea, este interzisă suprimarea publicaţiilor. Libertatea de exprimare
are, aşa cum am mai arătat, un conţinut complex, care cuprinde, pe de o parte, un aspect spiritual şi,
pe de altă parte, un aspect material. Aspectul material, care priveşte de fapt toate libertăţile de opinie,
are o importanţă aparte pentru libertatea presei, ştiut fiind că aceasta nu se poate realiza în afara
existenţei unor tipografii, edituri, stocuri de hârtie, mijloace de difuzare. De aceea, Constituţia arată că
libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. Această prevedere constituţională se
interpretează ca o garanţie a acestei libertăţi şi mai ales a responsabilităţii, atât de necesară în acest
domeniu.
Dar această libertate de exprimare nu poate fi absolută (o libertate absolută se transformă în
contrariul său) şi ca atare este supusă unor coordonate juridice (limite). Aceste coordonate juridice
trebuie să fie expres prevăzute de lege şi necesare ocrotirii unor valori politice, economice, sociale,
umane.
Existenţa unor coordonate juridice înlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de exprimare
implică şi răspunderea juridică pentru depăşirea acestor limite, altfel spus, pentru abuzul în exercitarea
acestei libertăţi atât de importante.
De aceea, art. 30 stabileşte formele răspunderii şi subiectele răspunderii. Astfel, prin alin. 8, ca forme
ale răspunderii sunt stabilite explicit două, şi anume răspunderea civilă şi răspunderea penală.
3. Dreptul la informaţie
Art 31 din Constitutie reuşeşte să exprime juridic un conţinut complex şi dinamic, garantând accesul
persoanei la orice informaţie de interes public: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie
de interes public nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt
obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de
interes personal. Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau
securitatea naţională. Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure
informarea corectă a opiniei publice. Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă.
Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege
organică”.
Acest drept nu implică nici accesul la informaţii cu caracter secret, nici obligaţia autorităţilor publice de
a da asemenea informaţii. Anumite informaţii nu trebuie şi nu pot fi date, cum ar fi, de exemplu, unele
informaţii cu caracter judiciar sau privind anchetele parlamentare, informaţii privind apărarea naţională
sau siguranţa naţională.
Dreptul la informaţie, ca toate drepturile şi libertăţile de exprimare şi de răspândire a opiniilor,
credinţelor, ideilor, comportă anumite coordonate juridice, anumite limite.
Este şi motivul pentru care prin alineatul (3) se stabileşte că prin exercitarea acestui drept nu se poate
şi nu trebuie să se prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională. Cât priveşte
serviciile publice de radio şi televiziune, Constituţia impune adoptarea unei legi organice relative la
organizarea lor şi controlul parlamentar al activităţii lor.
4. Libertatea întrunirilor
Libertatea întrunirilor, a demonstraţiilor şi a mitingurilor exprimă dreptul cetăţenilor de a-şi exterioriza
public concepţiile şi opiniile, adunându-se în locuri publice sau manifestând pe drumurile publice, în
3
limitele prevăzute de lege.
4
Prin conţinutul său, această libertate se află într-o strânsă corelaţie cu libertatea conştiinţei, precum şi
cu libertatea de exprimare. Articolul 39 nu restrânge formele şi mijloacele de realizare a libertăţii
întrunirii numai la cele trei forme nominalizate. Cât priveşte înţelesul celor trei termeni – mitinguri,
demonstraţii, procesiuni –, el este cel din vocabularul curent, obişnuit, fiind şi în drept deseori greu de
realizat o diferenţiere prea strictă între ei.
Întrunirile pot fi de două categorii: publice şi private.
Articolul 39 din Constituţie stabileşte trei reguli mari în legătură cu întrunirile şi anume:
a) libertatea întrunirilor;
b) caracterul paşnic al întrunirilor;
c) interzicerea la întruniri, a oricărui fel de arme.
O problemă teoretică privind acest drept este aceea de a se face distincţia faţă de dreptul de asociere.
5. Dreptul de asociere
Acest drept cuprinde posibilitatea cetăţenilor români de a se asocia, în mod liber, în partide sau
formaţiuni politice, în sindicate sau în alte forme şi tipuri de organizaţii, ligi şi uniuni, cu scopul de a
participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală, de a-şi realiza o serie de interese legitime
comune.
Articolul 40 din Constituţie se referă la asociere ca rezultat al exercitării unei libertăţi fundamentale, o
asociaţie deci de drept constituţional. Aceste asociaţii sunt de drept public, temeiul lor fiind libertatea
de asociere, şi nu contractul, care este temeiul asociaţiilor şi societăţilor de drept privat.
Asociaţiile prevăzute în art. 40 nu au scopuri lucrative, nu urmăresc obţinerea sau împărţirea unor
beneficii, ele trebuie să aibă scopuri politice, religioase, culturale, scopuri care să exprime libertatea de
gândire şi de exprimare a gândurilor, opiniilor, credinţelor.
Dreptul de asociere nu poate fi însă un drept absolut. De aceea, în mod firesc, se stabilesc anumite
limite. Aceste limite constituţionale privesc trei mari aspecte:
a) scopurile şi activitatea;
b) membrii;
c) caracterul asociaţiei, rezultând practic din modul de comu-nicare.
În ce priveşte scopurile şi activitatea, prin alin (2) sunt considerate neconstituţionale partidele sau
organizaţiile care militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a
suveranităţii ţării.
Limitele privind membrii asociaţiilor privesc de fapt numai partidele politice, având în vedere rolul lor în
viaţa politică şi statală. În acest sens, potrivit alineatului (3), nu pot face parte din partidele politice
judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte
categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. Se poate observa că este vorba, practic,
numai de funcţionarii publici. Potrivit Constituţiei, sunt interzise asociaţiile cu caracter secret.
6. Secretul corespondenţei
Secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, ca drept fundamental, şi-a precizat conţinutul
mult mai târziu decât celelalte drepturi şi libertăţi, aceasta explicându-se prin faptul că telefonul şi
corespondenţa s-au dezvoltat mai târziu.
Secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, în sensul articolului 28 din Constituţia României,
este dreptul cetăţeanului de a-şi comunica şi prin telefon ideile şi gândurile altei persoane, fără a-i fi
5
cenzurate sau făcute publice, decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege. Astfel,
„Secretul scrisorilor, al telegra-melor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte
mijloace legale de comunicare este inviolabil”.
Din totdeauna s-a pus şi se pune problema dacă principiul inviolabilităţii poate cunoaşte vreo
restrângere. Atât legislaţia, cât şi practica juridică au evidenţiat că exerciţiul acestei libertăţi comportă o
restrângere necesară în interesul justiţiei, mai exact în interesul descoperirii infracţiunilor şi infractorilor.
Acest drept al magistraţilor de a obţine, reţine, citi şi folosi în proces corespondenţa care vine sau
pleacă de la persoane învinuite de săvârşirea unor fapte penale trebuie însă să fie prevăzut de lege,
realizat după o procedură strictă şi numai pe bază de ordonanţe scrise, cu respectarea celorlalte
drepturi ale persoanei, mai ales a dreptului la viaţa familială, intimă şi privată.
[paginile 257-274]
Drepturile garanţii
1. Dreptul de petiţionare
Dreptul de petiţionare este un drept cetăţenesc de tradiţie în sistemul juridic românesc. Exercitarea
dreptului de petiţionare este o modalitate eficientă de rezolvare a unor probleme personale sau care
privesc o colectivitate.
În condiţiile articolului 51 din Constituţie, dreptul de petiţionare poate fi exercitat fie individual, de către
cetăţean, fie de către un grup de cetăţeni, fie de către organizaţii legal constituite. Petiţiile adresate
autorităţilor publice şi care, deci, se bucură de regimul juridic stabilit prin art. 51 din Constituţie se fac
numai în numele petiţionarilor sau, în situaţia de la alineatul (2), în numele colectivelor pe care
organizaţiile petiţionare le reprezintă. De aici rezultă că orice petiţie trebuie semnată şi, deci, trebuie să
conţină datele de identificare a petiţionarului. Prin formularea sa clară, textul constituţional nu priveşte
şi, deci, nici nu protejează juridic petiţiile anonime.
Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le
reprezintă. Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
Corelativ dreptului cetăţeanului de a petiţiona, articolul menţionat prevede obligaţia autorităţilor publice
de a examina şi răspunde la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite de lege.
2. Dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publică

Persoana vătămată într-un drept al său se poate adresa, potrivit legii, diferitelor instanţe, după caz.
Astfel, cel vătămat într-un drept al său printr-o infracţiune se adresează organelor judiciare, care, în
conformitate cu procedura penală, iau măsuri de reparare, despă-gubire, pedepsire a celui vinovat etc.
De asemenea, celui vătămat într-un drept al său, printr-un act sau fapt juridic civil, i se face dreptate,
pe calea prevăzută de procedura civilă, de către o instanţă civilă.
Art. 52 din Constituţie este temeiul constituţional al răspunderii autorităţilor publice pentru vătămările
produse cetăţenilor prin încălcarea sau nesocotirea drepturilor şi libertăţilor acestora. Astfel, „Persoana
vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. Statul răspunde patrimonial
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi
nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.
Cât priveşte categoria de acte la care se referă art. 48 din Constituţie, ea rezultă clar din text, fiind
vorba de actele administrative. Dar acest articol trebuie coroborat cu art. 21 din Constituţie. Aşa stând
lucrurile, urmează să observăm că în cazul în care legile nu dau soluţii sau proceduri sau aceste
6
proceduri sunt considerate nesatisfăcătoare, urmează a se aplica dispoziţiile art. 21 din Constituţie
privind accesul liber la justiţie.
[paginile 275-280]
Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor
În afară de drepturi fundamentale, cetăţenii români au şi o serie de îndatoriri fundamentale.
1. Îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile
Una din îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor este respectarea legilor şi a Constituţiei. Îndatorirea de
a respecta Constituţia şi legile revine în egală măsură tuturor cetăţenilor. Nu se face distincţie între
cetăţeni sub aspectul obligaţiei de respectare a legilor, toţi fiind datori a le respecta, indiferent de
poziţia pe care o ocupă în societate şi stat.
Art. 1 alin. 5 din Constituţie, care stabileşte această îndatorire fundamentală, obligă, de asemenea, la
respectarea supremaţiei Constituţiei. Ca atare, supremaţia Constituţiei este afirmată prin chiar legea
fundamentală.
2. Îndatorirea de fidelitate faţă de ţară
Această îndatorire, prevăzută prin art. 54 din Constituţie, este urmarea firească a cetăţeniei. Ea are
drept urmare obligaţia celor cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi a militarilor de a
îndeplini aceste funcţii cu credinţă şi de a depune jurământul cerut de lege. „Cetăţenii cărora le sunt
încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le
revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege”.
3. Îndatorirea de apărare a patriei
Îndatorirea de apărare a patriei, prevăzută prin art. 55 din Constituţie, impune cetăţenilor să fie
întotdeauna pregătiţi pentru a da riposta cuvenită atât în cazul unei agresiuni armate, cât şi în cazul
altor acţiuni îndreptate împotriva ţării.
Această îndatorire aparţine tuturor cetăţenilor români, bărbaţi şi femei, fără deosebire de origine
naţională, religie, ocupaţie şi pregătire profesională.
Datorie sfântă a fiecărui cetăţean, apărarea patriei cere acestuia o conduită ireproşabilă şi fidelitate
faţă de poporul român. Încălcarea acestei îndatoriri este o faptă reprobabilă.
4. Îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice
Art. 56 din Constituţie reglementează îndatorirea cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la
cheltuielile publice. „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Orice alte prestaţii
sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale”.
5. Îndatorirea de exercitare cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor şi de respectare a
drepturilor şi libertăţilor celorlalţi
Art. 57 din Constituţie stabileşte o îndatorire ce incumbă tuturor locuitorilor României, cetăţeni, străini
sau apatrizi. Se observă clar că buna-credinţă, principiu tradiţional de drept civil, este considerată o
regulă constituţională. „Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi
libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi”.
În conţinutul îndatoririi fundamentale cuprinse în art.57 intră şi obligaţia de a nu încălca drepturile şi
libertăţile celorlalţi, obligaţie firească, ce ţine chiar de conceptele de drept şi de libertate.
[paginile 279-282]
7
 Libertatea constiintei
 Libertatea de exprimare
 Dreptul de asociere
 Indatoririle fundamentale ale cetatenilor
APLICAŢII
1. Libertatea intrunirilor este o libertate cu caracter social politic care cuprinde in

continutul sau constitutional urmatoarele:
a. consta in posibilitatea oamenilor de a se intruni in reuniuni publice si private pentru a-si
exprima gandurile, opiniile, credintele
b. aceatsa libertate se poate realiza prin mitinguri, demonstratii, procesiuni si orice alte
intruniri
c. libertatea intrunirilor presupune carcaterul pasnic al al organizarii si desfasurarii acestora
precum si interzicerea folosirii armelor
d. intrunirile presupun participanti care au calitatea de membrii permanenti intre care exista
relatii permanente
e. libertatea intrunirilor permite cetatenilor sa participe la viata politica, sociala si culturala,
manifestandu-si public opiniile, credintele si gandurile
A.) b, c, e
B.) a, d, e
C.) a, b, c
2. Art 52 din Constitutia Romaniei nominalizeaza pretentiile pe care le poate formula

o persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes public de o autoritate
publica, acestea fiind:
a. recunoasterea dreptului
b. sa ceara raspunderea magistratilor
c. anularea actului
d. repararea pagubei
e. in vederea realizarii acestor pretentii cetateanul trebuie sa probeze culpa functionarului
public
A.) b, c, e
B.) a, d, e
C.) a, c, d
Răspuns corect: 1-C, 2-C
8
CURSUL 12 – Cetatenia romana
 Definitia cetateniei romane
 Natura juridica a cetateniei
 Reglementarea juridica a cetateniei romane si principiile ce se degaja din normele
juridice privitoare la cetatenie
 Dobandirea cetateniei romane
 Pierderea cetateniei romane
 Definirea cui de cetatenie romana

 Principiile cetateniei romane
 Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei romane
Cetatenia romana – acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social-
economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul
roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor
prevazute de constitutia si de legile Romaniei.
Cetăţenia română
Cetăţenia reprezintă un subiect de interes nu numai pentru dreptul constituţional, ci şi în egală măsură
şi pentru dreptul internaţional (public şi în mod deosebit cel privat), dreptul familiei. Constituţia şi legile
conferă cetăţenilor toate drepturile (inclusiv cele politice), în timp ce persoanelor care nu au această
calitate nu le conferă decât o parte din aceste drepturi.
Titlul de cetăţean dovedeşte apartenenţa cetăţeanului la statul român, stat în care suveranitatea
naţională aparţine poporului. Cetăţenii români se bucură de drepturi şi libertăţi democratice, drepturi
care nu sunt numai proclamate, ci şi garantate în exercitarea lor efectivă.
Beneficiari ai drepturilor şi libertăţilor, cetăţenii români sunt în acelaşi timp şi titularii unor îndatoriri.
Astfel, cetăţenia română trebuie considerată acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaţiile
permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, dovedind apartenenţa
sa la statul român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi
îndatoririlor prevăzute de Constituţia şi de legile României.
[paginile 282-285]
Natura juridică a cetăţeniei

Una din cele mai controversate probleme referitoare la cetăţenie este natura juridică a acesteia,
exprimându-se mai multe opinii, dintre care menţionăm:
1. Teoria contractuală
Potrivit acestei teorii, fundamentul juridic al cetăţeniei s-ar afla în contractul intervenit între stat şi
persoana fizică, prin care se manifestă voinţa persoanei de a deveni cetăţean şi a statului de a fi de
acord cu aceasta.
Teoria contractuală nu poate fi acceptată deoarece contractul este un acord de voinţă; or, în cazul
dobândirii cetăţeniei prin naştere, voinţa celui născut nu se poate exprima în nici un fel.
1
2. Teoria voinţei unilaterale a statului
Această teorie este opusă teoriei contractuale, întrucât se apreciază că statul este acela care acordă
cetăţenia, fiind vorba astfel de un act unilateral de voinţă a statului.
Nici această teorie nu poate fi acceptată, deoarece ea este inaplicabilă în cazul dobândirii cetăţeniei la
cerere, situaţie în care statul nu-şi poate impune în mod unilateral voinţa cu privire la dobândirea
cetăţeniei de către o persoană fizică.
3. Teoria raportului juridic
Potrivit acestei teorii, cetăţenia este un raport juridic intervenit între stat şi o persoană fizică, un raport
juridic de drept constituţional, al cărui conţinut cuprinde drepturile şi obligaţiile reciproce dintre stat şi
persoana fizică. Teoria raportului juridic are în vedere numai îndatoririle cetăţeanului, ignorând
drepturile acestuia.
4. Teoria capacităţii juridice
Potrivit acestei teorii, cetăţenia este o parte a capacităţii juridice a unei persoane fizice, prin care
aceasta dobândeşte posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de
constituţie şi de legi.
Capacitatea juridică nu este altceva decât posibilitatea de a fi subiect de drept şi de a avea anumite
drepturi şi obligaţii. În dreptul constituţional se face, însă, distincţie între capacitatea juridică deplină şi
capacitatea juridică restrânsă.
Capacitate juridică deplină au numai cetăţenii, deoarece numai ei sunt titularii tuturor drepturilor şi
îndatoririlor prevăzute de legislaţia unei ţări.
Capacitate juridică restrânsă au străinii şi apatrizii, care nu pot avea decât o parte din drepturile şi
îndatoririle prevăzute de constituţie şi de celelalte legi ale statului respectiv.
În această ordine de idei, plecând, după cum am stabilit de altfel mai sus, de la categoria juridică
subiect de drept, considerăm că cetăţenia este un element, o parte componentă a capacităţii juridice.
[paginile 285-290]
Reglementarea juridică a cetăţeniei române şi principiile ce se degajă

din normele juridice privitoare la cetăţenie
Ca bază a organizării puterii de stat, populaţia interesează, cum este şi firesc, dreptul constituţional.
Aspectul sub care-şi găseşte reflectarea aceasta este cetăţenia. Plecând de aici, vom remarca faptul
că normele care reglementează cetăţenia sunt norme ale dreptului constituţional, ele formând o
instituţie a acestei ramuri de drept.
Aceasta impune ca normele care formează instituţia juridică a cetăţeniei să fie studiate, în primul rând,
de ştiinţa dreptului constituţional. În această ordine de idei, vom observa că norme privitoare la
cetăţenie se găsesc în Constituţie, care este izvorul principal al dreptului constituţional, în Legea
cetăţeniei române – Legea nr.21 din 6. 03. 1991. Desigur, la aceste reglementări trebuie adăugate
cele din Legea nr. 396/2002 privind ratificarea Convenţiei europene asupra cetăţeniei, adoptată la
Strasbourg, la 6 noiembrie 1997.
Analiza normelor juridice care formează instituţia juridică a cetăţeniei permite formularea unor principii
ce stau la baza cetăţeniei române.
1. Doar cetăţenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute de Constituţie şi legi.
Referitor la exprimarea acestui principiu, o considerăm a fi potrivită, deoarece sugerează că
persoanele care nu au calitatea de cetăţeni români nu se pot bucura – în condiţiile legii – decât de o
parte din drepturile şi îndatoririle prevăzute de Constituţia României şi legile ţării noastre.
2
Astfel, trebuie să precizăm că dintre drepturile înscrise în Constituţie şi legile ţării unele pot fi exercitate
numai de cetăţeni, străinii sau apatrizii neavând acces la ele. Există deci o diferenţă între sfera
drepturilor pe care le pot exercita cetăţenii români şi sfera drepturilor pe care le pot exercita
persoanele ce nu au această calitate, dar locuiesc pe teritoriul statului nostru. Aceste drepturi, care nu
pot fi exercitate şi de străini sau apatrizi, sunt atât drepturi fundamentale, cât şi drepturi subiective
obişnuite. În grupa acestor drepturi sunt incluse:
a) dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales în organele reprezentative. Aceste drepturi, fiind prin
excelenţă drepturi politice, aparţin în exclusivitate numai cetăţenilor;
b) dreptul de a domicilia pe teritoriul României şi de a se deplasa nestânjenit pe acest teritoriu;
c) dreptul de a fi ales în orice funcţie pentru care îndeplineşte condiţiile cerute de legile ţării.
Trebuie arătat că, pentru anumite funcţii, legile cer în mod expres ca persoana să aibă calitatea de
cetăţean român. De exemplu, pentru ocuparea funcţiei de judecător;
d) dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat din România. Cetăţeanul român nu poate fi extrădat la
cererea unui stat străin în vederea urmăririi sau judecării într-o cauză penală ori în vederea executării
pedepsei. De asemenea, el nu poate fi expulzat din România. Ca o derogare, în articolul 19 alineatul
2 din Constituţie se prevede că „Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi
extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de
reciprocitate”;
e) dreptul de a fi protejat diplomatic, atunci când se află în străinătate. Cetăţenia română implică
pentru statul român obligaţia de a-şi proteja cetăţenii săi atunci când aceştia, aflându-se în afara
graniţelor, vremelnic sau domiciliind, au nevoie de un asemenea ajutor împotriva încălcării drepturilor
lor.
2. Numai cetăţenii sunt ţinuţi a îndeplini toate obligaţiile stabilite prin Constituţie şi legile ţării.
Reţinând aceleaşi remarci pe care le-am făcut în legătură cu primul principiu, vom arăta că cetăţeanul
român, titular de drepturi şi libertăţi, este în acelaşi timp obligat să îndeplinească şi îndatoririle
prevăzute de Constituţia şi legile ţării. Aceasta cu atât mai mult, cu cât cetăţenia română presupune
responsabilitate civică.
Aceste obligaţii sunt următoarele:
a)obligaţia de fidelitate faţă de
ţară; b)apărarea ţării;
c)contribuţia financiară.
3. Cetăţenii români sunt egali în drepturi şi îndatoriri, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială şi indiferent de modul
în care au dobândit cetăţenia.
4. Cetăţenia este în exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se desprinde cu deosebită
claritate din dispoziţiile constituţionale şi legale, conform cărora stabilirea drepturilor şi îndatoririlor
cetăţenilor români, a modurilor de dobândire şi de pierdere a cetăţeniei române, constituie un atribut
exclusiv al statului.
5. Căsătoria nu produce nici un efect juridic asupra cetăţeniei soţilor. Acest principiu se desprinde din
dispoziţiile exprese ale Legii cetăţeniei române, conform cărora încheierea căsătoriei între un cetăţean
român şi un străin nu produce nici un efect asupra cetăţeniei soţului care a dobândit cetăţenia română
în timpul căsătoriei. Schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei
române a celuilalt soţ.
[paginile 291-294]
3
Dobândirea şi pierderea cetăţeniei române
Dobândirea cetăţeniei, în general, cunoaşte două sisteme, şi anume: sistemul care are la bază
principiul jus sangvinis (dreptul sângelui) şi sistemul care are la bază principiul jus soli sau loci (dreptul
locului, adică al teritoriului pe care s-a născut o persoană). Aceste două moduri de dobândire a
cetăţeniei, denumite şi originare, se regăsesc astăzi în lume, fiind aplicate de către state, sau
combinat, sau separat, explicaţiile alegerii unuia sau altuia dintre aceste două sisteme găsindu-se în
tradiţiile şi interesele concrete pe care le au naţiunile sau popoarele respective.
Conform sistemului jus sangvinis, copilul devine cetăţeanul unui stat dacă se naşte din părinţi care,
amândoi sau numai unul, au cetăţenia statului respectiv. Conform sistemului jus soli, copilul devine
cetăţeanul unui stat dacă se naşte pe teritoriul statului respectiv.
Moduri de dobandire a cetateniei romane:
1. Dobândirea cetăţeniei române prin naştere
Făcând aplicaţia sistemului jus sangvinis, Legea cetăţeniei române stabileşte că este cetăţean român
copilul care se naşte din părinţi cetăţeni români. De asemenea, este cetăţean român copilul născut
dintr-un părinte cetăţean român şi un părinte străin sau fără cetăţenie. În toate aceste cazuri, teritoriul
pe care s-a născut sau unde domiciliază unul sau ambii părinţi nu influenţează în nici un fel cetăţenia
copilului.
2. Dobândirea cetăţeniei române prin repatriere
Un alt mod de dobândire a cetăţeniei române prevăzut de lege este dobândirea prin repatriere. În
cazul repatrierii, este vorba de persoane care sunt legate de poporul român şi care, din diferite motive,
au întrerupt pentru anumite perioade de timp contactul lor cu societatea românească. Aşa se explică
de ce Legea consideră repatrierea ca un mod de dobândire a cetăţeniei române.
Prin acest mod de dobândire a cetăţeniei române, persoana care a pierdut cetăţenia română o
redobândeşte ca efect al repatrierii.
Plecând de la principiul că dobândirea cetăţeniei române de către unul din soţi nu are nici o
consecinţă asupra cetăţeniei celuilalt soţ, legea stabileşte că soţul cetăţean al altui stat poate cere
dobândirea cetăţeniei române în condiţiile legii.
Cât priveşte copilul repatriatului, legea prevede că părinţii hotărăsc pentru copiii lor minori cu privire la
cetăţenie şi că minorul care a împlinit vârsta de 14 ani trebuie să-şi exprime separat consimţământul.
Dacă părinţii nu cad de acord, va decide tribunalul de la domiciliul minorului, ţinând cont de interesele
acestuia. Cererile de repatriere se depun la Ministerul Justiţiei. Aprobarea acestor cereri revine
Guvernului la propunerea Ministerului Justiţiei.
3. Dobândirea cetăţeniei române prin adopţie
Un alt mod de dobândire a cetăţeniei române este adopţia. Aşa cum stabileşte legea, cetăţenia
română se dobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie, prin adopţie, dacă
adoptatorii sunt cetăţeni români sau, atunci când adopţia se face de o singură persoană, dacă
aceasta este cetăţean român, iar în toate cazurile, cel adoptat nu a împlinit 18 ani. În cazul în care,
dintre cei doi adoptatori, numai unul este cetăţean român, cetăţenia va fi hotărâtă, de comun acord de
către ei, iar în caz de dezacord va decide instanţa de judecată în funcţie de interesul adoptatului.
Desigur, copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul.
În situaţia în care s-a dispus anularea adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este
considerat că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate, sau dacă părăseşte
ţara pentru a-şi stabili domiciliul în străinătate. Dacă minorul rămâne mai departe pe teritoriul statului
român, el îşi păstrează cetăţenia română dobândită prin adopţie.
4. Dobândirea (acordarea) cetăţeniei române la cerere
4
Cel de-al patrulea mod de dobândire a cetăţeniei române este acordarea la cerere. Acest mod de
dobândire a cetăţeniei priveşte pe cetăţenii străini sau persoanele fără cetăţenie care îşi manifestă
dorinţa de se integra în societatea românească.
Astfel, persoana care solicită acordarea cetăţeniei române trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) s-a născut şi domiciliază la data cererii pe teritoriul României ori, deşi nu s-a născut pe acest
teritoriu, locuieşte în mod legal, continuu şi statornic pe teritoriul statului român de cel puţin 7 ani sau
de cel puţin 5 ani, în cazul în care este căsătorit cu un cetăţean român.
b) dovedeşte, prin comportarea şi atitudinea sa, loialitate faţă de statul şi poporul român;
c) a împlinit vârsta de 18 ani;
d) are asigurate mijloace legale de existenţă;
e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o
infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;
f) cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească în
măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială;
g) cunoaşte prevederile Constituţiei României.
Cererea de acordare a cetăţeniei române se face personal sau prin mandatar cu procură specială şi
autentică şi se adresează Comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei de pe lângă
Ministerul Justiţiei.
Componenţa, împuternicirile şi procedura de lucru ale Comisiei sunt detaliat prevăzute prin lege.
Aprobarea cererilor de acordare a cetăţeniei române se face prin hotărâre a Guvernului, care
apreciază în acest sens propunerile ministrului justiţiei şi care se publică în „Monitorul Oficial”.
5. Cetăţenia copilului găsit pe teritoriul României
Potrivit legii române, copilul găsit pe teritoriul român este cetăţean român dacă nici unul din părinţi nu
este cunoscut. Această soluţie se întemeiază pe principiul jus sangvinis, prezumându-se că cel puţin
unul din părinţi a fost cetăţean român. În cazul în care filiaţia copilului găsit pe teritoriul României a
fost stabilită înainte ca acesta să împlinească vârsta de 18 ani, faţă de ambii părinţi, iar aceştia sunt
de cetăţenie străină, el pierde cetăţenia română. Acest lucru se întâmplă şi în cazul în care filiaţia
copilului găsit a fost stabilită numai faţă de un părinte cetăţean străin, iar celălalt părinte a rămas
necunoscut.
6. Jurământul de credinţă faţă de România. Efecte juridice
Din examinarea Legii cetăţeniei române putem observa că, în cazul dobândirii cetăţeniei române la
cerere sau prin repatriere, se cere depunerea unui jurământ de credinţă faţă de România.
Jurământul de credinţă trebuie depus în termen de şase luni de la data comunicării hotărârii prin care
s-a acordat cetăţenia română.
Jurământul se depune în faţa ministrului justiţiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest
scop. Jurământul de credinţă are ca efect juridic faptul că cetăţenia română se dobândeşte la data
depunerii sale.
[paginile 295-301]
Modurile de pierdere a cetăţeniei române

Cetăţenia română se poate pierde în următoarele situaţii:
5
1. Retragerea cetăţeniei române
Trebuie precizat încă de la început că retragerea cetăţeniei române apare ca o sancţiune. De
asemenea, potrivit art. 5 (2) din Constituţia României, cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia
care a dobândit-o prin naştere. Ca atare, dispoziţiile legii cetăţeniei nu privesc această categorie.
Se poate retrage cetăţenia română celui care:
a) aflându-se în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave, prin care vatămă interesele
statului român sau lezează prestigiul României;
b) aflându-se în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt
relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
c) a obţinut cetăţenia română în mod fraudulos.
2. Renunţarea la cetăţenia română
Legea reglementează în amănunt condiţiile în care se poate renunţa la cetăţenia română, organul
competent a aproba renunţarea. În această ordine de idei, Legea stabileşte că se poate aproba
renunţarea la cetăţenia română numai cetăţeanului român care a împlinit vârsta de 18 ani şi numai
pentru motive temeinice. Poate cere renunţarea la cetăţenia română cel care:
a) nu este învinuit sau inculpat într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;
b) nu este urmărit pentru debite către stat sau faţă de persoane juridice ori fizice din ţară sau,
având asemenea debite, le achită ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru achitarea lor;
c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va dobândi o altă cetăţenie.
Aprobarea cererii de renunţare la cetăţenia română – cerere care trebuie să fie individuală – revine
Guvernului la propunerea ministrului justiţiei. Depunerea şi rezolvarea cererii sunt supuse aceloraşi
reguli ca şi cele stabilite pentru cererile de dobândire a cetăţeniei române.
Cetăţenia se pierde în acest caz pe data publicării în „Monitorul Oficial” a hotărârii de aprobare a
renunţării la cetăţenia română.
Cererea de renunţare la cetăţenia română, fiind o cerere individuală, nu produce efecte decât faţă de
cel ce o face, şi nu faţă de soţ sau copii, aşa cum, de altfel, am precizat şi în legătură cu principiile
cetăţeniei române.
3. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române
În afara modurilor de pierdere a cetăţeniei române explicate mai înainte, legea română mai prevede
unele situaţii în care cetăţenia se pierde, situaţii care privesc însă numai copiii minori, copii care, de
regulă, urmează condiţia juridică a părinţilor. Din analiza dispoziţiilor Legii cetăţeniei române se
desprind trei asemenea cazuri de pierdere a cetăţeniei române.
• Adopţia unui copil minor, cetăţean român, de către cetăţeni străini.
• Stabilirea filiaţiei copilului găsit pe teritoriul României duce, de asemenea, la pierderea
cetăţeniei române, dacă părinţii sunt cetăţeni străini.
• Anularea, declararea nulităţii sau desfacerea adopţiei unui minor de către cetăţeni români.
[paginile 301-304]
6
 Principiile generale aplicabile cetaateniei romane
 Natura juridica a cetateniei romane
 Moduri de dobandire a cetateniei romane
 Moduri de pierdere a cetateniei romane
APLICAŢII
1. Care din urmatoarele principii reprezinta principii generale aplicabile cetateniei

romane sub regimul juridic al Constitutiei Romaniei in vigoare?
a.) cetatenia este in exclusivitate o chestiune de stat
b.) functiile si demnitatile politice, civile si militare pot fi ocupate in conditiile legii de
persoanele care au numai cetatenie romana si domiciliul in tara
c.) cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere
d.) numai cetatenii romani sunt titularii tuturor drepturilor prevaute de constitutie si de legile
tarii
e.) casatoria nu produce nici un efect juridic asupra cetaniei sotilor
A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e
2. Identificati modurile de dobandire a cetateniei romane sub regimul juridic al Legii

21/1990 modificata si completata ulterior:
a.) dobandirea cetateniei romane se poate realiza in conformitate cu doua mari principii: jus
sagvinis si jus loci
b.) prin adoptie
c.) prin repatriere
d.) la cerere
e.) prin casatorie
A.) a, c, e
B.) b, c, d
C.) a, b, d
Răspuns corect:1-A; 2-B
7
CURSUL 13 – Regimul constitutional al statului roman
 Caracterele statului roman
 Forma de guvernamant
 Structura de stat
 Organizarea administrativ-statala
 Definirea caracterelor statului roman

 Formele de guvernamant: monarhia si republica
 Structura si formele structurii de stat
 Notiunea si importanta organizarii administrative a teritoriului
 Organizarea administrativa actuala a teritoriului Romaniei
Caracterele statului roman – statul roman este carcaterizat ca fiind un stat national, suveran si
independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social, organizat potrivit principiului
separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale
Forma de guvernamant – modul in care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea

este raportata la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile sale cu puterea
legiuitoare.
Structura de stat – organizarea de ansamblu a puterii in raport cu teritoriul, in sensul daca

statul este constituit din unul sau mai multe state membre.
Organizarea administrativa a teritoriului – este delimitarea teritoriului unui stat in unitati

administrativ-teritoriale, delimitare facuta in scopul realizarii unitare a puterii.
Caracterele statului român

Trăsăturile statului român rezultă din dispoziţiile constitu-ţionale în vigoare. Astfel, în articolul 1 al
Constituţiei României, sta-tul român este caracterizat ca fiind un stat naţional, suveran şi inde-pendent,
unitar şi indivizibil, stat de drept, democratic şi social orga-nizat potrivit principiului separaţiei şi
echilibrului puterilor – legisla-tivă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.
România, stat suveran şi independent
Suveranitatea şi independenţa României îşi găsesc şi trebuie să îşi găsească garanţiile în economia
românească, în existenţa forţelor armate, în capacitatea de apărare a ţării. Totodată, se constituie în
puternice garanţii eficiente pentru suveranitatea şi independenţa statelor în general şi, prin urmare, şi
pentru România, climatul internaţional de destindere, cooperare, încredere şi securitate, organismele
internaţionale (O. N. U, organismele sale specializate, Consiliul Europei, alte organisme internaţionale)
la care participă şi ţara noastră.
Articolul 2 din Constituţia României arată că suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o
exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum.
A declara că suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită prin reprezentanţii săi şi prin
referendum înseamnă a utiliza termenul de suveranitate în cel puţin două sensuri diferite. Prin faptul
că arată că titularul puterii supreme în stat este poporul, Constituţia nu instituie nimic, ci consacră doar
existenţa, printr-un act de recunoaştere, a poporului, de la care proced mai departe prin derivare
1
organele constituţionale pe care textul le instituie. Acest lucru nu are semnificaţia fundamentării
suveranităţii puterii de stat pe conceptul de suveranitate populară. Însă, în acelaşi timp, articolul
menţionat din Constituţie utilizează şi cel de-al doilea sens, cel de identificare a suveranităţii cu
puterea de stat însăşi, atunci când se vorbeşte despre suveranitatea naţională, pe care o analizează
ca un ansamblu de competenţe, de atribuţii juridice al căror titular este poporul. Prin urmare,
suveranitatea puterii de stat a României se fundamentează pe conceptul de suveranitate naţională, cu
toate consecinţele ce decurg din acest fapt.
După acum am arătat anterior, în principiu, suveranitatea naţională se exprimă la nivelul organelor
statului prin suveranitatea parlamentului; astfel fundamentată, a priori puterea de stat nu se poate
exercita direct de către popor, ci numai prin organele reprezentative. Iată însă că legea noastră
fundamentală a înţeles să combine regimul juridic al suveranităţii naţionale, exprimată în forma statală,
cu unele avantaje ale conceptului de suveranitate populară, mai precis cu exercitarea directă a puterii
de stat de către popor prin modalitatea referendumului.
România, stat de drept, democratic şi social
România este un stat de drept. Statul de drept, ca teorie şi realitate, s-a impus mult mai târziu în
istoria societăţii, în principiu atunci când s-a considerat că şi autorităţile publice, guvernanţii trebuie să
se supună unor reguli juridice. Este evident că statul de drept a apărut ca o replică dată statului
despotic. Spre sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, s-a formulat şi teoretizat ideea potrivit
căreia scopul fundamental al statului este de a asigura realizarea dreptului şi că oamenii care deţin
puterea sunt supuşi dreptului şi limitaţi prin drept.
Ca orice concept juridic, şi cel de stat de drept a cunoscut modificări şi perfecţionări. Făcându-se
cuvenitele diferenţieri între statul legiuitor, statul administrator şi statul judecător, trebuie să reţinem că
statul de drept nu se confundă cu principiul legalităţii, el este mai mult decât atât. Statul de drept
rămâne o simplă teorie dacă nu este constituit dintr-un sistem de garanţii (inclusiv juridice) care să
asigure reala încadrare a autorităţilor publice în coordonatele dreptului. Statul de drept trebuie efectiv
să se autolimiteze prin drept. , în toate cele trei ipostaze în care, aşa cum am văzut, poate apărea.
Statul de drept are un conţinut complex şi în acest sens se consideră că suntem în prezenţa unui stat
de drept acolo unde: domnia dreptului este evidentă; conţinutul acestui drept valorifică la dimensiunile
lor reale drepturile şi libertăţile cetăţeneşti; se realizează echilibrul, colaborarea şi controlul reciproc al
puterilor publice; se realizează accesul liber la justiţie.
România este un stat democratic. Democraţia poate fi examinată din multe unghiuri, şi de aici
multitudinea de definiţii, explicaţii. Caracterul democratic al statului trebuie să le înmănuncheze pe
toate. Caracterul democratic al statului înseamnă că autorităţile publice se întemeiază pe voinţa
poporului, exprimată prin alegeri libere şi corecte. De asemenea, implică proclamarea şi garantarea
libertăţilor publice. Totodată, democraţia implică: un sistem pluralist, responsabilitatea guvernanţilor,
obligaţia lor de a se conforma legilor, exercitarea imparţială a justiţiei de către judecători independenţi
şi inamovibili. Democraţia are ca fundament respectarea fiinţei umane şi a statului de drept. Caracterul
democratic al statului şi statul de drept se implică şi se presupun reciproc. Aceste trăsături se pot
regăsi acolo unde echilibrul puterilor este realizat, unde supremaţia constituţiei este asigurată. Pentru
că, în fond, democraţia poate fi definită şi ca domnia dreptului.
România este un stat social. Acest caracter rezultă atât din natura statului, cât şi mai ales din
funcţiile sale. Statul modern poate şi trebuie să imprime tuturor acţiunilor economice, politice, culturale,
un conţinut social fundamentat pe valori etice şi umane, care să creeze terenul fertil exprimării reale a
personalităţii cetăţenilor, a drepturilor şi libertăţilor lor, a şanselor egale. Statul social nu poate fi un
simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie să intervină, trebuie să
aibă iniţiativă şi mai ales să ia măsuri care să asigure realizarea binelui comun. El trebuie să
protejeze pe cel slab, dezavantajat de destin şi şansă, trebuie să sprijine sectoarele economice aflate
în criză, dar care sunt indispensabile promovării unui trai civilizat, trebuie să asigure funcţionarea unor
servicii publice de protecţie şi intervenţie socială.
2
România, stat naţional, unitar şi indivizibil. Sub aspectul structurii de stat, România se prezintă ca
un stat unitar. În cadrul statului nostru vom identifica deci trăsăturile statului unitar. Astfel, pe teritoriul
României este organizată o singură formaţiune statală. De aici, drept consecinţă, existenţa unui singur
rând de autorităţi publice centrale. Astfel, în ţara noastră există un singur parlament. De asemenea,
există un singur guvern şi un singur for judecătoresc suprem.
Cetăţenii au o singură cetăţenie, cetăţenia română. Teritoriul ţării este organizat în unităţi
administrativ- teritoriale (judeţe, oraşe şi comune), iar autorităţile publice din aceste unităţi sunt
subordonate uniform faţă de cele centrale.
Întreaga organizare statală este stabilită prin Constituţie. Caracterul naţional al statului unitar român
exprimă unul din elemente constitutive ale acestuia, ştiut fiind că, în accepţiunea largă, statul este
constituit din 3 elemente, şi anume: teritoriu, populaţie (naţiunea) şi suveranitate (puterea organizată
statal). Se preferă însă, în contextul explicării caracteristicilor statului, termenul naţional, pentru că din
punct de vedere riguros ştiinţific naţiunea este elementul constitutiv al statului, ea putând fi definită ca
populaţia de ieri, de azi şi de mâine. Naţiunea exprimă istoria, continuitatea şi mai ales comunitatea
spirituală şi materială. În populaţie, de regulă, distingem trei categorii, şi anume cetăţenii, străinii şi
apatrizii, ori aceste două categorii de la urmă nu sunt încorporate în categoria naţiune.
[paginile 305-312]
Forma de guvernământ
Prin forma de guvernământ înţelegem în general modul în care sunt constituite şi funcţionează
organele supreme. Ea este raportată în principiu, la trăsăturile definitorii ale şefului de stat şi la
raporturile sale cu puterea legiuitoare.
Realizând o sinteză a formelor de guvernământ, vom reţine că cele mai utilizate au fost şi sunt
monarhia şi republica.
Monarhia
Ca formă de guvernământ, monarhia se caracterizează prin aceea că şeful statului este un monarh
(rege, domn, împărat, prinţ, emir), absolut sau nu, ereditar sau desemnat după proceduri specifice, în
funcţie de tradiţiile regimului constituţional.
Monarhia absolută, cea mai veche formă de monarhie, se caracterizează prin puterea discreţionară
în stat a monarhului. Această formă, specifică până la Revoluţia Franceză, a existat până aproape de
timpurile noastre, fiind de menţionat că la începutul secolului al XX-lea existau încă două imperii
absolute, şi anume Imperiul Rus şi Imperiul Otoman.
Monarhia limitată (constituţională), aşa cum o arată chiar denumirea, se caracterizează prin
limitarea puterilor monarhului prin legea fundamentală a statului (constituţia). Cu toate aceste limitări,
monarhul are un mare rol, atribuţiile parlamentului fiind reduse.
Monarhia parlamentară dualistă este o formă a monarhiei constituţionale, în care monarhul şi
parlamentul său stau, din punct de vedere legal, pe o poziţie egală.
Monarhia parlamentară contemporană, întâlnită astăzi în Marea Britanie, Belgia, Olanda, ţările
scandinave, ca o expresie a tradiţiei şi istoriei acestor ţări, are mai mult un caracter simbolic. Monarhul
păstrează unele prerogative, precum dreptul de a dizolva parlamentul, dreptul de numiri în funcţii
superioare, dreptul de a refuza semnarea unor legi.
Republica
Republica este acea formă de guvernământ în care cetăţenii se guvernează singuri, desemnându-şi
preşedintele sau alegând un şef de stat, denumit de regulă preşedinte.
3
În republică, guvernarea se înfăptuieşte prin reprezentanţi aleşi după proceduri electorale. Aici, şeful
de stat, preşedintele de republică sunt aleşi fie prin vot universal, fie de către Parlament, desemnare
ce determină clasificări ale acestei forme de guvernământ.
Republica parlamentară se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către parlament, singur
sau completat cu delegaţi, în faţa căruia acesta de altfel răspunde, nuanţat desigur. Datorită acestui
lucru, poziţia legală a şefului de stat este inferioară parlamentului (Italia, Austria, Germania, Finlanda).
Republica prezidenţială se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către cetăţeni, fie direct
prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale
(electori, în S.U.A., de exemplu). Acest mod de desemnare a preşedintelui de republică îl situează,
din punct de vedere legal, pe o poziţie egală cu parlamentul. În republica prezidenţială, prerogativele
şefului de stat sunt puternice. În unele republici prezidenţiale, preşedintele de republică este şi şeful
guvernului, în altele există şi un şef al guvernului (Franţa, de exemplu). În forma de guvernământ
republicană, funcţia de şef de stat poate fi îndeplinită fie de către o singură persoană, fie de către un
organ colegial (situaţie des întâlnită în statele din Europa de Est în 1945-1990).
Forma de guvernământ a României
Evoluţia formei de guvernământ în România a reflectat întreaga evoluţie istorică, de la formarea
statului unitar român (1859) până în prezent. În acest sens vom aminti că, potrivit Statutului lui Cuza
(1864), puterile publice erau încredinţate „Domnului, unei Adunări ponderatice şi Adunării elective”,
domnia caracterizând deci instituţia de şef de stat. Constituţia din anul 1866, sub-secţiunea I „Despre
Domn”, reglementează monarhia ca formă de guvernământ, stabilind ereditatea în linie descendentă
directă. După proclamarea Regatului (1881), domnul „ia pentru sine şi moştenitorii săi, titlul de Rege al
României”. Monarhia este menţinută şi de constituţiile din 1923 şi 1938.
Forma monarhică a fost înlocuită cu forma republicană de guvernământ prin Legea 363 din 30
decembrie 1947. Republica a fost consacrată prin constituţiile din anii 1948, 1952, 1965.
După Revoluţia din Decembrie 1989, prin Decretul-Lege nr. 2 s-a reafirmat forma de guvernământ
republicană, iar potrivit legislaţiei, s-a instituit funcţia de Preşedinte al României. Constituţia actuală a
României, prin articolul 1, stabileşte că forma de guvernământ a statului român este republica.
Preşedintele României este ales prin vot universal şi nu este subordonat Parlamentului.
[paginile 312-314]
Structura de stat
Noţiunea şi formele structurii de stat

Prin structura de stat, ca noţiune, se înţelege organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul,
în sensul dacă statul este constituit din unul sau mai multe state membre. Teritoriul este una dintre
bazele organizării puterii de stat ce interesează dreptul constituţional, în primul rând, sub aspectul
structurii de stat. Structura de stat nu este altceva decât organizarea de ansamblu a puterii în raport
cu teritoriul, ea indicându-ne dacă un stat este constituit din unul sau mai multe state membre.
Formele structurii de stat
În formele structurii de stat cuprindem statul unitar şi statul federativ. Statul unitar este denumit, în
literatura de specialitate, şi statul simplu, iar statul federativ mai este analizat şi sub denumirea de stat
compus sau complex, alături de asociaţiile de state.
a) Statul unitar sau simplu. Ca formă a structurii de stat, statul unitar se caracterizează prin existenţa
unor formaţiuni statale unice şi prin existenţa unui singur rând de organe centrale de stat (un singur
organ legiuitor, un singur guvern, un singur organ judecătoresc suprem). Cetăţenii statului unitar au o
singură cetăţenie, iar organizarea administrativă a teritoriului este astfel făcută, încât, de principiu,
organele de stat din unităţile administrativ-teritoriale se subordonează uniform faţă de organele de stat
4
centrale. O consecinţă importantă a acestor trăsături o reprezintă şi faptul că, în principiu, dreptul este
aplicat uniform pe întreg teritoriul statului unitar. Sunt state unitare România, Bulgaria, Suedia, Italia.
Unii autori merg mai departe în analiza statului unitar, identificând două categorii de state unitare, şi
anume statul unitar simplu şi statul unitar complex sau regional. De asemenea, în raport de
modalitatea concretă în care se exercită puterea de stat în cadrul statelor unitare, se poate vorbi
despre state unitare centralizate sau descentralizate. În statele centralizate, exercitarea puterii de
statale se realizează prin intermediul autorităţilor centrale, cele locale neavând decât rolul de a pune
în aplicare deciziile astfel adoptate. În statele descentralizate, autorităţile locale pot avea unele
componente decizionale proprii, distincte de cele ale autorităţilor centrale.
b) Statul federativ, compus sau regional. Spre deosebire de statul unitar, statul federativ este format
din două sau mai multe state membre, prin unirea cărora apare un nou stat, federaţia – ca subiect
unitar de drept. El se caracterizează prin existenţa a două rânduri de organe centrale de stat, şi
anume organele federaţiei (Parlament, Guvern, organ suprem judecătoresc) şi organele statelor
membre, în sensul că fiecare stat membru are un Parlament, un guvern şi un organ judecătoresc
suprem proprii. Rezultând din unirea statelor membre, care-şi menţin totuşi o anumită independenţă,
federaţia se caracterizează şi printr-o structură aparte a organelor de stat federative. Astfel,
parlamentul federal este un parlament bicameral, aici impunându-se cu necesitate existenţa unei a
doua Camere, care să reprezinte statele membre (Consiliul statelor în Elveţia, Senatul în S.U.A.).
Desigur, sunt şi state unitare în care parlamentul are o structură bicamerală, dar aici bicameralismul
este justificat de
„oportunitatea politică şi ingeniozitatea constituţională” sau de nevoia realizării unui democratism şi a
unui echilibru în legiferare. Pentru statele federale însă, bicameralismul este o necesitate.
Raporturile dintre statele membre ale federaţiei sunt raporturi de drept intern, federaţia formând o
uniune de drept constituţional, spre deosebire de asociaţiile de state, care formează uniuni de drept
internaţional şi în care raporturile dintre state sunt raporturi de drept internaţional. De aceea, dacă
aceste raporturi sunt reglementate în primul caz prin constituţia federaţiei, ele sunt reglementate în
al doilea caz prin tratatele internaţionale. Trebuie menţionată, de asemenea, şi o altă caracteristică a
statului federal, şi anume existenţa a două cetăţenii, care însă se implică reciproc. Cetăţenii au
cetăţenia statului membru, precum şi cetăţenia statului federal, afară de cazul în care statele membre
ale federaţiei decid altfel.
Astăzi, forma de stat federală este regăsită în multe state. Pe continentul american au structură
federală Statele Unite, Canada, Mexicul, Brazilia, Argentina, Venezuela. În Europa, sunt state
federative Elveţia, Germania, iar în Asia şi Oceania, India, Australia.
Asociaţiile de state
În cadrul asociaţiilor de state sunt cercetate în mod obişnuit uniunea personală, uniunea reală şi
confederaţia. Asociaţiile de state nu constituie forme ale structurii de stat, ele nedând naştere la state
noi şi deci, implicit, la noi subiecte de drept. Ele sunt forme ale vieţii internaţionale, constituite şi
funcţionând pe baza tratatelor internaţionale, statele membre păstrându-şi independenţa.
a) Uniunea personală este o asociaţie de două sau mai multe state independente, care au comun
doar şeful statului. Ea nu poate fi formă a structurii de stat, deoarece nu este un stat nou. Uniunea
personală a fost consecinţa legilor de succesiune la tron sau a alegerii unui şef de stat comun.
b) Uniunea reală este o asociaţie de state în care, pe lângă şeful statului, există şi alte organe de stat
comune. In cazul uniunilor reale s-a putut vorbi într-adevăr de o formă a structurii de stat, nu numai
pentru că în general li s-a recunoscut dreptul de a acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat,
dar şi ca o consecinţă a faptului că ele aveau şi alte organe comune decât şeful statului. Am adăuga
la acesata şi faptul că, în unele cazuri, uniunea reală a fost o etapă spre formarea statului unitar, ceea
ce pune într-o lumină specifică, proprie, raporturile dintre statele membre ale uniunii reale (de
exemplu, Principatele Unite). Uniuni reale cunoscute în istorie sunt: Principatele Unite între 24 ianuarie
1859 şi 24 ianuarie 1862; Austria şi Ungaria între anii 1867-1918; Norvegia şi Suedia între anii 1815-
1905; Danemarca şi Islanda între anii 1918-1944.
5
c) Confederaţia de state este o asociaţie de state independente determinată de considerente
economice şi politice atât de ordin intern, cât şi de ordin extern, care nu dă naştere unui stat nou, ca
subiect individualizat de drept. Statele care formează confederaţia urmăresc realizarea unor scopuri
comune economice, financiare, politice, de apărare. În vederea discutării şi hotărârii în probleme
comune, statele confederate îşi aleg un organism comun, denumit dietă sau congres, ale cărui
hotărâri sunt aprobate ulterior de către state. La baza confederaţiei stă tratatul internaţional. Exemple
de confederaţii de state: Confederaţiile statelor americane între anii 1778-1787; Confederaţia
germanică între 1815-1871; Confederaţia elveţiană între anii 1815-1848.
[paginile 314-321]
Organizarea administrativ-statală
Noţiunea şi importanţa organizării administrative a teritoriului

Teritoriul interesează dreptul constituţional sub două aspecte, şi anume structura de stat şi
organizarea administrativă a teritoriului. Fiind vorba de un factor comun – teritoriul –, apare evidentă
legătura ce există între noţiunea de organizare administrativă a teritoriului şi cea de structură de stat.
In literatura de specialitate exista două opinii care diferă între ele prin aceea că în timp ce unii autori
consideră organizarea administrativ-teritorială o delimitare a teritoriului şi populaţiei în unităţi
administrative, alţii o consideră ca delimitarea teritoriului în unităţi administrative.
In organizarea administrativă a teritoriului, elementul unic este teritoriul, deoarece el face obiectul
organizării în unităţi. Teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat, definiţia trebuie să
exprime relaţia dintre teritoriu şi organizarea puterii de stat. Mai mult, populaţia nu constituie în
totalitatea ei o bază a organizării puterii de stat, deoarece nu toată populaţia participă la conducerea
de stat, la aceasta participând numai cetăţenii.
Consideraţiunile expuse nu pot duce însă la neglijarea rolului populaţiei în realizarea organizării
administrative a teritoriului. Dacă organizarea administrativă a teritoriului este delimitarea acestuia în
unităţi, populaţia constituie un criteriu ce este luat în seamă, alături de alte criterii (economic, naţional,
social, căi de comunicaţii). Delimitarea însă este teritorială, geografică şi pentru că populaţia este
factorul mobil, iar delimitările teritoriale sunt fixe.
Constituţiile României au stabilit expres că teritoriul ţării noastre este inalienabil şi indivizibil.
La sfârşitul acestor consideraţiuni, putem spune că organizarea administrativă a teritoriului este
delimitarea teritoriului unui stat în unităţi administrativ-teritoriale, delimitare făcută în scopul realizării
unitare a puterii. Vom adăuga la cele de mai sus că organizarea administrativă a teritoriului se face în
funcţie de anumite obiective şi criterii şi că realizarea unitară a puterii se înfăptuieşte prin organele de
stat aşezate în teritoriu.
Organizarea administrativă actuală a teritoriului României
In anul 1968, s-a adoptat Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului. Teritoriul
ţării a fost organizat, în baza Constituţiei şi a noii legi, în judeţe, oraşe şi comune.
Unităţile administrativ-teritoriale
Constituţia actuală stabileşte, prin art. 3(3), că teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în
comune, oraşe şi judeţe. De asemenea, adaugă acelaşi articol, în condiţiile legii unele oraşe sunt
declarate municipii.
Judeţul. Judeţul este unitatea administrativ-teritorială care joacă rolul de verigă intermediară în cadrul
organizării administrative a teritoriului. Faţă de această situaţie, judeţul are trăsături şi funcţionalităţi
proprii, specifice. Judeţul este o unitate administrativ-teritorială complexă din punct de vedere
economic şi socio-cultural, o unitate de coordonare şi control din punct de vedere politico-
administrativ.
6
Organele de stat din judeţe au legături nemijlocite cu organele centrale de stat. Judeţul cuprinde
oraşe şi comune. În stabilirea numărului judeţelor s-a urmărit ca acestea să fie echilibrate ca
suprafaţă, număr de locuitori şi potenţial economic, capabile să asigure valorificarea resurselor
materiale de pe întreg cuprinsul ţării. Există, astfel, în ţara noastră, un număr de 41 de judeţe.
Populaţia unui judeţ este în medie de peste 450.000 de locuitori.
Oraşele în care-şi au sediul autorităţile publice judeţene sunt oraşe reşedinţă. Oraşul reşedinţă este
stabilit în funcţie de importanţa sa economică, socială şi politică şi, eventual, de perspectivele sale de
dezvoltare. De asemenea, în stabilirea oraşului reşedinţă s-a urmărit ca acesta să ocupe o poziţie
geografică cât mai centrală, pentru a asigura legături rapide cu toate localităţile din cuprinsul judeţului.
Oraşul. Oraşul este o unitate administrativ-teritorială de bază în cadrul organizării administrative a
teritoriului. El este un centru de populaţie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural
şi edilitar gospodăresc, având multiple legături cu zona înconjurătoare şi asupra căreia trebuie să
exercite o influenţă civilizatoare. Unele oraşe sunt declarate municipii. Municipiile au fost declarate
acele oraşe care au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viaţa economică,
social-politică şi cultural-ştiinţifică a ţării, o îndelungată tradiţie istorică sau care au condiţii de
dezvoltare în aceste direcţii. Municipiul Bucureşti, faţă de importanţa sa economică, politică şi cultural-
ştiinţifică, faţă de faptul că este capitala ţării, are o organizare proprie, distinctă. Municipiul Bucureşti
este organizat pe şase sectoare, numerotate. Fiecare sector are organe proprii care se subordonează
organelor de stat ale Municipiului, iar acestea se subordonează organelor centrale de stat. Sub acest
aspect, Municipiul Bucureşti are un regim juridic şi politic asemănător cu cel al judeţului.
Comuna. Comuna, în sensul Legii nr. 2/1968, este unitatea administrativ-teritorială de bază care
cuprinde populaţia rurală unită prin comunitate de interese şi tradiţii, alcătuită din unul sau mai multe
sate, în funcţie de condiţiile economice, social-culturale, geografice şi demografice. Satele în care-şi
au sediile autorităţile publice comunale sunt sate reşedinţă.
Staţiunile balneo-climaterice. Trebuie să subliniem încă de la început că staţiunile balneo-climaterice
nu constituie unităţi administrativ-teritoriale distincte de cele menţionate până acum. Conform Legii
2/1968, oraşele şi comunele care, datorită condiţiilor climaterice, hidrografice sau aşezării lor, prezintă
importanţă pentru ocrotirea sănătăţii şi asigurarea odihnei cetăţenilor, sunt organizate ca staţiuni
balneo-climaterice.
Satele şi cătunele. Legea administraţiei publice locale stabileşte posibilitatea formării comunelor din
unul sau mai multe sate şi cătune.
[paginile 321-329]

 Definiti caracterele statului roman
 Formele de guvernamant
 Formele structurii de stat
 Organizarea administrativ teritoriala a Romaniei
APLICAŢII
1. Asociatiile de state cuprind:

a.) federatia de state
b.) uniunea personala
c.) regiunile autonome
7
d.) uniunea reala
e.) confederatia de state
A.) a, c, d
B.) a, b, c
C.) b, d, e
2. unitatile administrativ teritoriale din Romania sunt:

a.) orasul
b.) judetul
c.) comuna
d.) statiunile balneo-climaterice
e.) satele si catunele
A.) a, b, c, d
B.) b, c, d, e
C.) a, b, c, e
Răspuns corect:1-C; 2-C
8
CURSUL 14 – Organizarea puterilor in stat
 Puterea de stat, puterile publice
 Separatia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor
 Consacrarea separatiei puterilor in Constitutia Romaniei
 Definirea puterii de stat

 Trasaturile generale ale puterii organizate statal
 Teoria clasica a separatiei puterilor in stat
 Separatia puterilor in Constitutia Romaniei
Puterea de stat – forma de organizare statala a puterii poporului, organizare ce se realizeaza

prin mai multe grupe de organe de stat, cu functii si trasaturi clar definite si caracterizate prin
autonomie organizatorica si functionala, precum si prin echilibru reciproc si colaborare.
Teoria separatiei puterilor in stat – este o justificare ideologica a unui scop politic foarte
concret si anume slabirea puterii guvernantilor in ansamblu, limitandu-i pe unii prin altii.
Separatia comporta doua aspecte, si anume separatia parlamentului fata de guvern si separatia
jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin judecatori
independenti.
Puterea de stat, puterile publice

Categoria cea mai des întâlnită în teoria şi practica sistemelor constituţionale este categoria de putere.
Ea apare în exprimări nuanţate, precum: puterea politică, putere de stat, puteri politice sau pur şi
simplu putere.
Uneori, categoria de putere este exprimată prin cea de suveranitate. Constituţia actuală a României,
prin art. 2, stabileşte că „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin
organele sale reprezentative şi prin referendum”.
Statul nu este altceva decât organizarea statală a puterii poporului, este instituţionalizarea acestei
puteri. Dacă vorbim despre stat sau putere (puteri) de stat, vorbim despre unul şi acelaşi lucru. De aici
identitatea între expresiile autorităţi statale şi autorităţi ale puterii sau funcţiile statului şi funcţiile puterii.
În legătură cu expresiile putere politică şi putere de stat, se impun, de asemenea, unele precizări. Ele
pot evoca aceleaşi noţiuni, dar pot fi folosite şi pentru a evoca noţiuni ce se află într-o strânsă
legătură, însă neconfundabile şi care privesc fenomenul general (complex) de putere. Astfel, dacă
termenul politic desemnează caracterul social al puterii, expresia putere politică desemnează puterea
poporului, a naţiunii. Termenul politic poate desemna caracterul puterii unor formaţiuni, asociaţii, al
puterii partidelor. Puterile statale au şi ele trăsături politice, iar termenul politic la rândul său este
nuanţat explicat. Pentru ca sistemul teoretic pe care-l construim să fie clar, vom folosi termenul putere
politică pentru a desemna puterea poporului, care are un conţinut mai larg decât organizarea sa
statală, altfel spus decât puterea (puterile) de stat. Puterea (puterile) de stat este partea instituţională a
puterii politice, dar nu-i epuizează sfera, găsindu-ne aici în relaţia de la întreg la parte. Într-o
asemenea viziune ştiinţifică, trăsăturile puterii politice se regăsesc în puterile statului, dar trăsăturile
statului nu se regăsesc în totalitate în ansamblul puterii politice.
Puterea statală, într-o explicaţie simplă, este forma de organizare statală a puterii poporului. Dacă
această organizare se realizează prin mai multe grupe (categorii, autorităţi, puteri) de organe de stat,
1
cu funcţii (împuterniciri) şi trăsături clar definite şi caracterizate prin autonomie organizatorică şi
funcţională, precum şi prin echilibru reciproc şi colaborare, suntem în prezenţa separaţiei, echilibrului
puterilor. Această stare este specifică sistemelor de guvernământ democratice.
Funcţia fundamentală a statului este de a exprima şi realiza, ca voinţă general obligatorie (voinţa de
stat), voinţa poporului.
Trăsăturile generale ale puterii organizate statal. Deosebirile de alte puteri
Înţelegem prin trăsături generale ale puterii de stat acele caractere esenţiale şi comune tuturor tipurilor
de putere de stat, care permit gruparea lor într-o noţiune generală şi care diferenţiază în acelaşi timp
puterea de stat de orice alt fenomen. Pot fi identificate următoarele trăsături generale ale puterii de
stat:
1) caracterul de putere;
2)putere de constrângere;
3)putere socială;
4)puterea de a exprima şi realiza voinţa ca voinţă de stat;
5)caracterul organizat;
6) suveranitatea.
[paginile 330-334]
Separaţia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor

Teoria separaţiei puterilor este o teorie celebră, de largă audienţă şi frecvent invocată. Sub numele de
teorie a separaţiei puterilor în stat se ascund, în realitate, mai multe teorii referitoare la puterea de stat,
care analizează diverse modalităţi de exercitare a acesteia.
Teoria separaţiei puterilor a avut un rol aparte, poate decisiv, în promovarea sistemului reprezentativ,
adică în valorificarea democratică a relaţiei dintre deţinătorul suveran al puterii (poporul, naţiunea) şi
organizarea statală a puterii politice, în căutarea, în chiar organizarea statală şi funcţionarea puterii, a
garanţiilor exercitării drepturilor omului şi cetăţeanului. Este o teorie care a stat la baza elaborării
constituţiilor, afirmaţiile din Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului (1789), Franţa, stând mărturie
în acest sens. Astfel, potrivit Declaraţiei menţionate, o societate în care garanţia drepturilor nu este
asigurată, şi nici separaţia puterilor nu este determinată, nu are o constituţie.
Enunţată de către John Locke (Traité du gouvernement civil, 1690), teoria separaţiei puterilor este
definitivată şi explicată pe larg de către Montesquieu (Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede
et de Montesquieu, născut în 1689) în celebra lucrare Despre spiritul legilor (1784). Montesquieu a
făcut din separaţia puterilor un eficient instrument al siguranţei cetăţenilor.
Rezultă din celebra lucrare Despre spiritul legilor că totul ar fi pierdut „dacă acelaşi om sau acelaşi
corp de fruntaşi, fie al nobililor, fie al poporului, ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi,
pe cea de a aduce la îndeplinire hotărârile obşteşti şi pe cea de a judeca infracţiunile sau litigiile dintre
particulari”.
Teoria clasică a separaţiei puterilor în stat
Sintetizând teoria clasică a separaţiei puterilor, vom putea reţine mai multe idei. În orice societate
organizată în stat există trei funcţii: de edictare de reguli juridice sau funcţia legislativă; de executare a
acestor reguli sau funcţia executivă; de judecare a litigiilor sau funcţia jurisdicţională. Fiecare funcţie
este conferită unor organe distincte: puterea legislativă, adunărilor reprezentative; puterea executivă,
şefului statului, eventual şefului de guvern şi miniştrilor; puterea judecătorească, organelor judiciare.
La început, teoria separaţiei puterilor în stat interzicea doar ca cele trei funcţii să fie exercitate de acelaşi
organ. Pentru a înlătura pericolul despotismului, trebuia ca cele trei funcţii statale să fie divizate şi
2
distribuite între mai multe autorităţi, indiferent cum ar fi fost realizată această separaţie. Aceeaşi funcţie
putea fi exercitată de mai multe organe, important era însă ca acelaşi organ să nu poată exercita mai
multe funcţii.
Teoria separaţiei puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret:
slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu, limitându-i pe unii prin alţii. Se consideră că separaţia
puterilor comportă două aspecte bine conturate:
a) separaţia parlamentului vizavi de guvern;
b) separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii, fapt ce permite controlul acestora prin judecători
independenţi.
Organizarea statală contemporană a puterii politice

Câteva consideraţii privind organizarea statală contemporană a puterii politice sunt importante. Două
constatări rezultă azi din teoria şi practica statală, şi anume: continuitatea unor structuri tradiţionale şi
transformarea funcţiilor acestora.
Cât priveşte menţinerea unor structuri tradiţionale, este simplu de observat că şi astăzi distincţia între
legislativ şi executiv rămâne o trăsătură fundamentală a regimurilor politice. Aceste structuri
tradiţionale au cunoscut şi cunosc o permanentă transformare. Aceste transformări s-au datorat
tendinţei de a se da executivului grija marilor decizii politice, Parlamentului rezervându-i-se rolul de
reflecţie şi de control al Guvernului. De asemenea, transformările se explică prin aceea că în fapt este
vorba de un echilibru al puterilor, şi nu de o separaţie care din start consideră potenţial antagoniste
parlamentul şi Guvernul.
[paginile 335-340]
Consacrarea separaţiei puterilor în stat în Constituţia României

Examinând dispoziţiile Constituţiei României, putem constata că ea consacră echilibrul puterilor în stat
în conţinutul şi semnificaţia sa ştiinţifică şi, desigur, modernă. Mai multe argumente sunt pertinente şi,
desigur, convingătoare.
a) Articolul 1, alineatul 4, prevede o separaţie clară a puterii: „Statul se organizează potrivit
principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul
democraţiei constituţionale”.
b) Cele trei puteri clasice se regăsesc exprimate în Constituţie: legislativul în normele privitoare la
Parlament (art. 61şi urm); executivul în normele privitoare la Preşedintele României şi Guvern (art. 80
şi, respectiv, 102); justiţia în normele privitoare la autoritatea judecătorească (art. 124 şi urm).
c) Ordinea reglementării în Constituţie a puterilor este ordinea clasică, firească. Constituţia dă
expresie juridică realităţilor şi activităţilor politice statale în succesiunea lor firească.
d) Având în vedere legitimitatea împuternicirilor Parlamentului, compoziţia sa numeroasă şi larg
reprezentativă, Constituţia asigură acestuia o anumită preeminenţă în raport cu celelalte autorităţi
statale. Astfel, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării (art. 61), el are funcţii de formare,
alegere, numire, învestire a altor autorităţi statale şi, desigur, funcţii de control. Fireşte, se poate
adăuga caracterizarea dată de art. 58, potrivit căreia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului român, deşi utilizarea termenului suprem poate fi privită cu multe rezerve de ordin ştiinţific în
contextul teoriei separaţiei/echilibrului puterilor în stat. Trebuie să observăm că echilibrul puterilor îşi
găseşte semnificaţii şi în organizarea şi funcţionarea autorităţii legiuitoare. Chiar structura bicamerală a
Parlamentului exprimă echilibrul în exercitarea puterii legislative. De altfel, acesta este şi singurul
argument solid al bicameralismului Parlamentului faţă de faptul că România este un stat naţional
unitar.
3
e) Raporturile constituţionale dintre autorităţile publice se caracterizează prin implicări reciproce
ale unora în sfera de activitate a celorlalte, implicări ce semnifică echilibru prin colaborare şi control.
Ca o concluzie la cele precizate mai sus, se poate preciza ca ne aflam în prezenţa unei conlucrări a
structurilor statale în realizarea voinţei poporului. Această conlucrare presupune: competenţe clar
delimitate prin Constituţie, autonomie organizatorică şi funcţională, control reciproc fără imixtiune,
garanţii constituţionale ale îndeplinirii mandatului şi ale respectării drepturilor cetăţenilor.
[paginile 340-342]

 Puterea de stat, puterile publice
 Trasaturile generale ale puterii organizate statal
 Teoria separatiei puterilor in stat
 Consacrarea separatiei puterilor in stat in Constitutia Romaniei
APLICAŢII
1. Identificati trasaturile generale ale puterii organizate statal

a.) puterea de stat este o putere politica
b.) puterea de stat este o putere de constrangere
c.) puterea de stat este si exista numai ca putere organizata
d.) suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca
vointa de stat
e.) caracterul social al puterii statale
A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e
2. Precizati prin ce se deosebeste puterea de stat fata de puterea politica

a. puterea de stat are uncontinut mai restrans decat puterea politica
b. puterea de stat este o parte institutionala a puterii politice
c. trasaturile statului nu se regasesc in totalitate in ansamblul puterii politice
d. puterea de stat este forma de organizare a puterii poporului
e. functia fundamentala a statului este de a exprima si de a realiza ca vointa generala
obligatorie vointa poporului
A.) a, b, e
B.) a, b, c
C.) a, c, d
Răspuns corect:1-C; 2-B
4
Capitolul VII
Cetatenia
romana
Qbie tivele de invafare:ale 'Capitol11.lit{

VII
Dupa studiul acestui Capitol de invatare veti reu i:

- sa definiti notiunea de ,,cetatenie";
- sa definiti notiunea de ,,nationalitate"_;
- sa stabiliti nah1ra juii dic ii a cetateniei;
- sii cunoa teti evolutia juridicii a conceph1lui de ,,cetatenie" in
dreptul romanesc;
- sa cunoa teti reglementarea juridica a cetateniei in dreptul romfinesc;
- sii identificati orincioiile cetiiteniei romfine.
Sect i unea 1. Notiunea de cetatenie
Art. 1 - (1) Cctatenia romana este legatura i apartencn\a unei persoanc

fizice la statul roman (Legea nr. 21/1991 a cetatcniei romane, republicata,
M.Of. nr. 576 din 13 august 20I0).
Cetatenia este legatura i

lnstitutia cetatenici a aparut in dreptul roman, referin du-
2partenenta unei persoane
se la acea parte a populatiei ,, civis romanus" care lua
5zice la un anumit stat. parte la treburile publice. In sistemul seniorial feudal
exista ,, institufia supu:jeniei", iar conceptul modem de
,,ceta(enie" a fost definit in Declaratia drepturilor omu
lui i cetiiteanu]ui promovatii de Revolutia franceza de la 1789. Din punct de vedere
juridic, cet iitenia reprezintii acea legaturii permanenta, politica i juridica, ce se
realizeazii intre un individ, persoanii fizica, i statul pe al ciirui teritoriu locuie te.
Cetatenia este Iegatura i apartenenta unei persoane fizice Ia un anumit stat.
Notiunea de cetiitenie are douii acceptiuni: institutie juridica, adica totalitatea regu
lilor de drept ce au ca obiect de reglementare modul de dobandire i de pierdere a
cetateniei, i condipe juridica, adicii situatie rezultatii din raporturile juridice
statomicite 'intre o persoana fizicii i stat, exprimand apartenenta acestuia la statul al
carui cetatean este. In prima acceptiune, cetatenia consJituie o categorie legata de
dreptul obiectiv, pe cand in cea de-a doua, ea se axeaza in jurul ideii de subiect de
drept, cele doua acceptiuni fiind strans legate intre ele.
Regulile referitoare la cetatenie se integreaza in mare miisura drep tului constitu
tiona l care , prin definitie, reglementeaza raporturile dintre stat i cetiitean, prin sta-
120 Cetiifen ia romdnii
bilirea principalelor drepturi, libertati i indatoriri ale acestuia din urrna, pre
prin fix.area conditiilo r ce trebuie intrunite pentru a fi ales sau desemnat 7mr-o
:_ de conducere sau de reprezentare. Cetatenia nu este insa doar o institu1ie :-
specifica dreptului constitutional. Ea se regase te ;;i 1n al te ramuri de drepL
dreptul civil, dreptul international public, dreptul international privat etc. P
defini cetatenia trebuie sa pomim de la faptul ca ea are un continut i o fin2 -=-
se coreleaza cu realitati economice, sociale i culturale concrete 1ntr-o
societate. Cetate nia reprezinta expresia relatiilor social-economice, politice i=_=
dintre persoanele fizice i statul roman . in doctrina juridica, profesorul C. Rousseau
a dat urmatoarea defini e cetateniei: ,, Ceta/enia este legatura po: juridicii
permanenta dintre o persoana fizicii $i un anumit stat. Aceastii legd:- - exprima prin
totalitatea drepturilor ,1·i o bli ga fiil or re c i p r oce dintre o persc,
statul al carui cetafean este, i mai mult, este o legaturii juridica speciala rcr - pe
plan intern, piistratii $i prelungita oriunde s-ar giisi persoana fn slatul de o,=_,
fn alt stat, pe mare, fn aer sau in cosmos" (Charles Rousseau, Droit intec ;- c:;::
public approfondi, Ed. Da lloz, 1958, p. 98).
Pentm explicarea conceptului de cetatenie utilizat de Legea fundar.-=-- romana,

se impun cateva precizari privind delimitarea notiunii de ceta\enie de .:=: na \
ionalitate, aceasta din unn a fiin d folosita in dreph!l romanesco perioada de :::=:.
Sectiunea a 2-a. Nopunea de nationalitate
Nap.onalitatea i cetaten ia sunt doua notiuni cu care operam in limbajul ju_--::....

cu privire la care ne punem Intrebarea daca exista deosebiri sau asemanari :.
data, care sunt acestea. Este oare cetaienia o notiune sinonima cu cea de natior-
2. sau desemneaza o alta categorie juridica? Referitor la aceasta problema, pro5:
Paul Negulescu afirma in cursul sau de drept constitutional din 1927 ca:
grupare omeneascii formatii din reuniunea mai mu/tor Jami/ii, locuind un rer
determinat $i.fiind supusa aceleiaii autoritafi constituie poporul. Dar, daca a c,,.
grupare de oameni, traind sub aceeaii autoritate, are o conJtiinfa comuna, prin _-
ca membrii ei Ji 11rma$ii !or au trait fmpreuna un timp fndelun gat pe a
=
teritoriu, sii ferin d di vers e injluenJe si fiind anima(i de acelasi ideal, nu mai m·ei
simplu popor, ci o na fiun e. Dacii la o na/iune constatam unitate de rasa, de lime=.
r e ligie, o numim na fi onalitate" (Paul Negulescu, Curs de drept constitutional re:::;_
Bucure ti, I927, p. 70). A adar, nationalitatea este data de unitatea de rasa, de·
i de religie a celor ce traiesc sub aceea i autoritate pe un anumit teritoriu, a\·
con tiint-a i o istorie indelungata comuna, dar i acela i ideal. Din acest pur..:- _
vedere nu trebui e confundata notiunea de natiune cu cea de nationalitate.
No(iunea de nafionalitate 121
.'<lationalitatea este un Daca naponalitatea este un atribut al persoanei, in
atribut al persoanei. sensul ca orice persoana apartine unui grup ce se
delimiteaza de altele prin unitatea de limba, cultura,
obiceiuri, religie, etnie etc., natiunea reprezinta totalita
tea celor care au 1n comun acest atribut. ,,Na(iunea este o entitate distincta de
indivizii care o compun, din punct de vedere juridic ea constituie o persoanii juridicii
aparte. Na(iunea reprezinta tocmai rezultatul acestui destin comun, bazat pe
elemente de coeziune Ji solidaritate specifice - origine sau trecut comun, limba
i/sau cultura comune, obiceiuri, idei, sentimente egal impartii:jite - Ji care reune ·te
in cadrul unei comunitafi, in mod identic, nu doar indivizii prezenJi astazi, ci }'i
generafiile anterioare $i pe cele viitoare" (loan Muran,, Elena Simina Taniisescu,
Drept constih1tional i institutii politice, vol. Tl, ed. a 12-a, p. 51).
:\atiunea este fundament

al statului. Teoreticienii revolutiei franceze au considerat chiar ca
natiunea este fundamenh1\ statului, putandu-se pune
semnul egalitatii intre populatia unui stat i natiunea
care 'il fondeaza. Statele moderne de astazi nu pot face
abstractie de unele realitati obiective care ne determina sa afirmam ca natiunea este
mai de graba o entitatc sociologica, anterioara stah1lui, fara a putea pune insa semnul
egalitatii intre natiune i populatie. A a ne putem explica existenta 1n zilele noastre a
unor state multinationale (Marea Britanie) sau a unor natiuni divizate in mai multe
state (natiunea araba).
Trebuie sa facem de ase1nenea o distinctie i intre notiunile de na1ionalitate i

etnie. Confom1 art. 4 alin. (2) din Constitutie ,,Romania este patria comunii $i indivi
zibila a tuturor cetatenilor sai, .fiira deosebire de rasa, de nationalitate, de origine
etnica, de /imbii, de religie, de sex, de opinie, de apartenenfa politico, de avere sau
de origine socialii ". Se poate observa, a adar, ca printre criteriile de nediscriminare
se atlii nationalitatea i originea etnica.
Apartenenta etnica este una dintre cele mai puternice tipuri de identificari comu
nitare. Unii autori au analizat chiar anumite atribute care definesc o comunitate
etnica. Astfel, s-a considerat ca o comunitate etnica se define te printr-un nume
propriu colectiv, printr-un mit al istoriei comune, amintiri istorice comune, unul sau
mai multe elemente distincte ale culturii comune, asocierea cu un teritoriu considerat tara-
mamii i un sentiment de solidaritate pentru o parte semnificativa a societatii (Anthony D.
Smith , National Iden tity, Penguin Books, 199 1, p. 21). Cu cat sunt mai multe din aceste
atribute prezente intr-o comunitate, cu atat este mai probabil ca tipul de identitate care
o une te sa fie cea etnica. Prezenta legaturilor etnice i a memoriei comune creeazii
tendinte de transformare a anumitor grupuri de populatie 111 natiuni.
Pentru ca un stat sa existe este nevoie de un teritoriu, de o populatie i de suvera

nitate, ultima 1nteleasa ca putere de stat ce apartine' poporului. in prezent, este
imposibil de gasit un popor alcatuit, de exemplu, dintr-o singura rasa sau avand i'n
totalitate aceea i religie. Limba reprezinta un element fundamental in alcatuirea unui
popor i o nccesitate in fonnarea unei con tiin1e comune, a unui spirit de solidaritate
122 Ceti'ifenia romana
i a unitiitii de vointa. Numai din acest punct de vedere natiunea se poate contimda cu
poporul. Napunca reprezi.nta insa totalitacea persoa nelor care au o istorie comuna pe
un teritoriu locuit impreuna. Important de semnalat este faptul ca de-a lungul
timpului fiecare stat a incercat sa protejcze persoanele care locuiau pc teritoriul sau,
acordandu-le anumite drepturi ca urmar e a stransci legaturi create intre el i acei
indivizi. Aceasta nu inseamna ca statele i' i trateaza proprii ceta\eni 1'n mod diferit in
func\ie de na\ionalitate . Multe constitutii, printre care i Constitutia Romaniei,
prevad ca na{ionalitatca este un criteriu de nediscriminare intre cetateni. In Romania,
de un tratament egal cu cetatenii din tara se bucura i cetatenii romani din strainatate.
Din acest punct de vedere i din perspectiva promovarii intereselor tarii noastre in
strainatate, este bine sa fie subliniate i implicati ile Legii privind sprijinul acordat
romanilor de pretutindeni, precum i cele ale Legii privind protec\ia cetatenilor ro mani
care lucreaza in strai11atate, aceasta cu atat mai mult cu cat la nivel e urop ean se
manifesta tendinta uniformizarii i extinderii ceta \eniei unice euro pene in confor mitate
cu ceea ce se dore te prin Tratatul privind Uniunea Europcana.
Astazi, cc le mai multe constitutii i legi folosesc tennc nul de cetiitcnie pentru a
descmna apartenenta unui individ la stat, dar, initial, ceta\cnia a fost desemnata prin
termenul nationalitate, tennen ce mai poate fi 1ntalnit i astlizi in tmelc constitutii. De
exe1uplu, art. 7 al Capitolului II din Constitutia Suediei prevcde: .,Niciun cetii/ea n nu
va puteaji deportat sau impiedicat sii intre in Regal. Concetiifenii care domiciliaza
sau care au domiciliat fn Regal nu vor putea fi privafi de nafionalitatea !or, declit
dacii, fn
ace! a i limp, ei consimt la aceasta fn mod expres sau dacii intri1' fn se rviciu! public,
dobandind naJionalitatea unui alt stat. Cu toate aces/ea, se va putea considera cii
orice copil avond mai pu/in de optsprezece ani va avea naJionalitatea tatiilui sau
mamei sale sau a unuia dintre ei. In plus, se va putea considera ca prin aplicarea
unui acord cu un alt stat, eel care de la na1tere este cetafean al acestui alt stat,
locuind acolo in mod permanent, fyi pierde naJiona/itatea suedezii la optsprezece ani
sau ulterior".
Sectiunea a 3-a. Nat ura juridica a cetateniei
Natura juridica a cctateniei. A stabili natura juridica a ,,cetateniei" inseamna a

inscrie accst concept intr-unul din conceptele juri
dice prestabilite de catre tcoria dreptului (ex. raport
juridic, contract, capacitate juridica, drept etc.). In doctrina s-au formulat mai multe
opinii cu privire la natura juridic a a ,,cetateniei". De aceea, vom evidentia cateva din
aceste opinii, urmand a stabili, in final, care estc, in viziunea noastra, natura juridica
a cetateniei.
In stabilirea naturii juridice a cetaieniei trebuie plecat de la dcfinitia cetateniei ca

fiind acea legatura $i apartenenta a unei persoane fizice Ia un anumit stat. Facem
aceasta precizare deoarece in doctrina au fost cxprimatc opin ii confom1 carora nu
doar persoanele ru- avea cetatenie, ci i bunurile (ex. navele sau aeronavele). Aceasta
extens ie a cetateniei la bunuri este una artificiala, deoarece bunurile nu pot intra tu
raporturi juridice. lmpropriu se folose te notiunea de ,,cctatenie" la bunuri, deoarecc
Naturajuridica a ceta(eniei 123
identificarea bunului prin cetatcnie are mai de graba legatura cu statul caruia bunul
apartine (ex. cetatcnia romana a unei aeronave semnifica faptul ca acea aeronava
zboara sub pavilion romanesc). Pomind de la aceste aprecieri, vom reda 7n
continuare cateva opinii cu privire la natura juridica a cetatcniei.
§1. Cetatenia vazuta ca element al statului
Cetatenia este o forma de manifestare a indivizilor fo stat, 1nsa elementul consti

tutiv al statului este populatia vazuta 'in toat e ipostazele sale de cetateni, straini i
apatrizi. Cetatenia este doar o fonna sub care sc manifesta o persoana in stat.
§2. Cetatenia vazuta ca un raport juridic
Cetatenia a fost calificata i ca apartenenta a persoanei la stat, jn virtutea ciireia

persoana arc fata de stat drcpturile srabilite prin lege, precum i obligatiile corespun
zatoare drepturilor statului fata de ea. Accasta conceptie se reflectli i 111 ,, Legea
ce tateniei romane": ,,Cetii/enia romanii este legatura }i apartenenJa unei persoane
ji:ice la statul, roman". A adar, cetatenia ar fi un raport juridic. Acest mod de a
dcfini ramane 'insa discutabil deoarece din punct de vedere tehnic-juridic, cetatenia
nu poate fi incadrata in categoria raporturilor juridice. Simpla caracterizare a ceta
\Cniei ca raport juridic lasa deschisa problema de a ti care este categoria de raporturi
juridice din care ea face parte.
§3. Cetatenia vazuta ca un rapor t juridic de ,,supu enie"
Confonn accstei opinii, ceta\enia este vazuta ca un raport politic i juridic de

,,supu enie" din care izvorasc drepturi i obligatii reciproce, atat in ceea ce ii privc Le
pe individ fatll de stat, ciit i pe stat faia de in div id. Una din critic ile ce i se pot ad1.1ce
aces tei opinii consta in faptul ca ceta\enia nu este un simplu raporl juridic, adica o rela\
ie socialll. guvernata de norma de drept. Cetatenia este mult mai mult deciit un raport
juridic. Pe de alta parte, cetlitcnia nu este un raport de ,,supu enie" sau de subordonare
catre stat a individului. Ceta\eanul nu estc un simplu ,,supus", un element pasiv, la
discretia statului.
§4. Cetatenia vazuta ca un contract
in considerarea allor opinii, cctatenia a fost vazuta i ca un ,,raport contracrual"

1ntre stat i individ. Dar, un contract presupune acordul de vointa al persoanelor
care
int ra 111 raporturi contr actuale. In ca zul cetlitcniei Insa, cctateanul nu Incheie LID
contract cu statul. Mai mult, con tractul fiind produsul un i acord de vointe, ambele
vointe trebuic sa se manifeste anterior incheierii acestuia. Or, jn cazul dobandirii
cctateniei prin na tere, voin\a celui nascut nu se poate exprima nici 111aintc de
incheierea contractului, nici in momentul dobandirii cetatcniei, adicll. al na terii . De
asemcnea, 10 cazul contractului, prin acordul de vointe se stabilesc drepturile i
124 Cetafenia romdna
obligatiile contractuale. In cazul cetateniei, nici la dobandirea acesteia prin na tere,

nici la dobandirea ei pe calea cererii, nu se sta bilc te de catre parti Lm continut
diferentiat de drepturi i obligatii ce revin paI1ilor contractante, con\inutul raporrului
jur idic de cetatenie fiind eel prevazut de lege. 0 alta criticll a aces tei op inii este cea
referitoare la faptul ca 'in teor ia contractualista, efectele juridice ale contractelor nu
pot ft desfiintate prin manifestarea unilaterala de vointa a uneia din pa.q i. Or, in
materia cetateniei, exista situatii 'in ca re ce taten ia poate fi pierduta rara ca
cetateanul sa- i manifeste o vointa fo acest sens.
§5. Cetatenia vazuta ca statut juridic al persoanei
Potrivit unei alte conceptii, cetatenia ar fi un statut juridic al persoanei, adica un

complex de drepruri i obligapi . Cet ate nia este 1nsa mult mai m ult decat atat.
Cetatenia presupune i o relatie permanenta 111tre un stat i individ, o rela\ie atat
politica, cat i juridica.
§6. Cetatenia vazuta ca insa i capacitatea juridica a persoanei
Cap acitat ea juridica semnifica acea posibilitate a persoanei de a fi subiect de

drept i, in consecinta, de a avea anurnite drepturi i obliga\ii. Or, cetatenia nu este
intreaga capacitate juridica a persoanei.
§7. Cetafenia este parte a capacitafii juridice a persoanei
Cetateniaeste parte a Ceta\enia este un clement al capacitll\ii juridice nediso

capacitaµi juridice a ciata in capacitate de folosinta i capacitate de exerci\iu.
persoanei. Cetatenia dll dreptul unei persoane de a se manifesta
deplin in plan juridic obtinand totalitatea drepturilor i
obligatiilor reglementate de Cons titutie i legi. Cetlltenia
exprima un ansamblu de d rc pturi i obli g ati i, predetenn inatc prin lege, pc care statul
le acorda cetatenilor sai.
Secpunea a 4-a. Evolupa istorica a nopunii de cetatenie in Romania
§1. Codul civil de la 1864
lstoricul cetateniei romane. Institu tia juridi ca a cetateniei a Cost reg le mentata juridic
pentru prima data in Principalele Unite 1n Codul civil
de la 1864. Conform Codului civil, do bandir ea
cetate niei
era guvernata, ca i astazi, de princ ip iul iu s sa ngvinis. Existau urma toarele
moduri de dobandire: na tere, naturalizare, casato rie i re patrie re. Pe langa aceste
modalitati de dobandire a cetllteniei trebuie adaugata rcdobandirea ceta\eniei de catre
femcia care, pierzand-o prin casatoria cu un strain, ramanea apoi vaduva. Art. 16
din Cod
Evolufia istorica a nofiunii de cetafenie fn Romania 125
stabilea conditiile de dobandire a cetateniei prin naturalizare: ,, Striiinulu cari va voi a

se naturalisa fn Romania va fi datoru a cere naturali-safiunea prin suplica catre
Domnu, arcitandu capitalurile, .1·tarea, profesiunea, sau meseria ce esercitii, Ji voinfa
de a'.yi statornici domiciliul pe teritoriul Romdniei. Daca strainulu, dupiio aseminea
cerere, va locui dece ani in /era , - ·i daca prin purtarea i faptele sale va dovedi ca
este folositoru _terei, adunarea legiuitore, dupa ini{iativa Domnului, ascuftandu -i
opiniunea consiliului de Statu, ii va putea acorda decretul de naturalisa(iune, cari va
fi sancfionatu i promulgatu de Domnu. Cu tote aceste va pule .ft dispensatu de
stagiulu de dece ani strainulu cari arufifacutu .terei servi(ie importanti, sau cari aru
fl adusu fn _tera o industria, inven(iuni utili sau talente distinse, sau cari aru Ji
formatu in {era stabilimente mari de comerciu sau de industria" (art 16 C.civ, din
1864).
Pierderea cetateniei avea Joe prin naturalizarea dobandita intr-o tara straina;
prin primirea unei functii publice de la un guvern strain .fura autorizatia legala a
statului sau de origine; prin supunerea fa\a de o protectie straina; prin intrarea in
serviciul militar strain tara autorizarea Guvernului tarii sale de origine i prin casatoria
unei femei romance cu un strain (art. 17-20 C.civ. din I 864).
Codul civil a realizat o anumitii organizare a populatie i prii. El a introdus ter

menul de cetiitenie i 1-a inlaturat pe eel de supu enie. In plus, se realizeaza $i o dis
tinctie indirectii intre drepturile civile §i cele politice, marcandu-se astfel un moment
important in procesul de reglementare a relatiilor sociale din acest domeniu. Unele
principii instituite la 1865 guverneaza i astiizi institutia cetateniei, iar interpretarea
unora este identicii $i asta:zi. Astfel, norma potrivit careia ,,copiii gasifi pe teritoriul
Romaniei Jara a se cunoa:jte identitatea parinJilor !or sunt considerati ceta(eni
romdni" este interpretata astazi ca i 'in 1865 ca instituind prezumtia relativa potrivit
careia eel putin unul din parinti este cetatean roman.
§2. Legea nr. 28 din februarie 1924 privind cetatenia
Un alt moment important in evolutia istorica a institutiei cetateniei in dreptul

romanesc I-a constituit adoptarea Legii nr. 28 din 24 februarie 1924, deoarece pentrn
prima oara se facea o reglementare ampla a modurilor de dobandire i de pierdere a
cetateniei, stabilindu-se organele competente, procedura i principiile de reglemen tare
a cetateniei. Principiile consacrate de aceasta lege se refereau, dupa caz, la
dobandirea cetateniei sau la pierderea ei. in ceea ce prive te dobandirea cetateniei
se retine principiul ius sangvinis cu distinqiile care se faceau intre copiii legitimi,
copiii naturali, copiii legitimati de un roman i copiii gasiti pe teritoriul tarii.
Dobandirea cetateniei mai era posibila prin casatoria unei straine cu un roman, prin
naturalizare, prin repatriere i prin 1ncetarea casatoriei unei romance cu un strain.
Trebuie amintita i dobandirea cetateniei de catre populatiile provinciilor istorice
care s-au unit cu tara 1n 1918. Conform legii din' 1924, competenta acordarii
cetateniei romane apartinea Consiliului de Mini tri (art 11 din lege ).
in ceea ce prive te pierderea cetateniei, se stabileau unnatoarele modalitati:

naturalizarea dobandita 111 alta tara, legitimarea copilului natural de un strain,
126 Cetiife nia r o m a na
c iisatoria unei ro ma nce cu un strain, primirea unei functii publice i'ntr-un stat strain
fara autorizatia Guvemului, supunerea fata de o proteqie straina i retragerea natura
lizarii in caz de razboi.
§3. Legea nr. 33 din 1939 privind cetatenia
in anul 1939 se adopla o noua lege (Legea nr. 33/1939) privitoare la pierderea i
dobandirea nafio nalitatii romane cu un continut mai precis i reglementari mai
detaliate decat legea anterioara, dar care face un pas 'inapoi fata de aceea prin
efectele nonnelor care introduc o discriminare cu p1i vire la modurile de dobandire a
calitiitii
d e cetatean. Aceasta lege pastreaza criteriul rudeniei de sange, men\ine principiul
inegalitatii femeii cu barbatul i exclude dubla cetatenic: ,,Niciun roman nu poate fi
cetAtea n ul altui stat" (art. 2).
in ceea ce prive$te pierderea nationalitatii, legea stabilea unnatoarele modalitati;

prin dobiindirea unei nationalitati straine, ca pedeapsa i prin absenta (pierdeau na\
ionalitatea cei care locuiau fara intrempere timp de 10 ani in afara teritoriului
Romiiniei, chiar fara sa dobandeasca o nationalitate striiina). Pierderea na\iona lita\ii
ca pedeapsa nu avea loc de plin drept, constatarea cazurilor faciindu-se prin Jumal al
Consiliului de Mini tr i.
In perioada 1940-1944 au fost introduse unele discriminari referitoare la calitatea
de cetatean roman, mai ales pe motiv de origine ctnica i natio nalit ate, pri n acte nor
mative care au fost apoi abrogate de Legca nr. 86/1945.
§4. Decretul nr. 125 din 1948 privind cetatenia
Incepiind din anul 1948 legi le s- a u re ferit la cetatenia romana. Dupa

instaurarea regimului comunist s-a adoptat Decretul nr. 125/1948 pentru cetatenia
rornana care stabilea doua modalita\i de dobandire a cetateniei: de plin drept $i prin
incetatenire. Discutabile au fost prevederile art. 9 din acest Decret care erau
interpretate de unii ca o consacrare a principiului ius sangvinis, iar de altii ca o
consacrare a acestui princi piu, dar i a principiului ius soli , deoarece ait. 9 prevedea
di .,Sunt cetii(eni romoni copiii niiscu(i pe teritoriul Republicii Popu/are Romane din
piirinfi necunoscu fi. Copiii giisi/i pe terito riul Republicii Populare Romane, se
prezumii, pdnii la dovada
contrarie, ca sunt niiscuJi in tara". Tot 1n acest act juridic, se facea referire la
parintL
ceea ce foseamna ca nu se facea nicio deosebire 1'ntrc barb at i femeie. De asemenea,
se elimina deosebirea dint.re copii i legitimi $i cci naturali. Casatoria nu mai
producea niciun fel de efecte cu privire la cetatenie. Se reglementa in am11nunt
retragerea ccta\eniei cu titlul de pedeapsa, stabilindu-se ca cei care au pierdut astfel
cetatenia nu o mai pot dobandi pe nicio cale.
Rer;lementarea j11ridicii a cetc'ifeniei rumiine , i principii!e aplicabi!e ace.steia 127
§5. Decretul nr. 33 din 1952 privind cetatenia
0 noua reglcmentare, Decretul nr. 33/1952 (B.Of nr. 5 din 24 ianuarie 1952),
cuprindea, pe de o parte, cateva reguli ce constituiau o premiera 111 materie, iar, pe
de alta pa1te, omitea altele "intalnite constant 111 legile anterioare privind cetatenia.
Astfel, pentrn prima situatie, merita amintita norma referitoare la dobandirea
cetateniei prin na terc ce prevedea ca daca numai un parinte este cetatean roman i
ambii parinti traiesc in strainatate, cetatenia copiilor se detennina prin acordul
parintilor [art. 2 lit. b) din Decreh1I nr. 33/1952]. Pentrn cea de-a doua situatie,
sernnalam inexistenta unei reguli refc1itoare la cetatenia copiilor gasiti pe teritoriul
Romaniei, cu parinti necunoscuti, prccum i inexistenta unei reguli referitoare la
dobandirea cetateniei ca efect al adoptiei. fn privinta retragerii cetateniei, Decretul
prevedea ca cetatenia poate fi retrasa prin decret al Prezidiului Marii Adunari
Nationale (art. 7). De asemenea, Decretul prevedea ca modul de aplicare al sau se va
stabili prin regulament aprobat de Consiliul de Mjni tri. Se poate observa ca intr-
un
domeniu al relatiilor sociale care, prin imp01tanta !or, apai1in dreptului constitu1ional
s-a intervenit printr-un decret ce urrna sii fie aplicat ulterior printr-un regulament al
Consiliului de Mini tri.
§6. Legea nr. 24 din 1971 privind cetatenia
Legea nr. 24il971 (B.Of. nr. 157 din 17 decembrie 1971) a constituit, fo mare
miisurii, model pentni legea adoptata dupii evenimentele din decembrie 1989, respec
tiv Legea nr. 21/1991. Legea din 1971 prevcdea modurile de dobandire i pier ere a
cetateniei romane, modalitatile de dovada a ceta1eniei, precum i principiile generale
aplicabile cetiiteniei. A fost una dintre cele mai moderne reglementari m materie. Un
element de noutate al legii I-a constituit preambulul acestei legi, de unde puteau fi
deduse principiile aplicabile institutiei cetateniei.
Sectiunea a 5-a. Reglementarea juridica a cetateniei romane i

principiile aplicabile acesteia
§1. Reglementarea juridica a cetateniei rornane
Reglementarea juridica a
Cetatenia este reglementatii in Romania prin Constitutia
cetateniei romane.
din 1991 i prin Legea nr. 21/1991, cu rnodificiirile
ulterioare. De asemenea, Romania a ratificat prin Legea
nr. 396/2002 Conven(ia europeanii asupra cetateniei,
adoptata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 care prev de principiile i regulile in
materie de cetiitenie a persoanelor fizice in caz de pluralitate de ceta\enii. Din aceste
reglement.1ri reies o serie de principii aplicabile cetiiteniei romiine:
128 Cetafenia romana
§2. Principiile cetateniei romane
Principiile cetateniei • a) Cetatenii romani sunt egali in drcpturi i inda-

romane. toriri. Persoanele carora Ii s-a acordat cetiitenia ro
mana, potrivit leg ii, au acelea i drepturi i libertati i sunt tinuti
de acelea i obligatii prevazute prin Constitutie i prin
legile tarii. Legea nu face nicio distinctie intre cetatenii romani in functie de modul
de dobandire a cetateniei. Fie ca au dobandit cetatenia prin na tere, fie intr-un alt
mod, toti cetatenii romani sunt egali in drepturi i au acelea5i i'ndatoriri. Tot in cadrul
acestui principiu, trebuie precizat ca numai cetatenii romani au toate drepturile 5i sunt
tinuti de toate obligatiile prevazute de Constitutie 5i legi . 0 serie de drepturi i
indatoriri sunt prevazute numai pentru cetatenii romani. Astfel, sunt drepturi care
apartin exclusiv cetatenilor romani, precum dreptul de a ocupa t'unqii i demnitiiti
publice, civile sau militare, dreptul de a nu fi extradat sau expulzat din \ara, dreptul
de a te bucura 1n strainatate de protectia statului roman, dreptul de vot 5i drcptul de a
fi ales;
b) Cetatenii romani sunt egali in fata legii i a autoritatilor publice. Egalitatea
in fata legii este un principiu de drept prevazut de Constitutia Romaniei in art. 16.
Egalitatea presupune lipsa unor privilegii pentru anumite categorii de cetateni i
eliminarea oricaror discriminari fa.cute pe diverse criterii. in art. 4 din Constitutia
Romaniei sunt prevazute toate criteriile pe baza carora s-ar putea face discriminari.
Astfel, acest articol prevede ca .,Romania este patria comuna '. i indivizibi!a a
tururor cetafenilor sai,.fara deosebire de rasa, de na/ionalitate , de origine etnica,
de limbii, de religie, de sex, de opinie, de apartenenfa politico, de avere sau de
origine sociala";
c) Casatoria nu produce efecte asupra cetafeniei. Incheierea, declararea nuli
tatii, anularea sau desfacerea casatoriei 'intre un cetatean roman i un strain nu pro
duce efecte asupra cetateniei sotilor. De asemenea, redobandirea ceta\eniei de catre
unul dint.re soti nu are nicio consecinta asupra cetateniei celuilalt sot. Sotnl ceta\ean
strain sau fara cetatenie al persoanei care redobande te cetatenia romana poate cere
acordarea cetateniei romane in conditiile legii;
d) Cetatenia romana nu poate fi retrasa celui care a dobandit-o prin na tere.
Acest principiu are in vedere protectia pe care stah1l o poarta cetatenilor sai care au
dobandit aceasta cetatenie prin na tere. Reglementarea constitutionala romana scoate
1n evidenta dobandirea cetateniei prin doua modalitati: a) prin na$ terc , ca efect al
legaturii de sange dintre parinti $i copii, fiind o relatie obiectiva ce nu poate fi
desfacuta niciodata; b) printr-un alt mod derivat, prevazut de lege (cerere, adoptie etc.)
i care reprezinta o relatie subiectiva, ce poate fi oricand reevaluata de catre stat in
functie de conduita ceta\eanului fata de statul roman. Aceste doua modalitati de
dobandire a cetateniei reies d1n distinctia pe care art. S din Constitutie o face mtre
cetatenii care au dobandit cetatenia romana prin na tere i ceilal\i ceta\eni. Astfel, in
timp ce persoanelor care au dobandit ceta\enia romana prin na$tere nu Ii se poate
retrage cetatenia, celorlalte li se poate retrage in conditiile prevazute de o lege
organica.
Reglementareajuridica a cerafeniei romdne li principiile aplicabile r
Legea nr. 396/2002 privind Conventia europeana asupra cetaten,.

Strasbourg la 6 noiembrie 1997, prevede 10 art. 4 ca regulile privind cetaJ1..
stat parte la conventie trebuie sa se bazeze pe principiile conform caror...
persoana are dreptul la o cetatenie, iar apatridia trebuie evitata. Prin interzicerea
gerii cetateniei persoanelor care au dobandi-o prin na tere se evita cazurile de
apatn...
i se intare te relatia dintre stat i persoanele care locuiesc pe teritoriul acelui stat.
Retragerea cetateniei fiind o sanctiune, se considera ca statul are alte posibilitali mull
mai potrivite pentru sanqionarea propriului sau cetatean ded.t retragerea cetateniei.
De altfel, 10 dezbaterile care au avut loc cu ocazia adoptiirii Constitutiei 'in 1991,
au fost ta.cute o serie de propuneri atilt privind retragerea cetateniei i celor care au
dobandit-o prin na tere, cat i propunerea imposibilitiitii retragerii cetateniei $i celor
care au dobandit-o prin orice alt mod. S-a afinnat atunci ca ,,cetatenia presupune ni te
drepturi, dar presupune i ni te obligatii, indiferent cum a fost ea obtinuta. $i cred ca
primele doua indatoriri ale cetateanului sunt: dragostea faµ de tara i fidelitatea fata de
tara. Or, eu propun, i am sa va arat imediat de ce fac aceasta propunere, ca alin. (2) sii
aiba unnatoarea refonnulare, acceptand amendamentul pe care 1-ati votat: Cetatenia
romana dobandita prin na tere nu poate fi retrasa decat aceluia care, in timp de razboi,
se face vinovat de tradare prin ajutarea inamicului" (Mircea Ionescu Quintus, 10
Geneza Constitutiei Romaniei 1991, p. 152-153). Altii au afinnat ca daca ,,cetatenia
nu se poate retrage celui care i-a dobandit-o prin na tere, cetatenia sa nu se poata.
retrage nici celui care a dobandit-o altfel" (Bela Marko, 'in Geneza Constitutiei
Romaniei 1991,
p. 152) pentru ca altfel ,,s-ar introduce un element de deosebire int re cetateni.
Existaun principiu, ca cetatenii sunt egali in toate privintele. Noi in text nu am scris
ca nu facem deosebire pe motiv de na tere, dar, oricum, nu este admisibil sa facem
discriminare pe motiv de na tere. Sunt conventii internationale care interzic o
asemenea deosebire" (Echim Andrei, in Geneza Constitutiei Romaniei 1991, p. l53).
In final, dezbaterile au mentinut teza initiala conform careia doar celor care au
dobandit cetatenia romana prin na tere nu Ii se poate retrage aceasta cetatenie pentru
ca ,,ceta1eniaeste o identitate sau o supra-identitate a unui om, care se obtine odata cu
na terea lui. Nimeni nu poate sa ia identitatea unui om, atat timp cat este in viatfi''
(Ion Bratianu, in Geneza Constitutiei Romaniei 1991, p. 153), iar in cazul in care un
cetatean roman savilr§e te o infraqiune el poate fi ,,condamnat i pedepsit ca cetatean
roman §i, dacii acest lucru este posibil, de ce trebuie sa i se retraga cetatenia?"
(lone! Blaga, 'in Geneza Constitutiei Romaniei
1991, p. 153). in cazul persoanelor care au dobandit cetiitenia romana prin na tere,
cetatenia nu reprezinta doar apartenenta persoanei la statul roman, ci §i ,,legatura
genetica, imposibil de distrus prin verdicte juridice" (Antonie lorgovan, Odiseea
elaborarii Constitutiei, p. 160).
e) Cetafenia reprezinta o problema exclusiva a statului, adica statul este eel

care decide dacii acordii sau nu cetatenia unei persoane i conditiile in care i-o
retrage. In cazul celor care se nasc cetateni romani, stahtl nu mai decide daca acorda
sau nu cetatenia acestora, deoarece este o responsabilitate morala i juridica a statului
fata de proprii sai cetateni. Retragerea cetateniei reprezinta o sancpune juridicii, or,
in cazul cetatenilor care au dobandit cetatenia prin na tere exista modalitati juridice
concrete de pedepsire a unei persoane in cazul in care savar$e$te o infraqiune.
130 Cetafen ia ro mlina
Retragerea cetateniei unei persoane care a dobandit cetaienia romanii prin na tere ar
putea duce la o stare de apatridie, iar pe plan mondial statele i-au asumat obligatia
de a depune toate eforturile de a lupta contra apatridiei (ex. Legea nr. 361/2005
pentru aderarea Romaniei la Conventia privind reducerea cazurilor de apatridie,
adoptatii la New York la 30 augus t 1961).
In ca zul cetatenilor care au dobandit cetatenia romana in alt mod decat prin
na tere, se poate pune problema sanctionarii !or in caz de neloialitate fata de statul
roman, prin retragerea cetaten iei, deoarece fo cazul !or ceta\enia nu reprczintii i o
legiitura obiectiva, de sange, 'intre ei !?i stat. Pentru a ilustra relevanta Jegaturii de
loialitate dintre stat i individ este edi licator exemplul acelo r state care incii mai
piistreaza in Constitut:iile lor dispozitii confom1 carora pentru ocuparea unor inalte
func\ii ill stat, precum cea de ef al statului, este nevoie ca persoana in cauza sa se Ii
nascut cetatean al acelui stat (art. II, Sccti unea I din Constitut:ia Statelor Unite ale
Americii).
Rezumat
Cetafenia este legatura i apartenenta unei pcrsoane fizice la un anumit stat.

No(iunea de cetatenie are doua acceptiuni: institufie juridicii, adica totalitatca
regulilor de drept ce au ca obiect de reglementare modul de dobiindire i de pierdere
a cetateniei, i condifie juridicii, adica situatie rezultata din raporturile juridice
statornicite 111tre o persoanii fizica i stat, exprimand apartcnenta acestuia la statul al
carui cetatean este.
Nafionalitatea este data de unitatea de rasa, de limba i de relig ie a celor ce
traies c sub aceca i autoritate pe un anumit teritoriu, avand o con tiin\a i o istorie
indelungata comunii, dar $i ace la i ideal. Nationalitalea este un atribut al persoanei.
Natura juridicii a cetlitcniei - cctatenia estc un element al capacitiitii jur idicc

nedisociata in capacitate de folosinta i capacitate de exercitiu. Cetatenia exprima un
ansamblu de drepturi $i obligatii, predeterminate prin lege, pe care statul le acordii
ce tate nilor sai.
Alte opinii in litera t ura de specialitate : a) Cet atenia viizuta ca element al statului;
b) Cetatenia vazuta ca un raport juridic; c) Cetatenia viizuta ca un raport juridic de
,,supu!?e nie"; d) Cetatenia vazuta ca un contract; e) Cetatenia vazuta ca statut juridic
al persoanei; f) Cetatenia viizuta ca inSii!?i capa cit atea juridica a persoanei.
Reglementarea juridicii a cetateniei romane: a) Constitutia din 1991 (art. 5);

b) Legea nr. 21/1991; c) Acte internationale ratificate de Romania (Conventia
europeana asupra cetateniei, adoptatii la Strasbourg la 6 noiembrie I997, ratificata
prin Legea nr. 396/2002).
Principiile aplicabile cetateniei romane: a) Cetii\enii romani sunt egali in

drcpturi i 111dato riri; b) Ceta\enii romani sunt cgali in fata legii i a autorita\ilor
Bibliografle 131
publice; c) Casatoria nu produce e:fecte asupra cetateniei; d) Cetatenia romana nu

poate fi retrasa celui care a dobandit-o prin na tere; e) Cetatenia reprezinta o
problema exclusiva a statului.
BlbliQgrafie
I. Anghel, Ratificarea Conven1iei europene asupra cetateniei - prin Legea

nr. 396/2002 i consecintele acesreia 1n legatura cu Legea nr. 2l/ 1991 a cetateniei
romane, 1n Revista Dreptul nr. 12/2002, p. 12-26.
B. Berceanu, Cetatenia. Monografie juridica, Ed. All Beck, Bucure ti, 1999.
M. Constantinescu, I. Muraru, I. Deleanu, F. Vasilescu, A. lorgovan, I. Vida,
Constitutia Romaniei comentata i adnotata, Ed. Regia Autonoma ,,Monitorul
Oficial", Bucure ti, 1992 , p. 21-22.
D. C. Diini or, Drept constitutional i institu\ii politice, vol. I, Ed. C.H. Beck,
Bucure ti, 2007, p. 187-198.
I. DeLeanu, lnstitutii i proceduri constitutionale in dreptul roman i 111 dreptul
comparat, Ed. CH Beck, Bucure ti, 2006, p. 349-364.
T. Draganu, Drept constitutional i institutii politice . Tratat elementar, vol. I,
Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 199 8, p. 131- 151.
1. Murar u, E.S. Tanc1sescu, Drept constitutional i institu1ii politice, vol. I,
Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2016, p. 113-132.
I. Muraru, E.S. Tanasescu (coord.), Constitu1ia Romaniei. Comentariu pe
articole, Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2008, p. 47-58.
I. Muraru, E.S. Tc'lnasescu, Gh. Jancu, St. Deaconu, lvi. Cuc, Cetatenia europeana,
Ed. All Beck, Bucure ti, 2003.
P. Negulescu, Curs de drept constitutional roman, Ed. Alex. Th. Doicescu,
Bucure ti, p. 69-79.
B. Selejan-Gu(an, Drept constitutional i institutii politice, ed. a 2-a,
Ed. Hamangiu, Bucure ti, 2008, p. 104- 117.
***, Gcneza Constih1tiei Romaniei 1991. Lucrarile Adunarii Constituante,
Ed. Rcgia Autonoma ,,Monitorul Oficial", Bucure ti, 1998, p. 151-154.
Legea nr. 2 I/1991 a cetateniei romiine, republicata in M.Of. nr. 576 din 13 august
2010.
Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza 111
strainatate, republicata in M.OL nr. 227 din 25 martie 20I 9.
Legea nr. 396/2002 pcntru ratificarea Conventiei europene asupra cetateniei,
adoptata la Strasbourg la 6 noiembrie I 997, publicata in M.Of. nr. 490 din 9 iulie
2002.
Lcgea nr. 361/2005 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind reducerea
cazurilor de apatridie, adoptata la Nev.1 York la 30 august 1961, publicata in
M.Of. nr. I I56 din 20 decembrie 2005.
Legea nr. 273/2004 privind procedura adop1iei, repub!icata in M.Of. nr. 739 din
23 septembrie 2016.
TITLUL AL Il l- LEA. CONTROLUL DE
CO N STIT U TI O N A LITATE[ 1 l
Capitolul I. Caracterizare generala
Sectiunea 1. Notiunea de control de constitutionalitate

a legilor. Fundamentare tiintifica
Arn analizat i'n titlul precedent problernatica specifica a adoptarii,

revizuirii §i abrogarii, precurn §i a aplicarii directe a Constitutiei,
consecinte de ordin juridic ale suprernatiei Legii fundarnentale. 0 alta
consecinta a acestei suprernatii este conformitatea intregului drept cu
Constitutia, iar cea mai importanta garantie juridica a realizarii
conforrnitatii este controlul constitutionalitatii legilor.
Aceasta forma de control de constitutionalitate alcatuie9te, de altfel,
substanta atributiilor instantelor de jurisdiqie constitutionala, care s-au
diversificat Tn limp, controlul de constitutionalitate exercitat de acestea
putand viza deopotriva acte, fapte, sens i'n care vom detalia cu prilejul
analizei atributiilor Curtii Constitu1ionale a Rornaniei.
Putem defini controlul constitutionalitatii legilor ca fiind activitatea
organizata de verificare a conformita\ii legii cu Constitu1 ia .
Ca insti tut ie a dreptului constitutional, controlul de
constitu1ionalitate 'in general, a adar i eel al legilor, cuprinde:
- regulile privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare;
- procedura de urmat;
- masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri
(efectele actelor pe care instantele de jurisdiqie constitutionala le
pronunta).
Controlul de constitutionalitate a normelor juridice este o consecinta
a faptului ca sistemul juridic nu se prezinta ca un ansarnblu
nediferentiat de norme, plasate toate la acela9i nivel, ci ca o ierar hie
alcatuita pe criteriul valorii juridice a izvoarelor dreptului, articulata la
va.rf cusuprematia
Constitutieil21. Structura piramidala a sistemului juridic este data, a9adar,
de relatia dintre lege9i actele normative subordonate legii, care, ca o
consecin1 a
1, 1 Preluare din M. SAFTA, op. cit., ed. a 3-a, pp. 85 $i urm.
1 21 Pentru dezvoltari, a se vedea M. T ROPER, D. C , rAGNOLLAuo , op. cit., tome I,
pp. 756 -763 .
-- - -- - - - - - - - - - - - - - .
Ill . C on tro lul de co ns titu tiona lita te --------47
- -
logica a acestei structuri, trebuie sa respecte pozitia supraordonata a
Constitutiei, a carei suprema\ie, sub aspect institutiona,l este asigurata
prin rolul instantelor de jurisdictie constitutionala.
Fundamentarea tiintifica a controlului de constitutionalitate tine, de
asemenea, de principiul separatiei puterilor in stat, precum i de principiul
legalita\ii, care impune ca toate activitatile intr-un stat sa fiein
conformitate cu legea.
De principiu, controlul constitulionalita!ii legilor prive te numai
legea ca act juridic al Parlamentului sau actele normative cu
forta juridica egala cu a legii.
Sectiunea a 2-a. Aparitia

controlului
constitutionalitiitii Jegilor
ldeea controlului constitutionalitatiilegilor a aparut pe fondul

dezvoltarii mi carii constitu\ion aliste, din necesitatea asigurarii
garantiilor care sa faca respectata foJ1a superioara, obligatorie a
Constitutiei in raport cu puterile publice i cu actele emise de acestea.
Mutt timp s-a considerat ca este iluzoriu sa se conceapaca cei care
exercita puterea pot ti i ei
obligati sa se supuna regulilor constitutionale11J. Treptat insa, pe masura
ce statul a devenit tot mai puternic, ideea controlului asupra respectarii
de catre puterile publice a normelor constitutionalecare le
reglementeaza activitatea i guverneaza relatiile lor cu cetatenii a ca tigat
teren i s-a impus in cele din urma.
La i nceput, funqia de control al respectarii Constitutiei i-au asumat-o
instantele judecatore ti,fiindretinut in acest sens, ca principal moment
de referintapentru aparitia controlul de constitutionalitate, sfar itul
secolului al XVlll-lear21, mai precis anul 1803, cand a fost pronuntata
Hotararea
Pl.,Marea supersti!iea trecutului era dreptul divin al regilor.Marea supersti\ie
politica a prezentului este dreptul divin al parlamentului [ ]. Dreptul dlvin al
parlamentelor
inseamna dreptul divin al majorita\ilor" (H. SPENCER, lndividul impotriva sfatului,
Ed. Cultura Nationala, Bucure;;ti, 1924, pp. 107 , 112).
l21In doctrina de specialitate se arata 9i ca originile controlului de constitu\
ionalitate sunt in Europa, ;;i anurnein Anglia, precursorul suprema\iei puterii
judecatore;;ti asupra tegii fiindSir EdwardCoke (1552-1634).in calitate de c /Jief -just ice
al uneiCu isuperiaore
englez,eintr-ohotararepronun\ata in 161 O (cazu l Boham) , acesta a re\inut ca o
regula a common law fusese i ncalcata printr-o lege, cu consecin\a aplicarii
common law. Tezele lui Coke 9i-au gasit nurnaipentru o scurta vreme aplica!lain
Anglia, dar ecoul
;ii valorificarea lor s-au fa.cut in col oniil e Coroanei din America de Nord: . surprinzator
este faptul ca, de$i Anglia estepatria controlului judecatoresc asupra legilor eel
pu\in sub raport teoretic $i, la inceput, ;ii pe plan practic, totu;;i, i nfaptuirea lui,
cu toate
48 Curs de contencios constitu\ional
Curtii Supreme a Statelor Unite in cauza Marbury v. Madison, decizie

car amarcat aparitia modelului american de justitie constitu1ionala. in
condi 1iile in care nici Cor;istitut iile statelor americane 9i nici Constitutia
federala adoptata la 1787 nu prevedeau dreptul instantelor judecatore9ti de
a judeca constitu1ionalitatea legi lor, o lege federala a fost astfeli nlaturata
de o instanta judecatoreasca, pe motiv ca Tncalca Constitu 1ia SUN 11.
Rationamentul pe care s-a fundamentat hotararea instantei
americane a fest urmatorul: sau Constitutia este o lege superioara 9i
suverana, imposibil de schimbat prin mijloace obi9nuite, §i, Tn
consecinta , un act
legis lativ contrar nu este o lege, sau ea este o lege ca oricare alta, la
discre1ia legiuitorul ui, §i atunci este absurd sa i se atribuie forta de a
limita o putere nelimitata prin natura ei.
Hotararea Marbury v. Madisorf.21

(1803)
in anul 1800, Thomas Jefferson a fost ales Pre§edinte al Statelor

Unite Tn locul lui John Adams. Pre 9edintele care para.sea funqia a
Tnceput o campanie de numire a unor judecatori chiar in ultimele zile
ale mandatului. Printre ace9tia se numara 9i William Marbury, a carui
numire nu a apucat i nsa sa fie comunicata beneficiarului.
Administratia, prinintermediul Secretarului de Stat James Madison,
a refuzat sa urmeze procedura 9i sa Tl numeasca pe Marbury.
Marbury a solicitat Curtii Supreme sa oblige noua Administratie sa
continue procedura de numire 9i sa Tl instaleze in pozitia de judecator.
Potrivit prevederilor art. Ill seqiunea a 2-a parag. 2 din Constitutia
federala din 1787, Curtea Suprema nu avea Tn competen 1a, i n
prima
instanta, judecarea unor asemenea cauze, i ntrucat putea judeca
dear doua categorii de procese: pe cele care afectau
reprezentantii diplomatici §i consulari ai statelor, precum 9i pe
cele Tn care partea era un stat. Marbury pretindeainsacainstanta
este competenta, deoarece,
prin Legea de organizare judecatoreasca din 1789 - Judiciary Act-,
competenta sa, ca instanta de fond, fusese extinsa la toate celelalte
consecin\ele acceptate astazi, s-a realizat ulterior doar in coloniile sale din
America de Nord" (FL B. V AslLEsc u, op. cit., 1997, p. 46;de acela i autor, a
sevedea i Originile i evolufia controlu/ui de constitufionalitate,'fn Studii de drept
romanesc nr. 3-4/1996, pp. 163-176.)
111 Marbury v. Madison, 5 U.S. 137 (1803), 1 Cranch 137, 2 L.
121 http://www.lawnix.com/cases/marbury-madison.html.
1_11. Controlulde constitu1ionalitate 49
categorii de procese. in conditiile acestei legi, Curtea Suprema era

competenta sa pronunte ordonante obligatorii Tmpotriva persoanelor
care detineau functii de autoritate in Statele Unite ale Americii,
situatie
in care se afla i Madison.
Curtea a declarat insacaJudiciary Act din1789 contravine Constitutiei
Statelor Unite, Congresul neputand extinde obiectul jurisdictiei
originare a Curtii Supreme dincolo de ce este specificat Tn art. Ill din
Constitutie. Astfel, Curtea a afirmat propria competenta de a realiza
controlul constitutionalitaitilegilor. S-a remarcat ca ,,puterea acordata
tnbunatelor americane dea sepronunta asupra neconstitufionalitafii
legilor formeaza fnca una dintre cele mai puternice bariere care au
fast vreodata. ridicate contra tiraniei ansamblurilor politicli'.
Argumentele juridice in favoarea controlului de constitutionalitate
invocate de Curtea Suprema erau, Tn esenta: afirmarea caracterului
necesar al interpretarii normelor juridice de catre judecator;
afirmarea caracterului normativ, de lege, al Constitutiei, contra unei
interpretari a acesteia ca act politic; afirmarea unei ierarhii normative
Tn varful careia este situata aceasta Lege fundamentala i afirmarea
unei obligatii, nu a unui drept, pentru judecator de a solutiona
conflictele de norme i de a da prioritate Constitutiei, neaplicand legile
contrare acesteia, considerandu-le nule i neavenite:
,,Aceia care aplica regula unor cazuri particulare trebuie Tn mod
obligatoriu sa o expuna i sa o interpreteze [ ], astfel ca, daca o lege
se
opune Constitutiei ( ], tribunalul trebuie sa determine care dintre regulile
in conflict reglementeaza cazul: aceasta este esenta datoriei
judiciare. Din acel moment, daca tribunalul decide sa respecte
Constitutia i daca aceasta este superioara legii, Constitutia va fi cea
care va reglementa cazul pentru care instantele sunt sesizate.
Judecatorul nu este astfel competent decat sa aplice Constitutia i.
daca legea este contrara ei, sa nu aplice legea. Decizia lui nu
creeaza nicio consecinta asupra existentei juridice a legii. Ea
ramanein vigoare. Dar aceastareprezinta o aparenta in elatoare. De
fapt, regulaprecedentului judiciar obligatoriu face ca legea sa nu mai
poata fi aplicata de nicio instanta judiciara daca ea este declarata
neconstitutionala de catre instanta suprema, iar administratia de
factura judiciara, aflata sub controlul instantelor ordinare, sa fie in
aceea i postura. Legea este practic abrogata, caci nimeni nu o mai
poate aplica".
- - - - - - - - -
Tn secolul al XIX-lea i la 1nceputul secolului al XX-lea, au fast
punctate momente interesante in evolutia controlului de
constitutionalitate(ne vom referi fn detaliu la experienta Romaniei), insa
o adevarata evolutie se inregistreaza in secolul al XX-lea, cu precadere
dupa eel de-al Doilea Razboi Mondial.
Astfel, in Europa se organizeaza pentru prima data curti sau
tribunale specializate, adica distincte de sistemul instantelor
judecatore9ti 9i, in general, de sistemul clasic al puterilor, inzestrate
cu competenta de asigurare a controlului constitutionalitatii legilor
(Austria 9i Cehoslovacia,
in 1920, respectiv 1919), fiind institutionalizat modelul european
conceput de profesorul Hans Kelsen.
Dupa eel de-al Doilea Razboi Mondial, controlul
deconstitutionalitates-a extins, mai ales eel exercitat de curti :;;i
tribunale constitutionale (modelul european).
Justitiaconstitutionalaa patruns ca idee, pentru prima data,i ntr-o
tara socialista, in lugoslav ia, cu prilejul adoptarii Constitutiei din 7
aprilie 1963, urmata de Romania, carea reglementat, in Constitutia
din1965, un organism intitulat ,,Comisie Constitutionala" , cusarcina dea
controla constitutionalitatea proiectelor de lege. Forme incipiente de
control de constitutionalitate in aceea:;;i perioada au existat i'i in Polonia
i'i Cehoslovacial1l. Dupa 1989, an care marcheaza prabu9irea
regimurilor totalitare din Europa Centrala
9i de EST, au fost organizate Cur(i Constitutionale in tarile respective.
Ultimele decenii se caracterizeaza printr-un fenomen de
convergenta, la nivel global, catre ideea de suprematie
constitutionala, institutional garantata prin controlul de
constitutionalitate exercitat de instan\e sau organisme special
constituite in acest scop121. Ara.tam in introducere ca este o cre9tere
de ordin cantitativ, cat 9i calitativ, intrucat extinderea
geografica a fost insotita deo,,imboga\ire" a controlului de constitutionalitate
in ceea ce prive9te rolul i obiectivele sale, precum i'i de dobandirea unor
noi domenii de competenta a Curtilor Constitutionale, subsumate
conceptului mai larg de justitie constitu1ionala, carei
nglobeazacontrolul de constitutionalitate, dar nu se reduce la acestal31.
fn contin'uare exista statein care dispozitiile constitu\ionale nu
stabilesc un control de constitutionalitate. Astfel, de exemplu, potrivit
art. 120 din Constitutia Regatului Tarilor de Jos,,,Const itutiona litatea
legilor :;;i a tratatelor nu poate fi revizuita de instantele judecatore9ti". fn
acest stat nu exista o

1
1 1 A se vedea M. C APPELLETTI, W. C OHEN, op. cit., pp. 14-15.
21
1 T. G 1NS6lJ RG, M. V ERS TEEG, op . cit., www.utexas.edu.
131
j n acest sens, a se vedea I. D ELEANU, lnstitufii §i proceduri constitu,tionale, op. cit.,
pp. 828-832.
Ill. Contorlul de constitu1ionalitat e - - - - - !
Curte Constitutionala sau o institutie echivalenta. De asemenea, in
Marea Britanie, unde nu exista o constitutie scrisa in sensul traditional,
nu exista nici control de constitutionalitate in acela i sens. Odata cu
adoptarea, in 1998, a reglementarii intitulate Human Rights Act {Lege cu
privire la drepturile omului), asistam la dezvoltarea a ceeace doctrina a
numit ,,nou l model commonwealth de constitutionalism"r11, care poate ti
considerat, i ntr-o oarecare masura, un model specific de control pe
care instantele ii rea lizea za i n temeiu l un ei norm e interne cu
caracter constitutional, insa prin raportare la prevederile Conventiei
pentru apararea drepturilor omului i a liberta!il or fundamentale.
Sec tiunea a 3-a. Cla si ficiiri ale con

trolului de constitutionalitate
Controlul de constitutionalitate se clasifica dupa cum urmeaza :

1. Dupa criteriul organelor carora le este in credintat controlul:
a) control jurisdicl ional;
b) control politic.
Controlul jurisdict ional poate fi exercitat fie de toate instantele
judecatore ti, fie de anumite instante judecatore ti (Curtile Supreme
de Justitie), fie de un organ special i specializat de control al
constitutionalitaµi legilor {Tribunale sau Curii Constitutionale).
Controlul politic este eel realizat de un organ care nu are caracter
jurisdic1oinal {de exemplu, Parlamentul).
2. Dupa criteriulorganizarii I efectuluicontrolului de constitutionalitate:
a) control difuz;
b) control concentrat.
Controlul difuz este eel exercitat de instantele judecatore ti in
cauzele ce le sunt deferite, iar eel concentrat este realizat prin
instante speciale i specializate. in prima situa,ie, efectele hotararilor
pronuntate sunt inter partes litigantes, in timp ce in cea de-a doua
situatie efectele sunt erga omnes.
3. Dupa criteriul naturii controlului:
a) control abstract;
b) control concret.
t11S. Sot=v-JsEE, ConstitutionalReview in theUnited Kingdom. Adviceand Interpretation,

1n Cla ssical and M odern Trend s in Constitutional Review, op. cit., p. 190.
52 Curs de contencios constitutional
- - - - - - - - -- - - - - - - - -
Controlul abstract nu presupune un litigiu preexistent pentru a putea

ti sesizata instanta constitutionala, aceasta fiind sesizata pe cale
principala, 1n mod direct. Un asemenea tip de control este promovat,
de obicei, de actori ai vietii politice, ca titulari ai dreptului de sesizare,
dar uneori i de institutii care nu sunt legate de viata politica a statului,
fiind chiar independente de aceasta, cum ar fi Avocatul Poporului sau l
nalta Curte
de Casatie i Justitie. Vizeaza buna organizare 9i funqionare a statului,
calitatea legii, dar 9i drepturile subiective ale unor persoane Tn
considerarea vreunui interes al acestora, interesul ordinii
constitutionale.
Controlul concret de constitutionalitate, de principiu, presupune un
litigiu preexistent pentru a putea fi sesizata instanta constitutionala 9i se
exercita pe cale incidentala. Vizeaza, de principiu, apararea drepturilor
9i libertatilor subiective ale persoanelor 9i cointereseaza judecatorul la
realizarea justitiei constitutionale.
4. Dupacriteriul momentului exercitarii controlului deconstitutionalitate:
a) control anterior (a prion);
b) control posterior (a posterion).
Controlul a priori este eel realizat asupra unei legi1nainte de intrarea
sa Tn vigoare , iar eel a posteriori este un control exercitat asupra unei
legi 1n vigoare.
5. Dupa criteriul modului de sesizare a instantei constitutionale:
a) control pe cale principala;
b) control pe cale incidentala.
In primul caz, instanta constitutionala este sesizata 1n mod direct, pe
ca.nd 1n eel de-al doilea, pe cale de exceptie.
6. Dupa criteriul obiectului controlului, respectiv daca acestaprive9te
continutul normativ ori procedura de adoptare a actelor normative:
a) control intrinsec;
b) control extrinsec.
In primul caz, analiza1n raport de normele constitutionalede referinta
'
prive9te chiar continutul normativ al actului examinat, iar Tn
'
cazul controlulu i extrinsec, analiza1n raport de normele constitutionale
de referinta prive9te respectarea normelor constitutionalecare stabilesc
regulile procedurale
de adoptare a actului normativ examinat.
Ill. Controlul -de -constitutio
- - ' na lita te 53
-- - - - - -
- -
- - - - - - - -
Decizia nr. 161 din 17 martie 2015
referitoare la exceptia de neconstitu1ionalitate a prevederilor
Legii-cadru nr. 284/2010 privirJd salarizarea unitara a personalului
platit din fonduri publice, a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea Tn
anul 2011 a personalului platit din fonduri publice i a prevederilor
art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 din Legea nr. 285/2010, in
interpretarea data prin Decizia inaltei Cur1i de Casa1ie i Jus
ti\ie nr. 21 din 18 noiembrie 2013
Monitorul Oficial al Romaniei,

Partea I, nr. 352 din 21 mai 2015
- extras -
Verificarea constitutionalitatii extrinseci a unui actnormativ dintre
cele care, potrivit Constitutiei, pot fi supuse controlului de
constitu1ionalitate, respec tiv legile 9i ordonantele - simple sau de
urgenta - , vizeaza regularitatea formala a acestuia, adica indeplinirea
condi!iilor impuse la nivel constitutional pentru adoptarea sau,
dupa caz, emiterea
acestuia. Or, men1ionarea formulei de atestare a legii constituie o
cerinta de forma a actului normativ in cauza, astfel ca, in analizarea
unei critici de neconstitutionalitate formulate din perspectiva lipsei
acesteia, Curtea Constitut1onala va proceda la efectuarea unui
control al constitu1ionalitatii extrinseci a respectivului act normativ.
Sectiunea a 4-a. Modele de control

de constitufionalitate
§1. Aspecte generate
Se observa ca nu toate ta.rile au adoptat acela9i sistem de control de

constitutionaliat te. Avandin vedere caracterul complex i particularitatile
justitieiconstitutionael in Europa 9i i n lume, este dificila identificarea
stricta a unor modele sau tiparePI_Cu toate acestea, urmand evolutia
istorica mai
susprezentata i in considerarea unor trasaturi specifice comune, se pot
1
£ J Pentru o prezentare a modelelor de control de constitutionalitate, a se vedea
A.MAvc,c,Comparative Constitutional Analysis, www.concourts.n°et; D. MAus ,
Application of the Case Law of Foreign Courts and Dialogue Between Constitutional
Courts, in Constitutiona l Law Review nr. 2/2010, p. 3, www.constcourt.ge.
54 Curs de contencios constitu1ional
identifica, in sens larg, ca ,,modele" decontrol de constitutionalitate, cu

cea maimare extindere in prezent, eel american (controlul de
constitutionalitate exercitat 1n cadrul competentelor ce revin instantelor
judecatore ti) !;,i modelu l european ori kelsenian (controlul exercitat
printr-un organ unic, special i specializat de jurisdic\ie constitu\ionala).
Avem in vedere, in abordarea noastra, controlul exercitat de un organ
independent in raport de autoritatea politica, adica un control care ,,duce
la o limitare efectiva i eficienta a puterii legislative, datorita faptului ca
organul de control este
exterior fata de aceasta putere !;,i abso lut independent in activitatea sa"11,1
trasatura care confera organului de control caracter jurisdiqional. De-a
lungul timpului a existat i i nca mai exista, a9a cum am mai aratat121,
controlul exercitat de un organ politic, adica incredintat fie direct
legislativului, fie unei autoritati exterioare acestuia, dar dependenta de
el (comisie sau
comitet subordonat legislativului).
§2. Modelul american
Acest model de jurisdictie constitutionala presupune un control

exercitat de instantele judecatore ti obi nuite, care nu separa
conflictul constitutionalspre a fi judecat ca o chestiune prejudiciala, ci
se pronunta asupra tuturor aspectelor unui litigiu, unificarea practicii
fiind realizata la varf de Curtea Suprema,1n virtutea principiului
autoritalii de precedent. Teoreticianul sau, i n sensul ca prin
argumentele formulate i-a fundamental utilitatea, a fost Alexander
Hamilton, in studiul numarul 78 publicat in ,,The Federalisf': ,,Daca
s-ar intampla sa existe o diferenta
ireconciliabila intre legi 9i Constitutie, ar trebui, desigur, sa fie
preferata aceea care are validitate i o obligativitate superioara sau,
cu altecuvinte,
Constitutia trebuie preferata legii [...]. Niciun act legislativ contrar
Constitutiei nu poate fi valid"i31. Dupa. cum am precizat, pentru prima
data, o lege federala a fost rnlaturata pe motiv ca 1ncalca Constitutia
SUA prin decizia Curtii Supreme Marbury v. Madison (1803), prin
cares-a afirmat dreptul instantelor de a controla constitu\ionalitatea
legilor printr-o decizie ce se impunea in virtutea autoritatii de precedentt4
l_
111 M. CRISTE, op. cit., p. 75.

1 21 Ase
vedea exemplul Chinei.
3
1 1ST.G. Kumz (ED.), The Federalists - Creators and Critics of the Union, 1780-
1801, John Wiley & Sons, New York, 1972, p. 53, apud FL.B . VASILEscu, Constitufie
l?i constitufionalism, op. cit., p. 30.
11• I. MuRARU, E.S . TANAsEsc u , op. cit., vol. I, 2008, p. 73 .
Ill. Controlul deconstitu\ionalitate 55
- - - - - - - -
Modelul arnerican are ca trasaturi principale:
- caracterul difuz sau descentralizat, in sensul ca dreptul dea
sanctiona neconstitutionalitatea este recunoscut tuturor judecatorilor;
- judecatorul este chernat sa se pronunte asupra tuturor aspectelor
unui litigiu;
- decizia instan1ei judecatore 9ti asupraincidentului de
neconstitu ionalitate are efecte relative.
1
In favoarea sa au fost aduse urmatoarelor argurnente principalel11:
- dat fiind faptul ca misiunea judecatorilor consta in interpretarea
9i aplicarea legilor, aplicand sanctiuni corespunzatoare pentru
incalcarea
acestora, unasemenea rol se poate extinde 9i asupra cazurilor
deincalcare a Constitutiei, chiar 9i atunci cand faptul se produce printr-o
lege;
- puterea judecatoreasca este una dintre garantiile principiului
separatiei puterilor in stat, principiu care nu presupune o izolare
totala
a celor' trei puteri, ci 9i o rela1ie de interdependenta. In virtutea acestui
rationarnent, puterii judecatore ti i se recunoa9te dreptul de a controla
puterea legiuitoare 9i puterea executiva, dupa cum 9i puterea executiva
are dreptul sa controleze celelalte puteri;
- judecatorul, date fiind statutul sau de impartialitate, precum 9i
beneficiul pregatirii sale juridice, ar putea sa se pronunte asupra
faptului
daca legiuitorul a aq ionat in limitele stabilite de Constitutie.
Au fost identificate 9i dezavantaje ale acestui sistem, printre carer21:
- conf lictu l dintre Constitutie 9i lege nu este un simplu diferend
juridic, ci un litigi u constitutional care trebuie solutionat doar de
judecatorul constitutional;
- efectele inter partes (in cadrul controlului difuz, realizat de
instantele de toate gradele) sunt de natura sa afecteze stabilitatea
legislativa 9i
increderea in lege, pe cand efectele erga omnes nu sunt compatibile cu
principiul separatiei puterilor in stat;
- existenta riscului de folosire a controlului de constitutionalitate ca
o arrna i'n eventualele conflicte intre puterile statului;
- judecatorul devine inevitabil legiuitor.
§3. Modelul european
Modelul european de jurisdictie constitutionala se refera la

crearea unui organ unic, special !}i specializat in exercitarea
controlului
l1l Idem, p. 75.

fii ;;i procedu ri constitufionale , op. cit., p. 235.
2
1 1 I. D El EANU, lnstitu
constitutionalitatii legilor. Acest model s-a afirmat incepand cu

secolul al XX-lea.
Tn opinia lui Hans Kelsen, retinut ca teoretician principal care a
fundamentatmodelul european de control de constitutionalitate, unul
dintre avantajele sale ii constituie evitarea
interpretarilorconstitutionaledivergente care puteau aparea in practica
instantelor: ,,Absen,ta unei decizii uniforme asupra problemei
constitufionalita,tii unei legi, adica. asupra problemei de a $fi daca a fast
inca.lcata Constitufia, reprezinta un mare pericol pentru
Constitu,tia isn a$i'111. Acest sistem a devenit forma predominanta de control
al constitut ionalitatii legilor, dupa eel de-al Doilea Razboi Mondial,atat in
Europa, cat i in Africa :;ii in A si a.
Tr a s aturil e p rincipaleal e modelului european sunt:
- consacra un controlconcentrat saucentralizat de
constitutionalitate, printr-un organ care are monopolul acestui
control;
- obliga instan\ele judecatore ti sa deta eze dintre incidentele litigiului
chestiune a prejudiciala a neconstitutionalitati i i sa o transmita spre
competenta :;;i exclusiva rezolvare instantei de jurisdictie constitu\ionala;
- unicitatea acestei instante (Tribunal sau Curte Constitu\ionala),
situat in afara aparatului jurisdictional obii'nuit i a celor trei puteri in
stat;
- modalitatile specifice de sesizare a instantei de jurisdictie
constitu tionala;
'- ef e c tele erga omnes ale deciziilor pronuntate in cadrul controlului de
constitutionalitate.
Avantajele modelului european de control de constitutionalitate sunt,
in esenta, urmatoarele:
- efectele erga omnes ale deciziilor pe care instanta de jurisdiq
ie constitutionala le pronunta;
- cadrul strict in care se realizeaza verificarea constitutionalitatii legii
reduce considerabil insecuritatea juridica;
- respectarea principiului separatiei puterilorin stat. Orice
interpretare a legilor de catre judecatori !;,i declararea nevalabila a unei
legi ar putea fi considerate acte de natura politica !;,i, in consecinta , o in
truziune in puterea exclusiv a a legislativului de a crea dreptul.
lnstitutionalizarea Curtilor sau a Tribunalelor Constitutionale
marginalizeaza o astfel de problema, intrucat aceste instante de
jurisdictie constitutionala sunt i organisme cu
111 N. 2A NO N , La p ol e mique entre Hans Ke/sen et Carl Schmitt sur la justice

constitutionne/le, vol. V, 1989, p. 182.
- - - - -- - 57
I ll. Controlul deconstitu\iona
- - - - -- - - -
l itat e
- -
caracter politic, eel putin prin modul de desemnare a membrilor

acestora 9i prin natura unora dintre atributiile pe care le exercita_.Pl
Cat prive9tedezavantajele, C,urtileConstitutionale apaf1inand acestui
sistem au fost considerate mai vulnerabile la influentele politice, 1n
considerarea, 1n principal, a modului 1n care sunt alcatuite, respectiv a
procedurii de numire a judecatorilor.
§4. Evolutii ale controlului de constitutionalitate
Subaspectul acestor evolutii, se impune, mai 1ntai, precizarea ca,

chiar dacadin exarninarea dispozitiilor constitutionalede referinta se pot
identifica trasaturile de baza alecelor doua sisteme care permit o
clasificare a statelor
din acest punct de vedere, Constitutiile 9i legislatia infraconstitutionala
stabilesc numeroase particularita1i care diferentiaza uneori substantial
modalitatile de exercitare a controlului de constitutionalitate.
Ca tendinta sub aspectul optiunii pentru unul sau altul dintre aceste
modele (avem1n vedere trasaturile de baza), s-a observat121 ca 1ntre
cele doua Razboaie Mondiale, cu precadere dupa eel de-al Doilea
Razboi Mondial, tot mai multe state s-au orientat catre modelul
european de control de constitutionalitate. De exemplu, dupa 1990,
ta.rile din Europa Centrala 9i de Est- cu exceptia Estoniei - au optat
pentru acest model.0
parte a jurisprudentei 9i mai ales a doctrinei a criticat modelul american,
aratandu-se ca dezvoltarea, 1ncepand cu 1919 in Cehoslovacia 9i
1920 1n Austria, a modelului european de justitie constitutionalaa fost
tocmai o
reaqie la neajunsurile pe care le prezinta controlul de constitutionalitate
exercitat de instantele judecatore9t_il3J
4
Un studiu lJsistematic real izat deComisia de la Venetia pe aceasta tema
recomanda ca examenul de constitutionalitate sa se realizeze printr-un
organ special 9i specializat, cu activitate permanenta - adica de catre o
Curte Constitutionala. Se mai arata ca, in special1n state care urmeaza
sa introduca pentru prima data jurisdictia constitutionala1n sistemul lor
legal,
'' ' M. C APPELLETTI, Le pouvoir des juges, 1n Revue internationale de droit

compare nr. 1, vol. 45, 1993, pp. 200 i urm.
121
S. DORR, Comparative Overview of European Systems of Constitutional
Justice, in Vienna Journa l on Interna tional Constitutional Law, vol. 5, nr. 2/2011, p.
159, www. icl-journal.com.
1 1
" L. FAVOREU, P. GAiA, R. G HEVONTIAN, J.L. MESTRE, 0. P FERSMANN, A. Roux,G. ScoFFONI ,
Droit11
constitutionnel, Dallo z, Paris, 2003, p. 211.
• H. STEINBERGER, Models of ConstitutionalJurisdiction, in Science and Technique
of Democracy nr. 2/1993, www.venice.coe.int, CDL-STD (1993)002.
58 Cu rs de contencios constitu\ional
------
posibil ,n legatura cu o noua Constitutie, este preferabila
,ncredintarea acestei competente unei institutii speciale 9i
specializate.
Tn ceeace prive9te situa1iile specifice la care am fa.cut referire ,
respectiv a9a-numitul ,,noul model commonwealth de
constitutionalisml"1l (existent
,n Marea Britanie 9i Tn Noua Zeelanda), acesta este caracterizat prin
Tncredin\area ,,controluluide constitui\onalitate"instantelor judecatore9ti,cu
lasarea ,,ultimului cuvant" legiuitorului 9i, prin aceasta,
electoratului.Astfel, adoptarea Tn Marea Britanie Tn anul 1998 a
reglementarii intitulate Human
Rights Act (Lege cu privire la drepturile omului) 9i Tncorporarea pe aceasta
cale a Convent i ei pent r u apararea drepturilor omului 9i a
libertatilor fundamentale (,,o lege creata pentru ca drepturile 9i liberta1ile
garantate de Conventia europeana a drepturilor omului sa dobandeasca un
nou efect") au
determinat modernizarea sistemului de,,control deconstitutionalitate"-
fara o Tndepartare de esenta fata de forma clasica a acestuia, care
conserva supremat ia dec i ziei Parlamentului. Astfel, potrivit art. 2.1 din
lege, o curte sau tribunal, cand hotara9te asupra unei chestiuni ridicate Tn
le gatura cu
un drept statuat de Conventie, trebuie sa \ina seama de jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, potrivit art. 3.1 din lege,
interpretarea legislatiei primare 9i a celei subordonate trebuie realizata
Tntr - o maniera compatibila cu drepturile statuate Tn Conven\ i e 9 i trebu
ie
sa fie conferite efecte juridice Tn acest sens. Tn situatia Tn care
instanta este convinsa ca prevederea este incompatibilacu unul dintre
drepturile statuate de Conventie, poate face o declaratie referitoare la
respectiva incompatibilitate, informand Parlamentul 9i Guvernul asupra
respectivei
probleme. Aceasta declaratie nu intluenteaza Tnsa validitatea, actiunea
Tn timp ori executarea dispozitiei Tn legatura cu care a fost facuta 9i nici
nu obliga par-tile ,n cauza ,n care a fost facuta. Parlamentul decide daca
modifica, abroga sau nu prevederea contestata.
In Israel, unde am aratat ca nu exista o Constitu\ie Tn sensul clasic al
termenului, ci mai multe legi ,,de baza/fundamen tale", Curtea
Suprema le-a interpretat ca atare, invalidand reglementari contrare
lor. Mai mult, Curtea Suprema a interpretat sfera de aplicare a Legii
fundamentale
privind demnitatea umana 9i libertatea Tn sensul ca protejeaza 9i drepturi
ale omului care nu sunt mentionate Tn mod expres, printre care libertatea
de exprimare9i egalitatea. Astfel, de exemplu, Curtea Suprema din Israel
a abrogat legi precum cea care permitea Tnf i intarea Tnc h isor ii private r 21,
1 1 1 S. S oRAJBEE, op . cit., p. 190.

12I CA 6821/93 Bank Hamizrahi v. Migdal (1995), HCJ 6427/02 Mi carea
pentru Guvernul de calitate in Israel v. Knesset (2006), HCJ 2605/05 Centrul
Academic de Drept §i Afaceri v. Ministerul de Finanfe (2009).
_ ___ _ __ Ill. Controllude constitutionalila_te _ _ ________5
cea care permitea o detentie de lunga durata pentru infiltra\iPI sau cea
care permitea impunerea de daune punitive unor persoane care au
cerut boicotarea statului. Cu toate acestea, controlul de constitu\
ionalitate este unul restrans, din necesitatea de a lasa legiuitorului (care
reprezinta vointa poporului) o marja de apreciere larga. Un alt aspect
particular al controlului exercitat de Curtea Suprema din Israel11
constrtuie acordarea de calitate procesuala, in cauzele relevante, unor
organizatii care apara cauze publice (,,petitionari publici")i2i .
Subzista in continuare controlul de constitutionalitate exercitat
prin autoritati fara caracter jurisdiqional. De exemplu, in China,
principalele organe care efectueaza controlul de constitufionalitate
sunt Congresul Popular National (CPN) i Comitetul sau permanent.
CPN, Tn calitate de organ supremal statului, exercita atributii de
revizuire a Constitutiei, de monitorizare a aplicarii acesteia §i de
modificare sau anulare a deci ziilor necorespunzatoare adoptate de
Comitetul permanent, acesta din urma avand atribu\ia de
interpretare a Constitutiei §i de monitorizare a aplicarii dispozitiilor
sale. Curtea Suprema chineza nu este responsabila
cu interpretarea Constitutiei §i nici cu efectuarea controlului de constitu
0
tionalitate; ea nu poate anula sau modifica legile. in masura Tn care, Tn

cursul judecatii, Curtea identifica o legecu privire la a carei conformitate
cu Constitutia are dubii, solicita Comitetului permanent al CPN un
control de constitutionalitatel31.
Sectiuneaa 5-a. Fu nctiile controlului

de constitutionalitate
Pornind de la definitia justitiei constitutionale,ca ansamblu de tehnici

prin care se asigura fara restrictii suprematia Constitutiei, precum §i de
la
natura actelor supuse controlului de constitu1ionalitate, se pot identifica
'unctiile acestui control:
- garantarea respectarii Constitutiei, .sanctiunea suprematiei";
- imprimarea unei interpretari unitare a Constitu ei in ramurile
dreptului, dar i, reciproc, adaptarea Constitu1iei 9i stimularea evolutiei
acesteia, corespunzator schimbarilor social-politice, fapt ce se
dovede9te util mai
;·:HCJ 7146/12 Adam v. Knesset (2013) .

2
:. N. Z AK IN, A. G ROSSBER G ER, op. cit., p. BS.
• J. B1x1N, Tradifie $i opinii despre contro/ul de constitufionalifate fn China,
3
:
in Curtea Constitufionala a Romaniei - 20 de ani de existenfa $i 100 de ani de
control de constitufionalifate, op. cit., p. 79.
ales in cazul Constitu1iilor rigide, pentru a preveni o modificare prea

brutala a acestora; astfel cums-a r';'levat ,n legatura 9i cu experienta
altor Curti Constitu1ionale, emergen ta controlulu i de constitutionalitate i
dezvoltarea sa determina , totodata, i degajarea acestei concep1ii pr
ivitoare la legile fundamentale, vazute ca ,,living /a ws"f11. Sensul
acestor concepte sau
principii, stabilit de Curtea Constitutionala, ,,este receptat pe plan social
9i determina starea de constitutionalitate a societatii", precum 9i
eliminarea posibilelor divergente de interpretareintre ceilalti destinatari
ai normelor constitutionale, realizand in acest mod 9i fundamentarea
constitutionala
a activitatii de legiferare, respectiv de aplicare a legii, ghidand evolutia
i ntregului sistem legalf21;
- garantarea separatiei/echilibrului puterilor in stat, precum i
protec1ia drepturilor omului;
- exercitarea controlului asupra corpului legislativ, pentru a face sa
prevaleze Constitutia asupra legilor infraconstitutionale;
- pacificarea vietii politice i autentificarea schimbarilor i alternan1elor
politice;
- exprimarea eficienta a opozi1iei;
- constitutionalizarea dreptului, tema ce urmeaza a fi abordata distinct;
- ,,largirea" sferei dreptului constitutional. S-a remarcat in acest
sens faptul ca in prezent este dificil de raspuns la intrebarea ,,ce
raporturi
juridice/rela1ii nu sunt acoperite de dreptul constitutional", intrucat in
orice moment o chestiune ce prive9te legea ordinara poate deveni o
problema de constitutionalitatef3 1.
Controlu' l de constitu1ionalitate are 9i o dimensiune internationala,
expresie a aceleia9i dimensiuni inerente constitutiilor nationale, care contin
dispozitii menite sa concilieze ordinea nationala cu cea internationala
9i suprana1ionala . Daca dimensiunea interna a controlului
deconstituitonalitate i nseamna respectarea Constitutiei in interiorul
statului, in plan extern,
efectul acestuia este de asigurare a respectarii normelor
internationale 9i supranationale.
cit., p. 163.
1 1I T . B I RMO N T I E NE , op.
121
Al XIV-lea Congres al Conferintei Cur\ilor Constitu\ionale Europene -
Problems of Legislative Omission in Constitutional Jurisdiction, Vilnius, 2009,
Raport general publicat de Curtea Conslitu\ionala a Republicii Lituania, p. 51.
1 31 T . B 1 RMO NT 1ENE, op. cit., p. 167.
Ill. Controlul de constitutionalitate 61
- - - - - - -- - - - - - - ---- -
Sectiunea a 6-a. Constitutionalizarea dreptului
Efectul fundamental al contr9lului de constitutionalitate este acela

de constitutionalizare a dreptului, adica de ,,eliminare a obstacolelor" in
calea recunoa9terii suprematiei Constitutieil11, in sensu l realizari i unei
conformitati cu aceasta a i ntregului sistem juridic.
Constitu1ionalizarea dreptului constituie un fenomen complex, ce
are drept consecinta realizarea unitatii dreptului i a ordinii juridice prin
interaqiuneacare se stabile9te1ntre normele Constitutiei 9i celelalte
norme juridice de rang inferior. Legiuitorul trebuie sa se supuna
Constitut iei
9i sa respecte principiul propo ionalitatii atunci cand 1nsa9i Constitu1ia
permite interventia 1n ceea ce prive9te drepturi 9i libertat i f undamentale
protejate la nivel constitutional. in acest mod, chiar deciziile politice sunt
supuse controlului constitutional. Tot astfel, puterea executiva 9i cea
judecatoreascatrebuie sa se supuna i sa respecte dispozitiile Constitutiei.
Controlul de constitutionalitate este un factor fundamental 1n
procesu l deconstitutionalizarea dreptului.Tendintele relevate sub
aspectul integrarii jurisprudentei instantei de jurisdiq ie constitutionala 1n
cadrul izvoarelor dreptului reflecta ceea ce a fost numita tranzitia
catre juristocra! iel 2
l,
i nte l easa ca un transfer de putere de la autoritatile reprezentative la
cele judiciare. lnstantele constitutionale nationale, dar i'i instantele
supranationale au devenit, cu precadere in ceea ce prive9te drepturile
omului, corpuri de decizie cu o importanta din ce 1n ce mai mare,
aproape cruciala.in cadrul acestei tendinte, care re ca efect
constitutionalizarea
' '
dreptulu i de proportii globa le, nu este de neglijat fen omenul de
fertilizareincruci atar3 1, adica de asimilare a experientelor i'i judecat i lor
i n s t ante l or d in alte state, precum 9i a celor internationale, cu un rol de
extindere a procesului de constitutionalizarela nivel global. Acest fenomen
este consecinta dialogului intre Curtile Constitutionale, tema care va fi
abordata distinct.
1
1 1 R.A RNOLD, Constitutional Justice as a Pillar of Rule of Law in European Consti
tutionalism, Tn Classical and Modern Trends in Constitutional Review, op. cit., p. 184.
2 1 Form ul a ut ili zata de R. HIRSCHL, op. cit., 2007.
! 31
1 C.S AUNDERS, Judicial Engagement withComparative Law,i n T. G INSBURG, R. D1 xo N
(Ens.), Comparative Constitutional Law, Edward Elgar Publishing, Cheltenham, 2011,
p. 589.
Capitolul ijl II-lea . Controlul
constituti onalitatii legilor in Romania
Sectiunea 1. Repere de ordin istoric
Unii autori romani de drept constitu1ionalprezinta originile controlului

de constitutionatliateTn RegulamenteleOrganice - eel din Muntenai
din 1831 i eel din Moldova din 1832 -, considerate Legi fundamentale
cu caracter constitutional. Altii plaseaza instituirea unui control de
constitutionalitate Tncepand de la 1858, cand, dupa Tratatul de pace
Tncheiat la Paris la 30 martie 1856, a fost elaborata Conventiunea
pentru reorganizarea definitiva a Principatelor Dunarene Moldova
i Valahia, care, pe langa
alte prevederi, con1in e reglem enta ri pri vind or gani zarea puterilor ,n
stat i asigurarea drepturilor cetatenilor. fntre altele, Conventia
prevedea, la
art.32, constituirea Comisiei Centrale, legile prezentand un interes
special i trebuind comunicate acestei comisii, care decidea daca
erau sau nu
conforme cu dispoz1iiile constitutive (art. 32 §i art. 37 din Conven1ie)
P1. Conventia de la Paris a fost modificata in anul 1864, prin
Statutul
Dezvoltator dat de domnitorul Alexandru loan Cuza, ca act adi\ional al
Conven1iei, ce se constituia, prin aceasta, ca prima Constitu\ie data de
o autoritate na\ionala. Printre cele mai importante modificari aduse de
Statut era introducerea sistemului bicameral, prin constituirea Senatului,
denumit
..Corpul Ponderatoriu", format din membri de drept 9i membri numi\i
de domn.Conform art. XIII din Statut, oriceproiect votat de
AdunareaElectiva, in afara de bugetul veniturilor 9i cheltuielilor,
trebuia sa fie supus Corpului
Ponderator, care avea competen\a de a stabili daca este compatibil cu
dispozi\iile constitutive ale noii organizari. in scurta perioada Tn care a
func\ionat Corpul Ponderator (pana la 1866), nu s-a pus nicio problema
de neconstitutionalitate a vreunei legi.
In Constitufia din 1866 nu a fost reglementat controlul de constitu
tionalitate. De altfel, nici Constituita Belgiei din 1831, din care, 'in mare
masura, s-a inspirat Constitu\ia Romaniei din 1866, nu prevedea o
astfel de forma de control. Este meritul in special al jurispruden\ei de a
ti recu noscut, sub regimul Constitutiei din 1866, dreptul puterii
judecatore§ti de a controlaconstitu\ionalitatealegilor. Astfel, anul 1912
este de referin\a in
111 M. C R IST E , Controlu l constitufionalita{ii legilor in Romania: aspecte istorice $ i

insti rufionale, Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 2002, p. 68.
Ill.Controlul de constitu\ionalitate 63
istoria controlului constitutionalitatii legilor 1n Romania, prin

pronuntarea Deciziei nr. 261 din 16 martie 1912 a Curtii de Casatie in
a9a-zisa ,,afa cere a tramvaielordin Bucure9ti"i1l, 7n care s -a statuat
cu privire la dreptul
instantelor judecatore9ti de a se pronun\a asupra constitutionalitatiilegilor.
Procesul SocietaJii de Tramvaie din Bucure ti

{1912)
In 1909, cand Bucure9tiul seaflaTn plina dezvoltare, mai multe

societa\i de tramvaie asigurau transporturile in comun, fara sa T9i
armonizeze re\elele. Guvernul format de deputatul liberal Ion
Bratianu, preocupat de aceasta situa\ie, a determinat, la 14 aprilie
1909, adoptarea unei legi speciale care permitea municipalita\ii din
Bucure9ti sa formeze o societate comunala, Societatea Tramvaielor
din Bucure9ti. Creata prin decizia unei autorita\i publice 9i facand apel
la capitaluri private, aceasta societate era dotata cu statute redactate
de municipalitate 9i aprobatede Consiliul de Mini9tri.In pofida nemul\
umirii vechilor companii concesionare, care se considerau lezate prin
aceasta reorganizare, lucrarile de infrastructuraau putut sa inceapa
fara intarziere. in 1912, 15 km de 9ine erau deja instalati 9i materialul
rulant era cumparat pentru Tn t re aga re\ea .
Ca urmare a schimbarii Guvernului 9i a majoritiWi 1n consiliului
municipal, noua municipalitaet a Bucure9tilor a declarat ca societatea
respectiva nu are existenta legala. Municipalitatea a cerut noului Guvern
format deconservatorul Petre Carp sa abroge legeacare autoriza crearea
societa \ii. Astfel, dupa anularea in Consiliul de Mini9tri a statutelor
societa\ii, Ministerul de lnterne a dispus oprirea lucrarilor.
Aceste masuri au fast contestate de ca.Ire Socie tatea de Tramvai e
din Bucure 9ti la Tr ibuna lul llfov (Bucure 9ti). in timp ce procesul era
pe rol, Guvernul a determinat votarea unei legi de circumstanta, la
18 decembrie 1911, prezentataca o prevedereinterpretativaa Legii
din 14 aprilie 1909, prin care Societatea Tramvaielor nu eradesfiin\
ata, insa avea un nou statut, redactat de legiuitor. Legeamaiprevedea
autorizarea municipalitatii sa rascumpere instala\iile 9i materialul
societa\ii la pre\ul de productie, daca aq ionarii nu vor accepta
condiJiile astfel impuse - acestora urmand a Ii se restitui I
valoarea
nominala a actiunilor cu o
·· G. C oNAC. O anterioritate romana.: controfu/ constitutionaliratii /eg ilor rnRomania

de la inceputulsecolu/ui XX pana rn 1938, 1n vol um ul A edifie Zile/or
Constitu{ionale VI-a
.9omano-Franceze, Bucure ti, 2000.
6_4_ _ _ Curs de contencios __ ____
constitu1ional
dobanda de 6%, ceeace echivala, in fapt, cu o expropriere. Legea

era fals. interpretativa". In realitate, continea prevederi noi, ceea
ce ridica problema interierentei' legiuitorului intr-o procedura
judecatoreasca in curs.
Societatea de Tramvaie din Bucure§ti a cerut Tribunalului llfov
sa constate ca noua lege era contrara Constitutiei, deoarece ea
incalca, pe de o parte, art. 36 din Constitutie, care dispunea ca
puterea judeca toreasca este exercitata de tribunale, pe de alta
parte, art. 14, care interzice sustragerea unui justitiabil impotriva
vointei sale de sub autoritatea judecatorului competent, precum §i
art. 19, conform caruia proprietatea, ,,de orice natura" ar fi ea,
este sacra §i inviolabila.
Tribunalul llfov avea a raspunde, practic, la doua probleme:
competenta sa in ceea ce prive§te controlul de constitutionalitate
a unei legi i refuzul de a o aplica; conformitatea Legii din 18
decembrie 1991 cu dispozitiile Constitutiei.
lnstanta s-aconsiderat competenta pornind de
laprincipiulseparatiei puterilor in stat. Astfef, fieca re dintre puteri
trebuie sa aqioneze in limitele competen\ei sale. Rolul instantelor
judecatore§ti este de a aplica legea, atat pe cea constitutionala, cat §i
pe cea ordinara, iar in caz de contrarietate intre ele, sa stabileasca
prioritatea. Cat prive te cea de-a doua problema, instanta a stabifit ca
legea criticata constituie o incalcare flagranta a art. 19 din Constitutie
privind exproprierea pentru cauza de utifitate pubfica, apreciind ca in
speta fegea aduce atingere i chiar suprima dreptul de proprietate
individuala al unei societati §i al actionarilor ei, ceea ce constituie o
adevarata expropriere.
Hotararea Tribunalului llfov a fost atacata la Curtea de Casatie,
care,prin decizia din 16 martie 1912, a reafirmat competenta
instantelor de judecata de a controla constitutionalitatea legilor.
Curtea a afirmat dreptul tribunalelor de a hotaricu privire la legea
aplicabila in cazul unui conflict de legi, mai ales cand una dintre
aceste legi este Constitutia. In prezenta unui asemenea conflict,
judecatorul nu se poate sustrage judecarii procesului, ci este dreptul i
datoria sa sa interpreteze fegil e §i sa decida care dintre cele doua
se aplica. Aceasta, intrucat Constitutia nu cuprinde doar percepte
vagi de drept public, care sa serveasca drept Tndrumar pentru
puterea legislativa, ci §i dispozitii care arfi putut figura in coduri, sunt
inscrise in Constitutie ca o suprema garantie a stabilitatii.
Dupa anul 1912, exercitarea controlului constitutionalitatii legilor

a fost destul de redusain practica. Legea din 1917, care suprima
libertatea preturilor chiriilor sau impunea prelungirea lor din oficiu,
apoi reforma
Ill.Controlul de constitut,io-nali-tate ---------------------65
agrara din iulie 1921 au fost cele care au contribuit la reactivarea

controluluijurisdictionalalconsttiutionalitaiiilegilor, prininvocareai
ncalcarii dreptului de proprietate de catre legiuitor. In mai multe
cauze, instanta a statuat ca interpretarea Constitutiei trebuia sa fie
mai stricta decat aceea a legilor comune. De exemplu, un tribunal nu
putea sa invoce din oficiu chestiunea neconstitutionalitatii, un
asemenea control nefiind oosibil decat daca pa ile puteau sa
dovedeasca faptul ca aplicarea legii contestatear provoca pentru ele
un prejudiciu direct. Curtea a considerat ca judecatorul trebuia sa i
ndeparteze examinarea constitutionalitatii daca
procesul putea sa gaseasca o solutie in afara acestei examinar_i11l S-a
instituit astfel principiul potrivit caruia instantele, indiferent de grad,
pot efectua controlul constitutionalitatii legilor, sistem care a durat
pana la adoptarea Constitutiei din 1923.
Prin Constitutia din1923 s-ainstituitun control
judecatorescconcentrat, realizat prin Curtea de Casatie in Sectii Unite,
abandonandu-se sistemul controlului difuz, Tnfaptuit de toat e instantel
e judec ator e§ti, pe care ii instituise jurisprudentasub regimul
Constitutiei anterioare. Astfel, potrivit art. 103, .,Numai Curtea de
Casafie fn sec,tiuni -un ite are dreptul de a judeca constitufionalitatea
legilor $i a declara inaplicabi/e pe ace/ea care sunt contrarii Constitufiei.
Judecarea asupra constitufionalitafii se margine$le numai la cazu/
judecaf ' , iar Constitufia din 1938 a pastrat un sistem identic [conform
art. 75 alin. (1)].
In regimul totalitar instaurat dupa al Doi/e a Razboi Mondial, in
Romania nu a mai existat un control al constitutionalitatii legilor, dei>i
unii autori vorbesc despre ,,forme denaturate de control" in anumite
faze ale regimului dictaturii comuniste. Constitulia din 13 aprilie 1948
nu contine nicio prevedere care sa indice existenta controlului de
constitutionalitate. Constitutia din 27 septembrie 1952, de§i consacra
obligativitatea respectarii legilor i>i a C on st itu ti e i, nu ins ti tui e form e
de control al constitutionalitatii legilor. Constitu\ia din 21 august 1965,
care a prevazut ca ,,Marea Adunar e Na fionala exercita controlu/ general
al aplicarii Constitufiei $inumai ea hotara$fe asupra constitufionatitafiilegilor'
, nu instituie totu§i un sistem de exercitare reala a unui asemeneacontrol.
Ulterior, prin Legea nr. 1/1969 , a fost completat art. 53 din Constitutie,
prevazandu-se ca Marea Adunare Nationala alege pe durata legislaturii
o Comisie constitu\ionala §i juridica ce ii prezinta rapoarte sau avize cu
orivire la constitutionalitatea legilor, avand, in acelal?i timp, competenta sa
i11G . Co NAC, membru de onoare al Academiei Romane, Profesor emerit at

Universitatii o,n Paris 1 Pantheon-Sorbonne,
http:l/193.226.121.81/events/2000/ro/Conac.pdf. '
66 Curs de contencios constitu,ional
examineze constitutionalitat ea decretelor cuprinzand norme cu putere

de lege i a hotararilor Consiliului de Mini tri. Aceste prevederi au ramas
fara niciun rezultat reali ntr-un stat in care partidul unic era in varful
piramidei Tntregului s istem al organelor statului i vointa sa se afla la
baza tuturor legilor i a deciziilor guvernamentale.
Sectiun ea a 2-a. Controlu/ de constitutionalitate

in preze nt
Constitutia din 1991 a reglementatin Romania modelul european

de control de co stitutionalitate, incredintand Curtii Constitutionale,
autoritate distincta i independenta de celelalte autoritati ale statului,
rolul de garant al suprema\iei Constitutiei.
Optiunea majoritara a membrilor Comisiei de redactare a
Constitutiei pentru un control printr-un organ unic, special i
specializatt11s-a sprijinit ,
in principal, pe urmatoarele argumente expuse cu prilejul lucrarilor in
Adunarea Constituanta:
- prin deposedarea jurisdictiilor de drept comun de competenta
de a verifica, in litigiile dintre particulari, constitutionalitatea legilor se
asigura omogenitatea jurisprudentei;
- efectele contirmarii conformita\ii legii cu Constitu\ia sau,
dimpotriva, al infirmarii acesteia, producandu-se pentru toti i fata de toti,
constituie neindoielnic un rezultat mai satisfacator decat autoritatea de
lucru judecat a unei decizii judiciare;
- cadrul strict in care se realizeaza verificarea constitutionalita\ii
legilor reduce considerabil insecuritatea juridica; prin modul de
desemnare a membrilor Curtii, se asigura nu numai profesionalismul
acestui organ, dar i neutralitatea lui;
- nefiind un organ esentiahnente i exclusiv jurisdictional i aflandu-se
situat i ntre puteri, el poate exercita i alte prerogative.
Valorificand experien\ele, comentariile doctrinare, criticile
prezentate, Legea de revizuire a Constitutiei din anul 2003 a adus o
consolidare considerabila a Cu'1ii Constitutionale, fie i daca am vorbi
numai despre eliminarea celor doua vulnerabilitatifundamentale care
priveau, in esenta, raportul dintre Curtea Constitutionala i Parlament,
respectiv efectele deciziilor Cuf1ii Constitutionale. Modificarile aduse au
fost insa mult mai
1,1 St enog rama $8din\ei din zlua de 14 mai 1991 (Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea a II-a,nr. 18 din 16 mai 1991), in Geneza Constitufiei Romaniei
1991: /ucra.rile Adunarii Constituante, Ed. R.A. Monitorul Oficial, Bucure$1i,1998,
pp. 854 $i urm.
Ill. Contrlul deconstitu\ionalita-te - - --- - - !._
amp l e , astfel cum se evidentiaza 7ntr-un stud i u p u b li ca,t n rev ista aceste i
Cu r1i, la scurta vreme dupa revizuire_lll Studiul evidentia faptul ca .
Legea de revizuire a Constitutiei, receptand tot ceea ce practica celor
aproape 12 ani de aplicare a Legii fundamentale a demonstrat, criticite
formulate7n doc trin a, precum i evolutiile ,n plan european in ceeace
prive te justitia constitutionala, a adus modificari i completari de
substanta celor ase articolecuprinse 7n Titlul V al Constitutiei care
reglementeaza controlul exercitat de Curtea Constitutionala", precum i
faptul ca ,,deciziile Cuftii Constitutionale au anticipat chiar unele dintre
modificarile i completarile aduse Constitutiei prinLegea de revizuire".
Concluzionandcuprivire la noile atributii, acela i autor exprirna opinia ca,
.prin modificarile i completarile substantiale aduse textelor Constitutiei,
controlul de constitutionalitate,
parte inseparabila a statului de drept, va fi consolidat, afirmandu-se in
mai mare masura ca principiu de baza al democratiei constitutionale.
in acest context, Curtea Constitutionala va intra1ntr-o nouafaza a
existentei
sale, caracterizata printr-un plus de sarcini, dar i prin responsabilit ti
deosebite ce revin membrilor sai".
Se remarca, a adar,1nsa i transformarea viziuniicu privire la
rolulCu'1ii Constitutionale, care nu mai este doar deschizator de drumuri
i pazitor al democratiei constitutionale. Controlul de constitutionafitate
dezvoltat si consolidatT peste 10 ni de existenta a Curtii Constitutionale
a Romani i a intrat, odata cu revizuirea Constitutiei, intr-o noua etapa,
ca principal mecanisrn al transformarilor/adaptarilor constitutionale i.
prin aceasta, al i ntregului sistem de drept, in acord cu ,,transformarile
petrecute pe plan social", national i international. Noile atributii ale Cuftii
Constitutionale, instituite cu prilejul revizuirii i. ulterior, prin legea
organica, reprezinta una dintre garantiile realizarii acestui rol.
Recenta aniversare a 25 de ani de existenta a Cur1ii
Constitutionale a Rornaniei a constituit i un bun moment de evaluare,
cu sublinierea etapelor pe careCurteale-aparcurs, precum i a faptului
ca aceasta are i irebuie sa aiba1n vedere , dincolo de examenul strict
de constitutionalitate, efectele i efectivitatea controlului pe care ii
realizeaza, modul Tn care deciziile sale, in unitateadata de
considerente i dispozitiv, vor fi receptate, "intel ese , apli cate de orice
subiect de drept.
··C. Dc _:iuR, Controlul de constituf ionalitate . . . , op . cit., pp. 11-14.

constitutionalita tii legilor: Ci::-:c-
ori ce alt o rgan de jur isd icµe ,
ci.a::- u n e i pe rsoane, as t fel cum
es te ca: cu privire la legitimitatea
consd au fost iden tificate u
rmatoarele tup.onal e:
a) Curtca Constitutionala est
tionala, care, in exercitarea uno
4.2. Curtea Constitutionala a Romaniei politic;
b) Curtea Constih1tionala nu
189. Dupa o perioad a de umbra, in tim pul regimului to talitar, cand autoritate publica independent
controlul de constituponalitate a dcvenit o formalitate politica, 'i'n d eph ni c) Curtea Consti.tution ala este
ta de o comisie a ,,parlamentului" cpocii - Marea Adunarc Nationala -, p.onala d in Romani a 1n privin ta
asistam la revirimcntul ideii de justitie cons titu1iona.la in Romania, odata d) Curtea Constitutionala ar,e
m atiei Constitutiei, conform art
cu crearea Curpi Constitu po nale, prin Constitutia din 1991 9i Lege a org a.
nica nr. 47/1992 privind organizarea. 9i functi ona rea Curtii. Constitu tio
' .
e) Curtea Const.itu tion ala
spri
na le, lege modificata de mai multe ori 9i republica ta m 2010. Daca 1n cad rul raport ur.ilor lor constit
i.ns tau rarea co n trolul ui co ns tituµonali tatii legilor in Romania a fost puterilor;
tribu tara, prin modul de aparifie, dar i prin functiona re, a modelului ame f) Curtea Constitup.onala est
rican, noul sistem este 1n mod cert de .ins pi rati e e u rop ea n a, de £apt o
recepta re a modelului kelsenian al curµlor 9i al tribunalelor consti
. .
turilors i liberta tilor fun dam
en
h 1tional e.
4.2.2. Organizarea Curtii C
4.2.1. Natura juridica ?i funcµile Curtii Constitutionale
191. Curtea
Constitutionalae
un mandat de q ani, fa ra po sibi
190. Controlul constitutionalitatii legilor este reglementat de Titlul V mand a tu lui. T rei judecatori
(art. 142-147) din Constitutia Romaniei, precurn 9i de Legea nr. sun de catre Senat si trei de
47/1992 p r:ivind organizarea 9i functionarea Curt.ii Constitutionale, cu catre P Constituµonale este ales
modi fi carile din anii 1997, 2004 i 2010 . Curtea Constitu ponala 9i-a ad dintre tr ei an.i, ce poate fi
opt at i Regula mentul de organiza re 9i functionare. reinnoit. fiecare tr ei ani cu cate
In doctrina au avut loc discutii cu privire la natura juridica a Cu.rtii o treim e.
Constitu tionale as tfcl reglementat c. Ea a fost caracterizata ca fiind o Consti.tutia Romanici prevc
autoritate public.a p o li.tico- juris d ic tfon ala . Com pone n ta politica trebuie 'i'n d ep linite pentru a c
este data de exercitarea controlului prealabil al consti tutionali tapi, Co nstitution ale:
control prin esenta sa politic, iar caracterul jurisdictional rezulta din - prega tire juridica su perioa
trasaturile activita tii pe care o desfa oara in cadrul procesului de control - malta competenta profe si o
al
4. JU ST IT IA C O N ST I TU TI O N A LA 137
con sti tu tion alita ti i legilor: Cur tea Consti tu ti onala ,,sp une dreptul" , ca
orice alt organ de jurisdictie, dar nu cu referirc la dreptu rile i in teresele
unei persoane, as tfel cu m este caracterjstic unci instante juded itorc9ti, ci
cu privire la legitimitatea constitu tionala. a le gi i. Inaceast a ordine de idei,
au fast identificate u rm iitoar ele tras iituri i fu nctii ale Curtii Consti
tutionale:
a) Cu rtea Con stitu tionala este o autoritate publica politico-jurisdic
tional ii, care, in exer citarea unora dintre atributiile sale, are 9i un rol
politic;
b) Curtea Constit ution al ii 11u face par te din pu terile sta tului, este o
autoritate publi cii in de pen den ta;
c) Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitu
fion ala d in Roma nia JD p r ivinta atribuµilor stabil ite d e Cons tit u tie;
d ) Curtea Constitu tionala are ca funcpe principala garan tarea supre
matiei Const itufiei, confo rm art.1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992;
e) Curtea Constitutionalasprijina buna funcµonare a puterilor clasice,
in cadrul raporturilor lor constjtuµon aJe bazate pe scparaµa 9i echilibruJ
pu teri lor ;
f) Curtea Constitup.ona la este definita ca unul dintre garantii drep
turilor i libertatilor fundamentale ale cetaten ilor.
4.2.2. Organi zarea Curpi Constitufionale
191. Curtca Constitutio nala este forma ta din 9 jud ecatori nu miti pe
nt rn un mandat de 9 ani, fara posibilitatea de prelungirc sau de remnoire
a mandatului. Trei jud eca tori sunt numiti de catre Camera OeputatHor,
trci de catre Senat i trei de catre Pre edintelc Ron1aniei. Pre edin tele
Curtii Constituµ.011ale este ales dintre jud eca torii Curtii, pentru un
mandat de trei ani, ce poate fi reinn oit. Cur tea Constit ution ala se reinn
oie$ te la fiecare trei ani cu cate o treirne.
Constituµa Romani ei pre vede, in art. 143, urmatoarele condifii care
trebuie 1ndeplinite pentru a candida la functia de judecator al Curµi
Cons titutionale:
- pregatire ju rid ica su pe rioa ra;
- inalta compctenta profcsionala;
138 DREPT CON STI TL "T I O N AL $1 I N ST IT UT I I POLITICE
- o vechime de eel putj.n 18 ani 'in a ctivitatea jurididi sau in 1nvata

m an tul juridic superior.
Jn ac tivitatca lor, judecatorii sunt independenµ $i inamovibili pe
durat a mandatului. Ei nu pot fi tra i la raspundcrepentruopiniile i votu
rile exprimate la adoptarea sol u µil or. De asem en ea, judecatorii
Curtu Con stitu tion ale nu pot fi trimi i 1n judecata pen ala sau
contravcntionaJa de cat cu aprobarea Biroului permanen t al Camerei
Deputat ilor, al Sen.a tului sau a Pre edinte lui Romanici, dupa caz, i
la cererea procurorului gener al.
4.2.3. Atribu.tiile Cur' tii Constitu,tionale a Romaniei
192. Atribupile Curµi Constitutionale nu privesc doar controlul

cons titutionalita tii legilor, ci i alte domenii, aflate in stransa legatu ra cu
aplicarea -?i respectarea Constitutiei.
a) Exercita un control al constitut ionalitatii legilor ant erior promu lgiirii
acestora, in teme iul art. 146 lit. a) din Constituµe. ControluJ a priori se
ex erc ita la ses iz area Pre edintelui Rorn.aniei, a 1.m uia din p re e din p i ce lo r
do ua C amere ale Parlamentului, a Guvernului, a Inalte i Cu r ti de C as atie
i Jus titie, a Avocatului Poporului sau a unui numar de eel putin 50 de d
ep uta p.sa u 25 de senatori. In c azu l in care, in exe rcit area acestei
atributii,
Curtea Cons titutionala pronunta o dccizie de neconstitutionalitate a lcgii
ata cate, potriv it noului text constitutional far t. 14 7 alin. (2)], Parlament ul
cste obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentm puncrealor de
acord cu decizia Curµi Con s tit uponale;
b) Se pronuntii din oficiu asupra inifiativelor de revizuire a Constitu fiei,

1n tem eiu l art. 146lit. a) din Constih1tie. Pronuntarea Curtii Con stit ution
ale 'in acest unic caz de sesizarc din oficiu trebu.ie sa aiba in v ed ere, pe de o
partc, con stih 1p onalit atea extrinsecii a iniµativei de reviz uire, iar, pe de
alta parte, cons titutionali tatea sa intrinsecii. In pri m ul caz, Curtea
Consti
tutionala verifica respectarea drep tului de initiativa a revizuirii Consti
tu tiei, preva zu t de art. 150din Constitutie.in al doilea caz, Curtea con tro
leaza respectarea limitelor revi:wirii, prevazu te de art. 152 din Cons ti
tu tie;
4. JUSTITIA CON ST ITUT I O N ALA 139
c) Curtea Constih ttionala se pronun ta i asu pra legilor de revizuire a

Constitufiei, dupa adoptarea acestora de catre Parlamen t i 1nain te de
su punerea spre ap roba re prin referend um . Ast fe l, in teme iul art. 23
alin. (1) din Legea de organiza rc .i functionare [prevedere introdusa in
2004, 'in conformitate cu art. 146 lit. 1) din Cons titu tie], m termen de 5 zile
de la adoptarea legii de revizuire a Constitutiei, Curtea Constituµonala se
pronunta, din oficiu, asupra acest eia. Dad \ prin decizia Cu rtii se consta
ta necons titu tionali tatea legii de revizuire, aceasta se trimi te Camerei
Deputatilor i Senatului, 1n vederea reexaminarii legii de reviz uire a
Constitu tiei, pentru puncrea ei de acord cu decizia Cur tii
ConstitutionaJe;
d) Exercitii controlul con.stitutionaliti'i fii tratatelor $i altar acorduri
interna tionale,1n teme iul art. 146 lit. b) din Consti tuµe, la se sizare a
unuia din tre pre1?e din tii celor doua Camcre, a unui numar de eel pupn
50de deputati sau de eelpuµn 25 de senatori. Potrivit art. 147 alin. (3) din
Constitu tic, 111 caz ul 1n car e constitut ionali tatea trat atu lui sau acord
u]ui in terna tion al a fost cons tatata potrivit art. 146 lit. b), acesta nu poate
face obiectul unei exceptii de neconstitu pona litat e. Trata tul sau acordul
in tern ational const ata t ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat.
Coreland acest text cu art.11 alin. (3) din Consti tu tia re vizui ta, rez ulta di
un tra tat sau acord in tern ational neconstit u{ion al va p u tea fi ratificatl n
acea forma. doa r dupa revizuirea Constituµei;
e) Exerciti'i controlul constitu fi onnliti'ipii regularnen.telor Parlamenlului,
ill temeiul art. 146 lit. c) din Cons titu tie. Acest control se exerc ita a
posteriori, deci dupa intrarea ill vigoare a rcgulamentelor parlamcntare, i
este tot un control la sesizare. Subiectele cu drep t de sesizare a Cu rtii
Constitu tionale1n acest caz sunt: unu] din pre edi.ntii celor doua Camere,
un gru p parlamentar sau un numar de eel pupn 50 de dep utati sau eel putin
25 de senato ri. Daca reg ula1n e n t ul estc declarat neconstitu tional, el este
trimis Camerci care 1-a ad opt a t, dar nu exista nicio cale procedurala prin
care aceasta ar putea inlatura critica de neconstitutionalitate. Ca atare,
decizia de neconsti tu pon alita te va fi obligatorie;
f) Controleaza constitutionalitatea legilor;,i ordonantelor posterior intrarii lor
'in vigoare,111 co nform itat e cu art.146lit. d) din Constitutie. Aceastaatribu tie
a Curtii Constituµona le are ca obiect legile sau ordonantele Guvernu lui.
Este un control exercitat la sesizare. Pa rticul ari tatca acestui con trol
140 D REPT CO :' ST I T U TI O N A L I I N ST JTUTI I l-'0 1.I T I C E
rezuJtii din faptu.l ca instan ta de contencios constitu tional este sesizata

cu o exceptie de neconstituponalita te ri d ica ta de una din parti, de
procuror sau de instanta din oficiu, 1n cursul unui proces desfii urat :in
fa.ta u nei instante judecatore ti. Neconstitutionalitatea este, 'in acest caz,
o chestiu ne incidentala in cadrul procesului principal. Curtea
Constitutionalii este sesizata de cah·e instanta in fata careia s-a ridicat
exccptia. lnvocarea exceptiei de neconstitutionalitate este posibila Ill
orice faza a procesului, iar pe perioada solutionar.ii ei judecata cauzei
principale se suspendii. Decizia Curtii Constitutionale111 solutionarea
exceptiei de neconstitutio nalitate nu este susceptibilii de nkio cale de
atac. Revizuirea Cons tih1tiei din 2003 a in trodus unele clcmente noi 'in
rnateria exceptiei de neconstit u tionalitate: posibilitatea ridiciirii e.i i 'in
fata instantelor de nrbitraj comercial; posibilitatea ridicarii ei i direct, de
catre Avocatul Poporului.
De asemenea, textul constitut iona l revizuit consolideaza efectele deci ziilor
Curtii Constitutionale 111 so lu tionarea unei exceptii de neconsti tutionalitate.
Potrivit art. 147 aJin . (1 ), dispozitiile din legile $i ordonantele in vigoare
constatate ca fiind neconstitutionale :i i inceteaza efectele juridicc la 45 de
zile de Ja publicarea deciziei dac5., in acest interval, Parla mentul sau Guvernul,
dupii caz, nu pun de acord prevederile neconsti hitionale cu dispozitiile
Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispo ziµile constatatc ca fii.nd
neconstitu tionale sunt suspendatc de drept;
g) Controleazii constitutionalitatca hotiirarilor Parlamentului . Potrivit
art. 27 alin . (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea
Constitution.ala se prommta i asupra hotararilor plenului Carnerei
Deputatilor, a hotii rarilor plenului Senatului i a hotiirarilor plenului
celor doua camere reunite ale Parlamentului, in acelea i conditii privind
sesizarea ca i in cazul regulamentelor. Aceasta atributie a fost introdusa
1n 2010, prin aplicarea art. 146 lit. I) din Constitutie. Prin Decizia nr.
53/2011, Curtea Constituµonala a adaugat la lege, statuand, fiirii sa
explice, faptul ca ,,pot fi supuse controlului de constitutional.itate numai
hotararile Parlamen tului, adoptate dupa confcrirea noii competente,
hotarari care afecteaza valori, rcguli i principii constitutionale sau, dupii
caz, organizarea $i functionarea autoritatilor i institutiilor de rang
constitu tional" . Ulterior, Curtea a revenit asupra propriei jurispmdente,
admitand sii controleze
4. J UST IT IA CO NSTl T UT IO NALA 14 1
constitutionalitatea tuturor tipurilo.r de hotarari, fara a mai face vreo

distinctie ,;;i intervenind, astfel, in activita.tea politica a Parlamentului;
h) Solupioneazii conflictele juridice de natura constitufionala dintre
auto ritiifile publice. Aceasta este o atributie introdusa prin revizuirea
constitu tionala din 20039i este prevazuta de art.146 lit. e) din Constitutie.
Curtea Constitup.onala exercita aceasta. atribu tie la sesizarea Pre9ed in
telui
Romaniei, a unuia din pre9edin tii celor doua Camere, a prim-rninistrului
sau a pre9edin telu i Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit jur is
prudentei Curtii, ,,un conflict juridic de natura constitup.onala presupune
acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe i9i aroga
puteri, atribute sau competente care, potrivit Constituµei, apartin altor
autoritati publice ori omisiunea unor autoritati publice, constand in
declinarea competentei sau refuzul de a 1ndep1ini anumite acte care intra
in atribntiile lor (...). Conflictele juridice de natura constituµonala nu se
limiteaza numai la conflictele de competenta, pozitive sau negative, care
ar putea crea blocaje institutionale, ci vizea.za orice situatii juridice
conflictuale a caror na9tere rezida in mod direct in textul Constitutiei"
(Decizia nr. 901/2009). Este de mentionat 9i faptul ca, in a.nul 2011, prin
Decizia nr. 799/2011 asupra. proiectului de lege privind revizuirca
Constitutiei, Curtea a propus ,,modificarea textului constitutional fa
sensul circumscrierii atributiei Curtii numai cu privire la solutionarea
conflictelor de autoritate, respectiv conflictele pozitive sau negative de
cornpetenta", insa aceasta propunere nu s-a concretizat.
A9ad ar, pentm a fi competenta a solutiona o astfel de cerere, situatia
cu care este sesizata Curtea Constitutionala trebuie sa fie ,,juridica", sa
rezulte ,,1n mod direct" din textul Constitutiei sau sa rezulte din '.incal
carea cornpetentelor unei autoritati de catre o alta, ambele competentc
fiind stabilite de catre Constitutie. De asemenea, tot pe cale jurispruden
tiala, Curtea a stabilit ca partidele politice i grupurile parlamentare sunt
entitatile care nu sunt susceptib ile a fi considerate ,,autoritati" in sensul
art. 146 lit. e) (Decizia m. 53/2005). Curtea a mai stahiat ca ,,atribupile
Curtii Constitutionale, stabilite de legea fundamentala, nu 1i permit
acesteia sa solu tioneze conflicte de natura politica" (Decizia nr.
98/2008);
Constata existenta fmprejuriirilor care justificii. interimatul in funcfia
i)
de Pre$edinte al Romfiniei ?i comunica cele constatate Parlamentului $i
Guvernului.
142 DRE PT CO !'/ ST ! TUT I O NA L I I N Sl l TU T I I PO I.ITI U
Aceasta at ribu p.e a Curp.i Consti tu tiona le se exerc.ita in fu nctie de cau zelc
ce determina interim atul in fu nct ia d e Pre ;;edin te al Romaniei. Pan a 111
pr ezen t, aceasta atributie a fost cxercitata de doua ori, in urma suspen darii
din fun c pe a Prc;;edintelui Romani ei, in 2007 i 2012;
j) Vegheazif la respectarcaprocedurii de organizare i desjif umre a
referendu m11lui i confirma rezultatele acestuia, a trib u tie ce se excrcita 111
tem e iul ar t. 146 lit. i) din Constitu p.e ;-;i al Le gii nr.
3/2000 privind organizarea i desfii-;,urarea refer end umu lui. In cadrul acestei
atributii, Curtea Constitu tionalii prime-;;te rezt1ltatcle referend um u lui cen
tra liza te la nivel nation al i, pe baza acestora, prezinta Parlamentului un raport
cu privire la respec tarea procedurii pentru organi;;,:a rea ;;i d es fa ;;ura
rea re fere nd u mu lui na tional i confirma rez ultatele acestuia. De asemen ea,
Cu rtea Constitu tio
nala publica rezu lta tul refere ndumului 1n Monitorul Oficial al Romani ei,
Partea l, i in presa;
k) Vegheaza la respectareaprocedurii privind alegerea Pre edintelui Romaniei
i confirma l'ezultatele sufragiului. Aceasta atrib u p.e p re sup un e :
- 1nr egis tr area ca te unui exemplar al pro pun eri lor de c an didatura;
- rezolvarea contestatiilor '.lm potri va solu tiilor date de catre birourile
electorale de circumscrip tie:in lega tura cu impied icarea unui partid sau a
unei formapuni politice sau a unui can.didat de a- i desfa;-;ura ca
rnpania electoral.a ;
- so lut io nare a con testatiilor impotriva cand id atu rilor ;
- pri rnirea proces elor -verbale privind rczultatele alegerilor preziden-
tiale .;,i documentatia aferenta;
- valida.rea sau an ularea aleg erilor prez id en r al.e;
- pu blic arca r ezulta telor a lege rilor prezid e n tiale in presa -7i in M oni -
torul Oficial;
- pr ezen tarea 1n fata Padamentului a unui exemplar din actul de
validare a alcgerii Pre-;;edinteluiin vederea dep unerii jur iunantului;
1) £mite avizul consultativ privind suspendarea din funcpie a Pre edintelui
Ronuzniei'.in cazul in care acesta savar.;,e.;,te fap te g rave prin care incalca
prcvederilc constitutionale;
m) Verificif fndepli nil'ea condi fii lor de exercitare a ini fi ativei
legisal tive cetii fene$tiprev iizu te de art. 74 din Constitu tie;
4. JUST!TIA CO:--!ST IT U'f l O N ALA 143
n) Hotiira te asu.pra contestatiilor ce n.u ca. obiect constitu/ionalitatea unui partid politic
sunt neconstitutionalepartidele s au organ izatiile care, prin scopul sau
prin activitatea lor, militeaza 1mpotriva plur alisrnul ui politic, a princi

piilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritaµi sau a indepen
dentei Romanici. Constatarea necons titutionalitapi unui partid pe aceste
considerente revine Curpi Constitutionale.
4.2.4. Procedura in fata Curp.i Con s ti tufio n a le
193. Exercitarea atributiilor Curtii Constitutionale are loc in cadruJ

unor proceduri stabilite de Legea de organizare $i fu nq iona re a Cur tii 9i
de talia te1n Regulam ent ul sa u de organ iza re 9i funq iona re. Potrivit
art.14 din Legea nr. 47/1992, republicata, procedura jurisdictionala se
comple
teaza cu regulile proced urii civile, in masura in care ele sunt compatibile
cu natura procedurii 1n fata Curtii Constitutionale. Compatibilitatea pro
cedurii se stabile9te exclusiv de catre Curte. Aceste reguli procedu rale
viz eaz a: se siza rea Cur tii Cons titutionale , proc ed u ra pre alabila 9ed in
telor, exa min area sesiza rii, deliberarea, comunicarea actclor Curµi,
publicarea acestor acte.
194. Din reglementa.rilc cons titu ponale 9i legale se desprind unele

reguli generale privind procedura 1n fata Curtii Constitutionale:
- controlul constitu tionalita.tii legilor cxercitat de Cur tea Constitu tio n
ala es te un con t rol la sesi z are 9i realizat in limitcle acest ei a;
- se sizarea Curtii Constit utionale trebuie facuta.111. sc ri s $i motivat;
- plenul Curtii Constitutionale estc legal constituit mnnai daca sunt
prezenti eel putin doua treimi din rmmarul jud eca tori lor;
- ac tele Cur tii Co ns titu tion ale se ad opta cu vot ul majoritatii jud
eca to rilor , cu exceptia deciziilor privind constitutionalitate a .initiativelor
de revizuire a Constituµei, care sc adopta cu o majoritatc de doua treimi;
- edintcle Curtii sunt publice, cu excep tia cazului in care, pentru
motive intemeiate, se hotara;;te $edinta secreta;
- partile au acces Ja l ucrar ile dosaru lu.i;
- a u toritatil e publi cc, institutiile, regiile alltonome, societa ple comer-
ciale $i orice alte organizatii au o bli g a ti a sa c o munice Cu rtii Constitupo-
144 D REPT CO N ST I TU T I O N A L $l I N ST I T UT I I PO LI T I CF
nale, la cererea acesteia, informatiile, documentele i datele pe care le

detin;
- cererile adresate Curtii Constitutionale sunt scutite de taxa de
tim bru.
A. Procedu ra in cazul controlului constitutionalitatii legilor

inainte de promulgare
195. Subiectele cu drept de sesizare a Cur tii Cons titu tionale sunt:
Pre edintele Rom aniei, pre edin tii ceJor doua Camere, Guvern ul, Inalta
Curte de Casatie i Justitie, un numar de eel putin 50 de deputati sau eel
putin 25 de senator i. Sesizarea trebuie sa fie scrisa i motivata, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, repu blicata. Pentru ca aceste
subiecte sa- i poata exercita d rep h1l de scsizare a Curtii
Constitutionale, legea organica a Curtii reglementeaza o procedura prin
care ele pot lua cuno tinta de continutul legii. Astfel, potrivit art.15 alin.
(2) i (3), cu 5 zile1nainte de a £i trimisa spre promulgare, legea se
comunica Guvern ului i lnaltei Curti de Casatie i Justitie, precurn i
Avocatului Poporu lui i se depune la secretarul general al Camerei
Deputatilor i al Senatului. In
cazu lmcare legea a fost adoptata cu procedura de urgenta, termenul este
de 2 zile. Data la care legea a fost depusa la secretarii generali ai
Camerelor se aduce la cuno tinta in plenul fiecarei Carnere in termen de
24 de ore de la depunere.
In cazul sesizarii Curtii Constitution ale de catre unul dinh·e pre
edintii celor doua Camere, de parlam.entari, de Gu vern, de Inalta Curte
de Casa tic i Justitie sau de Avocatul Poporn lui., aceasta va comunica
Pre edin telui Romaniei sesizarea primita, in ziua 1nregistrarii.
Daca sesizarea s-a fa.wt de catre Pre$edinteJe Romaniei, de pa
rlamen tari, de inalta Curte de Casatie i Justitie sau de Avocatul
Poporului, Curtea Constitutionala o va comunica, 1n termen de 24 de ore
de la
inregis t rare, pre 7cd in tilor celor doua Camere $i Guvernului, imp
reuna cu data la care vor avea toe dezbate rile, pentru ca ace tia sa poata
depune punctele de vedere ale acestor autoritati.
Toti n vederea depunerii punctelor de vedere, daca sesizarea s-a fa.cu
t de pre edintele uneia dintre Camerele Parlamentului, Curtea Constitu
tionala o va comunica pre edin telui celeilalte Camere, Guvern uJui,
4. I L.'5Tl TIA CON STI TUT I O N ALA 145
precum 9i Avocatului Poporului, iar daca sesizarea s-a fa.cut de Guvern,

Curtea o va comunica pre edintilor celor doua Camere, precum 9i
Avocatului Poporului.
Pana la data dezbaterilor, prqedintii celor doua Camere, Guvernul 9i
Avocatul Poporului pot depune, in scris, punctul lor de vedere asupra
sesizarii.
Solutionarea scsiziirii in cadrul controlului a priori are Joe in plenul
Curtii Constitutionale. Dezbaterea poarta asupra prevederilor menp.o
nate in sesizare, cat ,;;i asupra acelor dispozitii de care, in mod necesar
,;;i evident, acestea nu pot fi disociatc. Decizia Curtii se pronunta cu
votul majoritatii judecatorilor 9i se comw1ica Pre.;,edintelui Romaniei.
Dacii prin decizie se constatii neconstitution alitatea legii, aceasta se
comunicii 9i pre;-,edintilor celor doua Camere 9i prim-ministrului.
Decizia Curtii Con stitutionale se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea Lin cazurile de neconstitutionalitate constatate de
catre Curtea Constitutio nala, Parlamentul este obligat sa reexamineze
dispozipile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii
Constitutionale.
B. Procedura controlului constituµonalitaµi tratatelor sau a

altor acorduri intemap.onale
196. Potrivit art. I pct. 19 din Legea nr. 232/2004 privind modificarea
9i cornpletarea Legii nr. 47/1992, au fost introduse trei noi articole care
reglementeaza procedura controlului constitutionalitapi tratatelor sau a
altor acorduri internationale - art. 24, art. 25 $i art. 26 din legea repu
blicata.
Potrivit acestor tcxte, Curtea Constitutionala se pronunta asupra
constitutionalitatii tratatelor sau a altor acorduri interna ionale"inainte de
ratificarea acestora de catre Parlament, la sesizarea unuia
dintrepre-;;edin tii celor doua Camere, a unuinumar de eel pu tin 50 de
deputati sau de eel putin 25 de senatori.
Daca sesizarea s-a fa.cut de pre$edintele uneia dintre Camere, Curtea
Constitutionala o va comunica Pre edintelui Romaniei, p re,;ed intelu i
celeilalte Camere, precum $i Guvernului. Aceste autoritati pot prezenta,
pana la data dezbaterilor, punctele lor de vedere asupra sesizarii.
146 D REPT CO N ST IT UT I O N AL I I N ST IT U'J l l PO LI T I C!:
Dezbaterea asupra constitutionalitatii tratatelor sau acordurilor

internationale are loc in plenul Curtii Constih1µonale, pe baza sesizarii,
a documentelor 9i a pwxtelor de vedere primite, atat asupra
prevederilor
mentionate in sesizare, cat i asupra celor de care, in mod necesar 9i
evident, acestea nu pot fi disociate.
Decizia se pronunta cu votul majoritatii judecatorilor 9i se comunica
Pre9ed in telui Romaniei, pre edintilor celor doua Camere 9i Guvernului.
Un fratat sau acord constatat ca fiind constitutional '.in cadrul accstei
proceduri nu mai poate face obiectul unci exceptii de neconstitutionali
tate. Un tratat sau acord, constatat ca fiind neconstitutional de catre
Curtea Constitutionala, nu poate fi ratificat.
C. Procedura controlului posterior intrarii in vigoare a legii:

solutionarea exceptiilor de neconstitufionalitate
197. Exceptia de neconstitutionalitate reprezinta un rnijloc telmic

prin care se exercita controJul a posteriori al ccmstitutionalitatii legilor.
Contro lul pe cale de exceptie este un control concret, ce rezulta din
procesul de aplicare a legii, proces conditionat de efectele pe care aceasta
le produce la scara sociala - daca adoptarea legii este prin excelenta o
problerna a clasei politice, aplicarea ei este indeosebi o problema a
societatii civile, iar in acest sens primordiaJa este protectia drepturilor
fundamentale.
Din punct de vedere procedural, exceptia de neconstih1tionalitate este
un incident aparut in cadrul unui litigiu desfa urat in fata unei instante
judeca tore 9ti sau de arbitraj comercial, prin care se contesta
constih1tiona litatea unei legi sau ordonante sau a unor dispozitii ale
acestora. ExcepDe
siva a Curp.i Constitutionale. tiaasemenea, exceptia de neconstitutionalitate poate £i ridicata i direct, de catre Avocatu l Poporului.
de neconstitutionalitate
Importanta acesh1i poate
tip de control pe cale de fi ridicata
exceptie dede
exercitat una din par
Curtea i, de procuror
Constitutionala sauin faptul ca el asigura accesul indirect al
rczidii
de instanta, din oficiu. Solu tionarea exceptiei este de competenta exclu
-L ILSTI TIA CO NSTITUT IO NALA 14 7
fos t consid er ata in d octrina ,, un procedeu eficient de apararc a drepturilor

9i liber tatilor publice" .
198. Procedu ra de solu tionare a excepµei de neconstituµonalita te este
o procedur a ju risdictionala, subordona ta rcgulilor pro ced u rii civ ile,
pot rivit art.14 din Legea nr. 47/1992, rcp ublicata, dar cu trasaturi spe cifice
contenciosulu.i co n st itu tiona l. Regu lile de pro cedu ra a solu tionarii e
xccpµei de neconstitu ponal itate sunt cuprinse in art. 29-33 din Legea nr.
47/1992, rep ublicata.
Procedura de solutionarc a exceptiei de neconstitutionalitatecomporta
doua faze: cea prealabilar desfa u.rat a 1n fata instantei jud ecat ore 9ti sau. d e
arbitra j comercial, :;;i cea a contenciosului constitutional propriu-zis,
desfa9ur ata in fata Cu rtii Cons titu.ti o n ale.
199. Faza judecatoreasca de soluµonare a excep tiei de neconstitu tio

nalitate in cepe odata cu invocarea exceptiei in fata instan tei jud eca to
re;;ti sau de a rbitra j comercia l 9i se incheie cu sesizare a Curµi
Constitutionale d e ca tre a cea sta sau cu d e clararea ca inadmisibila a
excep tiei de catre instanta. Faza contenciosu lui cons titupo nal are ca
punct de pornire incheierea de sesizare a Curtii Constituponale de catre
instanta judeca toreasdi ;;i se incheie odata cu adoptarea unei decizii a
Curtii asupra
exceptiei.
Exceptia de neconstituti.onalitate poate fi invocata in cursul unui
lit ig iu , 111 or ice e tap a a ace st uia , d e catr e parti, procuror sau instanta.
Tn caz ul invocarii cxcepµei de neconsti tuponalitate de catre parti sau
pro cu ror, instan ta judecatoreasca sau de ar bitraj comercial es te cornpe ten ta,
potriv it art. 29 din Legea nr. 47/1992, repu blicata, sa verifice indeplinirea
unor conditii de admisibilitate a aces teia. Tn a bs en ta a ces to r co n di tii ,
ins ta n ta poate respinge exceptia ca inad misibila.
Condifiile de adm is ib ili ta te a ex cep pe i de ne con sti tu tion al itate sun t:
a) excepµa de neconstitutionalitate sa aiba ca obiect o lege sau ordo
nanta sau dispozitii ale acestora;
b) legea sau ordonanta care face obiectul exceptiei sa fie in vigoare; in
Decizia nr. 766/2011, Cur tea a p reciza t ca sin tagma ,,in vigoare" trebu ie
interpretata. in sensul ca sunt supuse controlului de cons tit utionalitate i
legile sau ord ona n tele ori d is pozit iile ace st ora ale ca ror efec te jur id ice
con tin ua sa se produca i dupa ie$irea lor din vigoare.
-
148 D RE!'T C0 1' ST I T UTI O N AL 51 I N ST IT U T l l l'OLITJCE
c) exceptia de neconstitu tionalitate sii fie relevanta, adica sa aiba

legatura cu solutionarea cauzei;
d) exceptia de neconstih.1t7onalitate sa nu aibii ca obiect o prevedere
legalii constatatii ca fiind neconstitutionalii printr-o decizie anterioara a
Curtii Constituponale;
e) exceptia de neconstitutionalitate sii fie ridicata de una din parti, de
procuror sau de i.nstanta din oficiu;
f) exceptia de neconstitutionalitate sa fie ridicata in fa.ta uneia
dintre instantele judecatore ti prevazute de Constitutie sau in fa.ta
unei instante de arbitraj comercial.
Daca exceptia de neconstitutionalitate invocata indepline9te aceste
conditii, instanta va sesiza Curtca Constitufionala printr-o incheiere care
va cuprindc punctele de vedere ale partilor, opinia instantei a.supra
exceptiei 9i va fi insotitii de dovezile depuse de parti. Daca exceppa de
neconstitutionalitatea fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie
motivata, cuprinzand i sustinerile partilor, prccum 9i dovezile
necesare. Daca
exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilii, instanta respinge
Printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curt,ii Constitut,io-
nale. Aceasta incheiere poate fi atacata numai cu recurs la instanta
imediat superioara, In termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se
judeca in termen de 3 zile.
Anterior modificarii din anul 2010, pe perioada solutionarii exceptiei
de neconstitutionalitate, judecarea cauzei in care a fost invocata se
suspcnda in mod obligatoriu. Legea nr. 177/2010 a eliminat aceasta obli
gatie a instantei jud ecat ore ti, astfel ca, dupa sesizarea Curtii Constitu
tionale cu exceptia de neconstitutJonali tatc, procesul din fata instantei
poate continua, chiar pe baza unei legi sau dispozitii legale prezumate
neconstitutionale. Aceasta este, evident, o situatie anormala, careia lcgiui
torul ii aduce toh1 i o minima ameliorare: prevederea potrivit ciireia, in
cazul constatarii neconstitutionalita.µi dupa. pronuntarea unei hotarari
jud ecatore 9ti, se poate cere revizuirea acesteia. Aceasta 1nseamna insii
prelungirea nejust ificata a proced urii, de cele mai multe ori pe cheltuiala
partii care a invocat exceptia (deoarece aceasta are interesul sii cearii
revizuirea), intreaga reglernentare fiind, de £apt, o incalcare a
principiului securitatii juridice, componenta esentialii a statului de drept.
-t. 1u s -:-, TI A CO N STI T UTI O N AL,\ 149
200. In faza contenciosului constitutional, primind 1ncheierea de

sesizare, pre;,edintele Curtii Constitutionale desemneaza pc unul din
jud ecat ori ca rap or tor i va comunica 1ncheierea prin care a fost
sesizata Curtea Constituµonala pre$edintilor celor doua Camcre,
Cuvernului i Avocatulu i Poporu lui, indicandu-le data pana la care pot
sa trirnita punctul lor de vedere. De asemenea, jud e catoru l ra por tor
este obligat sa ia rnasurile necesare pcntru administrarea probelor la
da ta judecatii. Pre;,edintcle Curtii Consti tutionale este eel care
stabile9te termenul de judecata, la data depunerii raportului.
Judecata 1n fata Curtii Constitutionale are loc pe baza raportului
prezentat de judecatoru l rapo rtor, a inchci erii de sesiza re a Cur tii
Consti tuponale, a punctelor de v ed er e prezentate, a probelor
administrate, a sustinerilor partilor, cu citarea acestora i a Minis teru lui
Public. Partile pot fi reprczentate de avocap cu dreptdea pleda Iainalta
Curte de Casatie i Justitie. Pa rticiparea procurorului Ia judecata este ob
liga torie.
Curtea hotara 9te cu majorita te de votu ri. Decizia pr.in car e s e co ns ta
ta neconstitutionalitatea unci Iegisau ordonante ori a unei dispoziµi din tr-o
lege sau ordonanta este definitiva i obliga to rie. in cazu l admiterii excep
tiei, Curtea se va pronunta i asupra constitutionalitatji alta r prevederi
din actul atacat, de care, 'in mod necesa r i eviden t, nu pot fi disociate
prevederile menponate fo sesizare. Oeciziile s w1t obligatorii de la data
publicarii lor in Monitorul Oficial i produ c efecte numai pentru
viitor. Deciziile prin care se constata neconstitutionalita tea actuiui atacat
se comunica celor doua Camere ale Parlamentului 9i Guvern ului.
Oispoziti iie din legiie i ordonantele in vigoare constatate ca fiind
neconstitutionale I$i in ceteaza efec tele juridice la 45 de zile de Ia publ.i
carea deciziei daca,1n acestinterval, Parlamentul sau Cuvemul, dupa caz,
nu pun de acord prevederile neconstituµonale cu dispozitiile Constitutici.
Pe durata acestui termen, dispozipile constatate ca.fii nd ne cons tit utionale
sun t s usp en d ate de drept.
D. Procedura controlului constituµonalitaµi iniµativelor de

revi zuire a Constitutiei
201. Proiectul de revizuire a Constitutiei poate fi depus la una din

Camerele Parlamentului doar daca este msotit de o decizie a Curtii
150 DRf.l' T COi\:ST I T U TI O N AL 51 !NSTITUTII 1'0 1.lTI CE
Constitutionale. fentru aceas ta, proiectul se depune mai 1ntai la

Curte, care este obligata ca, in termen de 10 de zile, sa se pronunte
asupra constitutionalitatii sale.
La primirea proiectului de lege sau a propunerii legislative, pre9e
dintele Curtii nume:;;te un judecator-raportor i stabile9te termenul de
judecata. Decizia Curtii Constitutionale se pronunta in plen, cu votul a
doua treimi din nurnarul judecatori lor, 9i se comunica cclor care au
initiat proiectul de lege sau propunerea. Decizia se publica :in Monitorul
Oficial
aI Roma niei.
Curtea Constitutionala exercita controlul 9i asupra legii de revizuire a
Constituµei, adoptata de Parlament. Astfel, in termen de 5 zile de la
adoptarea acesteia, Curtea Constitutionala se pronunta din oficiu
asupra constitutionalitatii sale. Decizia prin care se constata ca nu au
fost respectate dispozitiile constitutionale referitoare la rev.izuire se
trirnite Camerei Deputatilor 9i Senatului, in vederea reexaminarii
legii de revi
zuire, pentru punerea ei de acord cu decizia Curtii.
E. Procedura controlului constitutionalitatii regula.mentelor

Parlamentului 9i a altor hotarari ale Parlamentului
202. Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii

reguJarnentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre pre9ed in tii
celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unu..i numar de eel
putin 50 de deputati sau de eel putin 25 de senatori. Potrivit art. 27 alin.
(2) din Legea nr. 47/J 992, republicata, daca sesizarea se face de catre
parla mentari, ease trirnite Curtii Constitutionale de catre secretarul
general al Camerei din care ace tia fac parte, in ziua depu.nerii, iar
Curtea Constitu tionala ova comunica, in termen de 24 de ore de la
1nregistrare, pre9ed in tilor celor doua Carnere, cu precizarea datei cand
va avea loc dezbaterea,
pentru ca ace9tia sa poata comunica punctul de vedere al Camerei.
Dezbaterea are locin plenul Curtii Constitutionale, pe baza sesizarii i
a punctelor de vederc primite. Decizia sc prommta cu votul majoritatii
judeca.torilor 9i se aduce la cuno9tin ta Cam erei al carei Regulament a
fost dezba.tut. Decizia se publica 1n Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea
I. Daca prin decizie se constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale
regulamentului, Camera sesizata va reexamina, in termen de 45 de zile,
4. JU ST I T I A CO>!ST JTUT I O N ALA 151
acest e d isp ozit ii, pentru pm1erea lo r de acor d cu prev ederile

Constitutiei. Pe du ra ta acestui tennen, dispozitiile respective sunt
suspendate. La expira rea termenului de 45 de zile, dispozipile regulamcn
tare declarate neconstitutionale 'i i incetcaza efcctele juridice.
Competen ta de control al constitu ponalita tii celo rl alte hotara ri ale
Parlamentului, altele decat regulam en tele, a fost inh·odusa prin Lcgea
nr. 177/2010, care a modificat legea organica a Curtii Constitutionale in
temciul art. 146 lit.1) din Constitutie. Inca de la inceput, aceasta comple
tare a fost criticata de doctrina, in tru ca t o astfel de atributie a Curtii
Constitutionale poate reprezenta o imixtiune neperm isa i'n act ivitatca
pur politica a Parlamentului i, deci, o depa ire a rolului instantei constitu
tional e '!ntr-u n sta t de drep t.
Procedura de verificare a cons ti tu tionalita pi ho tarar ilo r plenului
Camerei Depu tatilor, a hotararilor plenului Senatului i a hotararilor
plenului camerelor re1mite al e Pa rlamen tului este, potrivit art. 27 din
Legea nr. 47/1992, identica cu cea privind controlul cons titu p.onalitaµi
regulamentelor. Spre deosebire de aceasta din unn a, lcgea nu precizeaza
expres efectele deciziei Curtii Constitutionale 111 pri vin ta hotara r ilor
constatate ca fiind neconstituponalc, art. 28din lege referind u-se doar la
regulam.ente. In ac est ca7., in abse n ta unei prevederi speciale, se ap lica
a rt. 11 alin. (3) din lege, potri vit caruia deciziile i hotararile Cu r p i
Constitutionale sunt obligatorii $i produc efec te doar pentru viitor.
F. Procedura de solutionare a confli ctelor juridice de natura

constitutionala dintre autoritap.le publice
203. Aceasta atributie a CLu tii Co nsti h 1ponale se exercita numai la

sesizarea au torita tilor ex pres prevazutc de Constitutie: Pre edintele
Romaniei, unul dintre pre9ed in tii ce lor d ou a Ca mere, pr im -m in ist ru
sau pre edintele Consiliului Su p e rior al Magistratu rii. Conflictele juridice
care pot face obicctul unci astfel de proceduri vizeaza principalele autori tati
ale statul ui (Parlament, Guvern, Pre9edin te, autoritatea judecato reasca).
Cererea de soluponare a conflictului va menp.ona autoritaµle publicc aflate
'in conflict, textele legal e asupra carora poarta con flictu l, pr ezen tarea p
ozit iei partilor 9i opinia autorului cererii [art. 34alin. (2) din Legea nr.
47/1992, republicata].
152 DREl'T CO NSTITUT lO NAL l INS T lT UTl l PO LIT IC E
Subicctele cu drept de sesizare a Curtii Constitutionale nu se

identifica 1nsa. cu partile conflictului. Curtea poate fi sesi.zata de o
autoritate care nu este partc a conflichtlui, deoarece Constitupa nu
conditioneaza caJitatea de titular al dreptului de sezina de justificarea
unui i.nteres. De exernplu, Pre edintele Romaniei, in terneiul functiei
sale de rnediere intre putcrilc statului, poate sesiza Curtea
Constitutionala cu o ccrere de solutionare a unui conflict juridic de
natura constitutionalaintre alte autoritati publicc.
Curtea a statuat, in Decizia nr. 838/2009, ca Pre edintele Rornaniei, in
temeiuI roluJui sau constitutiona I de a veghea la respectarea
Constih1tiei, are drept ul de a sesiza Curtea Constitutionala, de i nu este
parte 1ntr-un astfel de conflict.
204. Din textul constitutional rezulta ca, pentru ca solutionarea sa de

catre Curtea Constitutionala sa fie admisibil.a, o cerere privind un
conflict fotre autoritati publice trebuie sa.indeplineasca urmatoarele
conditii:
a) sa fie ad resata. de una dintre autoritatile publice prevazute de
art. 146 lit. e);
b) sa aiba ca obiect un conflict intre autoritati publice;
c) conflictul sa aiba o natura juridica, adica exercitarea sau neexerci
tarea competentelor de catre partile conflictului sa produca efecte
juridice;
d) conflictul sa aiba o natura constitutionala, adica acele competente
care intra in coliziune sa aiba un fundarnent constitutional.
Din interpretarea data textului de Curtea Constitutionala au rezultat
insa unelc nuante ale acestor conditii. Unele dintre ele au suferit unele
,,revirimente", nu intotdeauna conforme cu spiritul textului sau cu logica
institutionala. De exemplu, faph1l ca, in urma unui inexplicabil ,,revi
riment" privind partilc conflictului i competentele acestora, Curtea a su
stinu t, in Decizia nr. 358/2018, ca, de i competentele autoritatiJor aflate
1n conflict (Pre edintele Romaniei, respectiv ministrul justit ie i) erau
stabilite de lege, i nu de Constitu tie, conflichtl avea totu i o natura
,,constituti.onala", deoarece ,,nicio competenta lega .la . nu poate exista, din
punct de vedere normativ, fara un reazem constitutiona I general sau
special Este evidenta extinderea exagerata a sferei confli.ctelor di:ntre
11
•
autoritati, deoarece aplicarea similar a a acestei ,,logici" poate duce la

concluzia ca, pana la urma, Curtea poate solutiona orice conflict 111.tre
orice autoritati publice, dcoarece toate autoritatile publice au, in final, un
4. )UST IT L\ C O N S TI T UT IO N ALA 153
,,reazem" constitutional. Mult mai justa era interpretarea, asupra careia

Curtea a revenit fara sa dea niciun fel de explicatie, din Decizia
nr. 108/2014, in care se constata ca: ,,nei.ndeplinirea unor obligatii de
sorginte legala nu gcnereaza automat un conflict juridic de natura
constitutionala, intrncat eventuala ignorare a unei astfel de competente a
unei institutii sau autoritati publice, fie ea nominalizata 1n chiar titlul III
al Cons titutiei Rom aniei, nu reprezinta eo ipso o problema de constitu
tionalitate, ci una de legalitate, pentru ca raportul acestora poate fi
cenzurat in fata instantelor de judecata". Acclea i argumente erau
valabiJe 9i in speta din 2018.
In aceea 9i decizie, nr. 358/2018, Curtea a extins, tot i'ntr-un mod foarte
succint 9i superficial, sfera autoritatilor care pot fi parte a conflictului,
incluzand ministrul justitiei, de9i acesta nu face parte dintre autoritatile
,,cu rang constitutional", nefiind decat incidental menµonat in Constitutie
(Murarn & Tanasescu, 2019, p. 131l ).
205. Dupa ce prime te cererea de solutionare a conflictului juridic

de natura constitutionala, pre9edintele Curtii Constitutionale o
comunica parpJor aflate in conflict, solicitandu-le sa- i exprime, in
scris, intr-un termen stabilit, punctul de vedere asupra continutului
conflictului 9i a
eventualelor ciii de solutionare a acestuia. De asemenea, pre9ed in tele
Curtii va desemna un judecator-raportor.
La data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai tarziu de 20
de zile de la primirea cererii, pre edintele Curtii stabile te termenul de
judecata 9i citeaza partile implicate. Dezbaterea va avea loc la data
stabilita de pre edin tele Curtii Constitutionale, chiar daca vreuna
dintre autoritatile publice implicate nu respecta termenul stabilit
pentru prezentarea punctului de vedere [art. 35 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, republicata].
Dezbaterea are loc pe baza raportului prezentat de judecatoru l-rapor
tor, a cererii de sesizare, a punctelor de vedere prezentate, a probelor
administrate 9i a sustinerilor partilor.
Decizia prin care se solutioneaza un astfel de conflict este definitiva
9i se comunica autorului sesizarii i partilor aflate in conflict. Decizia se
publica 'in Monitorul Oficial al Romaniei (Decizia -r{_r/ 98/2008).
4. . JU ST ITI. -\. CO N STIT UT I O N A LA 155
incare arata ca decizia precedenta produce efecte numai pentm viitor i

nu poate afecta o procedura de angajare a raspunderii aflata in
derularer11. Cu toate acestea, conflich1l initia l nu a fost solutionat.
207. Un alt exemplu, mai recent, este conflictul dintre una din
camerele Parlamentului - Senatul - 9i Ministerul Public, prin
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie 9i Justitie (P.I.C.C.J.).
Senatul a fost solicitat de
P.I.C.C.J. sa incuviinteze arestarea preventiva a unui senator, in temeiul
art. 72 alin. (2) din Constihttie (Decizia nr. 261/2015). In urma
dezbaterilor in Plen, cererea de incuviintare a arestarii a primit 79 de
voturi ,,pentru", 69 de voturi ,,impotriva" 9i 5 voturi au fost anulate.
De9i s-a :intocmit un proces-ve rbal al 9edin tei, procedura de
incuviintare nu a fost finalizata prin emiterea unei hotarari a Senatului.
Curtea a apreciat ca redactarea unei astfel de hotarari constituie ,,o
operatiune tehnico-juridica obliga torie, intrucat documentul astfel
intocmit este eel in baza caruia voh tl care a avut locin plenul Camcrci
produce efecte juridice". Analizand cererea de solutionare a
conflictului, introdusa de Consiliul Superior al Magistra turii, Curtea a
aratat ca ,,Senatul, ca de altfel toate celelalte autoritati publice care se
afla in raporturi juridice constih1tionale intre ele, are obligatia
constitutionala de a colabora institutional in formele prevazute de
lege, adoptand actele care angajeaza din punct de vedere juridic
institutia 9i comunicandu-le in forma oficiala reglementata de lege
(...). Raporturile juridice inter-institutionale sunt guvernate de norme
ju.ridice de drept public, iar actele adoptate :in acest cadru sunt
susceptibile de a fi supuse controlului prevazut de lege. Sub acest
aspect, omisiunea Sena tului de a formaliza intr-un act juridic decizia
adoptata in plenul sau, ca raspuns la cererea formulata de incuviintare
a rettnerii sau arestarii unui senator, indiferent de solutia pe care
hotararea o constata, este de natura a inlatura acest act de la
exercitarea formei de control prevazute de Constitu ie i de Legea nr.
47/1992, res pec tiv controlul de constitutionali
tate al hotararilor Parlamentului".
---i
l11Ciiteva de opozitie i-a retras semnaturile de pe motiunea de cenzura, ceca ce a dus la
zile mai retragerea q.cesteia . Dupa inca doua decizii ale Curtii Cons titu tional e care o
tiirziu, unul declarau constituµonala, Legea educatiei nap.onale a intrat in vigoare in februarie
din partidele 2011.
156 DR.EPT CO N ST I T U T I ON A L I IN ST I T UT II P O LI TI C E
De aceea, Curtea a considerat ca refuzul Senatu1ui de a redacta i

--
publica hotararea adoptatii in edinta Plenului ,,echivaleaza cu
ne1nde plinirea unci obligapi conshtuponale, legale i regulamentare,
care angajeazii aceastii autoritate publica 1ntr-un conflict juridic de
natura constitutionala cu autoritatea care a solidtat incuviintarea
arestarii unui senator, respectiv Parchetul de pe langa Inalta Curte de
Casatie i Justitie, prin intermediul ministruJui justitiei".
Spre deosebire de exemplul anterior,111 acest caz Curtea a 11
solutionat" conf1ictul indicand i conduita de urmat: ,,Senatul are

obligatia de a redacta hotararea adoptata 111 edinta Plenului din 25
martie 2014 prin care atesta rezultahll votului dat cu privire la cererea de
i:ncu viin tare a arestarii senatorului (...), de a comunica hotararea
autoritatilor publice competente idea opublica in Monitorul Oficial al
Rornaniei".
G. Procedura de constatare a existenfei imprejurarilor care justi

fica interimatul in exercitarea funcp.ei de Pre edinte al Romaniei
208. Potrivit art. 98 din Constitutie, daca functia de Pre edinte devine
vacanta sau daca Pre edintele este suspendat din fu nctie sau daca se afla
i:n imposibilitate temporara de a- i exercita atributiile, interimah il se
asigura, i:n ordine, de pre9edin td e Senatului sau de pre9edin tele
Carnerei Deputatilor. Articolul 97 alin. (1) din Constitutie reglementeaza
cazurile in care functia de Prqcdintc al Romanici dcvinc vacanta:
demisia, demi
terea din functie, imposibilitatea definitiva a exercitarii atributiilor sau
decesul.
Conform art. 44 alin. (2) din Legea m. 47/1992, republicata, vacanta
funcpei de Pre9ed inte al Romaniei se constata la cererea pre 9ed in telui
uneia dintre Camerele Parlamentului sau a Pre9ed intelui in terim ar care
exercita atributiile Pre9edintel ui Romaniei in perioada pe care acesta
este suspendat din functie. in cazul in care Pre9ed in telc a fost
suspendat din
funcpe, cererea pentru constatarea existentei lmprejurarilor care justifica
intcrimatul se face de pre9ed in tele care a condus lucra riJe 9edin tei comu
ne a cclor doua Camere ale Par1amentului, pe baza hotararii adoptate 111
9ed in ta comuni.i. Daci.i interimatul functiei de Pre9edin te al Romaniei se
datoreazi.i imposibilitatii temporare de a-9i exercita atri.butiilc, cercrca sc
4. I UST l"I !A CO l'-'ST I TUTI O N ALA 157
face de Pre edintele Romanici sau de pre:;,edinteleuneia dintre Camerele

Parlamcn tului.
Cererea pentru constatarea acestor imprejur a ri va fi msotita de
dovezile necesare, iar constatarea se face de plenul Curpi Constitutionale,
cu vohll majoritaµi judecatorilor. Pe lang a constatarea :indeplinirii condi
tiilor care justifica in te rima tu l, Cu r tea consta ta .;;i. c ine va asigur a
interi matul functiei (Pre$edintcle Senatului sau al Camerei Dep uta ilor,
dupa caz).
Prima hotarare de acest fel a fost adoptata la 20 aprilie 2007, iar a
doua la 9 iulie 2012.
H. Procedura in cazul judecarii contestatiilor care au ca obiect

constitutionalitatea unui partid politic
209. Contestapa privind constitutionalita tea unui partid politic poate

fi formulata de pre edin tele uneia dintre Carnerele Parla mentului sau de
Guvern. Pre edin tele Camerei poate formula contes taµa numai pe baza
unei hotarari adoptate de Camera cu votul majoritatii membrilor. Con
testatia trebuie motivata :;;i insoµta de dovezile pe care se intemeiaza.
Accste contestatii pot avea ca obiect una dintre situatiile prevazu te de
art. 40 alin. (2) din Constitutie, care prevede ca ,,partid elc sau organiza tiile
care, prin scopurilc ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului
politic, a pri.ncip ii.lor st atu lu i de drept ori a suveranitatii, integritapi sau
independentei Romaniei, sunt neconsttiuponale" .
Prim.ind con tes tatia, pre$edin tele Curpi Constitutionale va desemna
un ju de cato r-rap ortor. Acesta este obligat sa o comunice, impreun a
cu actele doveditoare, partidului politic la care se refera contestap.a,
preci zan du-i data pana la care poatc depune un memoriu in aparare,
insop.t de dovezile corespunzatoare.
Contestatia se judeca de plenul Curtii Constitutionale, cu citarea auto
rnlui sau, a partidului politica caru.i constituponalitate este contestata i
a Minis teru .lui P ub lic. Jud ecata are lo c pc baza raportu lui prczentat de
judecatorul-raportor $i a pro belor administrate. Decizia se pronunta cu
votul majorita tii judecatorilor Curtii :;,i nu e s te supusa niciunei dii de
atac.
---,,f
158 !W E PT C O :-SST I TU T IO N AL I INSTITUTil POLITICE
...
Decizia de admitere a contestatiei se comunica Tribunalului Bucu re
ti pentru radierea partidu lui politic neconstituponal din Registrul par ti
delor politice.
I. Procedura emiterii avizului privind suspendarea din functie a

Pre edintelui Romaniei
210. Potrivi t art. 42 alin. (2) din Legea m. 47/1992, rcpublica ta, pro
punerea de suspendare din functie a Prc9ed in telui Romaniei, impreuna
cu dovezile pc care se in temeiaza, se trimit in copie Curtii
Constitutionale,
de catre pre9ed in tele care a condus 9edin ta comuna a celor doua Camere.
Fri.mind cererea, pre9edintele Curtii Constitu tionale va desemna un
judecator-raportor. Acesta va efectua toatc i.nvestigatiile necesare.
Avizul cu privire la suspendarea din functie a Pre9ed i.ntelui Rom aniei
se emi te de plenul Curtii Constitutiona le, cu votul 111.ajorita tii judecato
rilo r, pe baza dezbaterii propw1erii de suspendare i a dovezilor prezen
tate. Pre9ed in tele Romaniei va fi 1ncuno ti.ntat asupra datei fixate
pentru dezbatere i poate da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.
Avizul Curtii Constitutionale se co1mmica pre edin plor celor doua
Carnere i Prc edin telui Romaniei.
Prim ul aviz privind suspcndarea din functie a Pre edintelui Romaniei
a fost entis in aprilie 2007, iar al doilea, in iulie 2012.
4.2.5. Actele Curtii Constitutionale
211. Potrivit Constitutiei, in exercitarea atributiilor sale, Curtea

Consti tuponala emite doua fcluri de acte: decizii 9i avize consultative.
Legea nr. 47/1992, dezvoltand prevederile constitutionale, stabile te, 1n
art.11, urmatoarele categorii de acte ale Curpi Constitutionale: decizi ile,
hot a
rarile ;,i avi zele.
Deciziile se emit atunci cand Curtea se pronunta asupra constitu
ponalitatii legilor ;,i ordonantelor, a tratatelor sau altor acorduri interna
tionaJe, a initiativelor de revizuire a Consti tutiei, regulamentelor Parla
mentului, asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui
partid politic i asupra conflictelor jur id ice de natura constitutionaJa
dintre autoritaple publice.
4. luSTITIA CONST tT UTlO NJ\LA 1 59
Ho tararile se emit in exercita rea a tribu pilor : de a veghea la respectarea

procedurii pentru alegerea Pre9ed in telu i Rornaniei i de confirrnare a
rezultatelor sufragiului; de constatare a existentei irnprejurarilor care
justifica interirnatul111 e xercitarea functiei de Pre9ed in te al Romaniei 9i
de comunicare a celor constatate Parlamentului 9i Guvernului; de a
veghea la respectarea procedurii pentru organizarea 9i d esfa 9urarea
referendu mului $i de confirmare a rezultatelor acestuia; de a verifica
indeplinirea
conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catre cetateni.
Avizele consultative se emit pentru propunerile de suspendare din
functie a Pre9ed in telu i Rom aniei .
Deciziile i hotararile Curtii Constitutionale se iau in numele legii.
212. Articolul 147 alin. (4) din Constituµe statueaza ca deciziile Curtii
Constih1tionalc sunt general obligatorii 9i au putere numai pentru
viitor,
de Ia data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.
Deciziile Curtii Constitutionale privind initiativele de revizuire a
Constitutiei au valoarea unui aviz in procedura de modificare a
acesteia . Deciziile Curtii Constitutionale privind legile de revizuire a
Consti tutiei au ca efect, in cazul constatarii neconstitutionalitatii unor
dispozitii ale acesteia, trimiterea legii Camerei Deputatilor 9i
Senatului, in vederea
reexaminarii, penhT1 puncrca ei de acord cu decizia Cur tii.
Deciziile Curtii Constitutionale1n soluponarea obiectiilor de neconsti
tuponalitate (controlul anterior promulgarii legii) au ca efect crearca
obligatiei, pentru Parlament, de a reexamina dispozitiile constatate ca
fiind neconstitutionale, pentru punerea lor de acord cu decizia Curpi
[art. 147 alin. (2) din Constitutie].
Deciziile Curtii emise in solutionarea exceptiilor de neconstitu po-
11alitate produc efecte general obligatorii. Astfel, daca exceptia de
neconstitu tionalitate este admisa 9i legea atacata este dedarata neconsti
tutionala, aceasta nu mai poatc £i aplicata: decizia Curtii paralizeaza
efectele juridice ale normei contestatc. In temeiul calitatii_ Curtii de
,,legislator negativ", decizia sa prin care constata neconstitutionalitatea
unei legi in vigoare nu va avea ca efect abrogarea dispozitiei respective,
ci doar neaplicarea sa, lipsirea ei de efecte jur id ice . Deciz ia Curtii 1n
acest caz va avea efecte erga orm1es, 9i nu numai 1n cadrul procesului i:n
care a
fost invocata exceptia de neconsti tutionalitate. In plus, dispozitiile din
------;J
160 D IU PT CO N STITU T I ON AL $1 I N ST I T U T ll l'OLITlCE
legile .;,i ord onan te l e in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale i$i

inceteaza efectclc juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei daca., in
acest interval, Parlamentul sau Cuvernul, dupa caz, nu pun de acord
prevederile neconstitu tionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acesh 1i
termen, dispozipile constatate ca fiind neconstitu ponale sunt
suspendate de drept.
Deciziile prin care se constata constitutionalitatea au efecte
obligatorii, dar o autoritate relativa de lucru judecat, 1n sensul ca o
exceptie de neconstituponalitate respinsa poate £i reiterata, iar Curtea r.;,i
poate
reconsidera jurisprudenta, declarand textul de lege neconstitutional.
In privinta tratatelor internationale, cons tatarea neconstitutionalitatii
acestora atrage imposibilitatea ratificarii [art. 147 alin. (3) teza a doua],
iar in cazul in care a fost constatata constitutiona litatea potrivit art. 146
lit. b), trata tul respectiv nu poate face obiectul unei exceppi de neconsti
tutionalitate.
in ceea ce prive9te efectele juridice ale hotarari lor Cur tii Constitupo
nale, acestea sunt diferite, in funcpe de atributiilein care sunt efftise. In
cazul atributiilor prevazute de art.146 lit. g), i) i j), hotarari le Curtii
Constitutionale au valoarea unui aviz.
Curtea Constitutionala a stah1at 111 mod co n stan t, in jurisprudenta sa,
faptul ca efectele obligatorii se extind atat asupra dispozitivului deciziei,
cat 9i a considerentelo r care au dus la acesta: ,,Curtea retiJ1e ca puterea de
lucru jud ecat ce insote9te deciziile Curtii Constih 1tio n ale se ata$eaza nu
numai dispozitivului, ci .;,i consid eren telor pe care se sprijina acestea.
Astfel, atat considerentele, cat i dispozitivul deciziilor Cur tii Cons titu
tionale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din
Constitutie, .;,i se impun cu aceea i forta tuturor subiectelor de drep t"
(Decizia nr. 163/2013).
§5. Constitutionalizarea dreptului - principala consecinta a

controlului de constituFonalitate
213. In doctrina recenta a dreptului constitutionat atat in cea romana,

cat .;,i in d rep tul co rnpa rat, se discuta tot mai mult despre procesul de
constitutionalizare a dreptului. Apreciata sau contestata, constih 1tionali-
4. JL'ST I TI A CO NSTIT UT I ON AL.,i.,. 161
zarea reprezinta un fenome11 jurid ic ce apare 111 toa te siste m e le juridice,

avand o ide11tit a tc pr o prie 111 fu11ctie d e particularitaµ.le fiecaruia dintre
acestea. De aceea, cercetarea aces tui fenomen nu ar fi fost posibila fa ra
aportul d.rep tului comparat, mai ales ca unul dintre principalele rezultate
ale procesu lui de consti tution aliz ar e es te toc rnai unificarca drep tu lui.
Constitu tionali z are a d reptu lu i este un proces complex, dezvoltat in
ju ru l ideii de creare a unui drept armonizat in raport cu normele funda
mentale, prin actiun ea ace st ora 111 in terioru l sistemului juridic. Acest
proces nu trebuie 1nsa sa 1mbracc forma unui ,,imperialism constitutio nal"
generator de rigiditate. Dimpotriva, constitutionaliza rea presupunc o
inter acp.une in trc ,,pi es ele" sis te rnului jurid ic 9i no rm elc co nsti tu
tionale,
prin ,,impregn area ansam blu lui no rmclor juridice cu norme direct
aplicabile, care tin sea ma de specificita tca d om en iu l ui la care se aplica,
dar tind sa impuna stan dardc cu o forta juridica superioara" (Tanasescu,
1999, p. 161).
In cadru l procesului de constituti onalizare sunt esentiale, dar nu
su ficiente, premise ca existenta normelor cu caracter fun d am enta l i
re cunoa terea supre1napei Constitu tiei. Pentru a se produ ce constituµo
:ializarea la nivelul sistemului de drept, este nevoie de ,,acum ularea"
normelor constitu ionale pe cale direct normati va, dar i prin dezvoltarea
'urisprudentei constituµonale, precum i de difuziunea acestor norme la
:oate nivelele ordinii ju rid ice. Aplica rea di re cta a Constit u tie i pr in
2limi11area e cran ulu i legi slat iv" c on s ti t uie una d in tr e pr e mi s ele
11
de baz a
? e n tru reu ita procesului de constitutionalizare.
214.111 doctrina au fost semnalate trei tipuri de constitutionalizare,

? ri.L1 prisma efectelor pro dus e in cadrul ordinii jurid ice: constitu fi onali
=:irea-juridicizare sa u norm ati vizare, constituµona.lizarea prin ridicarea
. -,_f,.elulu i sis temul ui izvoarelor dreptul ui sau ,,p rodu ctiei" de norm.e i
, :.._ 11stitu fio 11alizarea-transformare. S-a rem arcat ca pr imeledoua efectc ale
: onstitu tionalizarii nu constituie efecte specifice 1n sistemul dreptu lui
::-o m anesc. T ransformarea drep tu lu i se produce insii prin ,,impregn area"
.:.ife ri te lor ramuri de drept cu nonne i principii cons titu tiona le i chiar
? ri n tra n sfo rm are a structurala major a a ram u rilor re spective. Aces t e fe ct
=..: cons titu tionalizarii este eel mai recent i eel mai spectaculos, prin
::::n p actu l p ro du s 1n cadrul ramurilor de drept. De exemplu, in domeniul
162 D R .PT CO :-S: STIT U T I O N'AL I !NST!TUT!I POLITICE
dreptului procesual, aparitia noii constitupi a adus o transfonnare

innoi toare, ca $i1n domeniul dreptului fiscal, al dreptului penal, al
dreptului muncii etc.
215. Rolul justiti ei constituponale 1n p rocesuJ de cons titu tiona li za re

este incontestabil.Daca s-a afinnat ca accesul direct al persoanelor la
justipa constituponala nu este absolut necesar pentru existenta consti
tuµonalizar jj, la fe l d e adevarat este ca fara jus titia constit utionala acest
proces nu ar exista. ,,Asanarea const itu tio n.ala" a s iste mu lui jurid ic prin
anularea nonnelor contrare Cons titu pei i interpretarea alta r norm e
pentru a le face conforme legii fundamentaJe co n sti tuie, i'n acela i tiinp,
componente esenµaJe ale cons titu ponalizari i i scopuri consacrate ale
justipei constituµona le.
Dintre fonncle de realizare a controlului de consti tu tio n alit ate, cele
care asigura accesul direct sau indirect al persoan elor la justitia constiht
tionala constituie unele din tre cele mai e.ficie n te in s tru men te de realizare
a consthi itionaliz arii.
216. tn Romania, jurisprudenta Curtii Constih1tionale a confirmat rolul

cataliz ator al accesul ui persoanelor la justitia co n stitu ponala pentru pro cesul
de const i.tu tionalizare . Controlul de constitutionalitatea poster iori pe calea
excepµei de neconstitu ponalita te a constituit de la 111.ceput, prin numarul
mare al deciziilor Curpi Constitutionale, dar i prin ,,iradierea" normelor
constih1tionale in toate ramurile de drept, cea mai eficie nt a metoda pentru
dezvoltarea constitupon aliza rii, in mod special prin inter mediul
,,contenciosului d rep tu rilor fundamentale". Curtea in sa i a in tro dus ob
iectivu l constih ttionaliz ari i i principiul aplicabilitatii directe a Constih 1tiei
1n argumentarea deciziilor sale: ,,Constituµa, ca lege fun damentala a statului,
este direct aplicab.ila. Cand Adw1area Consti tuanta
a inteles ca anumite norme constitutiona le sa fie aplicate1n conditiile
legii, a facut-o 'in mod exp res. Dar, chiar i mcazu l normelor
constitutionale ce
fac refe rire la Jege, legiuitorul nu poate depa i limitelc constitutionale
astfel sta bilite. De altfel, chiar controlul constih1ponalitatii legii,
exercitat
de Curtea Consthi 1p onala , reprezinta una din consecintele caracterului
direct aplicabil al Constitutiei" (Decizia nr. 26/J 995).
Intr-o alta decizie, Curtea $i-a imbogapt argumentarea, precizan d tran
;,ant obligatia instantelor judecatore ti de a aplica direct normele consthi 1-
OT,,
, ,.... - 4 JUSTiT!.-\ CON STl T UT JO N ALA 163
1.oi-
1lui
tionale: rezulta cu claritate ca dispozitiile constitutionale pot 9i trebuie
11
sa fie aplicate 111 mod direct de cah·e instantele judecatore9ti atunci cand
re legiuitorul nu a adoptat legi prin care sa se procedeze la detalierea regle
a mentarii constitutionale. Adoptarea de catre legiuitor a unor asemenea
legi este, de regula, necesara, dar absenta lor nu poate impiedica
aplicarea imediata a vointei legiuitorului constituant" (Decizia nr.
186/1999).
217. Dintre tel:micilc utilizate de judecatorul constih1tional pentru

a asigura difuzarea normclor constitutionale pe toate treptele
piramidei sistemului de drept, o retmem pe accea a deciziilor
interpretative, des
:intalnita '.i'n arsenalul Curtii Constitutionale a Romaniei. De asemenea,
reu;:;ita constitutionalizarii este, eel putin teoretic, asigurata prin efectele
obligatorii erga omnes ale deciziilor Curtii (Selejan-Gutan, 2010, p. 227-
235; Toader & Safta12015, p. 43-61).
Nu este surprinzator nici faptul ca ;:;i Cur tea Constitutionala a
Romaniei, ca 9i celelalte jurisdictii constitutionale europene1 a dovedit,
in jurisprudenta sa, propensiunea sprc protectia drepturilor fu ndamen
tale inscrise in Consti tutie. De altfel, acesta este unul dintre mijloacele
devenite clasice de ,,impregnare" a ramurilor dreptului cu normele
constih1tionale, 9i chiar un vector de transformare a acestora in matricea
drepturilor fu.ndamentale.
218.0 problema care a devenit actuala odata cu aderarea Romaniei la

Uniunea Europeana este cea a raporturilor dintre Curtea Constitutionala
;:;i dreptul Uniunii Europene (anterior Tratatului de la Lisabona, ,,dreptul
comunitar" ). Prima decizie pe aceasta tema a Curtii a fost Decizia
nr. 59/2007, in care insa Curtea Constituµonala ;,i-a depa-?it atributiile
confcrite de Constih1tie privind controlul de constitutionalitate. Astfel,
pe de o pa rte, Curtea Constitution.ala s-a lansat in aprecieri privind
coordo narea textelor atacate cu alte texte din legislatia interna,
competenta ce apartine exclusiv Consiliului Legislativ (art. 79 din
Constitu tie). Pe de alta parte1 Curtea Constihttionala s-a raportat, ca
nonna de referinta, la prevederi ale dreptului comunitar, lucru care
excedeaza coir1pe ten te i sale de asigurare a supremaµei Constitutiei,
adica de asigurare a confonn i tatii legislatiei interne cu legea
fundamentala, i nu cu norme ce foe parte
din alte sisteme juridice.
164 DRE:' T c c :-;-s -:-: -:-_·-:-: o s AL I 1'-"ST I T U T I I r'C!' .:-=-:.: :=
Misiunea de a verifica aceas ta compatibilitat e a leg ilor in te rne cu drep hll

comtmitar aparpne instanteJor judecatore ti sau altor autoritati nationale
chemate si.i aplic normele respective, cu obligatia acestora de a 'i'nla t ura de
la aplicarea, 111 cazurile concrete, a normelor interne contrare dreptului
comunitar ce beneficiazi.i de prioritate. A a 1ncat, demersul Curtii Constitu
-ponale de a controla compatibilitatea unei norme interne cu dreptul
comunitar excedeaza competenta sa constitutionala (a se vedea, pentru
detalii, comcntariul extrem de pertinent aJ prof. E.S. Tanasescu la
aceasta decizie).
219. Cateva excmple de ,,constitutionalizare" a unor ramuri de drept,

in special din perspectiva protectiei unor drepturi fund am en tale , prin
intermediuJ jurisprudentei Curtii Constitutionale, sunt edificatoare. Din
multitudinea de decizii, am ales cateva mai recente, care au avut ca
obiect prevederi ale dreptului procesual penal i care au influentat
substantial transfonnarea prin constitutionalizare a acestei rarnuri de
drept. In Decizia nr. 166/2015, Curtea Constitutionala a creat obligapa,
pentru judecatorul de camera preliminara, de a organiza o audicre orala i
contradictorie pentru a fi 1n acord cu cerintele dreptului la un proces
echitabil prevazut de art. 21din Constitutie. In Decizia nr. 631/2015, totln
aceasta materie, Curtca a decis ca judecatorul de camera prelim.inara
trebuie sa decida asupra legalitatii probelor administrate in cursu.l
urmaririi penale, in prezenta partilor i a procurorului. In Decizia
nr. 485/2015, Curtea a stabilit ca, in virtutea principiului egalitatii,
accesul la justitie al persoanclor juridice trebuie sa fie asigurat fara
conditia de a angaja un avocat sau consilier juridic: a conditiona o cale
de atac de angajarea sau numirea unui avocat sa.u de incheierea w1ui
contract de asistenta juridica pune o sarcina excesiva pe persoana jur id
ici.i, ceea ce este contrar dreptului la aparare ca garantie a procesului
echitabil.
Capitolul VIII
Conditiile de dobandire, pastrare i pierdere a cetateniei romane
Obiectivele de invatare ale Capitolului VIII
Dupa studiul acestui Capitol de inva\are veti reu i:

- sa cunoa teti modurile de dobiindire a cetateniei in dJeptul romanesc;
- sa cunoa teti modurile de pierdere a cctateniei in dreptul romanesc:
- sa. 'intelcgeti procedura dobandirii cetateniei romane;
- sa intelegeti procedura pierde1ii cctateniei romane;
- sa cunoa teti modul de dovedire a cetateniei;
- sa definiti cetatenia de onoare;
- sa 'inteicgeti ratiuoile dublei cetatenii;
- sa cunoa teti corelatia dintre cetatenia romana i cetatenia Uniunii
Eurooene.
Constitutia utilizeaza notiunile de ,,dobandire",,,pastrare" i ,,pierdere" a cetate

niei. Aceste trei notiuni sunt preluate i in legea cetateniei care reglementeaza, in
principal, condi\iile de dobandire i de pierdere a ceta\eniei romane.
in privinta conditiilor de ,,pastrarc" a cetateniei, Legea nr. 21/1991 prevede in

art. 33 ca ,.sunt ,1·i roman ceta feni romani persoanele care au dobandit $i au pastrat
aceastii cetafenie potrivit legislafiei anterioare··. Practic, prin conditiile de pi'istrare a
ceta\cni e i romane, Constitutia i legea ccta\eniei au in vedere situatia cetatenilor
romani care, inainte de 1989, avand cetatenia romiina, au pastrat-o chiar i atunci
cand au para.sit teritoriul tarii din cauza regimului politic din Romania. Prin aceste
precizl\ri, statul roman a dorit pastrarea rclati ilor cu cetii\enii slli. De aceea, legca
ceta\enici prevede posibilitatea dublci cetatenii prin dreptul pe care il da fo tilor
cerateni romani de a- i redobandi cetatenia romana in paralel cu pastrarea cetateniei
straine pe care deja o au.
Secpunea 1. Dobandirea cetateniei romane
!us loci i ius sanguinis. in lume, exista doua mari moduri de dobandire a
cetateniei: prin na tere i prin naturalizare. Prin n tere,
cetatenia se dobande te, fie in baza principiului ius
sangu1111s , fie in ba za pri.ncipiului ius so/is sau ius loci. in baza principiului ius
sanguinis copilul dobande te cetatenia parintilor sai (ex. Romania, Franta,
Germania,
134 CondiJii!e dedobiindire. piistrare }i pierdere a ceta/eniei romane
Austria folosesc acest principiu), iar in baza principiului ius so/is cop i lul dobande te
cetatenia statului pe teritoriul caruia se na te, indifcrent de cetatenia parintilor sai
(ex. state din America Latina precum Pem, Guatemala sau Paraguay folosesc acest
principiu). Prin naturalizare, cetatenia poate fi dobandita in mai multe moduri, 111 func\
ie de prevederile legale din fiecare tara in parte. Astfel, ca moduri de natura lizare
putem enumera: cere rea, casatoria, adoptia.
in ceea ce prive te legea romana, accasta prevede urmatoarele moduri de doban

dire a cetateniei:
§1. Na tere
Na terea ca mod de dob§.n Copiii nascuti pe teritoriul Romaniei, din parinii cetateni
dire a cetate niei roma ne. romani, sunt cetateni romani. Sunt, de asemenea, ceta
teni romani cei care: a) s-au nascut pe teritoriul statului
roman, chiar daca numai unul dintre parinti este cctatean
roman; b) s-au nascut in strainatate i ambii parinti sau numai unul dintre ei are
cetatenia romana.
Copilul gasit pe teritoriul statului roman este considerat cetatean roman, pana la
proba contrarie, daca niciunul dintre parin\i nu este cunoscut. In acest caz functio
neaza prezumtia relativa ca eel putin unul dintre parintii copilului gasit pe tcritoriul
Romaniei este cetatean roman. Aceasta prezumtic nu trebuie confundata cu principiul
ius loci confonn cfuuia copilul nas cut pe teritoriul unui stat prime te automa t
cetatenia acelui stat, indiferent de ce ta\en ia parin\ilor sai.
§2. Adoptie
Adoptia ca mod de Cetatenia romana se dobande te de catre copilul ceta tean

doban dire a cetate niei strain sau fii.ra ce tate nie prin adop\ie, daca ado pta torii
romane. sunt cetiiteni romani . Tn cazul 'in care numai unul
dintre adoptalori este cetatean roman, cctatenia adopta
tului minor va fi hotaratii, de comun acord, de catre adoptatori. In situatia 111 ca re
adoptatorii nu cad de acord, instanta judeciitoreasca . compete nta sa focuviinteze
adoptia va decide asupra cetateniei minorului, tinand seama de interesel e aces luia.
In cazul copilului care a 'implinit vars ta de 14 ani este necesar consimtamantul
acestuia. Daca adopti,a se face de catre o singura persoana, iar aceasta este cetiitean
roman, minorul dobiinde te cetate nia adoptatorului.
in cazul declararii nulita\ii sau anularii adoptiei, copilul care nu a implinit varsta
de 18 a ni este considerat ca nu a fost nic iodata ceta\ean roman, daca domiciliaza 111
stra inatat e sau daca parase te \ara pentru a domicilia 'in st rainatate. De asemenea, 'in
cazul desfaccrii adoptiei, copilul care nu a 1mplinit varsta de 18 ani, pierde cetatenia
romana pe data desfacerii adoptie i, daca acesta domiciliaza in strainatate sau daca
parase te tara pentru a domicilia in strainatate. Aceste reguli sunl in beneficiul
Dob6ndirea cetc'i/eniei romc'ine 135
copilul ui pentru a nu-I afecta ulterior datorita unor decizii care nu i-au apartinut (ex.
Daca legea statului a carui cetatenie o are minorul caruia i s-a desracut sau i s-a
anulat adoptia prevede ca poate candida la o functie electiva In stat orice persoana
doar daca m1 a pierdut niciodata cetatenia, minorul ar putea sufer i anum ite restrictii
la rnajorat pentru o fapta neimputabila lui).
§3. Acordare la cerere
Cetatenia romana se poate acorda, la cerere, persoanei fara cetatenic sau cetatea
nului stra in, daca indepline$te urmatoarele conditii:
Condifiile acordarii
cetiiteniei romane. a) s-a nascut i domiciliaza, la data cererii, pe terito riul
Romaniei sau, de i nu s-a nascut pe acest teritoriu,
domiciliaza.111 cond i tiile legii pe teritoriul statului
roman de eel puiin 8 ani sau, 'in cazul in care este casatorit
i
convietuie te cu un cetiitean roman, de eel putin 5 ani de la data casatoriei. Aces te
termene pot ti reduse pana la jumatate in urmatoarele situatii da ca: 1) solic ita n tu l este
o personalitate recunoscutii pe plan international; 2) solicitantul este cetateanul unui
stat membrn al Uniunii Europene; 3) so lic itantul a dobandit statut de refugiat potrivit
prevederilor lega le in vigoare; 4) solicitantul a investit 1n Romania sume care
depa esc 1.000.000 euro. in ceea ce prive te calcularea te1menelor, daca cetateanul
strain sau persoana fara cetatenie care a solicitat sa i se acorde cetatenia romiina se
a:fla in afara teritoriului stamlui roman o perioada mai mare de 6 !uni in cursul unui
an, anul respectiv nu se ia in calcul la stabilirea perioadei;
b) dovecle te, prin comportament, actiuni i atitudine, loialitate fata de statul
roman, nu 1ntreprinde sau sprijina actiuni impotriva ordinii de drept sau a securitatii
naiionale i declara ca nici in trecut nu a intreprins asemenea actiuni;
c) a implinit varsta de 18 ani. Copilul nascut din parinti cetateni straini sau fara
cetatenie i care nu a implinit viirsta de 18 ani dobande te eetatenia romana odata cu
parintii sai. In cazul 111 care numai unul dintre parinti dobande te cetatenia romana,
parintii vor hotiiri, de comun acord, cu privire la cetatenia copilului. Insituatia in care
parintii nu cad de acord, tribuna l ul de la domiciliul minoru lui va decide, tinand
seama de interesele acestuia. in cazul copilului care a implinit varsta de 14 ani este
necesar consimtamantul acestuia. Copilul dobande te cetatenia romana pe aceea i
data cu parintele sau;
d) are asigurate in Romania mijloace legate pentru o existenta decentii, in
conditiile stabilite de legislatia privind regimul strainilor;
e) este cunoscut cu o bona comportare i nu a fost condam nat in tara sau in
strainatate pentru o infractiune care uface nedemn de a fi cetatean roman;
f) cunoa te limba romana i poseda notiuni elernentare de cultura i civilizatie
romiineasca, in masura suficienta pentru a se integra In yiata sociala;
g) cunoa te prevederilc Constitutiei Romanici i imnul national.
Legea cetiiteniei nr. 21/1991 mai prevede ca cetalcnia romana se poate acorda,
la cerere, persoanei farii cetatenie sau cetateanului strain care a contribuit in
mod deosebit la protcjarea i promovarea culturii, civilizatiei i spiritualitiitii
136 Condi fii le d e dobandir e, pas t r a r e i pierdere a ceta(eniei romane
romane ti, cu posibilitatea stabilirii domiciliul ui in \ara sau cu mentinerea acestuia

in s triiinatate, daca indepline te condifiile de la literele b), c) i e) de mai sus . De
as e menea, cetafenia rom nii mai poate fi acordata, la cerere i persoanei fi'ira
cetatenie sau cetateanului strain care poate contribui in mod semnificativ la
promovarea imaginii Romaniei prin performante dcosebite in domeniul
sportului, cu posibilitat ea stabilirii domiciliului in \ara sau cu mentinerea acestuia in
strainatate, daca sunt intrunite unnatoarele condi\ii: a) solicitantul va reprezenta
Romania fo loturile nationale, 'in confonnitate cu reglcmenta.rile statutare ale federa\
iei sportive internationale la care Romania este afiliata i b) solicitantul indepline te
condi ile de la literele b), c) i e) de mai sus i i' i exp rima ata amenrul fata de
Romania i fata de sis te m ul de va lori specific societatiiromane ti.
§4. Redobandirea cetateniei
Redobiindirca cetateniei Ceta\enia romana se poate acorda i persoanelor care au

romane. pierdut aceasta ceta\enie, precum i descende n\ilor
acestora pana la gradul II incl usiv i ca.re cer redoban-
direa ei, cu pastrarea cetateniei straine i stabilirea
domiciliului m ta rll sau cu mentinerea acestuia in strainatate, Iara sa mai facll dovada
ederii pe teritoriut Romiiniei o anumit a perioada de timp ori sa demonstreze
cunoa terea timb i i romane, a unor elemente de cultura sau a prevederilor
Constitutiei i a imnului national. Acelea i reguli se aplica i apatrizilor fo ti
cetateni romani i descendentilor acestora pana la gradul II inclus iv.
Persoanele care au dobandit cetatenia romana prin na tere sau pri n adoptie i care
au pierdut-o din motive neimputabile !or sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata tara
v o ia !or, precum i descendentii acestora pana la gradul III, la cerere, pot
redobandi sau li se poate acorda cetatenia romana, cu posi bilitat ea pastrarii ceta\
eniei straine i s tabil irea domiciliului 'in tara sau cu rnentincrea acestuia in
strainatate, daca: a) dovedesc, prin comportament, aqiuni i atitudine, loialitate fata
de starul roman, nu intreprind sau sprijina actiuni impotriva ordinii de drept sau a
securitatii nationale i dcclara ca nici 1n trecut nu au fotreprins asemenea actiuni;
b) au implinit varsta de I8 ani; c) sunt cunoscute cu o buna compo1i are i nu au
fost condamnate in tara sau in strainatate pentru o infractiune care le face
nedemne de a fi ce tatea n roman.
§5. Procedura acordarii cetateniei romane
Procedura acordarii Cererea de acordare sau, dupa caz, de redobandire a

cetateniei romane. cetlitcniei romane Se fonnuleaza 1n limba romana, se
adreseaza Comisiei pentru cetatenie i se depune personal
sau, in cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu
pro
cura specialii i autentica la sediul Autorita tii Nationale pentrn Cetatenie, fiind tnsotita
de acte care dovedesc111d e plinirea conditiilor previizute de lege.
Dobandirea ceta fe niei romdne 137
Cererea de acordare sau de redobandire a cetateniei este 1nregistrata la secreta
riatul tehnic al Comisiei. In cazul i'n care constata lipsa unor documente necesare
solutionarii cererii, pre edintele Comisiei solicita, prin rezolutie, completarea dosa
rului. In c.azul in care, 111 tennen de eel mult 6 luni de la primirea solicitarii, nu sunt
transmise actele necesare, cererea se va respinge ca nesustinuta.
Cererile de redobandire pot fi depusc i la misiunile diplomatice sau la oficiile

consulare ale Romaniei. i.n ca zul in care cercrile au fost depuse la misiunile diplo
matice sau la oficiile consulare ale Romaniei, acestea vor fi trimise de i'ndata
Comisiei pentm cetatenic din cadrul Autorita\ii Nationale pentn.1 Cetatenie. Comisia
pentru cetatenie, verifica i"ndeplinirea conditiilor prevazute de legc pentru acordarea
sau redobandirea cetateniei romiine.
In cazu l 111 care sunt indeplinite conditiile cemte de lege pentru acordarea ori
redobandirea cetateniei, Comisia, printr-un raport motivat, propune pre edintelui
Autoritatii Nationale pentru Cetatenie acordarea cetateniei. Pre edintele Autoritatii
Nationale pentru Cetaten ie emite ordinul de acordare sau de redobandire a cetateniei
romane, dupa caz.
In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru acordarea ori
redobandirea ccta\eniei, Comisia, printr-un raport motivat, propune pre edintelui
Autoritatii Nat iona lc pentru Cetatenie respingerea cererii. 0 noua cerere de acordare
sau de redobandire a cetatcniei romane se poate depune dupa 6 !uni de la respingerea
cererii anterioare.
Ordinul pre5edi.ntelui Autoritatii Nationale pentru Cetatenie de acordare au de

redoba.ndire a cetaten iei romane, respectiv ordinul de respingere a cererii de acordare
sau de redobandi re a cetateniei romane se comunica solic itan tului, prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire in termen de 3 zile de la data emiterii
ordinului.
Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobandire a cetateniei romane

poate fi atacat, 111 tennen de 15 zile de la data comunicarii, la Sec1ia de contencios
administrativ a tribunalului de la domiciliul sau re edinta llolic itan tului. Hotararea
Tribwialului este definitiva i ircvocabila.
in cazul persoanelor care au contribuit in mod semnificativ la promovarea imaginii

Romaniei prin performante deosebite 111 dom eni ul sportului, acordarea cetateniei
romane se face prin hotarilre a Guvernului initiata de Ministeml Tiner e tului i
Sportului.
Cetatenia se dobande te la Ceta\cnia romfu1a se acorda sau se redobande te la data

data depunerii juraman depunerii juramantului de Fedinta. in tennen de 6 !uni
tului de credinta. de la data comunicarii ordinului pre edintelui Autoritat ii
Nationale pentm Ceta\cnie de acordare sau redobandire
a cetil\eniei romane, persoanele dirora Ii s-a acordat sau
care au redobandit cetatenia romana vor depune juramiintul de credinta fata de
138 Conditiile de dohdndire, pastrare ,1i·pierdere a cetiiJenie i romane
Romania. .luramantul de credinta se depune in edinta solemna in fata ministrului

justitiei sau a pre edintelui Autoritatii Nationalc pentrn Cetatenie sau a unuia dintre
cei 2 vicepre edinti ai autoritatii delegati in acest sens.
Dupa depunerea juramantului, Comisia elibereaza ce1iificatul de cetatenie

romana, care va fi intocmit in doua exemplare, semnate de pre edintele Autoritat ii
Nationa le pentru Cetatenie, dintre care un exemplar va fi 'inmil.nat tit ula rului. Ambele
exemplare ale certificatului contin elemente de siguranta i au aplicate fotografii ale
titularului. In situatia in care copiii minor i dobil.ndesc cetatenia romana odata cu
pi'irinti i sau cu mm! dintre ei, ace tia vor fi 'inscri i in certificatul de cetatenie al
parintilor i nu depunjuramantul.
Nedepunerea, din motive imputabile persoanei care a obtinut cctatenia romana, a

juramantului de credinta, ll1 termenu l stabilit de lege atrage 1ncetarea efectelor
ordinului de acordare sau de redobandire a cetateniei romane fata de persoana in
cauza . Constatarea focetarii efectelor ordinului de acordare sau de redobandire a
cetateniei romil.ne fata de persoancle care nu au depus juramantul fo conditiile !egii
se face de catre pre edintele Auto1itatii Nationa le pentru Cetatenie, la sesizarea direq
iei de specialitate din cad.rul autor itatii sau, dupa caz, de eful misiunii diplomatice
ori al oficiului consular. Persoana care decedeaza 'inaintea depunerii juramantului de
credinta fata de Romania este recunoscuta ca fiind ceta\ean roman, la cererea
succesorilor sai legali, de la data emiterii ordinului pre cdintelui Autoritatii Nationale
pentru Cetatenie de acordare sau de rcdobil.ndire a ceta\cniei romane, um1and a fi
eliberat certificatul de cetatenie de catre Comisie. Cererea poate fi depusa i'n tenncn
de un an de la data decesului titularului cererii de acordare san de redobandire a ceta
\eniei romane.
Persoana care nu poate depune juramantul de credinta faµ de Romania din cauza
unui handicap pennanent sau a unei boli cronice obtine cetatenia romana de la data
emiterii ordinului pre edintelui Autoritatii Nationale pentru Cetatenie de acordare
sau, dupa caz, de redobandire a cetateniei romane, pe baza cererii i a 1nscrisurilor
medicale, transmise in acest sens, personal sau prin repre zen tantul legal ori
conventional cu mandat specia l, pana la data finalizi'irii procedurii de acordare sau,
dupa caz, de redobandire a cetatenici. Cererea adresata Comisiei privind eliberarea
certificatului de cetatenie poate ti fonnulata 1n te1men de un an de la data luarii la
cuno tinta a termenului de depunere a juramantului de credinta. Nedepunerea cere1ii
111 te1menul de un an atrage incetarea efectelor ordinului pre edintelui Autorita(ii
Na\ionale pentni Cetatenie de acordare sau de redobandire a cetateniei ro1rnlne.
Pierderea cetiifeniei rornane 139
Sectiunea a 2-a. Pierderea cetateniei rornane
Cetatenia romanii se poate pierde prin mai multe moduri. Acestea sunt prevazute
expres de catre lege.
§1. Retragerea cetateniei romane
Modurile de pierdere a
Retragerea cetiiteniei reprezinta o sanctiune. Cetatenia
cetateniei romane. romana se poate retrage persoanei care: a) aflata 111
strainatate, siivar e te fapte deosebit de grave prin care
vatarna interesele statului roman sau lezeaza prestigiul
Romaniei; b) aflata i'n strainiitate, se inroleazii 111 fortele armate ale unui stat cu care
Romania a rupt relatiile diplomatice sau cu care este in stare de razboi; c) a obtinut
cetiitenia romana prin mijloace frauduloase; d) este cunoscuta ca avand legiituri cu
grupari teroriste sau le-a sprijinit, sub orice forma, ori a siivar it alte fapte care pun in
pericol siguranta nationala. Retragerea cetiiteniei romane nu produce efecte asupra
cetateniei sotului sau copiilor persoanei careia i s-a retras cetiitenia.
1.1. Procedura retragerii cetateniei romane
Procedu ra
Orice autoritate sau persoanii care are cuno tinta de
retragerii cetateniei existenta unui motiv pentn.1 retragerea cetaieniei romane
romane. poate sesiza, 111 scris , Comisia pentru cetatenie, avand
obligatia sa. prezinte dovezile de care dispune. Pre_ ed in
tele Comisiei stabile te, prin rezolutie, termenul la care se va dezbate sesizarea de
retragere, dispuniind totodata : a) solicitarea punctu lui de vedere al autoritatilor
competente cu privire la indeplinirea conditiilor legate privind retragerea cetateniei;
b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea, precum i a oricarei persoane care ar
putea da informatii utile solutionarii cererii; c) citarea persoanei in cauza la
domiciliul cunoscut sau, daca acesta nu se cunoa te, prin publicarea citatiei in
Monitorul Oficial al Romiiniei, Partea a lll-a. Citarea persoanei are loc cu eel putin
6 !uni inainte de termenul fi.xat pentru dezbaterea sesizarii.
La termenul stabilit pentru dczbaterea sesizarii, Comisia verifica indeplinirea

conditiilor necesar e retragerii cctateniei romane. Aceasta audiaza persoanele citate,
precum i persoana in cauza. Lipsa persoanei legal citate nu impiedica desfa urarea
procedurilor de retragere a cetiiteniei romane. In cazul in care constata indeplinirea
sau, dupa caz, ne1ndeplinirea conditiilor legate de retragere a cetateniei romane,
Comisia va propunc pre edintelui Autoritatii Nationa le pentru Cetatenie , printr-un
raport motivat, aprobaTea retragerii cetateniei romane sau, dupa caz, respingerea
sesizarii. Pre edintele Autorita\ii Nationale pentru Cetatenie, constatand i:ndeplinite
conditiile previizute de legc, emite ordinul de retragere a cetateniei romane, respectiv
de respingerc a sesizarii de retragere a ceta\eniei, in cazul in care constatii neindepli
nirea conditiilor prevazute de lege. Ordinul pre edintelui Autoritatii Nationale pentru
Cetatenie de admitere sau de respingere a sesizarii de retragere a cetateniei se comu-
140 Condi/iile de dohc1ndire, pas1rare fi pierdere a ceta(eniei romc1ne
n ic li persoanei 'in cauza, precum i pcrsoanei care a facut sesizarea, prin scrisoare
recomandata cu con firmare de primire. Ordinul poate fi atacat, 1n tem1en de 15 zile
de la data comunicarii la Trib unalul Bucure ti. Sectia de contencios administrativ i
fiscal. Hotlirarea Tribuna lului poate fi atacata cu recurs la Sectia de contencios
administrativ $i fiscal a Curtii de Apel Bucure$ti.
Pierderea cetatenie i romane prin retragere are toe la data emiterii ordinului
pre$edintelui Autoritiitii Nation a le pentru Cetatenie de aprobare a retragerii ceta ten
iei romane.
§2. Aprobarea renuntarii la cetafenia romana
Pent ru motive temeinice se poate aproba renuniarea la cetatenia romanii persoanei

care a 1mplinit varsta de 18 ani i care: a) nu este invinuita sau inculpata 1ntr-o ca uza
penala ori nu are de executat o pedeapsa penala; b) nu este urmari.ta pentru debite
catre stat, persoane fizice sau juridice din tara sau, avand astfel de debite, le achita ori
prezin ta garantii corespunziitoare pentru achitarea lor; c) a dobandit ori a solicitat i
are asig urarea cii va dobandi o alta cetatenie.
Pierderea cetatenie i rom ane plin aprobarea renun\iirii nu produce niciun efect
asupra cetateniei sotului sau copiilor minori. Cu toatc acestea, tn cazul tn care ambii
parinti ob\in aprobarea rcnuntarii la cetatenia romana, iar copilul minor se afla impre
una cu ei in slrainatate ori parl\se te 1mpreuna cu ei \ara, minoml picrde cetatenia
romiina odata cu parintii sai, iar daca ace$tia au pierdut cetatenia romana la date dife
rite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia in strainiitate,
parase te tara dupa ce ambii parinti au pierdut cetatenia romiina pierde cetatenia
romana pe data plecarii sale din tara. in caz ul copilului minor tncredin\at prin hota
rare judecatoreasca parintelui care are domiciliul in strainatate i care renunta la ceta
\enie, acesta pierde ceta\enia romiina pe aceea i data cu parintele caruia i-a fost incre
dintat i la care locuie te, cu conditia ob\inerii acordului celuilalt parinte, cetatean
roman. Pentru copiii care au implinit varsta de 14 ani se ce re con s imtam antul lor.
Renun\area la cetatenie reprezinta un mod amiabil de a mtrerupe legaturile cu un

stat al carui ceta\ean ai fost pana la un moment dal.
2.1. Procedura aprobarii renunfarii la cetatenia romana
Procedura renuntarii la Ce rerea de renuntare la cetatenia romana, inso\ita de

cetatenie. actele doveditoare, se depune la secretariatul tehnic al
Comisiei pentru ceta\enie sa u la misiunil e diplomatice
ori oficiile consulare ale Romiiniei din tara in care soli
citantul i\;i are domiciliul sau re edinta. In cazul in care constata lipsa documentelor
necesare sol u\ionarii cererii, pre edintele Comisiei solici ta , prin rezolutie, co mple
tarea dosarului. iu cazul m care, in tennen de eel mult 6 !uni de la comunicarc, nu
sunt transmise actele necesare, cererea va fi respinsa ca nesus\inuta. In ca zu l in care
dosarnl cuprinde toatc docu mentele necesare solu\ionarii cererii de renun\are la
cetatenia romiina, pre$edintele Co mis iei, prin rezolutie , dispune solicitarea de rela\ii
Dovada cetareniei romc1ne 141
de la orice autorita1i cu privire la indeplinirea condi1iei prevazute, de lege. Pre e

dintele Autoritatii Nationale pentru Cetatenie dispune, prin ordin, aprobarea sau,
dupa caz, respingerea cererii de renuntare la cetatenia romana, pe baza rapmtului
Comisiei, prin care aceasta constata 'i'ndeplinirea sau ne'i'ndeplinirea condiliilor
legate. Ordinul pre edintelui Autoritatii Nationale pentru Cetatenie de aprobare sau,
dupa caz, de respingere a cererii de renuntare la cetatenia romana se comunica solici
tantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Ordinul de respingere
a cererii de renuntare la cetatenia romana poate fi atacat, in termen de 15 zile de la
data comunicarii la Tribunalul Bucure ti, Sectia de contencios administrativ i fiscal.
Hotararea Tribunalului poate fi atacata cu recurs la Sectia de contencios administrativ
i fiscal a Curtii de Apel Bucure ti.
Pierderea cetateniei romane prin renuntare are loc la data eliberarii adeverintei de
renuntare la cetatenia romana. Dovada renuntarii la ceta1enia romana se face cu
adeverinta eliberata de secretariatul Comisiei, pentrn persoanele cu domiciliul in
Romania, ori de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, pentru
persoanele cu domiciliul sau re edinta Ill strainatate, in baza ordinului pre edintelui
Autoritatii Nationale pentrn Cetatenie.
§3. Alte cazuri de pierdere a cetateniei prevazute de lege
3.1. Copilul minor, cetatean roman, adoptat de un cetatean strain
Acesta pierde cetatenia romana daca, la cererea adoptatorului sau, dupa caz, a
adoptatorilor, dobande te cetatenia acestora Ill conditiile prevazute de legea straina.
Minorului care a 'i'rnplinit varsta de 14 ani i se cere consimtamantul. Data pierderii
cetateniei romane este data dobandirii de catre minor a cetateniei adoptatorului.
In cazul dec!ararii nulita.tii sau anularii adoptiei, copilul care nu a implinit varsta de
18 ani este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana.
3.2. Stabilirea filiafiei copilului giisit pe teritoriul Romaniei
Copilul gasit pierde ceta.tenia ro mana , daca pana la implinirea varstei de 18 an i

i s-a stabilit filiatia fata de ambii parinti, iar ace tia sunt ceta1eni straini. Cetatenia
romana se pierde i in cazul in care filiatia s-a stabilit numai fata de un parinte
cetatean strain, celalalt parinte ramanand necunoscut. Data pierderii cetateniei
romane in acest caz este data stabilirii filiatiei copilului.
Sectiunea a 3-a. Dovada cetateniei romane
Dovada cetateniei. in tara, dovada cetateniei_ romane se face cu cartea de

identitate sau, dupa caz, cu buletinul de identitate ori cu
ce1tificatul de cetatenie emis de Autoritatea Nationalii
pentru Cetatenie.
142 Condifiile de dobiindire, pi'isirare i pierdere a ceta(eniei rom[me
in strainatate, dovada cetateniei romane se face cu pa$aportul ori cu o dovada

emisa de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romil.niei din strainatate.
Cetiitenia copilului pil.na la vil.rsta de 14 ani se dovede te cu ce1tificatul sau de

na tere, 1nsotit de buletinul ori canea de identitate, dupa caz, sau pa$aportul oricaruia
dintre parinti.
Sectiunea a 4-a. Cetatenia de onoare
Cetafenia de onoare. Cetiitenia de onoare este un titlu onorific acordat de

catre Parlamentul Romil.niei la propunerea Guvernului
unor straini pentru servicii deosebite aduse tarii. Lcgea
nu prevede posibilitatea acordarii cetateniei de onoare apatrizilor, ci doar strainilor.
In unna acordarii cetateniei de onoare, persoanele care au dobil.ndit cetatenia de
onoarc se bucura de toate drepturilc civile i politicc recunoscute cetatenilor romani,
cu exceptia dreptului de a alege i de a fi ales i de a ocupa o functic publica.
Sectiunea a 5-a. Dubla (multipla) cetatenie
Dubla cetatenie. Dubla (multipla) cetatenie poate fi provocata de legis-

1a1ia diferita a stalelor in materie de cetatenie. A.ceasta
este una din explicatiile exist e n1ei dublei sau
multiplei
cetatenii. Cum cetatenia reprezinta o problema exclusiva a statului, este posibil ca
legislatia statelor sa duca la situatii in care o persoana sa ajw1ga sa aiba dubla sau
chiar multipla cetatenie. Astfel, Conventia europeana asupra eetateniei, adoptata la
Strasbourg la 6 noiembrie 1997 identifica drept eazuri de pluratitate de cetatcnii
urn1atoarele situatii:
a) copiii care au dobil.ndit automat la na tere ceta\enii diferite. Este situ atia i'n
care un copil se na te din parinti cetateni straini pe teritoriul unui alt stat care aplica
principiul ius loci i care dobande te la na tere cetatenia parintilor sai, dar i
cetatenia statului pe teritoriul camia se na te;
b) persoanele care dobandesc automat o alta cetatenie prin casatorie. Este situatia
in care casatoria produce efecte juridice asupra ceta\eniei i 111 care o persoana prin
efectul casatoriei prime$te i ceta\enia sotului;
c) persoanele care pentru a renun\a la o cetatenie au obligatia de a face dovada
dobil.ndirii unei alte cetatenii. in acest caz, chiar legislatia na\ionala obliga la dubla
cetatenie, deoarece pentru a renun\a la o ceta\enie trebuie facuta dovada obtine1ii in
prealabil a unei alte cetatenii.
0 alta explicatie a existentei dublei sau multiplei eetatenii trebuie cantata in

istoria fiecarei tari. De multc ori statele induc sau au indus de bunavoic o anumita
politica de atragere a propriilor cetateni plecati peste hotare in diferite perioade
istorice. Este cazul fostelor state socialiste din estul Europei in perioada I 945-1990
Corelafia dintre cetafenia romdna i cetd/enia Uniunii Europene 143
care au avut mul\i cetateni ce au parasit tara 111 perioada comunista i care au dorit sa
se 111toarca in tara dupa 1990.
Alteori, din dorinta de expansiune a unor tari cu viziune colonizatoare, acestea au

i:ncurajat plecarea in alte tari a propriilor cetil.\eni, urmand ca ace tia sa dobandeasca
i cetatenia statelor 111 ca.re au plecat, dar sa- i pastreze i cetatenia statului de unde
au plecat. Este cazul Gem1ani.ei i Japoniei din perioada de pana la eel de-al Doilea
Razboi Mondial.
Nu 111 ultimul rand, acccptarea dublei cctatenii de catre unele state s-a datorat i
situatiei provocate de pierderea de catre aceste state a unor terito1ii in favoarea
altor state. Dubla cetatenie a fost vazuta in acest caz ca o reparatie istorica fata de
persoanele care fara voia lor au ajuns ceta\enii altor state. Este cazul Romaniei
care accepta dubla cetatenie, dand posibilitatea rcpatrierii fo tilor ceta\eni romani
care au avut aceasta ceta\enie prin na tere i care astazi se afia in teritorii de\inute de
alte state.
Sectiunea a 6-a. Corelatia dintre cetatenia romana i cetatenia

Uniunii Europene
Cetatenia UE. Inca din Preambulul Tratah1lui privind Uniunea

Europeana, se prevede ca reprezentan\ii statelor membre
ale Uniunii Europene au decis sa creeze o Uniune
Europeana, hotara\i sa instihlie o ceta\enie comuna pentru resortisantii tarilor !or.
In art. 20-25 din acela i Tratat este reglementata cetatenia Uniunii Europene. stabi
lindu-se ca este cetatean al Uniunii orice persoana care are cetatenia unui stat
membru. Cetatenia Uniunii nu inlocuie te cetatenia nationala, ci se adauga acesteia.
A adar, relatia dintre cetatenia nationala (romana in cazul nostru) $i cea a Uniunii
Europene este o relatie de la paite la 111treg i se conditioneaza reciproc. Cetatenia
Uniunii inglobeaza i cetatenia romana. Mai mult, cetatenia Uniunii este conditionata
de ceta\enia nationala a statelor membre ale Uniunii. Nu poti fi cetatean al Uniunii
daca nu C$ti $i ceta\ean al unui stat membru al Uniunii. De asemenea, nu po1i renunta
la cetatenia Uniunii deciit daca renunti la cetatenia nationala a stahllui membru.
Drepturile cetatenilor UE. Cetatenii Uniunii au drephITile i obligatiile prevazute in

tratate. Ace tia se bucura, printre altele, de: a) dreptul
de libera circula\ie i de edere pe teritoriul
statelor
membre; b) drephil de a alege i de a fi ale i in Parlamentul European, precum i la
alegerile locale in stah1] membru unde 1 i au re edinta, tn ace lea i conditii ca i
resortisanlii acestui stat; c) dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei tari terte in care
statul membru ai carui resortisanti sunt nu este reprezentat, de protectie din paitea
autoritatilor diplomatice i consulare ale oricarui stat membru, in acelea i conditii ca
i resortisantii acestui stat; d) dreptul de a adresa peti\ii Parlamentului European, de a
se adresa Ombudsmanului European, precum i dreptul de a se adresa instihltiilor i
organelor consultative ale Uniunii in oricare dintre limbile tratatelor i de a primi
144 Condi/iile dedobandire, piistrare Ji pierdere a ceta(eniei romtine
raspuns in aceea i limba. Aceste drepturi se exercita in conditiile i limitele definite

prin tratate i prin masurile adoptate pentru punerea 1n aplicare a acestora.
Orice cetatcan al Uniupii are dreptul de li bera circ ulatie i de edcre pe teritoriul
statelor membre, sub rezerva limitarilor i conditiilor previizute de tratate i de
dispoziiiile adoptate in vederea aplicarii acestora. In cazul in care o ac\iune a Uniunii
se dovede te necesa rii pentru atingerea acestui obiec tiv i 'in care tratatele nu au
previizut puteri de aqiune in acest sens, Parlamentul European i Consiliul, 111
confonnitate cu procedura legislativa ordinara, pot adopta dispozitii menite sa
faciliteze exercitarea drepturilor mai sus prcvazute. Uniunea ofera-cetatenilor siii un
spa\iu de libertate, securitate i justitie, fara frontiere interne, in interiornl caruia este
asigurata libe ra circulatie a persoanelor, 111 corelare cu masuri adecvate privind
controlul la fronticrele exteme, dreptul de azil, imigrarea, precum i prevcnirea crimi
nalitiitii i combaterea acestui fenomen. Totodata, 'in re la\ iile sale cu restul comunita\ii
internationale,Uniunea i i afinna i promoveaza valorile i interesele i contribuie la
protqe ia ccta\enilor sa i. A ceas ta contribuie la pacea, securitatea, dei voltarea
durabila a
planetei, solidaritatea $i respectul reciproc intre popoare, comertul liber i echitabil,
climinarea sariiciei i proteq ia drepturilor omului i, 111 special, a drepturilor
copilului, precum i la respecta rea strictii i dezvoltarea dreptulu i international, inclusiv
respectarea principiilor Car tei Organizatie i Natiunilor Unite.
Cetatenii UE sunt egali in Referindu-se la respcctarea p1i ncipiilor dcmocratice,

drepturi. art. 9 al Tratatului p rev e de ca 111 t oa t e a ct ivitatile
sale, Uniunea respecta principiul egalitatii cetatenilor
sai, care beneficiaza de o aten\ie egala din partea institutii
lor, organelor, ofici ilor i agent iilor sale. Cetiitenia Uniunii nu inlocuie te
cetatenia naponaHi, ci se adaugii accst eia. Prin urmare, nu vom avea moduri de
dobandiresau de pierdere a cetateniei Uniunii distincte, ci dobandirea i pierderea
cctateniei Uniunii se va face ca unnare a dobandirii sau pierderii ceta\eniei nationa le
a statulu i membru al Uniunii. De ascmenea, dovada ceta\eniei Uniunii se va face cu
actul de dovada a cetateniei nationale a statului membru.
Drepturil e politice ale Din pw1ct de vedere al reprezentarii politice, cetatenii

cetatenilor UE. Uniunii Europcne sunt reprezentati direct , la nivelul
Uniunii, 111 Parlamentul European. Orice cetatean are
dreptul de a participa la viata democratica a Uniunii.
Deciziile se iau 111 m o d cat mai deschis i la un nivcl cat mai apropiat posibil de
cctatean. Orice ceta\ean al Uniunii care i i are re edin\a intr-un stat membru i care
nu este resortisant al acestuia, are dreptul de a alege ;;i de a fi ales la alegcrile pentru
Pa rlamentul Emopean in statul membru 1n ca re f$i are re edinta, 'in acelea i conditii
ca i resortisantii acelui stat. Parlamenml European este compus din reprezcntantii
cetatenilor Uniunii. Numarul acestora nu poate depa i apte sure cincizeci, plus
pre edintele. Reprci entarea cetatenilor este asigurata 'in mod proportional dcscres
cator, cu un prag minim de $ase membri pentru fiecare stat membru. Niciunui stat
membru nu i se alr ibuie mai mult de nouazeci i ase de locuri. De asemenea, orice
cetatean al Uniunii care i i are rC$edinta 'intr-un stat membr u i care nu este
Rezumat 145
resortisant al acestuia are dreptul de a alege i de a fi ales la alegerile locale din statul
membru in care i i are re edint,a tn acelea i conditii ca i resortisantii acelui stat.
In ceea ce prive te dreptul de asociere, cetatenii UE se pot asocia in partide

politice, partide care contribuie la forrnarea con tiintei politice europene i la
exprimarea vointei cetatenilor Uniunii. Institutiile acorda cetatenilor i asociatiilor
reprezentative, prin mijloace corespunzatoare, posibilitatea de a- i face cunoscute
opiniile $i de a face schimb de opinii in mod public, in toate domeniile de actiune ale
Uniunii. La initiativa a eel putin un milion de cetateni ai Uniunii, resortisanti ai unui
numar semnificativ de state membre, Comisia Europeana poate fi invitata sa prezinte,
in limitele atributiilor sale, o propunere corespunzatoare in materii in care ace ti ceta
teni considera ca este necesar un act juridic al Uniunii, in vederea aplicarii tratatelor.
Protectia diplomatica a
cetatenilor UE. Cetatenii Uniunii se bucura $i de protectia diplomatica a
statelor membre ale Uniunii. Orice cetatean al Uniunii
beneficiaza, pe teritoriul unei tari terte in care nu este
reprezentat statul membru al carui resortisant este, de
proteqie din paiiea autoritatilor diplomatice $i consulare ale oricarui stat membru, in
acelea i conditii ca i cetatenii acelui stat.
Dobandirea cetateniei romane:
Modul originar de dobandire a cetateniei romane este principiul ius sanguinis

(este cetatean roman copilul care se na te din parinti cetateni romani).
Moduri derivate:
a) Adoptie (copilul cetatean strain sau fara cetatenie dobande te cetatenia romiina
prin efectul adoptiei, daca adoptatorii sunt cetateni romiini, iar eel adoptat nu a
1mplinit 18 ani);
b) Acordarc la cerere (strainii sau persoanele fara cetatenie pot dobiindi cetatenia
romana daca indeplinesc conditiile prevazute de lege);
c) Redobandirea cetateniei (persoana care a pierdut cetatenia romana o poate
redobiindi ca efect al repatrierii).
Pierderea cetafeniei romane:

a) Retragerea cetateniei romane. Retragerea cetateniei reprezinta o sanctiune.
Cetatenia romana nu poate fi retrasa celui care a dobiindit-o prin na tere;
b) Aprobarea renuntarii la cetatenia romana. Renuntarea este un mod amiabil prin
care o persoana renunta la ceta\enie pentru motive temeinice i cu respectarea
prevederilor legale;
c) Anularea sau desfacerea adoptiei realizata de cetateni romiini cu privire la Lm
minor;
d) Stabilirea filiatiei copilului gasit pe teritoriul Romiiniei.
146 Cond{iiile de dobcindire , pastrare i pierdere a ceta(enie i rom{me
Dovada cetliteniei romane:
In ta r a , dovada cctateniei romane se face cu cartea de identitate, 'in st r iiin atate,

cu pa aportul, iar ceta ten ia copilului pana la var s ta de 14 ani sc do vede te c u
ce1iificatul sau de na tere, fosotit de buletinul ori cruiea de identitate, dupii caz, sau
pa aportul oricaruia dintre parint i.
Cetatenia de onoare este un titlu onorific acordat de catre Parlrunentul

Romaniei la propunerea Guvemului unor straini pentru scrvicii deosebite adusc \iir ii.
Dubla (multipla ) cetatenie poate fi provocata de legislatia di ferita a statelor 1n

mate rie de ce tatenie. Aceasta este una din cxplicatiile pentru existenp dublci sau
multiplei cetiitenii.
Cetafenia Uniunii Europene. Este cetiitean al Uniun ii orice persoana care are
cetatenia tmui stat membru al UE. Cetatenia Uniunii nu 1nloc uie te cetatenia natio
nala, ci se adauga acesteia.
ibliografie
1. Anghel, Pro blema dublei ceta\enii 'in leg is la\ia romana, 'in Revist a Drcptul
nr. 2/1999, p. 3-15 .
B. Berceanu, Ceta\enia. Monografi c juridic a, Ed. /\ll Beck, Bucure ti, 1999.
M Constantinescu, I. 1\furcwu, I. De lean u, F. Vasilescu, A. Jorgo va n, I. Vida,
Constitutia Romaniei comentata i adnotata, Ed. Regia Autonoma ,,Monitoml
Oficial", Bucure ti, 1992, p. 21- 22 .
D.C. Diinilor, Drept constitut iona l i in s titu tii poli t ice , vol. I, Ed. C.H. Beck,
Bucur ti, 2007, p. 187-198 .
I. Deleanu, Institutii i proceduri constitu tional c 'in dr ep tul rom an i 111 drept u l
comparat, Ed. CH Beck, Bucurc ti, 2006, p. 349-364.
T. Driiganu, Drept consti tutional i institutii politice . T ratat elemcntar, vol. I, Ed.
Lumina Lex, Bucure ti, 1998, p. 131-151.
I. Ionescu, Dobandirea i pierderca nationalitarii romanc, Tipografia ,,lmprimeria"
S.A.R., Bucure ti, 1939.
J.P. Jacque, Droit institutionnel de !'Union europeenne, Ed. Dalloz, Paris, 20 I 0,
p. 123 -12 8.
I. Muraru, E.S. Taniisescu, Drept const itutional i institutii politicc. vol. I, Ed.
C.H. Beck, Bucure ti, 2016, p. 113-132.
1. Muraru, E.S. Tanirses cu (coo rd. ), C onsti tutia Romaniei. Comentar iu pc articolc,
I.k furaru , E.S Taniisescu, Gh. lancu, St. Deaconu, M. C11c , Cetateni a eu rop eana,
Ed. All Beck, Bucure ti, 2003.
J. Pertek, Droit des instirutions de !'Union europeenne, Ed. PUF, Paris, 2011,
p. 426-434.
B. Selejan-Cufan, Drept constitutional i institutii politice, ed. a 2-a.
Ed. Hamangiu, Bucure ti, 2008, p. 104- 117 .
Capitolul IX
Drepturile i libertatile fundamentale
Dupa studiul acestui Capitol de invatare veti reu i:

- sii definiti notiunea de ,,drepturi fundamentale";
- si'i faceti distinctia intre notiunea de ,,drepturi" i cea de ,,libertati";
- sii stabiJiti natura juridica a drepturilor fundamentale;
- si'i cunoa teti istoricul aparitiei drepturilor fundamentale;
- sii identificati principalele reglementari interne si intemationale
referitoare la drepturile fundamentale;
- sa aflati corelatia dintre reglementfu:ile inteme i cele intema
tionale in materia drepturilor omului;
- sa identificati garan\iile oferite protectiei drepturilor fundamen
tale in dreptul romiinesc;
- sa cunoa teti clasificarea drepturilor fundamentale in dreptul
romanesc.
Secµunea 1. Notiunea de drepturi i libertati
Drepturile fundamentale Drepturile i libertiitile fundamentale sunt o realitate, dar

sunt o necesitate pentru i o necesitate intr-o societate in care individul se vrea a
societate. fi pozitionat in centrul intereselor statului. Pretutindeni,
asti'izi, statele democratice pleaci'i in edificarea demo-
cratica statalii de la constrnirea unui sistem juridic care
sa asigure indivizilor o protectie i o garantare reala a drepturilor i a libertatilor lor. S-
a afirmat in doctrina ca drepturile i libertatile fundamentale reprezinta o limba
comuna a tuturor oamenilor (loan Murarn, Elena Simina Tiinasescu). De asemenea,
s-a mai afirmat cii drepturile fundamentale nu trebuie concepute ca o categorie de
drepturi deosebite prin natura !or de celelalte drepturi subiective. lntocmai ca orice
drepturi subiective, ele sunt puteri garantate de lege vointei subiectului activ al
raportului juridic, 1n temeiul ciirora acesta este in miisurii, in vederea valorificiirii
unui interes direct personal; sa desfii oare o conduitii determinata sau sii pretindii
subiectului pasiv al raportului un anumit comportament care, la nevoie, poate fi
impus prin forta de constrangere a statului (Tudor Draganu).
Nofiunea de drepturi i liberta(i 149
Distincpa dintre drept i in privinta notiunilor, sunt utihzate in practica atilt
libertate. notiunea de ,,drept", cat $i cea de ,,libertate".
Ambele
. notiuni au aceea$i valoare juridica. Dreptul este o liber-
tate $i libertatea este un drept. Singura diferenta 1ntre
cele doua notiuni este cea terminologica. Din punct de vedere juridic insa nu exista
nicio diferen\.a. 0 e xplicatie a utilizarii de catre nonnele juridice a celor doua notiuni
consta 1n fap tul ca libe1tatile sunt, de regula, acele drepturi naturale inerente fiintei
umane (ex. libertatea con tiintei, libera circulatie , l ibertatea de giindire, libertatea
1ntrunirilor etc.), pe ciind drepturile sunt cele stat11ate $i garantate de cat:re stat
(ex. dreptul la 1nvatatura, dreptul la munca, dreptul la sanatate etc.). La inceput
filozofii au conceput drepturile ca libe1tati ale oamenilor 1n sensu l ca omul s-a
nascut cu libe1t ati, iar autoritatile crau obligate sa le respecte i sa le protejeze. Unele
din aceste libe1t ati sunt utile i statului, nu doar omului, pentrn ca statul are interes in
protejarea acestor libertati. Caracteristicile tuturor drepturilor i libertatilor
fundamentale sunt 1nsa faph1l ca ele toa te sunt individuale prin titularul lor $i
toate sunt indivizibile.
Drepturi ale omului i

drepturi ale cetateanului. De asemenea, intiilnim sintagma de ,,drepturi i liber
tati ale omului" i ,,drepturi i libertliti ale cetlite
nilor" . Ambele utilizari sunt corecte. Distinctia dintre
ele consta in titularul dreptului. In cazul drepturilor i
libertatilor omului, titularul este omul vazut 1n calitatea sa de fiinta umana. Nu are
importanta daca el este cetatean, strain sau apatrid. Toate drepturile $i liber tatile ii
sunt protejate $i garantate indiferent de apartenenta la un stat sau nu. in cazul
drepturilor §i libertatilor cetateanului, titularnl este omul vazut in ipostaza sa de
cetatean. Totdeauna sfera drepturilor $i libertati lor omului este mai mare decat cea a
drepturilor i libertatilor cetateanului.
Drepturi i libertati
fundamentale. Sunt utilizate JU practica i sintagmele de ,,drepturi i
liberti'iji" .;;i ,,drepturi i liberti'iti fundamental e".
Drepturile i libertatile fundamentale sunt, la riindul !or,
drepturi $i libertati. Ceea ce deosebe te drepturile §i
libertatile fundamentale de restul drepturilor i libertatilor este ca ele sunt inscrise in
textul legilor fundamentale ale statelor. Selectarea pentrn i:nscrierea in te xtul legii
fundamentale, din riindul categoriei mari a drepturilor §i libertatilor pe care o
persoana le are, reprezintavointa puterii constituante. Nu exista o regula cu privire la
selectia catalogului drepturilor i libertatilor fundamentale. Fiecare stat 1n parte §i
fiecare putere constituanta are libertatea de a selecta dintre toate drepturile §i
libe rtatile, acele drepturi i libertati care sa fie inscrise in Constitutie.
150 Drepturile i liberti{iile fundamemal e
Sectiunea a 2-a. Aparip.a i evolutia drepturilor
§1. Primele reglementari in materia drepturilor omului
Primele coduri de legi. Problematica drepturilor omului este una dintre cele rnai
vecbi probleme care au dat na$tere unor dezbateri intre
filozofii $i legiui torii statali ai lumii. fn Orientul antic
prin Codul Jui Hammurabi din Babilon, Legile lui Manu din India, Codul lui Mu
din China; 1n Grecia $i Roma antica prin ideile lui Heraclit din Efes, Cicero sau
Seneca; tn epoca feudala conceptiile lui Toma d' Aquino, William Ockam, Cijen Tiai
sau Huan Tzun, dar $i in perioada capitalista, au fost enuntate teze :;;i idei de referinta
privind drepturile omului. Platon i Aristotel au abordat drepturilc omului ca fiind
inercnte fiintei umane. In co ncep{ia lui Platon, spre exemplu , sufletul omului este
aJca tuit din trei parti: a) ratiunea- care t i are sediul 'ill cap; b) instinctele geueroase -
care i$i au sediul 'in inima; c) poftele grosolane - care i i au sediul in stomac. In
conceptia lui Aristotel, omul cste social prin narura sa, el fiind condus in viata de
doua teluri putemice: a) proprietatea i b) dorul, ambele avand rol hotarator in
optiunile $i actiunile umane. in Roma antica, interesul pentru demnitatea umana
este unul foarte important. Seneca, spre exemplu, spunca ca oamenii nu tre buie
sa se
dispretuiasca unii pc altii (nemin em despexieris), iar Lu cr etius considera ca una
din conditiile sine qua non ale fericirii umane o constituie lipsa oricarei suferin1e,
nelini ti sau temeri. in perioada epocii feudale, drepturile omului sunt analizate in
stransa legat ura cu preceptele biserice ti. Tomas d'Aquino, spre exemplu, considera
ca numai cei credincio$i i supu i bisericii pot dobandi fericirea, iar fericirea deplina
nu exis ta decat pe lumea ceal alta.
Aparipa drepturilorin Originea protectiei drep turilor omului a a cum este ea

reglementarile intalnita in zilele noasu·e se gase$te tn dreptul intern, drept
juridice. care consfintea decizia suverana a statului. Exemplu 111
acest sens sunt Magna Charta Libertatum - 1215;
Petition of Rights - 1628 ; Habeas Corpus Act - 1679; Bill of Rights - 1689;
Declarapa drepturilor omului i cetateanului - 1789. Dac a pana dupa eel de-al
Doilea Razboi Mo ndial prot ec1ia drepturilor omului se limita 111 sp e cia l la o protectic
intema a statului, statul fiilld eel ce decidea, iar individul ncavand posibiJitarea de a lupta
pentru drepturile sa le pe plan intema1ional, dupa aceasta data se schimba total modul de
gandire. Documentele internationale care pana atunci consfinreau drepturile omului pe
domenii !imitate ca de exemplu: protect ia i.ndi v id ului 'in timp de razboi sau protectia
refugia lor (amintim aici Conventiile incbeiate tn cadrul Conferin\.elor de la Haga - 1899 i
1907, Geneva - 1923 i 1929 i Londra - 1936), reglementeaza acum drepturile omului intr-
o maniera universala.
Apari(ia i evolu(ia drepturilor 151
§2. Declaratia Universala a Drepturilor Omului
Garantarea drepturiJor la
nivel internaponal. • Rezultatul schimbihilor s-a produs odata cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului adoptata i procla
matii de Adunarea Generalii ONU prin Rezolufia
nr. 217 A (HI) din 10 decembrie 1948 . Este pentru
prima oara cand societatea intemationala este interesata de o protectie legala a
drepturilor omului 1ntr-o asemenea maniera universala (in afara frontierelor statului),
prin aceasta, statele nepierziind nimic din suveranitatea lor, ba mai mu lt, ele avand
doar de ca tigat. Acest act international are un caracter politic, el necreand nicio
modalitate de control In privinta nerespectarii drepturilor sau a lncalcarii !or. Acest
act a constituit doar punctul de pornire, pentru ca Jui i-au unnat o serie de alte
documente internationale in care au fost consfintite toate drepturile fundamentale ale
cetateanului: sociale, economice, culturak, civile, politice. Amintim aici Pactul
international cu privire la drepturile economice, sociale i culturale adoptat
de Adunarea Generalii ONU prin Rezolutia nr. 2200 A (XX[) din 16
decembrie 1966, intrat in vigoare la 3 ianuarie 1976 i ratificat de Romania la 9
decembrie 1974, i Pactul international cu privire la drepturile civile i politice
adoptat de Adunarea generaIii ONU tot la 16 decembrie 1966, intrat in vigoare
la 23 martie 1976 i ratificat de Romania la 9 decembrie 1974.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului constituie piatra de temelie a drep

tului international al drepturilor omului i totodata semnifica o noua era 1n dezvo lta
rea $i promovarea ideii de protectie a drepturilor fundamentale ale ornului. Daca pana
la aceasta data, aceste drepturi, consfintite mai 1ntai pe plan intern intr-o ampla mi$
care constitutionala de la sfar$itul secolului al XlX-lea, mai ales pe continentul euro
pean !?i mai putin pe plan international, se limitau doar la a fi teoretic 111scrise i mai
pu!in aplicabile practic, dupa aceasta data, 111scrierea acestor drepturi capata consen
sul comunitatii interna\ionale pentru atingerea unui ideal comun al tuturor natiunilor.
Nopunea de drepturi ale

omului este Iegatii de Evolutia ideilor i a institu\iilor la nivel national i inter
ideea de stat. national a dus la o conceptie modema asupra problema ticii
drepturilor omului fondata pe doi piloni: a) drepturile
omului sunt cele enuntate pe plan international de catre
ONU $i institutii le sale specializate, precum i 111 cadrul
O.S.C.E.; b) no\iunea de drepturi ale omului este intim legata de accea de stat.
Dezvoltarea acestor idei i teama sau mai degraba. dorinta de a nu se mai repeta
gre elile din primele decenii ale secolului XX (este vorba de cele doua conflagratii
mondiale) au dus la aparitia unui drept international al drepturilor omului. Acest
drept a aparut din convingerea ca respectul pentru persoana umana, promovarea 9i
garantarea drepturilor fundamentale ale omului constituie condi\ii indispensabile ale
pacii mondia le i ale progresului umanitatii. Totodata, acest drept s-a fundamentat pe
trei idei: a) reafinnarea, dezvoltarea i codificarea materici drepturilor omului;
b) instituirea unor mecanisme de aplicare a normelor conventionale; c) educarea ceta
\enilor in spirih1l respectarii prevederilor existente in materia drephirilor omului.
152 Drepturile i liberta fil e .fim damentale
in cadrul analizei drepturilor omului la nivel international putem vorbi de ciiteva

sisteme regionale de protectie a drepturilor omului. Este vorba de sistemul european,
sistemul interamerican i sistemul a.frican de prote ctie a drepturilor omului. Dintre
acestea, sistemul european este unul dintre cele mai dezvoltate i care a constituit
model pentru celelalte sisteme.
§3. Sistemul european de protecµe a drepturilor omului
Sistemul European de Sistemul europeande protectie a drepturilor omului a

garantare a drepturilor fost in.itiat de Consiliul Europei, organizatie interguver
fundamentale. namentala regionala creata in 1949 de un grup de state
din Europa occidentala angajate in apararea liberta lor in-
dividuate i democratiei. Acest sistem 1 i are izvorul
juridic in doua acte juridice: a) Conventia pentru apararea drepturilor omului i a
libertatilor fundamentale ; b) Carta sociala europeanl'.l.
3.1. Co nvent ia pentru Apiirarea D rept urilor Omu lui i a L ibertatiJor

F u ndame n tale
CEDO 1950. Semnata la 4 noiembrie 1950 de catre toate statele mem

bre ale Consiliului Europei i intrata in vigoare la 3 sep-
tembrie 1953, Conventia instituie un mecanism juridic
de garantare intemationala a drepturilor i libertatilor consacrate, alcaruit dintr-o
Curte Europeana a Drepturilor Omului cu sediul la Strasbourg. Drepturile garantate
de catre Conventie au cunoscut o mare extindere in timp. Astfel, initial, Convent ia
garanta unnatoarele drepturi: dreptul la viata, dreptul de a nu fi supus torturii i
tratamentelor inumane sau degradante, dreptul de a nu fi tinut in sclavie, dreptul la
libertate, la siguranta persoanei, dreptul la viata privata, dreptul la intrunire etc. Titu
laru l drepturilor i libertatilor consacrate de Conventie este orice persoana aflata sub
jurisdiqia statelor parti la Convent ie, cetatenia persoanei neavand nicio relevanta.
Catalogul drepturilor garantate de Conventie a fost extins prin protocoale aditionale
la Conventie. Astfel, primul Protocol a adaugat dreptul la proprietate i dreptul la
educatie; Protocolul nr. 4 a introdus interzicerea privarii de libertate pentru nerespec
tarea obligatiilor contractuale i dreptul la libera circulatie; Protocolul nr. 6 a abo lit
pedeapsa cu moartea etc. Protocoalele privesc modificarile institutionale care au
intervenit in cadrul Conventiei.
3.2. Carta sociala europeana
Carta social europeana 1961. A fost deschisa spre semnare la 18 octombrie 1961 i a
intrat in vigoare la 26 februarie 1965. La 5 mai 1988 a
fost incheiat un Protocol aditional la Carta, prin acesta
largindu-se lista de drepturi. Ea a fost elaboraUI sub auspiciile Consiliului Europei i
complete aza Conventia care garanteaza numai drept urile civile i politice, stabilind
un sistem european regional de protectie pentru drepturile economice i sociale.
Aparifia , i evohl(ia drepturilor 153
Carta proclama o lista de 19 categorii de drepturi i principii, incluzand dreptul la

munca, la conditii prielnice de munca, dreptul la munca in conditii de siguranta,
dreptul la remuneratie echitabila, la organizare i la negociere colectiva. Totodata,
Carta proclama dreptul la protectie a copiilor, tinerilor $i femeilor angajate, dreptul
familiei la proteqie sociala, juridica i economica, dreptul la ocrotirea sanatatii, la
asigurari sociale, la pregatire i indmmare profesionala. Aceste drepturi sunt
enumerate in termeni generali in Partea I a Cartei i a Protocolului aditional, iar
Partea a II-a a Cartei i a Protocolului aditional definesc i detaliaza intelesul
,,drepturilor i principiilor" enuntate doar i'n termeni generali in Partea I.
Pe langa aceste doua tratate in care i i are izvorul sistemul european de protectie a
drepturilor omului, s-au adoptat o serie de alte documente intemationale atat in
cadml Consiliului Europei, cat i in cadrul Uniunii Europene sau in cadrul
Consiliului pentru Securitate i Cooperare in Europa, deoarece sistemul european
cunoa te o protectie a drepturilor omului la nivelul acestor trei organisme.
3.3. Carta de la Paris pentru o noua Europa
Carta de la Paris 1990. Un alt document european important in domeniul

protectiei drepturilor omului i'l constituie Carta de la
Paris pentru o noua Europa adoptata la 21
noiembrie 1990. Cm1a reconsidera dimensiunile colaboratii europene in contextul
schirnbarii raportului de fon:e, prabu$irii sistemelor totalitare in Europa de Est i
trecerii la econo mia de piata. Ea efectueaza, totodata, o substantiala analiza a
problemelor Europei, indicand cai i directii in care trebuie aqionat pentru a face
posibil triumful marilor valori europene i in primul rand a principiului respectarii
drepturilor omului. Carta enunta de la inceput cadrnl fundamental schimbat al desfii
uriirii actuale a raportului dintre statele europene i ierarhizeaza in mod nou
problemele colaboriirii europene. Marile probleme pe care Carta de la Paris le enunta
sunt: drepturile omului, democratia i statul de drept, libertatea economicii i
responsabilitatea, relatiile de prietenie intre statele participante, securitatea europeana.
Totodata, se afirmii ca libertatea i pluralis mul politic sunt elemente necesare in
realizarea obiectivului de dezvoltare a economiei de piatii pentm o cre tere economica
sustinuta, prosperitate i justitie sociala. In Carta apar preocupari noi pentru
minoritatile nationale. Se afirma ca ,,identitatea et:nica, culturala, lingvistica i
religioasa a mino1itatilor nationale va fi protejata (...)". Carta trateaza, totu i, 111 mod
inegal anumite probleme. De exemplu, problema muncitorilor imigranti este numai
enun\ata, fara a se preconiza niciun fel de masuri practice pentrn rezolvarea ei; in
schimb, problemei minoritiitilor nationale i se acordii. o importan\a considerabila.
Observam ca documentele intemationale in domeniul drepturilor omului pun in

lumina tot mai mult respectul universal acordat acestor drepturi i totodata
interdependen\a care exista intre aplicarea lor riguroasa i relatia dintre state.
Astazi catalogul drepturilor omului s-a extins i s-a diversificat. Drepturile devin
tot mai numeroase pe masura ce nevoile societatii cresc, iar gradul de cultura al
indivizilor sporqte. Astfel, drepturile, libe11a\ile i indatoririle omului devin din ce in
154 Drepturi/e si libertafilefundamentale
ce mai numeroase odata cu evolutia democratica a societatii umane, iar respectarea ori
nerespectarea oricAiu ia din princip ii le ce se gascsc in documentele interna\ionale cu
caracter universal sau regional tine de cultura fiecarui popor.
In do meniul drepturi lor omului s-au adoptat o multitudine de documente

intemationale, dar de o importanta deosebita se bucura cele elaborate sub egida
ONU i la nivelul Uniunii Europenc.
Recunoa terea i consacrarea drepturilor omului prin documente intema\ionale a

avut o influen\a benefica, contribuind la pcrfectionarea legislatiei na\ ion ale. Pe de
alta parte, problematica drepturilor omului capatand o dimensiune internationala din
ce in ce mai accentuata, acest fapt a facut posibil ca preturindeni 'in lume sa fie
valorificate la maxim ideile de libertatc i demnitate i sa fie stimulata opozitia fa\a
de regim urile totalitare.
§4. Protecµa drepturilor omului la nivelul Uniunii Europene
Carta drepturilor La nivclul Uniunii Europcne, principalul act juridic de

fundamentalc a promovare i respectare a drept:urilor fundamcntale ii
UE. reprezinta Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene. Ca1ta stabile $te un set de ase Yalori
fundamentale ale Uniunii Europene: demnitate , libertati (la plural), egalitate,
solidaritate, cetatenie, justitie. Ea imbinii, intr-un singur text, drepturile ch rile,
po litice, economice i sociale de care beneficiazii cetafenii i persoanele din
Uniune.
Carta este proclamata de cele 3 institutii ale UE: Consiliu, Cmnisie i Parlament.
Decizia de redactare a w1ei Carte a drephirilor fundamentale la nivelul lJE i
metoda prin care aceasta urma sa tie elaborata s-a luat pentru prima data in cadrul
Consiliu lui European de la Koln, din 3-4 iunie 1999 .
P roi e ctu l de Carta a fost adoptat ulterior de catre o Conventic la foceputul lunii
octombrie 2000 i a fost aprobat, 10 unanimitate, de catre Coosiliu l European de la
Biarritz , din 13-14 octombrie 2000, care a inaintat proiectu l Parlamentului European
i Comisiei Europenc.
Cu ocazia Consiliului Euro pea n d in 7 de c em brie 2000 de la Nisa a avut loc
procla marea Ca1t ei, de ca trc pre edi ntele Comisiei Europene, pre edinte le
Parlamentului European i al Consiliului, ca un document cu valoare juridica
indicativa, care nu avea
forta jur idic ii obligatorie. Ulte1ior, ca unnare a elabori'irii T ratatu lui de la Lisabona, care
a fost semnar la data de 13 deccmb1ie 2007, Carta cste cuprinsa 111tr -o dec laratie
anexata Tratatului de la Lisabona dobandind valoare juridica.
A adar, de i proclamata pentru prima data 1n anul 2000, Carta a reu it sa ocupe
un Joe important in ordinea juridicii a UE abia prin intrarea l'n vigoare a Tratatului
de la Lisabona, la data de 1 decembrie 2009, moment care marcheazii un punct de
refe rinta fo procesul de dezvoltare a sistemului de proteqie a drepturilor
fundamentale la nivelul UE.
Promovarea$i protejarea drepturiloromului in Romcinia 155
Este pentru prima data cand drepturile sociale coexista, alaturi de

drepturile clasice, in acela i docu ment, avand acela i statut i aceca i garantie
juridica la nivelul UE.
Statutul de act juridic al Ca 1iei a adus, ca principal element de noutate legislativa,
codificarea i rc unirea, potrivit principiului indiviz ibilitatii, intr-Lm singur act ju ridic
normativ cu fo113 juridica obligatorie, a tuturor drepturilor fundamentale rcc
unoscute la nivclul UE. lntrarea 'in vigoare a Cartei la 1 decembrie 2009 a marcat,
totodata, acoperirea unui vid legislativ din dreptul UE, dat de inexisten a unui act
nom1ativ specific al Uniunii, anterior intrarii in vigoa re a Ca rtei, care sa
reglementeze i sa
protejeze drepturile fundamentale mcadrul UE.
Anterior intrarii in vigoare a Cartei, drepturile fundamenlale 'in cadrul Uniunii
erau respectate, conform art. 6 alin. (2) din Tratatul Uniunii Europene, 111 c alitate de
,,principii generate ale dreptului comunitar", inspirate din lradit iile consti tutionale
comune ale statelor membrc , dar i din Conventia pentru apararea drepturilor i a
libertatilor fundamentale.
Dupa intrarea 111 vigoare a Cartei, de i noul art. 6 alin. (3) din Tratatul Uniuni i
Europene recunoaeytc 'in cont inuare drepturilor fundame ntale caracterul de
,.principii generate ale dreptului Uniunii", drepturile fundamentale au dobandit o
forta juridica superioara, devenind pane integranta din dreptul primar al Uniunii,
pastrandu- i 'in
acela i timp statutul de principii generale.
Sec tiune a a 3-a. Promovarea i protejarea drepturilor

omului in Romania
Drepturile omului in Pe plan intern, problcmatica drepturilor omului a inceput sa

pravilele biserice ti din capetc conh 1r 1n a doua jumatate a secolului al
dreptul romanesc. XIX-lea cu prilejul Revolutiei de la 1848 , ciind ideea d e
libe1 t at i fu ndamentale a capatat contur 'in programcle
revolutionare, mai cu seama in ,,Declarapa de la lslaz"
redactata de revolutionarii din Tara Romaneasca.
To tuf;,i, el e mente de preistorie a dr e pturilor omulu i la noi au existat inca din secolul
al XV-lea cu ocazia redactarii a -numitelor ,,Pravile" de la Tiirgovi te (1452), Putna
(1581), Bh'tri ta (168 1) etc., dar i 111 alte codificari ca de exemplu: ,,Carte
romaneascii d e invatatura - 1646" ; ,,indreptarea legil - 1652";Codul
Calimach- 1817";,,Legca Caragea - 1818"; ,,Regulamentcle Organicc - 1831/1832".
ldeea drepturilor omului s-a impus cu tarie tot i, inperioada revolutiei

pa$optiste cand nu doar programele revolutionare au cuprins in continutul lor
drepturi i libertati cxprimate pe plan european, dar i revolutionarii pa opti ti sunt
autori ai unor pagini refcritoare la aspecte generate sau particula re ale dreptur ilor
omului.
156 Drepturile Ji libertatile.fimdamenta/e
Drepturile omului in
In Romania am putea vorbi pentm prima data de o
primele Constitutii
protectie a drepturilor omului, intr-un cadru institutiona
romane.
lizat bazat pe un sistem democratic, odata cu adoptarca
legii electorale din 1864. Apoi, Constitu\ia de la 1866
consacra in Titlul Il existenta i garantarea acestor drepturi, titlu denumit ,,Despre
drepturile romanilor" (art. 5-30). Acest sistem a fost continuat de Constitutia de la
1923, pentru ca mai tarziu, in perioada dictaturii carliste, sa asistam la o limitare a
exercitarii drepturilor omului.
Drepturile omului in A urmat apoi perioada regimului totalitar comunist

constitutiile socialiste. cand, de i in aceasta perioada au fost ratificate majori
tatea conventiilor i acordurilor internationale in dome-
niul drepturilor omului, preocuparea guvemantilor nu a
fost aplicarea tor, ci inventarea unor mecanisme de eludare a acestor legi. Dupa
decembrie 1989 a urmat o perioada premergatoare Constitutiei din 1991, 'in c are s-
au pus bazele democratiei in Romania incepand cu amendarea sau a.brog
area d ispozitiilor legale existente ce contraveneau noii ordini, adoptarea principiului
pluralismului politic, a.doptarea legii electorale i larga exercitare a libertatilor
fundamentale ale omului etc.
Drepturile omului in Punctul de cotitura 1-a consti l1lit, insa , adoptarea

Constitutia din 1991. Consti tutiei democratice la 8 decembrie 1991 prin
referendum na\ional, Romania. inscriindu-se astfel pe
drumul irever- sibil al democratiei. In chiar primul sau
articol, Consti
tutia din 1991 mentioneaza: ,,Romania este un stat de drept, democratic i social 111
care demnitatea omului, drepturile i libertatile ceta1enilor (...) sunt garantatc". Drep
turile omului constituie nu doar o problemii de drept intern, ci $i de drept internatio
nal. Analiza acestei materii presupune nu doar analizarea naturii acestor drepturi. dar
$i a int inderii $i a limitelor acestor drepturi. Astfel, drepturile omului sunt privite ca
drepturi subiective, ele exprimand identitatea fiintei umane, 1n care sunt reunite trei
elemente esentiale, 1;,i anume: integritatea fizica i psihica, demnitatea i libertatea.
Astfel intcleasa, identitatea fiintei umane a aparut $i s-a dezvoltat in corela1ie cu una
sau mai multe identitati de gmp dintre care cea mai puternica este identitatea etnica
sau nationala.
Daca, :in ceea ce prive1;,te natura acestor drepturi, ea reprezinta punerea 111 fu
nctiu ne a catorva tehnici juridice ce rezulta din istoria statelor, in ceea ce prive te
intinde rea acestor drepturi, aceasta duce la aparitia unei materii pluridisciplinare,
aceste drepturi facand obiectul unor discipline ca: dreptul constitutional, dreptul
adminisrra tiv, dreptul civil, dreptul familiei etc., cat $i obiectul unor discipline cu
aspect international - ma refer aici la dreptul international public, dreptul
international privat, dreptul Uniunii Europene etc. Astfel, putem grupa natura i
limitele acestor drepturi in ceea ce am numi teoria generala a drepturilor omului sau a
libertatilor publice, iar intinderea acestor drephu-i ar putea constitui regimul juridic al
drepturilor i libertatilor cetatene ti.
Dejinifia juridica adrepturilorfimdamentale 157
Sectiunea a 4-a. Definitia juridica a drepturilor fundamentale
Defrnip.a juridica a
drepturilor fundamentale. • Ptin notiunea de drepturi fundamentale sunt
desemnate acele drepturi subiective care, fiind
esentiale pentru existenta fizica i psihica a indivizilor,
pentrn dezvoltarea materialii i intelectualii a acestora,
precum i pentru asi
gurarea participarii !or active la conducerea statului sunt consacrate de Constitutie i
garantate de aceasta i de celelalte legi ale statului.
Sectiunea a 5-a. Natura juridica a drepturilor fundamentale
§1. Concepfii cu privire la drepturile fundamentale
Drepturile fundamentale ale cetatenilor reprezintii o problemii de mare actualitate.

Este un domeniu unde s-au realizat multe lucruri atat pe plan intern, cat i pe plan
international, insa doua probleme majore retin atentia: a) drepturile omului pentru a
fi protejate trebuie mai intai cunoscute; b) misiunea cercetarii i propune1ii de solutii
revine 1n primul rand juri tilor, limbajul folosit :in acest domeniu fiind unul tehnic,
juridic.
In ceea ce prive te stabilirea naturii juridice a drepturilor fundamentale ale

cetatenilor vom analiza doua dintre conceptiile referitoare la drepturile omului:
1.1. Drepturile fundamentale sunt puteri garantate de lege vointei

subiectului activ al raportului juridic
lntr-o prima conceptie drepturile fundamentale ale cetatenilor nu pot fi concepute

ca o categorie aparte de drepturi diferite fata de celelalte drepturi subiective. Ca i
celelalte drepturi subiective, drepturile fundamentale sunt puteri garantate de
lege voinfei subiectului activ al raportului juridic, in temeiul ciirora acesta este in
miisura , in vederea valorificarii unui interes personal direct, sii desfa oare o anumita
conduitii sau sii pretinda subiectului pasiv al raportului o anumitii comportare care, la
nevoie, poate fi impusa chiar prin constrangere.
0 asemenea conceptie asupra drepturilor fundamentale se indeparteazii de ideea

sustinuta de coala dreptului natural, potrivit ciireia aceastii categorie juridica ar
cuprinde un numiir de drepturi innascute pe care cetateanul le dobande te in afarii de
orice reglementare legala, prin insa i calitatea Jui de om i care sunt anterioare,
superioare i opozabile stamlui. Pe aceasta linie de gandire, coala dreptului natural
considera ca pot exista anumite drepturi indisolubil legate de persoana umanii,
acelea i in toate timpurile, indiferent de stadiul de dezvoltare a societatii. Aceasta
conceptie este insa depa ita astazi. Realitatea aratii ca reglementarea drepturilor
considerate fundamentale variazii de la tarii la tara $i de la un moment istoric la altul,
158 Dre pturile Ji liberta(.ile fimdame nrale
iar catalogul lor se large te pe masura progresului ideilor democratice, dupa ce secole
de-a randul au fost nu numai nesocotite, ci i ignorate.
1.2. Drepturile fundamentale limiteaza puterile statului
intr-o alta conccptie acreditata in literatura juridica se recunoa te ca drepturile

fundamentale nu pot fi caracterizate ca fiind innascute, odata ce ideea contractului
social este abandonata i se afim1a ca ele i i au dreptul in faptul ca omul este
singura fiinta libera i rcsponsabila, iar natura !or specifica este consecinta
'imprejurarii ca ele limiteaza puterile statului, fara sa-i impuna acestuia efoctuarea
unor prestatii in
folosul cetatcnilor.
In legatura cu aceasta teo1ic trebuie sa subliniem faptul ca datorita

reglementarilor intervenite pe plan international, dar §i in legislatia intema a celor
mai multe state, astazi nu se mai poatc spune ca o caracteristica a tuturor drepturilor
fundamentale o constituie faptul ca de nu impun statului efoctuarea unor prestatii
pozitive in folosul indivizilor. Consacrarea unor drepu1ri fundamentale ca: drcptul la
invatatura, dreptul la asistenta sociala, dreptul la sanatate etc. arata ca o asemenea
teorie este perimata.
Dintr-o perspectiva tiintifica realista, putern spune ca drepturile fundamentale nu

se deosebesc de alte drepturi subiective prin natura !or. Ele nu dif'era de alte drepturi
subiective nici prin obiectul !or. Unele drepturi fundamentale au acela i obiect ca i
drepturile subiective nascute in cadrul raportu1ilor de dreptul muncii de exemplu
(dreptul la munca, dreptul la asigurarea de boala etc.); in cadrul raportmilor juridice
civile (dreptul de proprietate privata); i'n materie de procedura penala (dreptul la
aparare) sau in mate1ie de drept administrativ (dreph1l celui vatarnat intr-un drept al
sau printr-un act administrativ sau prin nerezolvarea in termen legal a unei cereri de a
obtine recunoa terea dreptului, anularea act:ului i repararea pagubei). A adar,
drepturile fundamentale nu pot fl deosebite de cclelalte drepturi subiective nici
prin naturii, nici prin obiectul lor specific.
intr-adevar, de i nu au un specific propriu nici din punct de vedere al natrnii

juridice, nici al obiectului lor , drepturile fundamentale i i justifica pe deplin existenta
ca o categorie distinct§. de celelalte drepturi prin importanµ lor economica, sociala i
politica. Drcpturile fundamentale sunt temelia juridicii a ansamblului drepturilor
cetatene ti. Tocmai pentru ca au aceasta pozitie deosebit de importanta in cadml
drepturilor subiective considerate in totalitatea lor, drepturile fundamentale sunt
inscrise in textul Constitutiei care le investe te cu garantii juridice speciale.
§2. Trasaturile drepturilor fundamentale
Drepturile fundamentale ale cetatenilor trebuie intelese prin raportare la urma

toarele trei aspecte principale:
Corelajia dinn·e reglementarile inteme .)·i cele internafionale11-i materia drepturilor omului 159
Drcpturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele

Tdisaturile drepturilor
fiind posibilitati pe care le are o persoana de a avea o
fundamentale.
• anumita conduita i de a cere o conduita corespunza
roare celorlalti, conduita impusa de lege.
Drcpturile fundamentale sunt drepturi esentiale pentru viata omului. Aceasta

trasatura este cea mai importanta. Drepturile fundamentale se identifica in drepturile
subiective prinlr-o valoare sporita pe care o au. ,,Drepturile omului sunt daruri esen
fiale ale naturii, de care nimeni nu se poate atinge in nici un fel" spunea Jean-
Jacques Rousseau. Drepturile fundamentale se deosebesc de celelalte drepturi,
aceasta deosebire fiind realizata de eel ce adopta constitutia pleciind de la anumite
criterii sociale in care se gase te statul respectiv.
Drepturile fundamentale sunt stabilite in acte juridice specifice (Constitutii,

Declarafii de drepturi). Inscrierea acestor drepturi in constitutie estc rezultatul
seleqiei valorice facute de legiuitor pe baza criteriilor stabilite de el. Neinscrierea
unui drept in constitutie inseamna ca el nu este considerat fundamental.
Deosebirea care se face intre notiunea de drepturi fundamentale ale omului $i

notiunea de drepturi ale omului este aceea ca drepturilc fundamentale sunt
acele drepturi prevazute i reglementate in constitutia fiecarui stat. Doar acele
drepturi intra in stera drepturilor fundamentale. Fara indoiala ca pe langa acele
drepturi prevazute de constituant 1n legea fundamentala a statului exista o serie
de alte drepturi ale omului care nu sunt prevazute de constitutie, dar sunt
reglementate de alte acte normative inferioare constitutiei.
De asemenea, trebuie observat ca astazi, sub forma de drepturi ale omului, drep
turile fundamentale ale cetatenilor, sprc deosebire de alte drepturi, j i gasesc ocrotire
$i intr-o serie de documente internationale precum Declaratia Universala a
Dreptmilor Omului din 1948, ccle doua Pacte privitoare la drepturile omului din
1966, Conventia Europeana pentrn apararea drepturilor i a libertatilor fundamentale
din 1952, Carta dreplurilor fundamentale a Uniunii Europene din 2009 etc.
Sectiunea a 6-a. Corelatia dintre reglementarile interne i cele

internaponale in materia drepturilor omului
Art. 11 din Constitutai Romaniei. Dreptul international i dreptul intern

(1) Statul roman se obliga sa 1ndeplineasca intocmai i cu buna-credin\a
obl igat iile ce- i revin din tratatclc la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlamcnt, pot1ivit legii, fac. parte din dreptul
intern.
(3) in cazul in care un tratat la care Romania unneaza sa devina partc
cuprinde dispozi\ii contrare Constitu\iei, ratificarea lui poate avea loc numai
dupa revizuirca Constitutiei.
Art. 20 din Constitutia Romaniei. T ratatele intcrnationale privinddrepturile
omului
160 Drepturile i liberlafile jimdamentale
(1) Dispozitii le constitutionale privind drepturile i libcrtatile cctatcni lor

vor fl interpretate i aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a
Dre pturilor O mului, cu pactele i cu celelalte tratate la care Romania este pane.
(2) Daca exista nec'oncordan\e intre pactele i tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, i legile
interne, au prioritate reglementarile intemationale, cu excep\ia cazului in care
Constitu\ia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Datorita multitudinii de instrumente intemationale adoptate 111 materia

drepturilor omului In ultima jumatate de secol, s-a discutat mult corelatia dintre
reglementarile interne i cele intemationale 'in aceasta materie. Se pune 'insa problema
modului de abordare i a consecintelor, mai ales juridice, ce rezulta dintr-o asemenea
corelatie.
§1. Principiile constituponalein materia drepturilor omului
Principiile constituponale
Principiile constitutionale in materie sunt enuntate In
aplicabile drepturilor
art. 11 i 20 din Constitutie. Din analiza acestor doua
fundamentale. articole desprindem cateva principii constitutionale rela
tive la aplicarea normelor de drept international in
dreptul intern:
- angajamentul statului roman de a- i tndeplini 1ntocmai i cu buna-credinta
obligatiile asumate prin conventiile internationale;
- tratatele intemationale ratificate de Parlament au caracter de nonne de drept
intern pe langa caracternl !or de norme de drept international;
- in cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parie cuprinde
dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea
Constitutiei;
- interpretarea i aplicarea dispozitiilor constitutionale in materia drepturilor
omului se face in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului i cu
tratatele 111 materie la care Romania este parie;
- solutionarea unui conflict fotre un tratat international 111 materia drepturilor
omului, la care Romania este parte, i o lege interna se face in favoarea tratatului
international.
Primele trei principii au caracter general, ele aplicandu-se 'in toate domeniile , 'in
timp ce ultimele doua au o sfera restransa de aplicare exclusiv in materia drepturilor
omului. Conform Constitutiei, Romania este obligata sa respecte obligatiile ce-i revin
din tratatele la care este parte, prin aceasta dandu-se expresie unuia din principiile
increderii intre statele comunitatii intemationale, i anume respectar-ea cu buna-
credintiia obligariilor intemationale (pacta sun! servanda).
Statele sunt tinute sa respecte 'intocmai i cu buna-credinta doar tratatele in

vigoare, licite i legal incheiate din punct de vedere al dreptului internationa l i mai
sunt obligate i de a nu denunta tratatele 111 materia drepturilor omului la care sunt
deja parte. Aceasti'i obl igat ie deriva din obligatia statului de a respecta drepturile
omului, de a respecta suveranitatea altor state i normele de drept international pentrn
Corela{ia dintre reglementi:irile interne:ji cele internafionalein materia drepturiloromului 161
ca unul din modurile de a stopa tendintele absolutiste ale statului i de violare a

drepturilor omului este i presiunea internationala.
In ceea ce prive te intrafea 'in vigoare a unui tratat referitor la drepturile omului la
care Romania este parte, pentru a- i produce efocte in dreptul intern este necesar ca el
sa fie publicat in Monitorul Oficial al Romaniei (cu decretul prezidential i legea de
ratificare). In acela i timp, trebuie publicate in Monitorul Oficial i infonnatii
cuprinzand depunerea instrumentelor de ratificare, infonnatii referitoare la intrarea in
vigoare a tratatului, precum i informatii referitoare la noile state devenite parte la
tratat.
§2. Raportul dintre Constitutie i tratatele internationale
in ceea ce prive te raportul dintre Constitutia Romiiniei i tratatele internationale

referitoare la drepturile omului, textul constitutional prevede ca dispozitiile sale refe
ritoare la drepturile omului vor fi interpretate i aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele i celelalte tratate la care Romania este
parte. Constitutia mentioneaza expres Declara1ia Universala a Drepturilor Omului
care nu este un t.ratat, ci un document international politic i juridic. Pe langa Decla
ratie, Constitutia se refera i la tratatele intemationale referitoare la drepturile omului
ratificate de Romania. Prin expresia ,,pacte i celelalte tratate" din art. 20, Consti tutia
individualizeaza expres cele doua Pacte intema\ionale adoptate in 1966 i ratificate de
Romania in 1974.
In cazul identitatii de reglementare intre Constitutie l?i tratatele intemationale nu
intervine niciun fel de problema de interpretare. Ciind, insa, dispozitiile tratatelor
intema\ ionale sunt mai restranse deciit dispozitiile constitutionale, nu vom interpreta
dispozitiile interne (mai favorabile) confom1 cu dispozitiile intemationale (mai putin
favorabile). Acest lucru este posibil datorita faptului ca tratatele intemationale
referitoare la drepturile omului nu contin decat un standard minim de garantie al
drepturilor omului pe care statele trebuie sa le respecte fara a putea deroga de la
aceste indatoriri. A adar, putem spune ca interpretarea normelor constitutionale
conform normelor internationale este o problema de aplicare a dreptului, competenta
de interpretare avand toate autorita\ile publice nu doar Curtea Constitutionala.
§3. Raportul dintre legile interne i tratatele internationale
Tratatele internationale au
In privinta raportului dintre legislatia interna i tratatele
prioritate fata de legile
intemationale in materia drepturilor omului, art. 20
interne.
alin. (2) din Constitutie se refera la neconcordanta cu o
lege. Daca avem neconcordanta cu un act inferior legii
(hotariire de Guvem, alt act administrativ) atunci preva
leaza pactele i tratatele internationale, pentru ca ele au prioritate fata de lege , impli
cit fata de aceste acte inferioare legii. Legea intema contrara tratatului international
------------------------------
162 Drepturile i liberta(ile fundamentale
nu este abrogata de tratat, ci ea devine inaplicabilii. Astfel, in cazul focetiirii apliciirii

tratatu lui international, legea internii redevine activa.
Problema corelat iei dintre reglementarile internationale i cele inteme i'n materia
drepturilor omului este o problema de mare actualitate i'n conditiile 1n care drepturile
omului reprezinta un adevarat fundament al existentei umane intr-o societate 111 care
libera dezvoltare a omului i a valorilor sale sunt protejate i garantate de catre stat.
Drepturile omului sunt acelea i oriunde in lume. De aceea, $i reglementarea lor
trebuie sa se faca intr-un cadru juridic unifom1 care sa tie respectat de catre toate
statele lumii. Oriundc in lume oamenii trebuie sa se bucure de exercitarea liberii a
drepturilor ]or. Problema protectiei i garantarii drepturilor nu este doar o problema
intema a statelor, ci ea a devenit o problema la nivel international. Sunt institutii
intemationale care i i desfa$oara activitatea in domeniul protectiei internationale a
dreph1rilor omului, s-au creat organisme spel:ial abilitate sa apere aceste drepturi i,
mai mutt, s-au elaborat o serie de documente cu caracter international 'in acest
domeniu.
Pasul urmiitor ar putea fi o codificare a acestor drepturi i libertati fundamentale

ale omului care sa fie acceptata de catre toate statele $i acest cod sii poata fi aplicat
tuturor oamenilor indiferent de stah1I pe al carui teritoriu traiesc. Pentru acest lucrn
este nevoie de un consens $i de o colaborare a tuturor statelor in vederea promovarii
$i dezvoltiirii cadrului institutional de protectic a drepturilor ornului.
Sectiunea a 7-a. Garantii oferite protectiei drcpturilor

fundamentale
0 problema impo1tanta in oril:e stat democratic o constituie garantarea aplicarii i

respectarii drepturilor i libertatilor ceta\ene ti, dar i protectia acestor drepmri.
Modalitatile de garantarc a drepturilor ornului sunt, pe de o parte, consacrarea
drepturilor fundamentale, iar pe de alta parte, consacrarea autoritafilor care sa
asigure aplicarea }i respectarea drepturilor constitufionale. Aceste autoritati din
Romania insiircinate cu atributia de asigurare a respectarii drepturilor omului sunt:
§1. Curtea Constitutionala
Curtea Constitujionalii Curtea Constimtionalii reprezinta garanh1I supremat1e1

garant al respectiirii Constitutiei, asigurand aplicarea i respectarea drepturi
drepturilor fundamcntalc. lor fundamcntale tn Romania. De asemenea, ea repre
zinta garantul prevederii constitutionale a art. 1 confonn
careia ,,in Romania, respectarea Constitutiei, a supre
mafiei sale $i a legilor este obligatorie ". Deoarece analiza modului de organizare i
func\ionare a acestei institutii se va face intr-un alt capitol, nu vom intra 111 detalii cu
privire la modul rnncret de realizare a garantarii dreph1rilor ornului prin aceasta
institutie.
Garanfii q/erite protecJiei drepturilor fundamentale 163
§2. Autoritatile judecatore ti
Autoritateaj udecatoreasca . in aceasta categoric sunt incluse instante le judecatore

ti, garant al respectarii Ministerul Public i Consiliul Superior al Magistraturi i
. drepturilor fundamentale. Inst antele judecatore ti contribuie in mod direct la
garantarea i protejarea drepturilor omului 111 Romania .
De asemenea, Ministerul Public, prin parchetele de pc
langa instantele judecato re ti, au un rol sporit i'n as igurarea garantarii i protejarii
drepturilor fundamcntale ale ceta\enilor. Nici i'n privinta acestor autoritati nu vom
intra 'in detalii avand i'n vedere ca ele vor face obiect de studiu cu prilejul analizarii
uneia din autoritii1ile statului - autoritatea judecatoreasca.
§3. Avocatul Poporului
Avocatul Poporului Avocatul Poporului este o institu1ie noua in Romania,

garant al respectarii consacrata pentru prima data 'in legis latia \arii noastre
drepturilor fundamentale. prin Co nstitu\ia din 1991. Ea reprezinta receptarea unei
institutii publice de origine suedeza aparuta i'n secole le
trecute i preluata de majoritatea statelor lumii.
3.1. Tstoric
In Sued ia, Avocatul Popornlui - a a cum a fost tradusa aceasta sintagma la noi -
se nume te Ombudsman i a aparut fo 1766, pentru ca in 1809 institutia aceasta sa
fie reglementata i prin Constitutia sucdeza. in prezent, institutia ombudsmanului
suedez cste alcatuita din 4 ombudsmani numiti de catre Parlament (Riksdag) pe o
pcrioada de 4 ani. Aceastii institutie se caracterizeaza prin: a) independenta functio
nala fata de ce lelalte institutii statale; b) activitate permanenta i continua in cadrul
apararii intereselor cetatene ti; c) competenta de a primi i solutiona pal ngeri din
partea pcrsoanelor vatamate 1ntr-un drept al lor de catre o autoritate a administratiei
publice; d) posibili tatea de a ob ne infonnatii i dreptul de a solicita i de a i se pune
la dispozitie informatiile i documentele necesare solutionarii cererilor venite din
part.ea cetatenilor; e) posibilitatea de a impune sanctiuni idea emite rapoarte.
Datorita faptului ca termenul original - ombudsman - este greu de tradus intr-o alta
limba, aceasta instih1tie este definita In mod diferit de la un stat la altul. Astfel, in Franta
sc nume te Aparator al drepturilor, 'in Anglia, Comisar parlamentar pentru
administrape, in Spania, Aparator al poporului (Defensor dcl Pueblo), in
Portugalia Protectorul poporului (Provedor de Justica), 111 Polonia Comisar al
drepturilor cetatenilor, iar i'n Ungaria noua Constitutie din 2011 prevede doua functii:
cea de Comisar parlamcntar pentru drcpturile civile i Comisar parla mentar
pcntru drepturile minoritatilor nationale i etnice.
Astazi, aceasta instih1tie este larg raspandita in multe tari ale lumii, ea contribuind
la lupta impotriva fenomenelor care genereaza incalcarea drepturilor i libertatilor
cetatenilor, 111 acest tel neimpiedicandu-se cu nimic activitatea instantelor judeca-
""'
16 4 Dr e pt urile- i libertii/ile.fimdam entale
tor e ti, a Mini sterului Public sau a altor autoritati publice competente sa solutioneze
un litigiu privind tm d.rept sau un interes al ceta teanu lui.
Avocatul Poporului este Avocatul Poporului este numit de Parlamentul Roma niei
numit de Parlament. pe o perioada de 5 ani, este independent fata de orice
autorita te publ ica. Aceasta independenta trebuie inte lea
s a in sensul ca In indeplinirea atributiilor sale,
Avocatul Poporului nu este subordonat niciun ei autoritati publice cenn·ale sau loca
le. El nu se subst itui e nic iun ei auto ri ta i publice tn exercitarea atributiilor sale,
este o institu/ie de sine statatoare speciala i specializata cu atr ibutii exprese 10
dom eniul apararii i protectiei drepturilor persoanelor vatamate de autori ta tile
administratiei
publice atiit loc a le, cat i c e ntr a le. In indeplin irea atribut iilor sa le, Avocatul
Poporului este ajutat de adjunct i, ca re sunt specializati pe domenii de activitate.
3.2. Funcfionarea institupei Avocatul Poporului
Principiile de functionare a Aceasta institntie, apii.ruta la noi pentru prima data

institutiei Avocatul prin Constitupa din 1991, functioncaza in baza
Poporului. Constitutiei i a Legii nr. 35/1997 privind organiza rea
i funcponarea institutiei Avocatul Poporului. Es te o
institutie ind e p e nd en ta fat a d e or ic e autoritate
publicA, no u tn fiintat a in Romania i are drept scop protejarea drepturilor i libert at ilo r
pers o anel o r fizice contra abuzurilor autoritatilor administratie i publice. Ea se carac
terizeaza prin:
a) independentii. funcfionalil fatii. de cel ela lte institupi. Aceasta independenta
este 1nteleasii ca o delimitare a institutiei fata de celelaltc autoritiiti (legislativa,
executiva i judecatoreasca) $i totodata fata de s fer a p ol iti c ului. Institutia colaboreaza,
in schimb, foarte strans cu celela\te institutii ale statului i'n reali zar ea atributiilor sale;
b) activitate permanenta i continua in cadrul apararii drepturilor i liberta
tuor. Acti vita tea acestei institutii se desta oarii pe toat a peti oada anului far a intr eru
pere, neexistiind o activitate tempor ara. De asemenea, aceasta activita te este continua ,
menir ea ei fiind aceea de a apiira drepturile i interesele persoanelor vatarnate de
autoritatile administrap.ei p ublice in toate imprejurarile;
c) dreptul de a primi i solupona plangerile din partea persoanelor vatamate
intr-un drept al lor de catre o autoritate a administrapei publice. Se au 1n vedere
aici nu doar drepturile persoanelor, ci $i interesele lor legitirne, aceste persoane aviind
dreptul de a se adresa Avoca tului Popomlui i atunci cand au fost lezate 1ntr-un interes
al !or. De asemenea, Incalcarea drepturilor $i libertatilor persoanelor poate fi facuta atat
printr-un act, cat $i printr-un fapt al autor ita tilor;
d) posibilitatea de a obpne informapi i dreptul de a solicita $idea i se pune la
dispoziti,e informatiile i documentele necesare soluponii.rii cererilor venite din
partea persoanclor vatii.matc. Acest e informa t ii nu pot ft fo losi te dec iit pentru
solutionarea cererii primite $i ele nu pot fi date publicitatii deciit i'n cad.rul rap ortului pe
care Avocatul Poporului ti intocme$te cu privir e la cer er ea primit a $i numai cu acorduI
Garan(iiojerite protecfiei drepruirlorfimdamentale 165
partii care a racut cererea sau al persoanelor interesate. Documentele i infonna ile cu
caracter secret nu pol fi date publicitatii;
e) posibilitatea de a eJnite recomandari in solutionarea cererilor primite.
Aceste recomandari se adreseaza autoritatilor administratiei publice care au incalcat
drepmrile persoanei, celor icrarhic s uperioare !or sau Parlamenmlui cand Guvem ul
este eel care nu ia masu ri de rcdresare a ilegalitatilor comise de organele
administratiei publice din subordinea sa. Recomandarile nu pot fi supuse controlului
parlamcntar i nici celui judecatoresc. Pentru activitatea sa, Avocatul Popomlui prezinta
anual un raporl Parlamentu lu i, rapori care va cuprinde atat activitatea institutiei, cat i
cventuale recomandari privind legislaria1n domeniul protectiei dreprurilor omului sau
masuri ce trebuie luate in vederea accstei protectii.
3.3. Atribupi
Aceasta institutie are drept scop apararea drepturilor i libertatilor persoanelor

fizice 'in raporlurile acestora cu autori tat ile publice. Pe tot parcursul mandatulu i, in
indeplinirea atributiilor sale, Avocatul Popomlui are dreptul de a cere autoritatilor
publice informatiile, documentele sau actele pe care acestea le detine i care sunt
nccesare in rezolvarea cererilor adresate lor. Pentru autoritatile publice comunicarea
i punerea la dispozitia Avocatului Poporului a actelor i infom,atiilor cemte de
acesta reprezinta o obligatie.
3.4. Cine se poate adresa acestei autoritati
Orice persoana se poate Pentru apararea drepturilor i libertatilor lor se pot

adresa Avocatului adresa acestei institutii orice persoane fara discriminare
Poporului. in functie de cetatenie, originc etnica, varsta, sex,
religie, limba sau apartenenta politica, care se considera
vatamate in drepturile i liber1atile lor legitime de catre
o autoritate a administratici publice printr-un act sau fapt ilegal al acesteia. Au
drep rul de a se adresa acestei autoritati persoanele fizicc 'in apa rarea drepturilor
lor individuale, 'in cazul dind acestea au fost prcjudic iate intr-un drept sau o
libertate a lor, mai ales ca in Constitutie este stipulat dreptul persoanei vatamate
de o autoritate a administratiei publice la recunoa terea dreptului sau i repararea
prejudiciului suferit. De asemenea, au acest drcpt de sesizare a Avocatului
Poporului i persoanele juridice, 'in conditiile prevazute de legea de organizare i
functionare a institutiei Avocatul Poporului. Persoanele lipsite de
capacitateajuridica de exercitiu sau care au aceasta capacitate restransa (minori,
persoanele arestate, incapabilii intemaii sau nu) pot sesiza i ele J\vocatul
Poporului.
166 Drepturile 1i liherta file fundamentale
3.5. Cum se poate adresa acestei autoritafi
Sesizarea Avocatului Orice persoana se poatc adresa printr-o cerere, 1n scris,

Poporului se poate • acestei autoritati, cerere din care sa re z ulte datele
face in scris. personale ale petenh1lui (numele , dom ici!iul), date
referitoare la functionarul sau autoritatea care l-a lezat
pe pcte n t, descrierea faptelor in cauza (drepturile i/sau
libertatile incalcate), sau poate obtinc o audienta. Toate raspunsurile la cererile
adresate trebuie motivate. Nu vor fi luate in consideratie cererile anonimc sau cele
fi'icu te 111 nu mele alt e i pcrsoane .fara acor dul ace ste ia , deoarece oricc cerere
adresata trebuie sustinuta de catre partea lezata in drepturile sau libenatile sale.
3.6. Ombudsmanul European
Ombudsmanul European. La nivelul Uniunii Europ ene, Carta dreptuJilor funda

mentale a Uniunii Europ ene reg lementeaza in art. 43
institutia Ombudsmanului European stabilind ca orice
cetatean al Uniunii, precum i orice persoana fizica sau juridica care are rc edinta sau
sediul social 1ntr-un stat membru are drcpt ul de a ses iza Ombudsma nul Euro pean
cu privire la cazurile de administrarc defectuoasa in activitatea institutiilor, organelor,
oficiilor sau agentiilor Uniunii, cu exceptia CUI1ii de Justitie a Uniu nii Europene in
exercitarca fimctici sale jurisdic\ionale.
Secthmea a 8-a. Clasificarea drepturilor
§1. Criteriul sferei de manifestare a drepturilor
Drepturi publice, private i Necesitatea clasificarii drepturilor fundamentale a aparut

politice. doar dup5 ce acestc drepturi au fost consfintitc prin declara!
ii de drepturi sau prin constitutii. Cea mai auto - rizata
clasificarc, dintrc primcle fa.cute 111 mate r ia drep
turilor omului este cea a Jui Pellegrino Rossi. Astfel, e l distingea trei categorii de
drepturi: publice, private i politice. Aceasta clasificare avea la baza criteriul sferei
de manifestare a dreph1rilor.
§2. Criteriul importantei drepturilor
Drepturi primare i 0 alta clasificare a drepturiJor este cea facuta de Paul

drepturi secundare. Negu lescu. Acesta tmpartea libcrtat ile p ublicc in doua
categorii, i anume: 'in liberta ti primordiale sau
primarc i libertap secundare sau complemcntare. Ceca
ce estc
caracteristic pentru literatura juridica de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial
este ca nicio clasificare nu cuprindea drepturile social-economice i forute rar pe cele
politice. Astfel, Declaratia franceza de la l 789 nu vorbca nimic despre drepturile
Clasi/icarea drepturilor 167
politice (acestea constituiau mai de graba un rnijloc de exercitare a unei functii decat
sa fie socotite drepturi).
§3. Criteriul titularului dreptului
Drepturi individuate i
drepturi colective. Cu timpul, au aparut noi clasificari ale drepturilor. Una
dintre acestea clasifica drepturile 1n drepturi indivi
duale i drepturi colective. In categoria drepturilor
colective intra unele drepturi ca: dreptul popoarelor la
autodeterminare, asocicrca i"n sindicate, egalitatea fara discriminare fata de rasa,
nationalitate sau sex etc. In categoria drepturilor individuale sunt incluse dreptul la
proprietate, libertatea persoanei, a presei, libertatea con tiin1ei etc. Ceea ce ignora o
astfol de clasificare este faptul ca drepturile fundamentale sunt prin excelenta drepturi
subiectivc, cle apar1;inand doar subiectelor individuale de drept, nu i colectivitatilor.
§4. Criteriul implicarii statului ID pro tejarea i garantarea drepturilor
Drepturi pozitive i
drepturi negative. in functie de acest critcriu, drepturile pot fi clasificate
in drepturi pozitive i drepturi negative. Drepturile
pozi tive sunt considerate acele drepturi pentru existenta
carora starul trebuie sa se implice activ. Nu este de ajuns
ca statul doar sa prevada existenta acestor drepturi in legi, ci trebuie sa i intreprinda
anumitc masuri care sa duca la o reala existenta a respectivelor drepturi (ex. pentru
cxistenta dreptului la invatatura nu este de ajuns ca legile sa prevada acest drept, ci
statul trebuie sa se implice activ in construirea de coli unde sa lnvete copiii $i 1n
pregatirea de profesori care sa ii 'invete pe copii). Drephirile negative sunt
considerate acele drepturi pentru existenta carom statul trebuie doar sa se abtina de la
a face ceva de natura sa aduca atingere acelui drept. Aceste drepturi sunt, de regula,
drepturile nah1rale ale omului i pe care ornul le are in virtutea ca\ita\ii sale de fiinta
umana (ex. libertatea con tiin\ei exista ca drept al omului in virtutea existente acestuia
ca fiinta umana; statul nu lrebuie sa faca nimic pentru existenta acestei libertati, ci
doar sa se ab\ina de la a face ceva de natura a anihila sau a restrange acest drept).
§5. Criteriul momentului aparitiei
Generatiile de drepturi. Drepturile omului au aparut gradual in funqie de

dezvoltarea societatii. Pe masura ce societatea s-a dez
voltat $i sfera drepturilor i libertatilor consfintite prin
legi de catre state a crescut. Astfel, in functie de morncntul aparitiei drepturilor $i
liberta \ilor , acestea pot fi clasificate in mai multe genera\ii de drepturi: a) drepturi
din prima generatie; b) drepturi din cea de-a doua generaJie; c) drepturi din a treia
generatie. Exista 111 doctrina opinii confonn carora ar exista $i alte genera\ii de
dreph1ri (a patra sau chiar a cincea generatic de drepturi). Acest lucru nu face decat
168 Drepturile }i lihertliJile fundamentale
sa arate extinderea continua a catalogului drepturilor omului in societatea zilelor

noastre.
In privinta drepturilor din prima generape, acestea exprima natura lor inhinseca
fiintei umane. Drepturile din prima genera\ie sunt, de regula, drepturile naturale ale
omului (ex. dreptul la via1a, libertatea con$tiintei, libertatea de gandire, libertatea
intrunirilor etc.). Mai sunt denumite $i drepturi negative, a$a cum am vazut, in
functie de criteriul implicarii statului pentrn existenta lor. Sunt drepturi din prima
generatie, deoarece orice fiinµ umana dispune de ele i'nca de la na$tere.
Drcpturile din a doua generatie sunt acele drepturi recunoscute individului nu

in calitatea Jui de fiinta umana, ci in virtutea calita\ii de mernbru al unei comunitati
sociale cu anumite nevoi. Aceste drepturi poarta i denumirea de drepturi pozitive,
deoarece statul trebuie sa se implice activ pentru existenta lor. Din aceasta categorie
fac parte, de regula, drepturile sociale, economice $i culturale (ex. dreptul la invata tura,
dreptul la munca, dreptul la sanatate, dreptul la proteqie sociala etc.). Sunt drepturi din
a doua generatie, deoarece ele au aparut ulterior celor din prima gene ratie $i s-au
dezvoltat pe masura ce societatea a evoluat $i a ca.pa.tat noi valente, iar indivizii au
con$tientizat nevoi sup!imentare 111 cadrul societatii (ex. nevoia de a beneficia de
servicii medicale, nevoia de cultura, nevoia de protectie sociala etc.).
Drepturilc din cea de-a treia generape sunt $i cele mai noi drepturi aparute pc
scara evolutiei sociale. Ele mai poarta denumire a de drepturi de solidaritate, avand
in vedere ca pentru existenta lor este nevoie de o solidaritate a tuturor indivizilor unei
societati (ex. dreptul la un mediu sanatos sau dreptul la pace). Aceste drepturi pun
problema distinctiei dintre titularul i beneficiarul unui astfel de drept. Daca titularnl
dreptului nu poate fi decat individul, benefi.ciarul poate fi individul, o colectivitate
sau chiar societatea 111 ansamblu, deoarece beneficiile unor astfel de drepturi nu pot fi
disociate.
in privinta drepturilor din a patra sau chiar a cincea generatie de drepturi, in

doctrina, s-au dezvoltat teorii conform carora drepturile i libetiatile cunosc noi
evoluti i. Astfel, aparitia unor drepturi precum dreptul la protectia vietii private sau
dreptul la proteqia datelor cu caracter personal ar intra tn categoria drepturilor din a
patra generatie, fiind impuse de aparitia unor noi tehnologii (ex. gestionarea unor
baze de date electronice sau supravegherea video a traficului pe oselele publice). De
asemenea, sunt aduse tn discutie i drepturi noi care ar face parte din generatia a
cincea de drepturi denumite i drepturi gigant datoritii faptului ca au 'in contimlh1l
lor incorporate o serie de alte drepturi traditionale (ex. dreptul la dezvoltare care
include drepturi precum dreptul de proprietate, libertatea economica, dreptul la
munca etc.). Toate aceste manifestari in sfera drepturilor i libe1iatilor arata nevoia
continua a oamenilor de protectie a spatiului lor personal i societar in care W
desra oara activitatea, dar i interesul teoretic i practic pe care societatea il are fata
de drepturile omului, in ansamblu.
C!asificarea drepturilor 169
§6. Criteriul continutu]ui drepturilor
Un alt criteriu de clasifo,;are al drep turilor i libertatilor fundamentale ar fi dupa

continutul acestora. Dupa continutul lor material, drepturile i libertatile fundamen tale
se pot clasifica Ill: a) clrepturi principii; b) inviolabilitati; c) dreptnri i libertati social-
economice $i culturale; d) drepturi i libertati social-politice; e) drepturi exclu siv
politice; f) drepturi garantii.
Avand 111 vedere continutul Constitutiei actuale a Romaniei i folosind criteriul

continutului drepturilor $i libertatilor fundamentate, vom clasifica drepturile in:
6.1. Drepturile principii
Sunt acele drepturi i libertati care prin continutul lor reprezinta adevarate prin cipii
pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi i libertati. Includem aici universa litatea
drepturilor, egalitatea, neretroactivitatea legii, accesul la justitie etc.
6.2. lnviolabilitatile
Sunt acele drepturi i liberta1i care, prin con\inutul !or, asigura viata, posibilitatea
de mi care libera, siguranta fizica i psihica, precum i siguranta domiciliului
persoanei. in aceasta categorie includem: dreptul la viaµ, la intcgritate fizica i
psihica, libertatea individuala, dreptul la aparare, la libera circulatie, la ocrotirea
vietii intime, familiale i private, inviolabilitatea domiciliului.
6.3. Drepturile i libertaµle social-economice i culturale
Sunt acele drepturi care asigura conditii sociale i materiale de viata, educatia i
posibilitatea protectiei acestora. In aceasta categorie intra: dreptul la lllvatatura, la
ocrotirea sanatatii, dreptul la munca, la proteqia sociala a muncii, dreptul la greva,
dreptul la proprieta te, la mo tenire, dreptul la casatorie, dreptul la protectie sociala.
6.4. Drepturile exclusiv politice
Sunt acele drepruri care, prin continutul lor, pot fi exercitate de catre cetateni
numai pentru participarea la guvemare. In aceasta categorie intra: dreptul de vot i
dreptul de a fi ales.
6.5. Drepturile i libertatile social-politice
Sunt acele drepturi care, prin continutul !or, pot fi exercitate de catre cetateni, la
alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale, fie pentru participarea la guver
nare. in aceasta categorie includem: libertatea con$tiintei, libertatea de exprimare,
drep tul la asociere i dreptul la informatie, secrctul corespondentei i libertatea
llltrunirilor.
Drepmrile i libena file fund amenrale
6.6. Drept uril e ga ra npi
Sunr acele drcpturi care, prin continu tul lor, joaca rolul de garan\ii constitu\ionale.
ln aceasta categorie intrlt dreprul la peti\ionare, drcptul persoanei vatamate de catre o
autori tate publica.
Rezumat
Drepturile fundamentale sunt acele dre pt uri subiective care, fiind esen\iale
pentru existenta fizica i psihica a indivizilor, pentru dezvoltarea rnateriala $i intelec
tuala a acestora, precum i pentr u asigura rea par ticipa rii lor act ive la conducerea
statului sunt garantate de 'tnsa i constitutia $i legile fied\rui stat in parte.
Natura juridica a drepturilor fundamentale: a) sunt drepturi subicctive; b)

sunt drepturi esentiale pentru viata omului; c) sunt stabilite Tn acte juridice specifice
(Constitutii, Declarafii de drepturi).
Corelapa dintre rcglementliriJe in te rnc i cele internaponale in materia drep

turilor omului - mecanismele interna\ionale de garantare i proteq ie a drepturilor
fundamenta le au caracter complementar i subsidiar fa13 de mecanismele interne. Fiinta
umana are calitate de subiect al raporturilor de dr ept international public numai 1n mo d
limit at i derogator.
Garanfii ofcrite protcc(iei drepturilor fundamentale in Romania: a) Cu1tea

Cons titut ion a la; b) autoritatile juclcca to re ti; c) A voc a tul Poporului.
Clasificarea drepturilor: a) dupa criteriul sferei de manifestare a drepturilor:

publice, private i politice; b) dupa criteriul importantei drepturilor: libertati primor
diale sau primare i libertati secundare sau complementare; c) dupa crite1i ul titularului
dreptului: drcpturi individuale i drepturi colective; d) dupa c1iteriul impli carii statului
in protejarea $i gara ntarea drep turilor: drcpturi pozitive $i dr ep turi negative; e) dupa
cri teriul momentului aparitiei: drepturi din p1ima genera(ie; dreptud din cea de-a
doua generatic; drepturi din a treia generatie.
Bibliografie
J.M. Anghel, T ratatul international i dreptul in te rn, Ed. Lumina Lex, Bucure ti,
1999.
F. Borella, Elements de droit constitutionncl, SciencePo. Les Presses, Paris, 2008,
p. 271-295.
G. Burdeau, F. Hamon, M Troper, Droit constitutionnel, 2c6 e dit ion , Ed. LGDJ,
Paris, 1999, p. 302-304.
D. Chagnollaud, G. Drago , Dictiomiaire des droits fondarnenta ux, Ed. Dalloz,
Paris, 2006.
CA. Colliard, Libertes publiques, Ed. Dalloz, Paris, 1982.
Capitolul XJJ[
Drepturile i libertafile social-politice i drepturile garantii
Obiectivele de invatare ale Capitolului XIIl
Dupas tu diul a<.:estui Capitol de 1nvlitare veii reu i:

sacunoa tet i clasificarea drcpturilor fundarnentale in drcptul rornanesc:
sa cunoa teti cootinutul drepturilor fundamentale in dreptul roma
nesc:
si'ci u noa tet i continutul libertatii con tiintei; sA cuooa te\i continutul libertatii de exprimare; sacu noa teti contin
- sii cunoa tcti continutul dreptului la infonnrae ;
- Sicl unoa teti continutul drcptului de asociere; sa cunoa teii continutul dreptului de pctitionare;
-
-
-
-
-
-
Sil cunoa tefi conrinun1l dreptului persoanei vata111a1c deo autori-

tate oublica.
Sectiunea 1. Libertatca con tiintei
Ar t. 29 dinC ons titut'ia Romaniei. Libe11atta con tiin1ci

(1) Lihcrtatca g an d ir i i i a opiniilor. prccum i liberta tca cre d in \ clo r
rcligioase nu pol fi ingraditc sub nic1 o fo r ma. Ni111en1 nu poate fi constrans si'\
adoplco opinie ori sa aderc la o credin\a religioasa. contrareconv ingcr il o r sa
le.
(2) Libcrtateacon t iin tei estc garanralii; ea trchuie sii es manifcstc in spirit
de tolcrantil $i de respect rcciproc.
(3) Cu lt c le re li g io ase sn ut lib e re i se organizca7.i potrivits tatu te lo r
proprii. in condi\iile legii.
( 4 ) In rcla\iile dintre culte sunt inre rzise orice
fom1, e aqiuni de invriljbire religioasil. rnij lo ace, actc sau
(5) Cultele rcligioase sunt autonomc fata de stat i sc bucuril despr ij irm l
accsluia. inclusiv prio inlesuirea asistenJei religioasc in annata, inSp i ta le, in
pcnirenciarc, in azile 1 in 01f elina te.
(6) Parin1iisa u t uot r i au d re p tul d e a asigura. potrivit propriil o r conv in
ger ,i educatia copiilor minori a caror riispundere le rcvme.
240 Drepturile$i libertafile social-politice$i drepturile garan/ii
Reglementare juridica. Liberta tea co n$tiintei es te un drept fundamental ce face

parte din prima generatie de drepturi. Este un drept
inerent fiintei umane, ornu) fiind inzestrat de la naturii
cu ratiune $i ga ndire. i ntr-o accepfiune larga, libertatea con$tiintei semnifica
posi bilitatea oricarei persoane de a avea $i de a exprima public o conceptie a sa
despre lume, viata $i despre tot ceea ce ii inconjoara. in acceptiunea strict
juridica, libertatea con$tiintei sernnifica doar libertatea gandirii, libertatea opiniilor
$i a credintelor religioase. Art. 29 din Constitutie prevede cli libertatea gandirii $i a
opiniilor, precum $i libertatea credintelor religioase nu pot ti ingradite sub nicio
forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sfl adere la o credinta
religioasa, contrare convingerilor sale. La nivel international, Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, 'in art. 18, arata ca orice om are dreptul la libertatea gandirii, de
con$tiinta $i religic. Acest drept include libertatea de a-$i schim ba religia sau
convingerea, precum $i liberta tea de a-$i manifesta religia sau convingerea, singur
sau tmpreuna cu al[ii, atat in mod public, cat $i privat, prin invataturii, practici
religioase, cult $i indep linirea riturilor. Pactul internationa l cu privire la drepturile
civile $i politic e (art. 18) $i Conventia pentru apiirarea drepturilor $i a libertatilor
fundamentale (art. 9) contin $i el e preved eri asem anato are. De ase menea, la nivelu l
Uniunii Europene, Carta dreptur ilor fundamentale, prin art. l0, stabile$te ca o ri ce
persoana are dreptul la libertatea de gandire, de con tiinta $i de re!igie. Acest drept
implica libe rtate a de a- $i schimba religia sau co nvinger ea , prec u m $i libert atea
de a-$i manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, in public sau in
particular, prin intermediul cul tului, invatamanrului, practi c ilor i indeplinirii
riturilor. Dreptul la obiectie pe motive de con tiintli este recunoscut in conformitate
cu legile interne care reglementeaza exercitarea acestui drept.
Notiune. Libertatea cOn$tiintei sem nificii posibilitatea unei per-

soane fizice de a avea i de a exprima in public sau in
mod particular o conceptie a sa despre lume, viata $i
despre tot ceea ce tl inconjoara, de a imbrati a o anumitli credinta religioasa sau nu,
precum i de a face parte dintr-un cult religios sau nu. Libe rtatea com;tiintei nu
trebuie confundata cu liben atea religioasli. Aceasta din urrna este parte a libertatii
con tiintei.
Conpnut. Libertatea cOn$ tiint ei este un drept complex ce cuprinde

in continutul siiu atat libertatea gandirii, cat i libertatea
opiniilor $i libertatea credintelor religioase. Cele trei
libe1t ati sunt strans legate intre ele, deoarece libertatea gandirii unei persoane rara
posibilitatea exprimarii opiniilor cu privire la ceea ce gande$te acea persoanli este
lipsita de sens. De asemenea, libertatea credintelor religioase tine cont de faptul ca,
de regulli, conceptiile despre lurne, viata i lumea 'inconjurato are sunt fie conceptii
religioase, fie conceptii laice. De fapt, 'inSa$i libertatea con$tiintei face parte dintr-un
concept mult mai larg de libertafi de opinie care 'inglo bea zli mai multe drepturi
(dreptul la infonnatie, libertatea de gandire, libertatea con tiintei, dreptul de asociere,
secretul corespondentei i libertatea de exprimare).
Secretul corespondenJei 241
Tex tul constitutional preved e ca liberta te a con tiintei este garantata. Ea trebuie sa
se manifeste in spirit de toleranta i de respect reciproc. Toleranta i respectul
reciproc al persoanelor, una fa.ta de cealalta, face parte din valorile umane. In tiinta
juridica se spune ca dreptul unei persoane se fntin de pana acolo unde ace! drept nu
incalca dreptul uneialte persoane.
Tot 111 c o ntinu tu l libertatii con tiintei intra i dreptul parintilor i al tutorilor de a
asigura, potrivit propriilor convinger i, educatia copiilor minori a caror raspundere le
revine. Datorita tndatoririlo r parint e$ti care le revin, parintii au dificila sarcina de a- i
educa copiii , iar acea sta e ducatie nu poate fi fiicuta contra convingerilor lor.
Cultele religioase. Cultele religioase reprezinta modalitatea de exteriorizare

a credintelor religioase. Aceste culte sunt libere §i se
organizcaza potrivit statutelor proprii. Constitupa insti
tuie doar regula conform careia in relatiile dintre culte sunt interzise orice forme,
mijloace, acte sau qa iuni de invrajbire religioasa. Aceasta reg ula a re legiitura cu cea
de tole ranta i res pect reciproc ce trebuie sa se manifeste in cadrul libertatii
con tiintei. in ceea ce prive te relatia dintre stat i culte, Constitutia instituie regula in
confonnitate cu care cultcle re ligioase sunt auton ome fata de stat i se bucura de
sprijinul accstuia, inclusiv prin in lesnirea asistente i religioase in annata, in spitale, in
pcnitenciare, in azile i in orfelinate. Statul este separat de biserica astfel ca sprijinul
la care se refera textul constitu tional arc in vedere doar asigurarea de catre stat a
accesului fiecarei persoane la cultul sau religia pe care o dore te.
Secpunea a 2-a. Secretul corespondentei
Art. 28din Constitutia Rom§niei. Secretul corespondentei

Secretul scrisorilor, al telegrarnelor, al altor trirniteri po tale, al convor
birilor telefonice i al celorlaltc mijloacc legale de comunicare este inviola bil.
Reg leme ntarc. Secretul corespondentei este un drept fundamental

aflat in stran sa corelat ie cu drep tul la via ta intima $i
privata a persoanei. Viata privata i intimitatea unei per
soane nu pot fi respectate tara o proteqie a corespondentei private a aceste ia. Din
punct de vedere al continutu lui acestui drept, el face parte din categoria drepturilor
social-politice i se inscrie in generatia a doua de drepturi, drepturi pozitive, pentru a
caror existenta este nevoie ca statul sa se implice creand reguli care sa interzica
utilizarea de catre alte persoane a unor date i informatii strans legate de viata privata
a unei persoane. Datorita importantei sale, secretul corespondentei este reglementat i
la nivel international printr-o serie de conventii internationale precum: Declaratia
Universala a Drepturilor Omului (art. 12), Pactul international cu privire la drepturile
civile i politice (art. 17), Conventia pentru apararea drepturilor i a libertatilor
fu11dam e11tale (art. 8). Toate aceste acte prevad protectia persoanei im potr iva
oricar ei im ix tiu ni a rbit rare in v ia ta particulara sau in corespondenta sa. La
nivelul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
reglementeaza secretul
242 Drepturile i libertii(ile social-politice ,1·i drepturile garanfii
cores pondentei 111 cadrul dreptului la protectie a datelor cu caracter personal

prevazut de art. 8 din Carta. Confonn acestui a11icol, orice persoa11a are dreptul la
proteq ia datelor cu caracter personal care o privesc. Asemenea date trebuie tratate in
mod corect, 111 scopurile precizate i pe baza consimtamantu lui persoanei interesate
sau in temeiul unui alt motiv legitim prevazut de lege. Orice persoana are dreptul de
acces la datcle colectate care o privesc, precum i dreptul de a obtine rectificarea
acestora. Respectarea acestor norn1e se supune controlului unei autoritati
independente.
Obiectul secretului Obiectul de protectie al acestui drept ii constiniie scri-

corespondentei. sorile, telegramele i orice alte trimiteri po tale, convor-
birile telefonice i orice alte mijloace legale de comu
nicare. Enumerarea facuta de textul constitutional este
doar una exemplifi.cativa i nu una limitativa. Practic, orice mijloc de comunicare,
inclusi v mijloacele moderne de comunicare (mesaje prin e-mail, SMS etc.) intra . in
sfera de proteqie a secren1lu i corespondentei.
Limite. Textul constinitional se limiteaza a preciza doar ca orice

mijloc de comunicare face obiectul protectiei secretului
corespondentei, fiind inviolabil. Insa, nici secretul
corespondentei, ca de altfel niciun alt drept subiect iv, nu este absolut. El cunoa te
anumite limite, iar aceste limite trebuie sa se inscrie in prevederile art. 53 din
Constitutie referitoare la restrangerea exerci1iu lui unor drepniri sau libertaii. Exista
legi care regleme11teaza situatii Specia le 1n care acestui drept i se pot aduce limitari
(ex. interceptarea convorbirilor telcfonice in cazurile de criminalitate organizata sau
terorism sau utilizarea unei corespondente personale ca proba in procese).
0 situatie speciala cste cea referitoare la cazul anumitor persoane care prin natura
functiei lor intra 1n contact direct cu anumite date sau informatii ce constituie obiect
al secren1lui corespondentei (ex. po ta ul 1n cazul unei telegrame; telegrafistul 111
cazul transmiterii uuui telegraf; telefonistul in cazul in care realizeaza anumite
conexiuni telefonice etc.). Aceste persoane au obligatia profesionala de a nu divulga
informatiile aflate. De asemenea, le este interzisa stocarea datelor obtinute ca unnare
a serviciului prestat. Legea penala sanctioneaza orice fapta de nanira a divulga, pastra
sau utiliza datele obtinute ca urmare a unei functii prin care se pot afla anumite date
i infonnatii personale, confident iale.
Sectiunea a 3-a. Libertatea de exprimare
Art. 30 din Constitutia Romaniei. Liber tatea de exprimare

(1) Libertatea de expr imare a gi\ndurilor, a opiniilor sau a credintelor i
libe rtatea creatii lor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin
sunete sau prin alte mijloace de comunicarc in public, sunt inviolabile.
(2) Ce nzura de oricc fol cste interzisa.
(3) Libert atea presei imp lica i lib ett atea de a in fiint.a publicat ii.
(4) Nici o publica tic nu poale fi suprimata.
Libertatea de exprimare 243
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare 111 masa ohligatia de a
face publica sursa finan(iirii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei $i nici dreptul la prop1ia imagine.
(7) Sunt intcrzisc de lege deruimarca \arii i a natiunii, \'ndemnul la razboi
de agresiune, la ura na\ionala, rasiala, de clasa sau rel.igioasa. incitarea la
discriminare, la separatism teritorial sau la violen\a publica, precum i
manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentrn informa\ia sau pentrn crea\ia adusa la cuno
tin\a publica revine editorului sau realizatorului, autornlui, organizatorului rnani
festarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicarc, al postului de radio
sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin legc.
Confinut. Libertatea de exprimare este un drept fundamental

inerent fiintei umane. Acest drept este strans legal de
libertatea con tiintei, deoarece con tiin1a umana nu ar
avea valoare daca nu ar putea fi exprimata. De aceea, libertatea de exprimarc ca drept
fundamental nu poate fi luata 1n considerare decat daca este exprimatii in public.
Expri1narea 111 public este definitorie pentm continutul juridic al acestui drept.
Datorita importantei sale pentru individ i pentrn libera sa dezvoltare intelectuala,

libertatea de exprimare este reglementata la nivel international prin cele mai
importante documente: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (a1i. 19), Pactul
international cu privire la drepturile civile $i politice (art. 19) $i Conventia pentm
apararea ctrepturilor $i a libertiitilor fundamentale (art. 10). Confon11 acestor acte,
orice om are dreptul la libertatea opiniilor $i exprima rii. Acest drept include
libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afarii, prccum $i libertatea de a cauta, de
a primi $i de a raspandi infom1atii $i idei prin orice mijloace i independent de
frontierele de stat. Nimeni nu trebuie sa aiba de suferit din cauza opiniilor sale. Acest
drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi $i de a raspandi informatii i idei de
orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita ori a11istica sau prin
orice alt mijloc, la ale gerea sa. Exercitarea acestor libertati ce comporta 1ndato1iri $i
responsabilitati poate fi supusa unor formalit.'i.ti, conditii, restrangeri sau sanqiuni
prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica,
penm1 securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apiirarea
ordinii i prevenirea infraqiu nilor, protect-ia sanatatii sau a moralei, protectia
reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii
confidentiale sau pentrn a garanta autoritatea $i impai1ialitatea puterii judecatore ti.
Conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europcnc, orice persoana are
dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie §i
libertatea de a primi sau de a transmite informatii sau idei fara amestecul autoritati lor
publice §i fara a tine seama de frontiere. Libertatea i pluralismul mijloacelor de
informare i'n masa sunt respectate.
Constitutia Romaniei reglementeaza libertatca de exprimare, dand un continut

complex acesteia. Astfel, in Constitutie sunt reglementate formele de realizare a
244 Drepturile ,$i libertiifile social-politice$i drepturile garanfii
libertatii de exprimare $i ceea ce se poate exprima Jiber. Din punct de vedere al

formelor, sunt enuntate mmatoarele forme de exprirnare: prin viu grai, prin scris, prin
imagini, prin sunete sau pri,n alte rnijloace de comunicare Ill public. Din punct de
vedere a ceea ce se poate exprima liber, Constitutia se refera la libertatea de expri
mare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor $i libertatea creatiilor de orice fel.
Libertatea ptesei. Libertatea de exprimare presupune i libertatea 1nfiin-

tarii unor mijloace specifice prin intennediul carora per
soanele sa se poate exprima public i sa se faca auzite de
catre ceilalti semeni. Presa este unul din mijloacele cele rnai cunoscute prin inter
mediul careia libertatea de exprimare se poate manifesta. Libertatea presei implica
insa $i libertatea de a 1nfiinta publicatii. Aceste publicatii au rolul de a raspandi
informatia i de a informa corect opinia publica. Nicio publicatie nu poate ft supri
mata. Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face
publica sursa finantarii, acest lucrn constituind o garantie a responsabilitatii presei
1ntr-o societate democratica. Rolul presei este cu atat mai important cu cat societatea
se a$teapta de la ea sa fie ace! ..caine de paza al democra(iei ". Or, pentru a juca acest
rol, presa are nevoie de responsabilitate i de transparen\a fa ceea ce prive te sursele
sale de finantare.
Cenzura_ Textul constitutional instituie, 1n ceea ce prive te liber-

tatea de exprimare, interzicerea cenzurii. Cenzura de
orice fel este interzisa. De asemenea, suprimarea unei
publicatii este interzisa. Cenzura i suprimarea unei publicatii sunt masuri dure
necompatibile cu o societate democratica. Suprimarea nu semnifica suspendarea.
Suprimarea inseamna eliminarea unei publicatii de pe piata. Suspendarea este o
masura mult mai u oara decat suprimarea i ea nu este intcrzisa de Constitutie.
Limitele libertatii de Ca orice drept, i libertatea de exprimare cunoa te anu-

exprimare. mite limitari. Conform textului constitutional, libertatea
de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
viata particulara a persoanei i nici dreptul la propria
imagine. De asemenea, sunt interzise de lege defaimarea tarii i a naiiunii, i"ndemnul
la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la
discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum $i manifestarile
obscene, contra.re bunelor moravuri. Aceste limite privesc, pe de o parte, drepturile i
libertatile celorlalte persoane (onoarea, demnitatea, viata particulara a persoanei sau
dreptul la propria imagine), pe de a\ta parte, privesc valorile societatii 1n ansamblu
(protejarea valorilor nationale i mentinerea unui climat de toleranµ i buna 1ntelegere
intre indivizii unei natiuni). Limitarile instituite de Constitutie sw1t $i lirnitari
impuse de acordurile $i pactele intemationale referitoare la protectia i garantarea
drepturilor omului in materie de libera exprimare.
Raspundere juridica. Raspunderea juridica pentrn incalcarea drepturilor per

soanelor prin libertatea de exprimare este i ea prezenta.
Dreptul la informafie 245
Raspunderea poate fl civila sau penala. Raspunderea civila pentru infonnatia sau
pentru creatia adusa la cuno tinta publica revine editorului sau realizatorului,
autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Enumerarea
celor care raspund 1n materie civilii pentru abuz este facuta in ordinea celor dirora le
revine responsa bilitatea pentru infonnatia publicata. In ceea ce prive te raspunderea
penalii, Constitutia prevede ca delictele de presa se stabilesc prin lege.
Dreptul la replica. De i nu este reglementat ca atare in textul constituponal,

pe cale jurisprudentiala, Curtea Constitutionala a stabilit
ca mijloacele de informare in masa au obligatia sa faca o
informare corecta a cetatenilor i in acest sens, dreptul la replica reprezinta un drept
corelativ celui la libera exprimare. Dreptul la replica raspunde intentiei de reparare a
unei daune morale pricinuite unei persoane prin publicare unor informatii eronate sau
vexatorii la adresa sa.
Sectiunea a 4-a. Dreptul la informatie
Art. 31 din Constitufia Romaniei. Dreptul la informa\ie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informa\ie de interes public
nu poatc fi ingradit.
(2) Autorit'i.tile publice, potrivit competentclor ce le revin, sunt obligate sii
asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice i asupra
problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sii prejudicieze miisurile de protectie a
tinerilor sau securitatea nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice i private, sunt obligate sa
asigure inforn1areacorecta a opiniei publice.
(5) Scrviciile publice de radio i de televiziune sunt autonome. Ek: trebuie
sa garanteze grupurilor sociale $i politice importante exercitarea dreptului la
antenii. Organizarea acestor servicii ;;i controlul parlamentar asupra activitatii
!or se reglementeaza ptin lege organica.
Reglementare juridica. Dreptul la informatie este un drept fundamental 'in baza

diruia persoanele se pot dezvolta spiritual prin accesul la
informatie. Pe de alta parte, dreptul la informatie este
strans legat de libertatea de exprimare, deoarece gandurile i ideile oricarei persoane
pot ajunge la ceilalti semeni sub forma informatiilor raspiindite de diversele mijloace
de informare in masa apamte in ultima vreme.
lmportanta acestui drept pentru orice persoana a detenninat legiuitorul constituant
roman sa reglementeze acest drept, confom1 nom1elor juridice internationale. Atiit
Dec.laratia Universala a Drepturilor Omului, cat i Pactul international cu privire la
drepturile civile i politice reglementeaza dreptul la informatie alaturi de libertatea de
exprimare. De asemenea, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede
in art. 11 ca orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept
246 Drepiurile $i lihen a(i!e social-pofilic e i drep111rile garanfii
cuprinde libe 1ta tea de opinie i libcrtatea de a primi sau de a transmite informatii sau
idei fara amestecul autoritiitilor publice i tarii a tine scama de frontiere. Libcrtatea i
pluralismul mijloacelor de infonnare 111 masa sunt respcctate.
Continut. Continutul dreptului la informatie este unul comp lex ,

d a r i dinam ic, i:n ace la i ti m p, deoarece tehnologia
modernii a determinat aparitia multor mijloacc de dise
minare a informatiei ln randul societatii. Constitu tia romilna prevede cii drcptul
persoanei de a avea acces la oricc informaiie de interes public nu poa te fi i:ng rM it.
Autorita tile pub lice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure
infonnarea corecta a cetatcnilor asupra treburilor publice i asupra problcme lor de
interes personal. Mijloaccle de informar c in masa, publice i private, sunt oblig ate sa
a s ig ure infonn area co re c ta a opiniei publice. lnformarea corecta a opiniei publice
este una din regulile de baza ale acestui drept. 0 inform are cronata, trunchiata i
pariinitoare este de narura a manipula societatea . Mai mult, orice informatie furnizata
trebuie sa poata fi identifi cata prin autorul ei. Asumarea raspunderii celor care fac
infonnarea ramane o valoar e a soci e ta ti i d cmoc raticc .
Limitc le d reptulu i Orice drcpt cunoa$te i anumite lin1ite impusc de apa

la informatie. rarea $i ga rantarea drcpturilo r ce lorlalti participan\i
la raporturile juridice dintr-o societate. i drcptul la
infor - rna\ie cuno te astfel de limitari. Astfel, dreptul
la infor
matie nu h·ebuie sa prejudicieze masurile de proteqie a tinerilor sau securitatea
nationalli. Ambelc, atat proteq ia tinerilor, cat i secu1itatea natio nala , re p rez inta
va lori importante ale unei socicta ti. Textul constitutional face doar o enumerare
exemplificativa a valorilor ce trebnie protejale prin dreptul la informa ie. Pot fi 1nsa
i alte v alori care pot intra in sfera de protectie a dreptului la informatie. De altfcl, in
reglementari legale subsecvente Constituiiei (ex. 'in Codul penal) intalnim o serie de
sanctiuni cu privire la depa irea limitelor dreptului la informatie. Codul penal, spre
exemplu. in art. 404 sanctioneaz a infractiun ea de comunicare de ioformatii false
stabilind urmatoarele: ., Comunicarea sau ra.!>pimdirea, prin orice mijloace, de
stiri.
date sau informa(ii false ori de documenle falsiflcate, cunoscand caracterul fa!s al
acestora, daca prin aceasta se pune 1n perico/ securitatea na fionalii , se pedepsqte
cu inchisoarea de la um, la 5 ani" .
Dreptul la antena. Apari\ia i dezvoltarea mijloacelor de comunicare in

masa au detenninat schimb ru-i majore in civilizatia seco
lului XX. Radioul i tcleviziunea , prin capacitatea de
patrundere, prin impactul asupra societatii. au de c lan at o revolutie in comunicare, au
transformat circulatia informatiei Tntr - un fenomen exploz iv i au inaugurat o noua era
in istoria umanitatii.
Canalului audiovizual i-au fost asociate func\ii importante (informare, educare,

dive1tisment, mai ales in domeniul ioformarii neputand fi concurat de niciun alt
mijloc de comunicare in masa), dar i disfunctii maj ore (ete mer ita tca mesajului,
cronografia, telerecep1ia 1n exc es, manipularea etc.).
Dreptul la ii?f'ormafie 247
In ana lizarea capacitafii canalului audiovizual de a fonna sau deforma opinia

publica nu trebuie sa nesocotim publicul, care poate aprecia mesajul audiovizual Ill fu
nct ie de contextul siiu soci -cultural, 'i1 poate selecta i utiliza potrivit nevoilor sale. De$i
mesajul audiovizual este ceva mai agres iv , nici 1n acest caz comunicarea nu este 111
sens unic. Ceea ce nu poate fi contestat este controlu l integral a l mass-media 111 regi m
ur i le totalitare $i im portant a deosebita acordata controlului emitatorilor $i studiourilor
de radio $i TV de catre insurection i$ti din lumea 1ntreaga. Chia r $i 1n de moc ratii
puternice guvernele au incercat 'intr -un mod mai subtil si'i- $ i co nse rve dreptul de
supraveghere in domeniul audiovizualulu i.
Impactu l canalului audiovizual nu poate fi neglijat, dar nu trebuie uitat ca cl nu

este singurnl mijloc de influentare a opiniei publice. Totodata, in echilibru cu posibi
litatea de influentare a opiniei publice se afla $i capacitatea deosebita a sistemului
mediatic de a transmite i crea valoare culturala.
Elementul cheie ce poate contracara efectul negativ al canalului audiovizual este

reprezentat de pluralism. Acesta da posibilitatea dife ri telor curente de opinie de a se
exprima, de a coabita $i de a se confrunta 111 de z batere pub lica, ceea ce va duce la o
reprezentare a unei societati diversificate $i111 continuu proces de modificare.
Completa dezvoltare a libe1iatii de comunicarc nu poate fi atinsa in conditiile

unor constriingeri tehnice $i finan ciare . Canalul audiovizual a fost i este un canal
media foarte scump din cauza dotarilor tehnice din ce 1n ce mai sofisticate. in jurul
sau s-a creat o intreaga industrie specializata in echipamente tehnice audio $i video.
Cu toate acestea, modalitatile d e finant a re au ramas restranse, ceea ce a lasat canalul
audiovizual la indemana statului sau a marilor grupuri financ iare , punfind u-se de
mu lte ori sub semnul 1ntrebarii libertatea de exprimare $i p luralismul.
Canalul audiovizual este eel mai popular mijloc de infomrnre $i de educarc.

Radioul $i telcvizorul reprezinta centrul caminului pentru majoritalea familiilor,
tocmai de aceea audiovizualul trebuie sa se bucure de o reglementare eficienta,
adaptata realitatilor culturale, sociale, politice $i economice , pentru a se asigura
libertatea de comunicare, informarea corecta i prin acestea educarea public ului.
De aceea textul constitutional prevede ca serviciile publice de radio i de

televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale i politice
impotiante exercitarea drcplului la antena. Organizarea acestor servicii $i controlul
parlamentar asupra activitatii !or sc rcglcmcntcaza prin lege. Dreptul la antena
semnifica practic accesul pe care serviciik publice de radio $i TV trebuie sa il acorde
principalelor grupuri sociale $i polit ice (ex. partide politice, asociatii, sindicate,
patronate etc.) pentru a- i face cunoscute platformele, programele, dezideratele.
,._
248 Drepturile $i liherta/ile social-politice ·i drepturile garan(ii
Secfiunea a 5-a. Libertatea intrunirilor
Art. 39 din Constitutia Romaniei. Libcrt atea i'ntrunirilor

Mitingurile, demonstratiile , procesiunile sau orice alte 'intruniri sunt libere
$i se po t organi za i desfii$ura numai 'in mod pa$nic. £lira nici un tel de arme.
Reglementare juridica . Libertatea intrunirilor este un drept fundamental cu

caracter social i politic. El face parte din catcgor ia larga
a .. libertii(ilor pub /ic e" in care sunt incluse i libertatea
de exprimare sau dreptul de asociere. Prin destinatarii sai, libertatea 1ntnmirilor este
un drept subiectiv, individual care apartine numai persoanei fizice. Beneficiarul
acestui drept nu poate fi insii decat un grup de persoane, o colectivitate, deoarece
intrunirea presupune striingerea mai multor persoane. La nivelul Uniunii Europene,
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europenc prevede 111 art. 12 ca o ric e
per so a na are dreptul la libertatea de intrunire pa nicii. Reglementarea acestui drept la
nivel internati on al arata importanta de care se bucura libertatea fotrunirilor ca drept
fundamental al persoanei.
Continut. Textul co nsti tutional face referire la mitinguri, demons-

tratii, procesiuni, precum i orice alte intruniri. Lcgea
nr. 60/ 199 1 privind organ izarea i des urarea aduna
rilor publice, sub titulatura de ,,aduniirile pub/ice" include mitingurile, demonstra
tiile, manifestatiile, competitiile sportive, procesiunile i altcle asemenea. A adar,
textul constitutional nu restrange formele i mijloacele de realizare a libertiitii Yntru
nir ilor , liisfu1d des chi sa lis ta modalit iitilor 1n care sc poate exprima aceasta
libertate a intrunirilor.
Distinctia dintre mitinguri, demonstratii, procesiuni, manifest atii etc. , este greu
de realizat deoarece lato sensu ele au un continut similar. Ceea ce le poate distinge
este doar natura acestor adunari publice (ex. dcmonstratiile pot avea natura politica;
procesiunile - naturii religioasa; manifestatii le - natura culturala etc.). Practic, prin
fonnularea textului const itutio nal rezulta ca mitingurile, demonstratiile i procesiu
nile sunt forrne de i'ntrunire. ln truniri le pot ti atat publice, cat i private. Textul
constitutional nu face nicio distinctie rn privinta garantarii libertatii i'ntrunirilor 7n
functie de caracterul lor public sau privat. De aceea, consideram ca ambele tipuri
de intr uniri sunt garantate de lege (ubi lex non distinguit, nee nosdistinguere
debemus).
Regimul juridic. Toate mitingurile, demonstrat iile, manifestatiile , compe-

titiile sportive, procesiunile i alte le ascmenea se pot
organiza i desra ura numai in mod pa nic i civilizat,
cu protectia participantilor i a mediului ambiant, rara sa stanjeneasca folos ir ea
nonn a la a d rnmurilor publice, a transportului in comun ori sa degenereze in actiuni
turbulente de naturii a pune m primejdie ordinea i lini tea publica, siguranµ per
soanelor, integritatea corporala, viata sau bunurile acestora ori ale domeniului public.
De asemenea, toate adunarile publice trebuie sa se desfa oare fara niciun fel de arme.
Aceste reguli sunt necesare deoarece astfel de adunari publice se desfa oara, de
Dreptul de asociere 249
regul li, in public (In piete, pe caile publice ori in alte locuri in aer liber). A adar,
orice intrunire trebuie sa respecte unnatoarele reguli: a) sa fie p nicli; b) sa fie farli
arme. in ca tegoria armelor sunt incluse atilt ann ele letale, cat i cele 110n letale,
precum i
annele de foe, dar !?i a lte tipuri de arme.
Alaturi de aceste doua conditii instituite de textul constitutional in ceea ce

prive te desfa urarea intrunirilor, legea poate stabili !?i alte reguli. Textul constitu
tional nu interzice acest lucm. De aceea, spre exemplu, Legea nr. 60/1991 privind
organizarea i desfa urarea adunarilor pub lice sta bile te ca organizarea i desfa!?u
rarea adunarilor publice sunt interzis e in imediata apropiere a garilor, porturilor,
aeroporturilor, statiilor de metrou, spitalelor, obi ec tivelor militare, a unitatilor
econo mice cu instalatii, utilaje sau ma ini cu grad ridicat de pericol in exploatare.
Dease menea, este interzisa desfa urarea simultana a doua sau mai multe adunari
publice distincte, in acela i loc sau pe acelea i trasee, indiferent de caractem l
acestora.
Sectiunea a 6-a. Dreptul de asociere
Art. 40 din Constitutia Romaniei. Dreptul de asociere

(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, Tn si ndicate, 1n
patronate i in alte fonne de asocicre.
(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea !or,
militeau impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a
suveranit'i.tii, a integ ritl!.\ii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutiona le.
(3) Nu pot face parte din partide politice judccatorii Cllfjii Const irutionale,
avoca\ii poporului, rnagist ra\ii, membrii act ivi ai arrnatei , politi tii i alte
categorii de func\ionari publici stabilite prin lege organica.
(4) Asocia\iile cu caracter secret sunt interzise.
Formele de asociere. Dreptul de asociere este un drept fundamental !?i

c upri nde p osib ilitatea oricllrei persoane de a se asocia
liber in diferite forrne i tipuri de organizatii, cu scopul
de a participa la viata politica, tiintifica, sociala i culturala !?i de a -!?i realiza o serie
de interese legitime comune. Garantand dreptul la li ber a asoc iere, dispozitiile legale
stabilesc i formele de asociere. Constitutia Romaniei prevede aceste forme de
asociere in art. 40, 8 i 9. Mai intai, art. 40 din Constitutie prevede ca,,Cetiifenii se
pot asocia fiber 1n partide politice, in sindicate, in patronate i in alte forme de
asociere", iar art. 8 i 9 defioesc partidele politice i sindicatele stabilind ca part idele
politice contribuie Ia definirea i exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand
suveranitatea nationala, i.ntegritatea teritoriala, ordinea de drept i principiile demo
cratiei, iar sindicatele contribuie la apararea drepturilor i la promovarea intereselor
profesionale, economice i sociale ale salariatilor. A adar, formele de asociere
reglementate la nivel constitutional sunt partidele politice, sindicatele, asociatiile i
fundatiile. Toate acestea i i desfa oara activitatea in baza unor regl ementari legale
adoptate de catre Parlament.
- - - - -- - -
250 Drep111rile $i liber1lt/ile social-po/i1iceJi drepturile garan(ii
Se poatc observa ca formele de asociere enumerate sunt de drept public i au la

baza libe rta tea de asociere $i nu contractu l, care esrc temeiul juridic al societatilor
de drept privat. Promovarea i apararea intcresclor diferitelor grupuri de locuitori ai
unui stat sau chiar guvemarea starului insu i, 'intr-o maniera democratica, ar fi cvasi
imposibilft fara ex.istenta dreptului de asociere. Formele de asociere pot ti clasificate
in trei categorii, in funqie de scopurile pe care le urmaresc i mijloacele care
urmeaza a fi utilizate pentru indeplinirea obicctivelor urmarite. Astfel, ne referim la:
§1. Asocierea in partide politice
Asocierca in partide lstoric. lnsa$i notiunea de partid politic a suferit o evo

politicc. lutic constanta de-a lungu l timpului. La inceput, acest
tcrmen nu semnifica altceva decal o anumita tendinta
po litica , un grup de persoane care aveau i.n comun ade
ziunca la o idce politica anume. Constitutia Romani.ei de la 1866 nu contine nicio
prevedere - expressis verbis - referiloare la partidcle politice i nici Constitutiilc din
1923 !;ii 1938 nu folosesc acest tennen. Nici macar legile electorale din 1925 i 1939
nu folosesc notiunea de partid politic. Legisla\ia pcrioadei folosea no\iunea de
organiza\ii politice, neexistand o lege-cadm a partidelor sau organizatiilor politice.
Au existat fosa i acte normative care se rcfereau la parlidelc i organizatiile

polit ice, c hi ar da ca nu le mentionau in mod explicit. Astt'el, prin Oecretul regal
nr. 4321 din 15 decembric 1938 era promulgata Legea pentru i'nfi in \area organizat
iei politice ,,Frontul Rena terii Nationale" , iar prin Legea nr. 550/1940 statul roman
devenea Stat National Legionar , iar Mi carea Lcgionara era singura recunoscutli de
catre stat. Nici Constitutia Romanici din 1948 nu continc prevederi referitoare la
partidcle politice, insa Constitutia din 1952 stipuleaza 'in mod expres caracterul
Partidului Comunist Roman de unic reprezentant al poporul ui roman.
In ciuda inexistentci unor rcferiri spccificc la partidele politice , din toate actele
normative mentionate anterior rezulta ca dreptul de asociere in partide politicc nu
apa11ine decal cetatenilor romani. Constin1p.a din 1866 precizeaza in art. 6 ca in
afara de dispozitiile constitutiona le, celclaltc legi referitoare la dreplurile politice vor
determina care sunt conditiile necesare pentru exercitarca acestor drepturi. Rezulta in
mod clar cii niciun fcl de drepturi politice i ca urmare nici dreptul de asociere i'n
paitide politice nu sunt acordate cctatenilor straini, fapl precizat expres (.. N11mai
frnplimentenirea asemena pe strei11 cu Romcmul pentru esercitarea drepturilor
politice" - art. 8 din Constitutia Principa telor Unite Romane din 30 iunie 1866).
Asocierea in partide Situatia actuala. Constitutia Romaniei din 199 1 st ipu

politicc este un drept ce leaza Tn mod expres ca pluralismul politic constituie .,o
apartine doar cetatenilor condiJie Ji o garan(ie a democrafiei constitufionale",
romani. partide lc politicc urmand a sc constitui i a- i desfa ura
activitatca 'in conditiile legii. Totu i, art. 40 din legea
fundamcntala nu permite asocierca 'in partide politice
decal cetatenilor Romaniei, unnandu-se astfel principiile constitutiilor anterioare.

Prevederile legalc sus-amintite, reluate in art. 6 din legea partidelor politice din 2003
au fost justificate doctrinar prtn faptul ca cetatenii sunt legaii 111 mod indisolubil de
statul caruia ii apartin, prin calitatea lor de cetatean, avil.nd un interes direct ca statul
respectiv sa fie guvemat in mod responsabil i eficient. in aceasta viziune, stTainii i
apatrizii nu ar prezenta ,,garan/ii" suficiente ca deciziile sau opiniile pe care ar urma
sa le exprime prin vot sunt luate in cuno§tinta de cauza, fiind posibil ca acqtia sa nu
inteleaga realitafile unei societati din care nu fac parte. Nu putem face abstrnctie aici
de o alta. prevedere constitutionala, respectiv ,,fidelitatea fafa de fara ". Obligatia de
fidelitate fata de patrie este prima din indatoririle fundamentale ale cetatenilor
romil.ni stabilite prin Constitutia din 1991 §i apare practic in toate constitutiile din
lume.
§2. Asocierea in asociatii i fundatii
Asocierca in fundatii i
asociap.i. Istoric. Dreptul de asociere al cetatenilor romil.ni a fost
recunoscut de toate constinitiile romil.ne aparute pil.na
in prezent, fara a se face vreo distinctie - din punct de
vedere terminologic - 1ntre asocier ile cu caracter politic
(pm-tide) i cele lalte formc de asociere. incepand cu textul Constitutiei Republicii
Populare Romane din 1952 se instituia in mod exprcs rolul Partidului Comunist
Roman de unic conducator al societatii romane ti §i ca urmare, 1nfiintarea altor
partide politice era interz isa, dreptul de asociere al cetatenilor fiind insa 1n
continuare recunoscut in ceea ce prive te celelalte forme de exercitare ale acestui
drept.
In principiu, aninci cand vorbim despre dreptul de asociere ne referim la dreptul de
a crea persoane juridice. Constitutia Romaniei din 1866 prevedea in art. 27 ca
,,Romdnii au dreptul de a se asocia, conjormandu-se legilor care guverneaza
exer cifiul ac:estui drept ", insa Constitutia Regatului Romaniei din 1923 a plecat
de la considerenml ca se impunc precizarea faptului ca dreptul de a crca persoane
juridice prin asociere nu este absolut, adica nu oricarei asocieri ii este recunoscuta
perso nalitatea juridica. Astfel a1t. 29 din legea fundamentala mentionata anterior
prevedea ca,,(2) Dreptul de lihera asociafiune nu implidi fn sine dreptul de a crea
per.wane juridice. (3) Condifiunile in cari se acorda personalitatea juridicii se
var stabili prin o lege speciald" . Reglementarea speciala la care face referire
norma constitutionala citata a constituit-o, 111cepand cu 1924, Legea nr. 21 din 6
febrnarie 1924 pentrn per soanele juridice (asociatii i fundatii). Persoanele
juridice create in baza acestei legi aveau calitatea de persoane juridice de drept
privat i nu trebuiau sa aiba scop luc rativ.
Trebuie remarcat faptul ca, de i Constitutia Regatului Romaniei din 1923 acorda
dreptul de asociere numai cctatenilor romani, Legea nr. 21/1924 permite i cetate nilor
straini sa formeze asociatii sau fundatii in Romania. De i nu precizeaza 1n mod direct
acest lucru, legea sus-mentionata stipula ca aceste forme de asociere erau create de
,,particulari'' (art. I din Legea nr. 21/1924), iar art. 42 impunea ca,,mem hrii
organelor de directie Ji administraJie" sa fie ,,c:el pufin tn majoritate absolutii
252 Drepturile i libertii(ile social-politice -; dre pturile garanfi i
c et a fe ni romlini ". Per a contrario ceilalti membri ai asociatiilor i fundatiilor pu teau

fi i ceta eni straini.
Dreptul de asociere pentn.i c rea rea unor astfe l de persoane juridice de drept
privat era recunoscut nu numai persoanelor fizice, ci i altor persoane juridice romane
sau strl!.i ne, chiar $i persoanelor juridice cu scop lucrativ.
Atat cetatenii romani, cat Situatia actuala. Art. 40 din Constitutia Romiiniei din
i strainii i apatrizii se pot 1991 stipuleazl!. cl!. ,, Ce ta(eni i se pot asocia liber fn
asocia in fundatii i partide politice, in sindicate, fn patronate } i fn alte
asociapi. forme de asociere". Functionarea asociatiilor $i funda
tiilor in Romania este reglemen tat11 p r in Ordonanta
Guvernului nr. 26/2000. Acest act normativ reia practic
dispozitiile Legii nr. 21/1924, diferentele dintre cele doua acte normative fiind
minore $i de ordin procedural.Nu se face nicio distinctie intre romani $i straini $i nici
intre persoanele fizic.e $i ce le juridice 111 ceea ce prive$te drep tul la asociere, cu
exceptia faptului ca persoane le juri dicc pot crea $i asociatii rara personalitate
juridica, asocieri de facto, atunci cand scopul propus pennite aceasta. S-a eliminat $i
obligativitatea ca organele de conducere ale asociatiei sau fundatiei sa fie 1n
majoritate cetateni romiini. De i Constitutia Romiinie i din 1991, spre deosebire de
cea din 1923, folose te notiunea de ,,apatrid" separat de cea de ,,strain", Ordonanta
Guvemului nr. 26/2000 nu trateaza deloc cu aceste notiuni , cetatenia neavand practic
nicio relevanta. Ca unnare, nici absenta unei cetatenii nu poate fi cons iderata ca fiind
un impediment pentru obtinerea calitatii de membru intr-o asociati.e sau fundaiie.
§3. Asocierea in alte forme de asociere (sindicate, patronate etc.)
Asocierea in sindicate i Istoric. Dreptul de asociere m sind icate $i patronate

patronate. este striins legat de dreptul la munca i de detinerea de
firme private. Inainte de sfar itul celui de-al Doilea
Razboi Mondial, cetatenii straini aveau dreptul sa
munceasca in
Romania, precum i sa dezvolte afaceri private, constitutiile garantandu-le, 1n mod
generic drepturile. Dreptul la munca recunoscut straini!or, inclusiv apatrizilor, nu era
insa abs olut, deoarece ace tia nu puteau ocupa orice fel de functii, respecti v nu
puteau fi functionari publici i, in general, nu puteau detine demnitati publice, civile
sau militare, cu exceptia unor situatii exceptionale anume determinate de lege.
Strain ii puteau insa ocupa functii private, dreptul la asocierea in sindicate nefiind
recunoscut expressis verbis nicaieri. Acest fapt nu trebuie interpretat ca o diferenp. de
tratament i'ntre ce t11te nii rom ani i cei s traini, deoarece insa i notiunea de sindicat a
aparut relativ tiirziu, a fost urmare a unor puternice framiintari sociale la scara
mondiala, iar dreptul angajatilor de a constitui mi§cari si ndicale a fost putemic
contestat $i chiar reprimat de patroni $i puterea statala. Si 1n Roma nia, ca peste tot
in lume, puterea patronilor asupra celor pe care ii plateau e ra aproape absoluta,
legile
existente reglementiind numai relatiile dintre patronat i sta t, nu i cele dintre patroni
i proprii angajati. Prima lege fundamentalii autohtona care folose$te notiunea de
sindical estc Constitutia Republicii Populare Romane din 24 septembrie 1952 care
stipuleaza 1n art. 86 ca Jn confom1itate cu interesele celor ce muncesc i 1n scopul
dezvoltarii activita i politice i ob te ti a maselor populare, cetatenilor Republicii
Populare Romane Ii se asi gura dreptul de asociere in organizatii Obl;,te ti, in
sindicate profesionale, uniuni cooperatiste, organizatii de fcmei, de tincret,
organizatii sportive, asociatii culturalc, tehnice i $tiintifice" . Se poate observa ca
dreptul de asociere in sindicate era recunoscut numai cetatenilor, nu i strainilor. Ace
tia din urma au avut i in perioada comunista dreptul de a munci 1n Romania, dar in
conditii
ext.rem de restrictive. Astfel, Decretul nr. 238 din 16 septembrie 1948 privind
reginrnl strainilor in Republica Populara Romana mentiona ca ace tia se pot angaja m
Romania, dar 1n fapt , conditii le erau lasate la latitudinea autoritatilor romane. Actul
normativ sus-amintit nu facea nicio referire la dreptul la asociere in sindicate sau
altele asemenea.
Organizatiile patronale (patrnnatele) nu au fost nici ele reglementate de legislatia
interbelica, deoarece aceste forme de asociere nu au fost decat reactii la int1uenta tot
mai mare pe care sindicatele au dobandit-o 1n cadrnl socictatii. Desigur, au existat
probabil aranjamente 'intrc proprietarii de firme, dar nu 1ntr-o forma organizata i ca
atare nu s-a sim\it nevoia unui act nonn ativ in domeniu. in perioada comunista toate
fi.rmele apartineau m ex clusivitate statului, iar o reglementare cu privire la
patronate
ar fi fost lipsita de obiect. Pu\inele firme straine care derulau afaceri in Romania
tratau in mod direct cu statul roman, negociind cu acesta drepturile i obligatiile ce le
reveneau.
Sindicatele i patronatele Situatia actuala. Dupa 1989 sindicatele au capatat un

au o reglementare rol important, dreptul de asociere sindicala fiind recu
juridica distincta. noscut de Constitutia din 1991. Prima reglementarc post-
comunista a fost Legea nr. 54 din 7 august .1991 care
prevedea in art. I alin. (2) ca ,,Sindicatele sunt
independentefa(a de organele de stat, fata de partidele politice !ji fatci de oricare alte
organizaJii ", as ig urandu-se astfel o putere reala acestor forme de asociere.
Totodata, actul nonnativ precizeaza expres ca ,,persoanele care au calitatea de
salariat au dreptul, Jara nicio fngradire sau autorizar e prea/abila, sa se organizeze
fn sindicate".
In prezent, dreptul de asociere in sindicate este reglementat de Legea dialogului
social nr. 62/20 I l, repub licata. Actul normativ 'in vigoare pastreaza solu!ia consa crata
111 19 9 1, respectiv aceea ca oricinc lucreaza leg a l 'in Romania poate adera la un
sindicat - formularea legii fiind ,,persoanele incadrate in muncii".
in ceea ce prive te patronatele, activitatea acestora este reglementata tot de Legea
dialogului social nr. 62/2011, republicata. A1t. I din acest act normativ define te
patronul ca fiind ,,persoana juridica fnmatriculatii, persoana fizicii autorizata
potrivit legii sau persoana care exercita potrivit legii o meserie ori profesiune in
mod independent, care administreaza $i utilizeaza capital fn scopu/ obfinerii de
profit in condifii de concuren fii i care angajeazii munca salariatii ".
..... _
254 Drepturile$i liberta(ile social-politice $i drepturi/e garan/ii
Secpunea a 7-a. Dreptul de petiponare
Art. 51 din Con titutia Romanei i. Dreptul de petitionare

(I) Cetatenii au dr eptu l sa se adrescze autoritatilor publice prin petitii
formulate numai In numele semnatarilor.
(2) O rganizatiile legal constituite au dreplul sa adrescze petitii exclusiv tn
numcle colectivclor pc care le reprezinta.
(3) Exercitarea dreptului de petitionare eslc scutita de taxa.
(4) Autoritatile publicc au obliga\ ia sl!i ra sp unda la peti\ii i'n tennenelc i Ill
cond itiile slabili te potrivit legii.
Importanta. Dreptul de petitionare este unul dintre primele

drepturi cetatene ti, fiind inscris pentru prima data 1n
Magna Charta Libertatum (1215). Dupa aparitia
constitutiil or
nationale, majoritatea s tate lor au inscris in textul constitutiilor lor dreptul la
petitionare ca drept fundamental (ex. Constitutia Spaniei, Greciei). hnportanta acestui
drept a facut
ca el sa fie inscris astazi chiar $i 1n Cana drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
care prevede in art. 44 reglementarea drcptului de petitiona.re stabi lind caorice
cetatean
al Uniunii i orice persoana fizica sau juridica care are re edinta sau scdiul social intr-
un stat membru are dreptul de a adresa petiti.i Parlamentului Europea n.
Caracteristici. Dreptul de petitionare garanteaza cetatenilor posibiIita-

tea de a se adresa cu petitii oricarei. autoritati publice.
Pr in in tennediu l dreptului de petitiona.re, cetatenii intra
in contact direct cu autoritati.le statului i au posibilitatea de a solutiona atat probleme
de interes personal, cat i probleme de inte res ge neral pentru societate. Dreptul de
petitionare face parte din prima generatie de drepturi i este considerat un drept
garantie, deoarece prin intenn ediul lui estc asigurata protect ia juridi ca eficienlii a
altor drepturi sau interese legitime. Din modul de redactare a textului const itutional,
vom observa un caracter destul de larg al dreptului de petitionare. Acest caracter
rezulta din:
a) faptul ca cetlifenii se pot adresa oricarei autoritaµ publice prin petitii.
Termenul de ,,autoritati publice" se refera nu doar la acele autoritati inscrise in
Constitutie in Titlul Ill , ca fiind autoritati publice, ci i la alte institutii ale statului
(e x. Avocatul Poporului);
b) faptul ca se pot adresa cu petipi autoritatilor publicc nu doar cetatenti
sa u gru pur i de cetafeni , ci i organizatiile legal constituit e ale cctiifenilor. Prin
termenul de ,,organizatii legal constituite" se intelege atat organizatiile cu scop
nepatrimonial constituite in baza dreptului la Jibed\ asociere , cat i cele cu scop
patrimonial, constituite in baza dreptului la libera initiativa economica;
c) faptul ca obiectul petitiei formulate poate fl apararea sau valorificarca
unui drept, dar i apararea sau valorificarea unui interes. Notiunea de ,,peti tie"
poate insemna cerere, reclamatie, sesizare, propunere etc.;
d) faptul cli petifia poate privi nu doar apararea sau valorificarea unui drept
sau interes personal, ci i apararea sau valorificarea unui drcpt sau interes
colectiv.
Dreptul persoanei vatomare de o autoritate publica 255
Conditii de exercitare. Textul constitu\ional instituie o singura conditie pentru

exe[Citarca acestui drept, i anume formularea petitiei
numai in numele semnatarilor. In cazul persoanelor
fizice, formularea peti!iei trebuie sa se faca in numele celui sau celor care semneaza
petitia, iar in cazul organizatiilor legal constituite obligatia este ca petitia sa se faca
numai in numele celor pe care ii reprezinta organizatia respectiva. A$adar, titularul
dreptului de petitionare poate fi atat o persoana fizica, cat i o persoana juridica legal
constituita. Ambii titulari trcbuie sa poata fi identiftcabili. De accea, textul constitu
tional impune semnatarilor declinarea identitatii in cuprinsul petitiei, sesizarile
anonime nefiind luate in calcul.
Regim juridic. Acestu i drept al cetatenilor ii corespunde i obligatia

corelativa a autoritatilor publice de a raspunde la petitii
in tennenele $i in conditiile stabilite potrivit legii. De
asemenea, textul constitutional are 1n vedere faptul ca toate petitiile adresate
auto ritatilor publice sunt scutite de taxa. Gratuitatea reprezinta nu doar o conditie
pentru exercitarea deplina a dreptului, ci i o garantie a realizarii efective a
drepturilor i
intereselor legi timc s oli c itat e.
Sectiunea a 8-a. Dreptul persoanei vatamate de o

autoritate publica
Art. 52 din Constitupa Romaniei. Dreptul persoanei vatamate de o

autoritate publica
( I) Persoana vl!.ta mata 'intr-un drept al s!\u ori 'intr-un interes legitim, de o
autoritatc publica, printr-un act administra tiv sau prin nesolutionarea in terme
nul legal a unei cereri, este indreptlitita sii obtinii recunoa terea dreptului pretins
sau a intercsului leg itim , anularea actului i repararea pagubei.
(2) Condi\iile $i limitelc exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege
organica.
(3) Statul riispunde patrimonial pentru prcjudiciile cauzate prin erorile
judiciarc. Raspunderea statului este stabilita in condiiiile legii i nu inlllturll
raspunderea magistralilor care i-au exercitat functia cu rea-crcdinta sau grava
negli_jen \a.
Not iune. Drcptul persoanei vatamate de o autoritate publica este

un drept fundamental ce face parte din categoria
drep turilor garantii. El este in stransa corelatie cu dreptul
de
pctitionare, avand in vedere ca o vatamare cauzata unei persoane intr-un drept al sau
ori intr-un interes legitim de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin
nesolu\ionarea in termenul legal a unei cereri, da posibilitatea unei persoane de a cere
recunoa terea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului i repararea
pagubei. Acest drept apara cetatenii contra abuzurilor statului (autoritatilor sale) i
256 Drepturile i liberti'iJile so cial-po/itice$i drepwrile garanfii
obliga statul la despagubirea celor care au avut de sufe rit de pe urma acestui
comportameot abuziv al starului.
La nivelul Uniunii Eru o p en e, C ar ta drepturilor fundameotale a Uniunii prevede

in art. 41 in cadrul ,,dreptului la buna administrare" ca orice persoana are dreprul
de a beneficia, in ce prive te problemele sale, de un tratament impartial, echitabil i
'intr-un termen rezonabil din partea institutiilor , organelor, oficiilor i agentiilor
Uniunii. Acest drept include in principal obligatia administratiei de a- i motiva
deciziile. Orice persoana are dreptul la repararea de catre Uniune a prejudiciilor
cauzate de catre institutiile sau agentii acesteia Ill exerc ita rea funqiilor lor, in confor
mitate cu principiile gencrale comune legislatiilor statelor membre.
Cond iµi de exercitare. In vederca exercitarii acestu i drept , Consti tutia impune o
seri e de conditii necesare. Acestea au in vedere urma
toarele:
a) dovada vatamarii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim. Stat1J!
garan teaz a ata t dreptu rile subiective ale persoanelo r, cat i inter esele lor legitime.
Nu orice interes al pe rsoanei este protejat, ci doar acele interese legitime (ex.
solicitarea unei autorizaiii de deschidere a unui magazin de vanzare a unor substan\e
interzise de lege i tacerea administratiei i'n ce ea ce prive te aceasta solicitare
nu pot fi co nsi derate ca fiind un interes legit im pentru care o persoana sa ceara
despagubire);
b) vatamarea dreptului sau a interesului legitim trebuie sa se fi facut de
catre o autoritate publica. Textul constitutional are in vede re doar acele vatam ari
cauza te de autoritatile statului. Textul nu protejeaza drepturile sau int eresele legitime
vatamate de alte persoane fizice sau juridice. Prin notiunea de ,,autoritate publica"
trebuie inteles orice organ al statului (ex. autoritati ale administratiei publice centrale
i locale);
c) vatamarea sa se fl produ s printr-un act administrativ sau prin nesolutio
narea in termenul legal a unei cereri. Sunt avute fo vedere doua situatii distincte:
vatamarea produsa prin emiterea de catre autoritatile statul ui a unui act administrativ
i vatamarea produsa de catre autoritaple statului ca urmare a tacerii !or. in prima
situatie, daca printr-un act administ:rativ, a utoritatile statului cauzeazli o vatlimare a
unui drept sau a unui interes legitim unei persoane, aceasta poate ataca actul in
justitie $i poate cere anularea actului $i acordarea unor despagubiri pentru daunele
su ferite (ex. emiterea unui certificat de sanatate unei persoane cu handicap in baza
caruia acestei persoane ii sunt luate drepturile bane$ti acordate de stat persoanclor cu
handicap). in a doua situatie, dacli prio refuzul unei autoritati publice de a da curs
solicitarii unei persoane sau neso lutionarea unei cereri de catre autoritatile publice in
termenul legal, s-a cauzat o vatamare a dreptului sau a interesului unei persoane,
aceasta poate solicita repararea prejudiciului cauzat (ex. refuzul eliberlirii unei
auto rizatii de constructie sau eliberarea dupa terrnenul legal prevazut).
In cazu\ Tn ca re toate aceste conditii sunt indeplinite, orice persoana care se

considera vatamata 1'ntr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de o autoritate
publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei
Drepturi/e exclusiv politice 257
cereri, este indreptiitita sii obtina recunoa terea dreptului pretins sau a interesului
legitim, anularea actului i repararea pagubei. in aceste cazuri, statul este raspunzator
patrimonial pentru daunele suferite. Jn vederea reparadi vatamarii cauzate, persoana
i:n cauza are urmatoarele posibilitati: a) sa ceara recunoa terea dreptului pretins sau a
interesului legitim; b) sii cearii anularea actului care a pricinuit paguba; c) sii ceara
repararea pagubei. Ordinea este fireascii deoarece nu se poate cere repararea pagubei
1nainte de recunoa terea dreptului pretins i de anularea actului care a cauzat paguba.
Raspunderea patrimoniaHi
a statului pentru erorile Textul constitutional a instituit regula conform careia
judiciare. statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate
prin erorile judiciare. Statul raspunde a adar pentm toate
erorile judiciare cauzate de autoritati1e sale, nu doar
pentru erorile din procesele penale ori administrative
etc. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii i nu inlatura raspunderea
magistratilor care i-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenia. Aceasta
presupune un drept de regres pe care statul il are fata de magistratii care au savar it
erori judiciare. Dreptul de regres al statului se poate manifesta numai 1n cazul in care
magistratii se fac vinovati de rea-credinta sau grava neglijenta. Reaua-credintii sau
grava neglijentii trebuie probata de catre autoritatile statului atunci cand exercita
dreptul de regres. Dreptul de regres al statului se exercita de asemenea, numai in
limita despagubirilor pe care statul le-a acordat persoanei vatamate. Conditiile i
limitele raspunderii statului pentru erorile judiciare cauzate sunt lasate de catre textul
constitutional spre a fi reglementate prin legi.
Sectiunea a 9-a. Drepturile exclusiv politice
Drepturile politice apartin

in exclusivitate cetatenilor. In categoria drepturilor exclusiv politice intra,,dreptu/ de
vot" i ,,dreptul de a fl ales "' . Ele apar\in numai cetate
nilor. Strainii i apatrizii nu beneficiaza de aceste drep-
turi aviind in vedere ca drepturile exclusiv politice pri
vesc participarea la guvemare. Strainii i apatrizii nea
viind o legatura juridica permanenta cu statul pe te1itoriul caruia traiesc, nu
beneficiaza nici de totalitatea drepturilor prevazute de constitutia i legile acelui stat $i
nici nu sunt tinuti de toate obliga\iile ce revin cetatenilor unui stat (ex. fidelitate,
aparare etc.).
La nivelul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii trateaza

aceste drepturi 111 Titlul V al Cartei denumit,, Drepturile cetiitenilor ". Astfel, ait. 39
i 40 din Ca1ta prevad ca orice cetatean al Uniunii are dreptul de a alege idea fi ales
in cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, 111 statul membru in care acesta i i
are re$edinia, 'in acelea i conditii ca i resortisan\ii acestui stat. Membrii Parlamen
tului European sunt ale i prin vot universal direct, liber i secret. De asemenea, orice
ceta\ean al Uniuni i are dreptul de a alege i de a fi ales in cadrul alegerilor locale 'in
statul membru 111 care acesta I$i are re$edinta, in acelea i condi\ii ca i resortisai1i1i
acestui stat.
258 Drepturile ,1·i libe rtii file soci al- politice !Ji drepturile garan(ii
Deoarece drepturile exclusiv polilice sunt 'in relatie directa cu exercitarea puterii
de stat, vom analiza aceste drepturi 111 ca dr ul capitolului referitor la sistemul e lec
toral.
Rezumat
Dopa criteriul conpnutului drepturilor, accstea se clasifica in:
1. Drepturile principii - sunt acele drepturi i libertati care prin continutul lor
reprezinta adevarate principii pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi i liberta\i.
Includem aici: universali ta tea drepturilor, egalitatea drepturilor, neretroactivitatea
legii, accesul liber la justitie etc.;
2. Inviolabilitafile - sunt acele drepturi i libertati care, prin con\inutul !or,

asigura viata, posibilitatea de mi care liberii, siguranta fizica i psihica, precum i
siguranta domiciliului persoanei. in aceasta categorie includem: dreptul la viata, la
integritate fizica i psihica, libertatea individuala, dreplul la aparare, dreptul la libera
circulatie, dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale i private, inviolabilitatea
domiciliului;
3. DrepturiJe i Iibertatile social, economice i culturale - sunt acele drepturi

care asigura conditii sociale i materiale de viata, educatia i posibilitatea protectiei
acestora. In aceasta categorie intra: dreptul la1'nvatatura, drep tul la ocrotirea
sanatiitii, dreptul la munca i la protectia sociala a muncii, dreptul la greva, dreptul la
proprietate, dreptul la mo tenire, dreptul la casatorie, dreptul la proteciie sociala;
4. Drcpturilc cxclusiv politice - sunt acele drepl uri care, prin continutul !or, pot
fi exercitate de catre cetateni numai pentru participarea !a guvernare. In aceasta
categorie intra: dreptul de vot i dreptul de a ti ales;
5. Drepturile i libertaple social-potitice - sunt acele drepturi care, prin

continutul lor, pot fi exercitate de catre cetiitcni, la alegere, fie pentru rezolvarea unor
probleme sociale, fie pentru participarea la guvernare. in aceasta categoric includem:
libertatea conl?tiintei, libertatea de exprimare, dreptul la aso cie re i dreptul la
informatie, secretul corespondentei i libertatea intrunirilor;
6. Drepturile garantii - sunt acele drepturi care, prin continutul lor, joacii rolul
de garan\ii constitutionale. in aceasta categorie intra: dreptul la petitionare i dreptul
persoanei vatamate de catre o autoritate publica.
258
De Capitolul XIV
de sta · indatoririle fundamentale ale cetatenilor
toral.
Obiectivele de in-vatare aJe Capitohilui XIV
Dupll studiul acestui Capilol de tnvlltarc veti reu i:

D
- sa definiti notiunea de ,,indatoriri fundamentale" ;
1. -sa cuno teti clasificarea 'indatoririlor fundamentale in dreptul roma-
repre nesc;
Inclu - sa cunoa teti indatorirea de fidelitate fata de stat;
leg
ii, -sa c uno teti 'indatorirca de aparar e a tarii;
- sa cuno teti indatorirea de a contribui financiar la chclh1ielile
2 publice;
asi
gi - sa cunoa teti indatorirea de a exercita cu bunll-credinta drepturi le i
sigu: libertatile.
intei
circ1
dorr Sectiunea 1. Notiune
Caracteristicilc Asigurarea unui cadrul legal de dernlare a activitatii

can
indatoriri.lor fundamentale. soci ale a oamenilor presupune nu doar garantarea de
ace
catre stat a unui set de drepturi $i libertati fundamenta le,
·
ci i instituirea unor obligatii pent.J.u a ce $t ia. D e fa p t,
dre•
oricaiui drept subiectiv al persoanei ii corespunde o obligatie corelativa a celorlalti
pro
participanti la raport urile juridice de a respecta acel drept (ex. dreptului la respectarea
vietii intime, familiale i private a unei persoane ii corespunde obligatia tuturor
fi ' celorlalte subiecte de drept de a respecta acest drept al persoanei respective).
cat
Pentru definirea indatori.rilor fundamenta le trebuie identificate cateva elemen te
caracter is tice al e acestora:
CO! a) indatoririle fundamentale sunt obliga fii ale persoanelor determinate de
pn cerinJe!e unei societii.fi, de sarcinile $i scopurile fiecarui individ fn societate;
lit b) indatoririle fimdamentale sunt o modalitate de asigurare a respectiirii i
in: garantiirii drepturilorfundamentale fntr-o societate;
c) indatoririle fundamentale sunt asigurate de buniivoie sau pe cede de
convin gere ori in caz de necesitate pri11.fot1a de constrangere a statului;
d) fnd atori ri le fu nd a m en ta le sunt cele fnscrise in textul legiifundamentale a unei
Jiiri ca urmare a importanJei deosebite pe care acestea o au fn accepfiunea puterii
constituante.
=-
Definifie 261
S ctiunea a 2-a. Definitie
Definitia juridica a Plecand de la ideea ca nu exista drepturi fara obligatii i

indatoririlor fundamentale. ca obligatiile sunt o modalitate de a asigura exercitarea
efectiva a drepturilor, putem defini indatoririle funda
mentale ca fiind acele obligaµi ale persoanelor,
inscri
se in textul legii fundamentale a unei tari, ce constituie o modalitate de asigurare
a respectarli §i garantarii drepturilor fundamentale intr-o societate, obligatil
care sunt asigurate de buna voie sau pe cale de convingere, ori in caz de
necesitate prin forta de constrangere a statului.
Sectiunea a 3-a. Clasificare
in functie de continutul !or, indatoririle fundamentale pot fi clasificate i'n:

a) indatorir i fundamentale fata de stat; b) indatoriri fundamentale pentru
asigu rarea convietuirii pa nicc a persoanelor in cadrul unui stat.
§1. indatoriri fundamentale fata destat
1.1. indatorirea de fidelitate fata de tara

Art. 54 din Constitutia Romaniei. Fide litatea fata de tara
(1) fi delitatea fata de tara este sacra.
(2) Ceta1enii carora le sunt incredintate functii publice, precum i militarii,
riispund de indeplinirca cu credin1a a obliga\iilor ce le revin i, in acest scop,
vor depune juramantul cerut de lege.
Notiune. Fidelitatea fata de tara este una din i'ndatoririle funda-

mentale ale ceta enilor, ea fiind in stransa legatura cu
acea calitate de cetatean a persoanei. lntrucat cetatenia
reprezinta o legatura pennanenta intre o persoana i statul pe teritoriul caruia traie te
i avand in vedere ca numai cetatenii se bucura de toate drepturile i libertatile
prevazute de constitutie i legi, i'ndatorirea de fidelitate fata de tara al carui cetatean
este reprezinta o consecinta fireasca a grijii pe care statele o poarta propriilor lor
cetateni. De aceea, textul constitutional prevede ca fidelitatea fata de tara este sacra.
Titularii acestei obligatii de fidelitate fata de tara sunt cetatenii, atat cei cu o singura
cetatenie, cat i cei cu dubla cetatenie.
Fidelitatea fata de tarii semnifica abtinerea de la a face orice care ar avea drept
rezultat o atingere adusa demnitatii i integritatii statului. Codul penal inscrie printre
faptele sanctionate ca fiind fapte de natura a aduce atingere statului: tradarea,
tradarea prin transmitere de secrete, tradarea prin ajuta.rea inamicului etc.
262 lndatoririlefundamentale ale cetafenilor
Persoanele carora le sunt O situatie speciala o constiruie fidelitatea fata de tara a

incredintate funcfii publice. persoanelor carora le sunt 1ncredintate funq ii publice.
Acestea , precum ;;i militarii, raspund de tndeplinirea cu
credinta a obligatiilor ce le revin i, in acest scop, vor
depune jurfunantul cerut de lege. In categoria pcrsoanelor carora le sunt tncrcdintate
functii publice intra atat cei ce detin functii publice, cat i cei cc de\in demnitllti
publice (ex. functionari publici, dar fii membrii Parlamentului, Guvernului sau $cful
statului). De asemenea, obligatia de fidelitate fata de \ara apartine i militarilor.
Legea nu face diferentiere intre militarii activi i cei trecuti in rezerva. Prin urmare,
nefiind nicio precizare, de aceasta obligatie de fidelitate, vor fi tinuti atat militarii
activi, cat i cei trecuti 111 rezerva.
Toate persoanele carora le sunt incredintate funqii publice, precum i militarii,
sunt obligate sa depuna un juramant de credinta fata de tara. Acest juramant sernni
fica fidelitatea cetatenilor fata de tara lor i indeplinirea atributiilor corespunzatoare
func\iilor tor in acord cu legca ;;i constitutia.
1.2. Jndatorirea de aparare a farii
Art. 55 din Constitu(ia Romaniei. Apararea \lirii

(1) Ceta enii au dreptul i obligatia sli apere Romania.
(2) Condifiile privind 1ndeplinirea 'indatoririlo r militare se stabilcsc prin
lege organica.
(3) Cetatenii pot ti incorporati de la varsta de 20 de an i i pan a la varsta de
35 de ani, cu exceptia voluntarilor, in conditiile Jegii organice.
Notiune. Apararea tarii reprezinta atat un drept, cat $i o obligatic.

De aceea, textul constitutional prevede ca cetatenii au
dreptul i obligatia sa apere Romania. i aceasta foda
torire, ca $i cea de fidclitate fata de tara, se afla tn stransa legatura cu notiunea de
cctatenie, deoarece calitatea de cetatcnie da dreptul unei persoane sa bcneficieze
de toate drepturile i libertatile prevazute de constitu\ie i legi, dar in acela i timp.
obliga cetateanul ;;i la anumite activitati pe care sa le indeplineasca in calitatea sa
de cetaiean. Apararea tarii este o modalitate de exprimare a fidelitatii fata de stat.
Apara rea \arii are in vedere nu doar participarea la actiuni de inlat urare sau de
respingcre a unei agresiuni armate indreptate impotriva iarii, dar i de pregatire in
vedcrea posibilitatii participarii la astfel de aqiuni (ex. satisfacerea unui stagiu
militar sau participarea periodicala activitati de pregatire militar a).
Modalitati de rcalizare a Una din formele de pregatire pentru apararea tarii o

aplirarii tarii. reprezinta satisfacerea stagiului militar. Pana la revizui
rea Conscitutiei Romanici din anul 2003, stagiul militar
era obligatoriu pentru toate persoanele , barbati, cerateni
romani cu varsta intre 20 i 35 de ani. Dupa revizuirea din anul 2003, satisfacerea
stagiului militar nu mai reprezint o obligatie, ci este doar o posibilitate, obligativi
tatea satisfacerii stagiului militar fiind inlocuita cu volunta.Jiatul. Accasta este i
262 lndatoririle fimdamentale ale ceta(eni/or
Persoanele carora le sunt

tncredinfate functii 0 situatie speciala o constituie tidelitatea fata de tara a
persoanelor ea ror a le sunt incredintate func\ii publiee.
publice.
Acestea, precum i militarii, riisp und de 111deplinirea cu
credinta a obligatiilor ce le revin $i, tn aeest scop, vor
depune juramantul cerut de lege. in categoria persoanelor carora le sunt 'incred intate
functii publice 1ntrl'i at at ce i ce detin funqii publice , cat i cei ce de\in demnitati
publice (ex. funcponari publici, dar i membrii Parlamentului, Guvernului sau eful
statului). De asemenea, obliga\ia de fidelitate fata de t,ara apartine i militarilor.
Legea nu face diferentiere intre militarii activi i cei treeuti in rezerva. Prin urmare,
nefiind nicio preeizare, de aeeasta obliga\ie de fidelitate, vor fi tinu\i atat militarii
aetivi, cat i cei trecu\i 'in rezerva .
Toate pcrsoanele ca ror a le sunt incredintate func\ii publice , precum i militarii,

sunt obligate sa depuna un juramiint de credinta fa.ta de \ara. Acest juramant semni
fica fidelitatea cetatenilor fata de tara !or i tndeplinirea atrib utiilor corespunzatoare func\
iilor lor in acord cu legea i eonstitu\ia.
1.2. indatorirea de aparare a tarii

Art. 55din Constitutia Romaniei. Apararea Jarii
(1) Cetatenii au dreptul i obligatia s11 ap e re Ro,m1nia.
(2) Condi(iile privind indep!inirea indatori rilor militare se stabiles c prin
lege o rga nica.
(3) Cetatenii pot ti incorporati de la varsta de 20 de ani i pana la varsta de
35 de ani, cu cxcepJia voluntarilor, Ill conditiile legii organice.
Notiune. Apararea \arii reprez int a atat un drept, cat i o ob\iga\ie.

De aceea, textul cons titutional prevcde ca cetatenii au
dreptul i obligatia sa apere Romania. $i accasta inda
torire, ca -?i cea de fidelitatc fata de t,ara, se at1a 'in stransa legiitura cu notiunea de
cetatenie, deoarece ca\itatea de cetatenie da dreptul unei persoane sa beneficieze de
toate drepturil e i libe rta\ile prevazute de constitu\ie i leg i, dar in acela i timp.
obliga cetateanul i la anumite activitati pe care sa le indeplineasca 111 ca li ta tca sa de
cetatean. Ap ararea tarii este o modalitate de exprimare a fidelit atii fata de stat. Apara
rea tarii are in vedere nu doar participa.rea la aq iuni de 'inlaturare sau de respingere a
unei agresiuni armate indreptate impotriva \arii, dru· i de pregatire in vederea
posibilitatii participarii la astfcl de actiuni (ex. satisfacerea unui stagiu mili.tar sau
participarea periodica la activitati de pregatire militara).
Modalitati de realizare a Una din fotmele de pregatire pentru apararea tarii o

apararii tarii. reprezi nta. satisfacerea stagiului militar. Pana la revizui
rea Constitutiei Romaniei din anul 2003, stagiul militar
era obligatoriu pentru toate persoanele, barbafi, cetateni
romani cu varsta intre 20 i 35 de ani. Dupa revizuiJea din anul 2003, satisfacerca
stagiului milita r nu mai reprezinta o obligatic, ci este doar o posibilitate, obligativi
tatea satisfacerii stagiului militar fiind 'inlocu ita cu voluntariatul. Aceasta este i
Clasiftcare 263
explicatia pentrn care textul constitutional vorbe te despre dreptul i obligatia de
apararea tarii. Constitutia lasa, de asemenea, posibilitatea ca prin lege organica sa se
stabileasca modalitatile concrete de indeplinire a indatoririlor militare ale cetatenilor.
Astfel, eliminarea obligativitatii satisfacerii stagiului militar opereaza doar pentru
perioadade pace deoarece in timp de razboi sau de mobilizare ori asediu, stagiul
militar este obligatoriu. In aceste cazuri, incorporarea se poate face atat pentru
barbati, cat i
pentrn femei in intervalul varstei de 20 de ani pana la 35 de ani.
in ceea ce prive te voluntaria tul, Constitutia prevede ca cetaten1i pot fi
incorporati ca voluntari, 1n conditii le legii organice. Atat barbatii, cat $1 feme1le pot
sii se inroleze 1n annata ca voluntari, legea stabilind modalitatile concrete de
realizare. Volunta riatul are in vedere realizare de catre stat a unei armate de
profesioni ti.
ersoanelecu dubla
1
Constitutia nu reglementeaza situatia acestor persoane,
eta tenic. insa in practicii a aparut aceasta problema legata de obli
gatia cetatenilor de aparare a ambelor µri ai caror
cetateni sunt. De asemenca, in practica se pot ivi situatii
ill care
statele ai ciiror cetiiteni sunt anumite persoane sa se afle la un moment dat ill stare
con flictuala. Pentru astfel de situatii, Conventia europeana asupra cetateniei, adoptata
la Strasbourg la 6 noiembtie 1997 reglementeaza situatia persoanelor cu dubla
cetatenie 'in ptivinta 1ndatoririi de aparare a tarii. Romania a ratificat aceasta
Conventie prin Legea nr. 396/2002, publicata in M.Of nr. 490 din 9 iulie 2002.
1.3. indatorirea de a contribui financiar la cheltuielile publice

Art. 56 din Constitutia Romaniei. Contributii financiare
(1) Cetatenii au ob ligatia sa cont ribuie, prin impozite 1 prm taxe, la
chcltuie lile pub lice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigurc a ezarea justii a sarcinilor
fiscale.
(3) Orice alte presta\ii sunt inter,:;ise, in afara celor stabilite prin lege, \'n
sit uatii exceptionalc.
::heltuie lile publice. Existenta statului presupune cheltuieli financiare nece-

sare organiziirii $i functionarii aparatului statal, necesare
apariirii statului, dar $1 cheltuieli legate de politicile de
protectie socialii pe care statul le promoveazii in vederea garantarii unor drepturi i
libertati. Toate aceste cheltuieli constituie ceea ce denumim generic ,,cheltuieli
pub/ice" . Confom1 Constitutiei, cetiitenii au obligatia sa contribuie, prin impozite i
prin taxe, la cheltuielile publice.
faxele. Taxele reprezintii plata efectuata de persoanele fizice

sau juridice pentru serviciile prestate acestora de catre
insti tutiile sau autoritaiile statului (ex. taxa p1ivind elibe
rarea unui pa$aport).
I"
264 lnda roriril e f undame111ale ale cettifenilor
Impozitele. l mpozitele reprezinta o contributie baneasdi obligatorie

pe ca.re toate persoane le fizice i;;i juridice o presteaza
statul ui pentru constituirea fondurilor ge ner ale nec esar e
dezvoltarii societatii sau finantarii unor politici social-economice Yn folosul intregii
comunitati (ex. impozitul pe salarii ).
A ezarea justii a sarcinilor Sistem ul legal de impuneri trebuie sa asigure a ezarea

fiscale. justa a sarcinilor fiscale pentru cetiiteni. Caracterul just
al eziirii sarcinilor fiscale trebuie interpretat in stransa
corelatie cu principiile egalitatii, propo11ionalitatii i
echitatii. Conform principiului egalitatii, sarcinile fiscale trebuie impuse tuturor
ce tiitenilor. Putem vorbi de o egalitate pe verticala in confonnitate cu care
sarcinile fiscale sunt impuse tuturor persoanelor(fizice sau jw·idice),fa ra niciun
tel de discr i
mina,re i de o egalitate pe orizontalii m confo rmitate cu care aplicarea contribu
t iilor financiare cetatenilor trebuie sa tina con t de capacitatea contributiva a fiecarei
persoane. Confom1 principiului proport:ional itatii, stabilirea fisca litatii trebuic sa fie
prop011ionala cu ca tigurile obtinute de catre fiecare contribuabil in parte, iar cchita tca
tine de o distribuire a sarcinilor fiscale.111 vederea realiz{tri i u nei justi1ii socia le.
Interzicerea altor prestatii. Orice alte prcstatii sunt interzise, in afara celor stabilite
prin lege, in situa1ii exceptionale. Aceastii regula are in
vedere aplicare principiului legalitatii in materie fiscala.
Nicio alta prestatie financiara impusa, in afara celor stabilite de lege, nu este posibil
ii. Statul de drept inseamna statul care se organizeaza, funqioneaza i se conduce dupa
regulile legale. Comportamen tul arbitrar al statului sau al organelor sale excede
caracterului de stat de drept. De aceea, textul co nstitu ional interzice orice alte
presta1ii financiare ce ar putea fi impuse de stat tn vedere realizarii veniturilor sale
financiare.De la aceasta regula este stabilita o exceptie, i anume aceea a posibilitatii
impunerii, prin lege, a anumitor sarcini fiscale in situatii except ion al e. Fiind situatii
exceptionale, e le sunt de stricta interpretare i aplicare (exceplio est strictissimae
interpretationis). Neces ita tea unei astfel de prevederi deriva din faptul ca uneori
este posibil ca datorita unor situatii neprevazute (ex. catastrofe naturale, stare de
razboi, stare de asediu e tc.) starul sa fie nevoit sa impuna ce tatenilor sai, pe o
perioada temporara, anumite obligatii financiare.
§2. indatoriri fundamentale pentru asigurarea convietuirii pa nice

a persoanelorin cadrul unui stat
2.1. Tndatorirea de a exercita cu buna-credinta drepturile §i libertatile
Art. 57 din Constitutia Romaniei. Exercitarea drepturilor i a libertlitilor

Cetatenii romani, cetlltenii srraini i apatrizii trebuie sri- i exercite drepturilc
i libertlltile co nsti tu\ iona le cu buna-crcdin\a, fiirli sa inca lce drepturile i
libertlitile celorlalti.
Clasiflcare 265
Principii aplicabile. Este o indatorire a tuturor persoanelor care locuiesc pe

teritoriuL Romaniei indiferent ca sunt cetateni, straini
sau apatrizi. Fiind o 'indatorire fundamentala, aflata In
stransa corelatie cu exercitarea drepturilor i a libertatilor fundamentale, titularii
acestei indatoriri sunt numai titularii drepturilor $i libertatilor fundamentale
(ex. autoritatile publice nu sunt titulare ale unei astfel de indatoriri deoarece ele nu
sunt titulare de drepturi i libertati fundamentale). Aceasta indatorire pune in
evidenta doua vechi principii de drept: buna-credinta (bona fide) $i respectarea
drepturilor celorlalti (neminem laedere ).
Buna-credinta. Buna-credinfa (bona fide) este unul din vechile prin-

cipii de drept transformat in zilele noastre 1n regula
constitutionala. Confo1m acestuia, drepturile $i liberta
tile trebuie exercitate cu buna-credinta. Buna-credinta se prezuma. Aceasta prezumtie
este 'insa una relativa pana la proba contrarie. Buna-credin\a tine foarte mult i de
moralitate pentru ca buna-credinta retlecta, in primul rand, loialitatea indivizilor fata
de statul pe teritoriul caruia traiesc $i care le apara i le garanteaza drepturile i
libertatile, $i in al doilea rand reflecta 'increderea intre indivizii ce constituie populatia
unei tari.
Buna-credin\a are ca element opus reaua-credinta. Reaua-credinta semnifica
abuzul de drept, iar acest abuz se pedepse te. Exercitarea abuziva a unui drept (cu rea-
credinta) are loc in momentu l in care ace] drept se realizeaza in alt scop decat eel
pentru care legea 1-a recunoscut.
Respectarea Respectarea drepturilor celorlalµ (neminem laedere).

drepturilor celorlalti.
Generic , se mai spune ca dreptul unei persoane se intinde
pana acolo unde nu incalca dreptul unei alte persoane.
Respectarea drepturilor celorlalti este o conditie necesara
unei bune conviep.un a oamenilor in societate. IJ1 Roma antica se spunea ca
invatamintele dreptului sunt: sa traie ti in cinste, sa nu vatami pe altul i sa dai fiecaruia
ceea ce i se cuvine (Juris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non
laedere, suum quique tribuere). A nu vatama pe altul i a-i respecta drepturile este o
obligatie a tuturor persoanelor i o dovada de respect reciproc a persoanelor. La fel ca i
buna credinta care presupune ca respectarea drepturilor celorlalti este strans legata i
de moralitatea persoanelor. ,,Ce fie nu-Ji place , altuia nu-i face" este una din
vechile reguli dupa care comunitatile de indivizi se conduc. A-i respecta pe ceilalti i
drepturile acestora foseamna ate respecta pe tine insuti. Este o dovada a ratiunii cu
care oamenii sunt "inzestrati, iar aceasta ratiune este cea care face diferenta intre
societatile umane i celelalte societati (ex. soci.etatea animala) .
266 fndatoririle fundamentale ale ceta{enilor
Rezumat
indatoririle fundamentale ale cctatenilor sum acele obligatii ale persoanelor

inscrise in textul legii fundamentale a unei tari ce constituie o modalitate de asigurare
a respectarii i garantarii drepturilor fundamentale intr-o societate, obligatii care sunt
asigurate de bunavoie sau pe cale de convingere ori 111 caz de necesitate prin fo:t1a
de constrangere a statului.
Clasificarea indatoririlor:1n functie de continutul lor, indatoririle fundamentale
pot fi clasificate in:
a) 'indatoriri fundamentale fata de stat;
b) 'indatoriri fundamentale pentru asigurarea convieµiirii pa nice a persoane!or in
cadrul unui stat.
Bibliografie
M Constantinescu, ]. Mu raru, I. Deleanu, F. Vasilescu, A. Jorgovan, [. Vida,

Constitutai Romaniei comentata i adnotata, Ed. Regia Autonoma ,,Monito rul
Oficial", Buctll'e$ti, 1992, p. 35-129.
D.C. Dani$or , Drcpt constitutional $i institutii politicc, vol. J, Ed. C.H. Beck,
Bucure ti, 2007, p. 518-622.
1. D eleanu , Institutii i proceduri constitutionale 111 dreptul roman i in dreptul
comparat, Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2006, p. 452-560.
T. Driiganu, Drept constitutional i institu\ii politice. T ratat elementar, vol. I,
Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 1998, p. 151-191.
C. lonescu, Tratat de drept constitutional contemporan, Ed. C.H. Beck, Bucure ti,
2008, p. 227-242; 669-689.
1. Muraru, E.S. Taniisescu, Drept constitutional i institutii politice, vol. I,
Ed. C.1-J. B eck, B u c ure ti, 2016, p. 134-190.
l. Mura,ru E.S. Taniisescu (coord.), Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole,
Ed. C.H. Beck, Bucurc ti, 2019, p. 471-502.
B. Selejan-Gu/an, Dre pt constitu tional i institutii politice, Ed. Hamangiu,
Bucure ti, 2008, p. 119-172.
Capitolul XI
Drepturile inviolabilitati
Obiectivele de invatare ale Capitolului XI
Dupa studiul acestui Capitol de invatare ve\i reu i:

- sa cunoa teti clasificarea drepturilor fundamentale in dreptul
romanesc;
- sii cuno teti continutul dreptu1ilor fundam entale in dreptul roma
nesc;
- sa cunoa teti con1inutul dreptului la viata, la integritate fizica i
psihica;
- sa cuno teti continutul libertatii individuate;
- sa identificati continutul dreptului la aparare;
- sa aflati continutul liberta\ii de circula\ie a persoanelor;
- sa cunoa teti continutul dreptului la viat,a intima, familiala i
privaU\ a persoanelor;
- sa identificati continutul inviolabilitatii domiciliului.
Sectiunea 1. Dreptul la viata i la integritate fizica i psihica
Art. 22 din Constitupa Romaniei. Dre ptul la viata i la integritate fizica i

psihica
(1) Dreptul la viata, precum i dreptul la intcgritate fizica i psihic!I ale
persoa nei sunt garantare.
(2) Nimeni nu poale fi supus torturii i nici unui fcl de pedeapsa sau de
rratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea csle interzisa.
Dreptul la viata, la integritate fizica i psihica estc un drept complex care inglo
beazii in continutul sau trei drepntri distincte: dreptul la viata, dreptul la integritate
fizica. i dreptul la intcgritate psihica. Toate trei sunt drepturi garantate de catre
Constitutie i legi i au un continut distinct.
Dreptul la viata. Dreptul la viata este unul dinrre drcpturile fundamen-

tale naturale ale omului. Acest drept este reglementat de
aproape toate constitutiile na\ionale, dar i de actelc
juridice internationale. Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948 stabi-
Dreptul la viafci i la integritatefizicaJi psihica 195
le te in ari. 3 ca ,, Orice fiinfa umana are dreptul la via fa, la libertate $i la
securitatea sa ". De asemenea, Pactul international cu privire la drepturile civile i
politice din
1966 stabile te in art. 6 ca ,,, Dreptul la via/a este inerent fiinfei umane. Acest drept
trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate Ji privat de via/a sa fn mod arbitrar ". Pe
plan regional, Conventia pentm apararea drepturilor omului i a libertatilor funda
mentale din 1950 arata in art. 2 ca ,,Dreptul la via/a al oricarei persoane este
protejat prin Lege" . De asemenea, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene prevede in art. 2 ca orice persoana are dreptul la viata. Nimeni nu poate fi
conda1m1at la pedeapsa cu moartea sau executat. Aceea i Carta reglementeaza \'n
art. 3, 4 i 5 dreptul la integritate al persoanei, interzicerea torturii i a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante, precum i interzicerea sclaviei i a muncii
fortate. Acest drept, ca orice drept fundamental, nu este unul absolut, de i 111
doctrina, exista opinii confonn carora ar fi un drept absolut nepatrimonial (Gheorghe
Beleiu). Dovada a faptului ca dreptul la viatii nu este unul absolut sunt i limitele atat
legale, cat i naturale ale unui astfel de drept (un exemplu de limita legala a
dreptului la v iata este dezincriminarea avortului din legislapa penala romana.; de
asemenea, un exemplu de limita naturala este cazul de suicid). Dreptul la viata este
un drept garantat nu doar prin intermediul nonnelor constitutionale, ci i prin
intermediul altor n01me de drept, precum normele dreptului penal.
Interzicerea pedepsei Strans legat de dreptul la viata este interzicerea

cu moartea. pedepsei cu moartea. Pentrn o proteqie i garantare reala
a dreptului la viata, s-a considerat necesar ca pedeapsa cu
moartea sa fie interzisa.. Mul ta vreme, instituirea
pedepsei
cu moaiiea a fost asociata ideii de justitie penalii avand reminiscente in vechile reguli
cutumiare ,,dinte pentru dinte", ,,ochi pentru ochi". Abolirea pedepsei cu moartea
reprezinta astazi un curent de opinie destul de puternic i o mi$care la nivel mondial
incepute la star itul secolului al XVIII-lea . Chiar daca asta.zi pedeapsa cu moartea
este inca prezenta in legislatiile penale ale unor state precum China, Iran, sau unele
state parte componenta a Statelor Unite ale Americii, ideea abolirii acestei pedepse
este una pregnanta, considerandu-se ca lumea a evoluat i ca aplicarea unor pedepse de
reeducare a infractomlui este mult mai elocventa.
Din punct de vedere al dreptului romanesc, traditia romaneasca este aceea a

abolirii pedepsei cu moartea. Codul penal de la 1864 prevedea interzicerea pedepsei
cu moartea. Aceasta prevedere a ramas 111 vigoare atat in timpul Constitutiei de la
1866, cat i 111 timpul Constitutiei de la 1923. Prin Constitutia din 1938 s-a introdus
pedeapsa cu moartea, ea fiind mentinuta $i 1n perioada constitutiilor socialiste pana in
I989 . Dupa 1989, pedeapsa cu moartea a fost abolita.
Dreptul la integritate fizica. Dreptul la integritate fizica este strans legat de dreptul
la viata. lntegiitatea fizica a persoanei este pmte compo
nenta a vietii unei persoane. Dreptul la viata nu poate fi
conceput fara o integritate fizica. a acesteia. Orice atingere a integritatij fizice a unei
persoane inseamna o lezare a dreptului la viata. Viata nu poate fi conceputa doar prin
opozi\ie la moarte. Viata este un fenomen complex. in analiza dreptului la integritate
r
196 Dre pturile inviolabilita(i
fizici\ nu trebuie confundata aceasta notiune cu cea a handicapului fizic de care sufera
anumite persoane. Handicapul poate interveni din diverse motive , uneori independent
de voin\a persoanei (ex. na$terea persoanei cu un handicap), alteori 111 m o d voit
(ex. automutilarea u or persoane). Dreptul la integritate fizicll. a re 1n vedere
sanctionarea de catre stat a oricarei fonne de atingere adusa integritiitii fizice a unei
pcrsoaue. Textul constitutional pre vede ca nimeni nu poate fi supus torturii i
niciunui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. 1efiind un drept
absolut, i dreptului la integritate fizica i se pot aduce li mitari. Spre exemplu, o
amputare a unui membru prin interventie chirurgicala pentru a salva de la moarte o
persoana nu poate fi considerata o atingere adusa integritatii fizice a unei persoane.
De asemenea, practicarea unor ritualuri (tatuaje, pie rcing, circumcizie) sau a unor
credinte religioase ce presupun automutilarea nu reprezinta o atingere adusa dreptului
la integritate fizica. Exerci\iul dreptului la integritate fizica poate fi i restriins.
Restriingerea unui astfel de drept se poate face numai in conditiile art. 53 din
Constitutie referitor la restrangereaexercitiului unor drepturi sau al unor libertati. De
aceea, uneori, prin legi se pre.vede restrangerea acestui drept (ex. vaccinarea
persoanelor 1mpotriva unor boli).
Dreptul la Dreptul la integritatc psihica este $i el un drept strans

integritate psihica. legat de dreptul la viata. Latura psihica a vietii este un
elementesential al acesteia. lntegritatea psihici\ reprezin
ta o pre hmgire fireasca a dreptului la via\a. Integritatea
psihica nu poate fi disociata nici de integritatea fizica. Ce le doua sunt pa1te
componenta a victii unei persoane. De regula, o atingc re adusa integrita{ii fizice
afecteaza i integritatea psihica. Pot exista \'nsa i situatii in care afectarea integritatii
psihice nu antreneaza neaparat i afectarea integritatii fi:zice (ex. izolarea indelungata a
unei persoane determinandu-i un compo1tament antisoc ial). Textul cons titutional face
referire la interzicerea oricarei forme de tortura ori pedeapsa inumana ori degradanta,
pentru ca tortura poate fi atat fizicii, cat $i l, la tel $i pedepsele inurnane ori
psihdi
degradante.
In protejarea i garantarea dreptului la viata, la integritate fizica i psihica, exista,

pe de o parte, o obligatie prin care statul trebuie sa protejeze individul impotriva
oricaror atingeri aduse acestor drepturi de catrc alte persoane sau grupuri de persoane
(ex. incriminarca de catre stat ca infraq iuni a vatamarilor corporale, a uciderii, a
lovirilor etc.), pe de alta parte, exista o obligatie a statului de a nu recurge la masuri
care sa afecteze aceste dreptu.ri in ac unile sale de protejare a valorilor societatii sau
a drepturilor altor persoan e (ex. interzicerea utilizarii torturii de catre stat 'in
realizarea anchetelor judiciare sau interzicerea pedepsei cu moarte a). De aceea,
conventia ONU impotriva torturii i a altor pedepse sau tratamente crude, inumane
sau degradantedin 1984 define$te tortura ca fiind un act prin care suferinte puternice
fizice sau psihice sunt 'in mod intentionat provocate m1ei pe rsoane de catre un agent
al fortei publice sau la instigarea acestuia, intr- un scop determinat de marturisire ori
intinudare.
Liberia/ea individualc'i 197
Secp.unea a 2-a. Libertatea individuala
Art. 23 din Constitutia Romaniei. Libe11atacindividuala

(1) Libertatea indi vidualii i s igu ranta persoanei sunt inviolabi,le
(2) Perchez itio narea, retinerea sau arestarea unci pcrsoane sunt permise
numai1'n cazurile $i c u procedura prevazute de leg, e
(3) Reti11erea nu poate depa i 24 de ore,
(4) Arestarea preventiva se dispune de judecator $i numa i in cursul
procesului penal.
(5) in cursul unniiririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru
eel mult 30 de zile i se poate prelungi cu cate eel mull 30 de zile, rarii ca
durata totala sa depii$easea un tennen rezonabil, $i nu mai mult de 180 de zile,
(6) in faza de ju<lecatii i11stanta este obligata, 1n eondi\iile legii, sa verifiee
periodic, i nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea i temeinicia arestarii
preventive $i sa dispuna, de i11data, pu11crca 111 libe ti a te a inculpatului, daca
tcmciurile care au determinat arestarea preventiva au focetat sau daea instan\a
constata ca nu exista temeiuri noi care sa justific e mentinerea privarii de
libc11atc.
(7) fncheierile inslantei privind miisura arcstiirii preventive sunt supuse
cailor de atac prcvazute de lege.
(8) Celui re\inur sau arestat i se aduc de 1miata la cu11o tintfi, 111 limba pe
care o 'in1elege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirca, in eel mai
scurt tem1en; invinuirea sc aduce la cuno tinta numai in prezenta unui avocat,
ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea 1n libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca
motivele acestor masuri au disparut, precum i 'in alte sirua1ii prevazute de lege
.
(10) Persoana arestata prevenLiv a.re dreptul sr1 ceara puncrea sa 111 libe11ate
p rov izorie. sub control ju<liciar sau pe cautiune.
(11) Pana la ramanerea definiliva a hotararii judecatore ti de condamnare,
persoana este considerata nevinovafft.
(12) Nici o pcdcapsa nu poate fi stabilita sau ap!icala decat in conditiilc i
111 tcmciul legii.
(13) Sanqiunea privativa de libc11ate nu poate fi decilt de natL1ra penala.
Libertatea individuala. Libertatea individualii vizeaza libertatea fizica a per-

soanei $i dreptul sau de a se comporta liber, netinut de
nicio restrictie. Pentm protejarea i garantarea acestui
drept, se interzice retinerea, arestarea sau perchezitionarea unei persoane. Alaturi de
tern1enul de .. libertate individuala" textul constitutional folose te i expresia de
,,siguran fa persoanei". con constituie ansamblul garan\iilor oferite de lege prin care
este protejata persoana in cazul 111 care impotriva ei se iau de calTC stat masuri
privative de libe1iate. Intre cele doua notiuni, de libertate individualii i siguranfa a
persoanei exista o relatie de la i'ntreg la parte. Siguranta persoanei are o sferii. de
cuprindere mult mai mica decat cea a liberta\ii individuale. Siguranta persoanei este o
garantie a liberta\ii individuale, in sensul ca ea semnifica legalitatea masurilor
privative de libertate luate de catre autoritati impotriva unei persoane. Intre cele doua
no\iuni exista insa i o stransa corelatie, ele atlandu-se in interdependenta.
198 Drepturileinviolabilitii.Ji
L i be rta tea individuala i sig uran ta pers oan ei repre zinta un drepl fundamental al
carui continut se rcgase te i 111 documentcle intemationale. Astfel, Declaratia
Universala a Drepturilor Omului preve de i'n art . 3 i 9 ca ., ori ce fi infa umanii are
dreptul la securitatea persoanei sale" i ca ,.nimeni nu poate fl arestat, de(inut sau
exilat fn mod arbitrar " . Pactul intemational cu privire la drepturile civile i politice in
art. 9 i Conventia pentru apararea drepturilor i a libertatilor fundamentale, 'in art. 5,
prevad dispozitii similare referitoare la dreptul la libertate i siguranta stabilind ca orice
persoana are dreptul la libertate i la siguranta. Nimeni nu poate fi rctinut in mod
arbitrar i nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decat pentm motive legale i u1
confo rrn itat e cu pro ce du r a prevazutii de lege. Carra dreptuJilor fundamentale a Uniunii
Europene prevede m art. 6 dreptul oricarei persoane la libertate i siguranµi, iar in
art. 49 i 50 principiile legalitatii i proportionalitA\ii in fr acti unilor i pedepselor i dreptul
de a nu fi judecat sau condamnat de doua ori pentru aceea i infraqiune.
Nefiind un drept absolut, libe rta tea individuala contine i restriingeri pe care statul
le poate aduce acestui drept. Este vorba de perchezitic, re nere i arestare. Toate trei
reprezint.1 limit e le ga le ale lib e r tatii individua te pentru care exista reguli spcciale i
precise 1n ceea ce prive te utilizarea lor.
Perchezitia. Perchezitia repr ez inta o masura dispusa de Codul de

procedura penala prin care sunt ridicate anumite obiecte
sau 1nscr isur i ce pot ser vi ca mijloace de probii tn pro
cesul penal. Pcrchezitia se face atunci cand persoana care dctine astfel de probe
refuza sa le predea anchetatorilor sau tiigMuie te existenta sau detinerea !or. in
astfel
de cazuri, autoritatile statului pot recurge la masuri care sa vizeze atingerea libertatii
iudividuale prin perchezitia e fec tuata. Acest artic ol a re in vedere 1nsa numai
perchezitia corporaHl., nu i pe cea domiciliara, care este reglementata in Constitutie
la un alt articol.
Repnerea. Rctinerea este o masura preventiva privativa de libcr-

tate care poate (i dispusa de procuro r sau de catrc
organul de ccrcetare penala. Potrivit dispozi\iilor consti
tutionale, retinerea nu poate dura mai mult de 24 de ore. Retincrea se face in cazul 111
c are o persoana este suspectata ca a savii it o fapta penala. De regulii, aceasta
masura se ia la inceputul fazei de urmarir e penala i numai dupa ascultarea persoanei
retinute. Celui retinut trebuie sa i se aduca de \'ndata la cun o tin ta, in lim ba pe care o
intelege, motivele retinerii. Ascultarea se face i'n preze nta unui avocat. Perioada de
24 de ore pentru care poate fi retinuta o persoanii es te o perioacla maxima. Dacii nu
sunt necesare cele 24 de ore pentru lamurirea problemei, o persoana poate fi re\inuta
i mai putin de 24 de ore. Numai in situatia rctinerii unci persoane 111 ca z de flagrant
delict, legis latia procesual penala prevede retincrea pe o perioada fixii de 24 de ore.
Arestarea. Arestarea este tot o masura preventivii privativa de

libertate. Spre deosebire de re(inere, aJestarea este o
masura mult mai grava de afectare a libcrtiitii indi vi
dua le. Fi in d mult mai grava, i perioada pentm care o persoana poate fi arestata este
Libertatea individuala 199
mult mai mare. Textul constilutional are in vedere arestarea preventiva. Trebuie
facuta distinctia intre arestarea preventiva i arestarea in vederea executarii unei
pedepse (incarcerarea). incarcerarea este deja o masura privativa de \ibertate ca
um,are a unci hotarari judecatore:;;ti de condamnare. Arestarea preventiva se face
numai in cursul proces ului penal i numai de catre un judeclitor. Daca arestarea s-a
dispus in cursul urmaririi penale, ea se face numai pentru o durala de maxim 30 de
zile cu posibilitatea prelungirii cu cate eel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa
depi1$easc a maximul de 180 de zile. In faza de judecatii, instanta este obligatli, in con
ditiile legii, sa verifice periodic, i nu mai tiirziu de 60 de zile, legalitatea i temei nicia
arestarii preventive :;;i sa dispuna, de 'indatli, punerea in libertate a inculpatului, daca
temeiurile care au determinat aresta rea preven tiva au incetat sau daca instanta constata
cii nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate. Celui arestat
trebuie sa i se aduca de indata la cuno:;;tinta, in limba pe care o intelege, motivele
arestarii, iar invinuirea, in eel mai scurt termen. lnvinuirea se aduce la cuno tinµi
numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Obligatia comu nidirii de indata
a motivelor arestarii are ca scop cunoa:;;terea de catre persoana arestata a motivelor de
drcpt i de fapt pentru care a fost arestata i 1nvinuirile care i se aduc. Pcrsoana trebuie sa
:;;tie ceea ce i se imputa i pentru ce a fost arestata. Numai judecatorul poate lua masura
arestllrii i tot el poate prelungi aceasta masura. Toate deciziile instantei privind masura
arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege, deoarece pana la
ramanerea definitiva a hotararii judecatore ti de condanmare, persoana este considerata
nevinovata.
Punerca in Iibertate. Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este

obligatorie, daca motivele acestor masuri au dispi'irut.
Aceasta este o garantie a rezonabilitatii masurilor priva
tive de libertate. Punerea in libertate nu inseamna o absolvire de vina care i se aduce
persoanei arestate, ci doar o garantie ca libertatea sa individuali'i nu a fost restransli
mult peste termenul rezonabil care ar 1i 'insemnat clarifica rea situatiei persoanei 'in
cauza.
Liberarea provizorie. Liberarea provizorie consta in posibilitatea persoanei

arestate prcventiv de a cere punerea sa 'in libertate provi
zorie, sub control judiciar sau pe cautiune. Conditiile de
control judiciar :;;i cuantumul caufiunii sunt stabilitc de catre instanta de judecatli.
Liberarea provizorie a unei persoane pe cautiune nu reprezinta o plata a faptei penale
pentru care este invinuit, ci doar o solutionare a cauzei penale de clitre autoritati le
statului cu persoana invinuita sau inculpata 'in stare de libertate.
Legalitatea pedepsei. Legalitatea pedcpsei est e una dintre conditiile strict

prevazute de textul constitutional in ceea ce prive$te
aplicarea de catre instanta de judecata a unei pedepse
persoanei care a savfu·$it o fapta penala. Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau apli
cata decat in conditiile i in temeiul legii (nullurn crime sine Lege, nulla poena sine
lege, nullajustitia sine fege). Legalitatea vizeaza atat temeiul stabilirii unei pedepse,
-
200 Drepturile inviolabilirafi
cat $i conditiile. Nimeni nu poate fi sanctionat pentru o fap ta care nu este interzisa
sau sanctionat a de lege la momentul savii irii ei. De ascmenea, nimeni nu poate fi
pedepsit altfel decat prevede legea. Legalitatea pedepsci tine de caracterul statului de
drept i de folocuirea arbitrariului cu leg ea .
P re zum fia de nevioovafie. Prezumtia de nevinovape are in vcdere regula conform

cru-ei a, pan a la ramanerea definitiva a hotararii judeca
tore ti de condarnnare, persoana este considerata nevi
novata. Este una din garantiile celc mai putemice ale libertatii individualc, deoarece
numai in urma unei hotarari judecatore ti definitive o persoana poate fi considerata
vinovata.
Privarea de libertate. 0 alta prevedere importanta a liberta\ii individuale o

constituie natura juridicli a sanctiunti privative de
libertate. Aceasta nu poate fi decat de natura penal:'.\.
U ne i persoane nu i se poate aplica o sanctiunc privativa de libertate prin nonne de
naturii civilii., adminisn·ativii ori de alta natura decat cea penala.
Secfiunea a 3-a. Dreptul la aparare
Art. 24 din Constitutia Romaniei. Dreptul la aparare

(1) Dreptul la ap!lrare estc garantat.
(2) in tot cursul procesului, partile au drcptul s11 fie asistate de un avocat,
ales sau numit din oficiu .
Dreptul la aparare este unul dintre drepturile fundamentale prevazute atfrt in

legis latia iutema a statelor,d t -?i in documentele internationale adoptate de state. in
Declaratia Universala a Dreptutilor Omului, art. I I prcvede ca .. Orice persoanii
acuzalii de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sii fie presupusii
nevinovatii pdnii cdnd vinoviifia sa va fi stabilitii fn mod legal fn cursul unui proces
public in care i-au Jost asigurate toate garanJiile necesare apiiriirii sale" . De
asemenea, art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile i politice
prevede ca orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul, in
conditii de deplina egalitate, sa fie prezenta la proces i sa se apere ea insa i sau sa aiba
asistenta unui ap:'.\rat or a les d e ea. Daca nu are aparator, sa fie infonnata despre dreptul
de a-I avea i, ori de cate ori interesul justitiei o cere, sa i se a tribuie un aparator din
oficiu, fara plata, dad\ ea nu are mijloace pentru a-1 remunera. Toto dispozitie similara
contine i art. 6 din Conventia pentm apararea drepturilor i a libertatilor fundamentale,
conform caruia ..(...) orice acuzat are, fn special, dreptul sc"i dispunii de timpul .yi de
inlesnirile necesare pregiitirii apiiriirii safe i sii se apere el fnsu , i sa u so.fie asistat de
un apiiriitor ales de el i, dacii nu dispune de mijloacele necesare pentru a pliiti un
apiirii.tor, sii. poatii .fi asistat fn m od gratuit de un avocat din ojzciu, atunci cand
interesele justi/iei o cer (...) ". La fel, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Euro
pene, in art. 48 reglementeaza prezumtia de nevinovatie i dreptul la apiirare.
Dre.ptul la apiirare 201
Nojiunea dreptului la Dreptul la aparare cunoa te doua acceptiuni. Intr-o

aparare. acceptiune, prin drept la aparare intelegem dreptul orica-
rei persoane de a benefic ia de un aparator calificat, de un
avocat. intr-o alta acceptiune, care are o stera de cuprin
dere mai largli decat prima, dreptul la aparare semnifica posibilitatea oricarei
pcrsoane de a beneficia de toate garantiile oferite de lege pentru dovedirea
nevinovatiei tn cursul unui proces (civil, penal, administrativ etc.). Aceste garantii pe
care legea trebuie sa le ofere oricarei persoane pentru a- i apara drepturile sau a- i
demonstra nevinovli\ia fac parte din principiile de realizare a jnstitiei: principiul
legalitatii, principiul afla1ii adevarului, principiul rolului activ al judecatorului in
cadrul procesului etc.
Continutul dreptului la Continutul dreptului la aparare are 111 vcdere toate

aparare. acele garantii oferite de lege i puse la dispozitia
oricarei persoane pentru a se putea apara in cursul unui
proces. Astfel, pa11ile au dreptul, in cadrul unui proces,
sa- i angajeze un avocat. In procesele penale, daca
partile nu 'i i permit angajarea unui avocat, statul va asigura din oficiu un avocat
acestora. De asemenea, invinuirile care se aduc de catre organele de cercetare sau de
urmarire penala trebu ie fa.cute 1n prezcnta unui avocat i cu ascultarea persoanei
invinuite. In cazul in care persoana careia i se aduc invinuirile nu cunoa te limba
romana, prevederile lcgale dau posibilitatea asigurarii unui interpret, atat Yn faza de
cercetare i unnarire penala, cat i 'in faza de judecata. Pli.flile au, de asemenea,
dreptul de a face ape] la toate mijloacele de probii. pentru apararea drepturilor lor sau
pentru a- i demonstra ncvinovii.\i a . Legea ofera chiar posibilitatea oricarci persoane
de a se apii.ra singura \'n cazul in care dore te acest lucru. Pentrn situatii Speciale,
legea ofera chiru· posibilitatea asigurarii unui aparator platit de catre stat. in acest sens,
Ordonanta de urgen\a a Guvemului nr. 51/ 2008 privind ajutorul public judiciar in
materie civila stabile te ca ajutorul public judiciar se acorda 1n cauze civile,
comerciale, administrative, de munca i asigurari sociale, precum $i in a!te cauze, cu
excep\ia celor penale. Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar orice persoana
fizica, in situatia 111 care nu poate face fata chcltuie lilor unui proces sau celor pe care
le implica obtinerea unor consultatii juridice 1n vederea apararii unui drept sau interes
legitim in justitie, fara a pune in pericol intretinerea sa ori a familiei sale. Ajutorul
public judiciar se poate acorda in urmatoarele fo1me: a) plata onorariului pentru
asigurarea rcprezentarii, asistentei juridice i, dupa caz, a apararii, printr-un avocat
numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim 111 justitie
sau pentru prevenirea unui litigiu; b) plata experrului, traducatorului sau interpretului
folosit 111 c ursul procesului, cu incuv iintarea instanfei sau a autoritatii cu atributii
jurisdiq ionale, daca aceastii. plata incumba, potrivit legii, celui ce solicitil ajutorul
public judiciar;
c) plata onorariului executorului judeca toresc; d) scutiri, reduccri, e alonari sau
amanari de la plata taxelor judiciare prevazute de lege, inclusiv a celor datorate in faza
de executare silitil.
Dreptul la aparare trebuie analizat 1n stransa legatura cu cele la lte drepturi

fundamentale ale omului, deoarece prin acest drept se asigura posibilitatea oricarei
202 Drepturi/e inviolabilitiiJi
persoane de a-$i realiza pretentiile in justitie sau de a- i demonstra nevinov atia atun c i
cand este fovinuit pentru o fapta pe care nu a savar$it-o.
Secpunea a 4-a. Dreptul la libera circulatie
Art. 25 din Constitutia Romaniei. Libe ra circula\ic

(1) Drcptul la libera circulatie, in \ara i 1n strainatate, este garantat. Legea
stabile te conditiile exercitarii acestui drept.
(2) Fiecami cet litean ii est e asi gurat dr eptu l de a- i stabili domicili ul sau
re edinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum $i de a reveni \'n ta ra .
Libera circulape a Libera circula{ie face parte din drepturile inerente

persoanelor. fiintei umane. De aceca, in doctiina, se prevede ca libera
circulatie face parte din drepturile de prima generatie.
Orice persoana, prin natura ei are libertatea de a circ ula.
in D eclarat ia de independenVi a Statelor Unite ale Amcric ii adoplata la 4 iulie 1776
se prevede ca ,.(..) to(i oamenii sunt crea fi egali; ei sunt fnzestraf i de Creator cu
anumite drepturi inalienahile; printre aceste drepturi se afla viaJa, lib ertatea ii
ciiutarea fericirii (..)". Sunt§i constitutii nationale, precum Constitutia Suediei
sau a Olandei, care prevad dreptul oricarei persoane de a se deplasa liber 1n interiorul
\1\r ii i po s ibi litatea de a parasi ter i toriul tarii. Acest drept estc reglementat i la nivel
interna tional, prin conven tii §i tratate internationale care consfintesc dreptu l la libera
circulatie. Astfel, art. 13 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede ca
,,Orice persoana are dreptul de a circula in mod liher i i de a-.'J·i aleg e re ·e dinfa
fn interiorul granite/or unui stat. Grice persoana are dreptul de a piirasi orice {ara,
inclusiv a sa, $i de a reveni fn fara sa ". Pactul intern ational cu privire la drepturile
civile i politicc prevede in art. 12 ca ,, Orice persoana care se ajlii in mod legal pe
teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber $i de a-ii alege liber
re$edin/a. Orice persoanii este libero sa piiriiseasca orice fara , inclusiv propria sa
farii. Drep turil e sus-m en fionat e nupot face obiectul unor restric fii decdt dacii
acestea sunt prevazute prin Lege, necesare pentru a ocroti securitatea naJionalii,
ordin ea publica, saniitatea ori moralitatea publicii sau drepturile $i lihertii file
altora i i sun/ compatibile cu celelalte drepturi recunoscute in prezentul pact. Nimeni
nu poate fl privat in mod arbitrar de dreptul de a intra in propria sa Jara" . P c plan
european, Protocolul 4 la Conventia pcntru apararea drepturilor i a libe1tatilor
fundamentale, prevede in art. 2 i 3 ca ,,Oricine se giise$fe in mod legal pe teritoriul
unui stat aredreptul sii circule in mod fiber Ji sii-$i aleaga fn mod fiber reledinfa sa.
Orice persoanii este libero sii piiraseascii orice Jara, inclusiv pe a sa. Exercit-a1 e a
acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrdngeri decal ace/ea care. previi:ute
de lege, constituie miisuri necesare, fntr - o societate democratica, pentru securitatea
naJionala, siguran fa publicii, menJiner ea o rdinii pu b/i ce, prevenir e a fa ptelor
penale, protec fia siin iitii /ii sau a moralei, ori pentru protejarea drept11rilor i
libertiiJilor altora (..) Nimeni nu poate .fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul
statului al ciirui cetiiJean este " . $iCarta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene reglementeaza in art. 45 libertatea de circulatie i de $edere libera pe
teritoriul statelor membre a oricarui cetatean al Uniunii.
Dreptul la liherii circula(ie 203
Cont inutul dreptului

la
Continutul dreptului la libera circulatie vizeaza doua
libera circulatie.
aspecte: a) libera circulatie 111 interiorul tarii; b) posibili
tatea de a parasi teritoriul arii. In ceea ce prive te libera
circulatie tn interiorul iarii, aceasta libertate are, la
randul sau, doua componente: a) libertatea de deplasare in interioml tarii;
b) libertatea de stabilire a domicili ului sau a re edintei in orice localitate din tara.
Libertatea de deplasare in interiorul tarii este un drept garantat oricl'irei per s oane.
Asigurarea acestui drept de catre stat nu 'inseamna !;,i obliga\ia statului de a asigura
plata chel tuielilor pentru deplasare (ex. plata biletului de calatorie a unei persoane
dintr-o localitate in alta intra in obligatia persoanei respective, nefacand pa.rte din
garantiile pe care statul trebuie sale ofere pentm exercitarea acestui drept). Fiind un
drept rclativ, exercitiul dreptului la libera circulatie poate fi uneori restrans
(ex. interdictia de a parasi localitatea in cazul instituirii situatiei de urgenta pentru
carantina sau interdictia judecat oreas ca impusa anumitor persoane de a nu parasi
localitate). Aceasta restrangere este in acord cu Lextu l constitutional care stabile te ca
legea prevede conditiile exercitarii acestui drcpt. Libertatea de stabilire a domici
liului sau a re5edintei in orice localitate din tara face pan e tot din <lreptu l la libera
circulatie. A circu la liber inseamna $i a avea posibilitatea stabilirii domic iliului intr-o
alta localitate. Textul constitutional are in vcdere doar libertatea de stabilire a domici
liulu i sau a re edintei intr-o alta localitate. Termenul de ,,localitate" trebuie interpre
tat prin prisma legislatiei rcferitoare la organizarea administrativ teritoriala. Acest
termen a fost inscris pentru a nu se liisa posibili ta tea unei interp re tiiri a buzive , 'in
car e o persoana ar dori sa i i stabileasca domiciliul sau re cdinta 'in afara unei
localitati (ex. pe varful unui munte, tntr-o pe tera etc.). Posibilitatea de a parasi
teritoriul ta r ii, de a cm igr a i apoi de a reveni in tara sunt i ele reglementate de
textul constitutional. Libera circulatie in strainatatc trebuie analizata in stransa
corelatie cu cateva elemente: a) asigurarea mijloa celor materiale de calatorie 'in
strai niitate (ex. banii necesmi pentru c!Hiito rie); b ) 111depl in irea unor condi\ii
prealabile necesare parasirii teritoriului (ex. detinerea unui pa aport de caBHor ie ); c)
acceptarea de catre statul pe teritoriul ca ruia do re ti sa ca latore ti (ex. ob\inerea vizei
necesare ciilato riei). Toate acestea nu reprezinta restrangeri ale liberei circulatii, ci
cooditii oecesare pe care o persoana trebuie sa le Tnd ep li neasca pentru a putea
circula liber 1n str a inata te. Leg is la \ia prevede i restrangeri ale dreptului la libera
circulatie. In acest caz, restrangerea exercitiului acestui drept trebuie sa se faca 1n aco
rd c u pre ved eril e art. 53 din Constitutic (ex. plata tmei taxe la trcce rea frontierei
reprezi ntl'i o restran gere a dreptului la libera circulatie sau instiruirca interdictiei de a
parasi teritoriul tarii cste, la fel, o restrangere a liberei circulatii).
204 Drepturileinviolabilitii/i
Secpunea a 5-a. Dreptul la viata intima, familiala i privata
Art. 26 din Consn tutia Romaoiei. Viata int ima, familia la i p rivata
(1) Autoritatile publice respecta i ocrotesc viata intima, familialll. $i
privata.
(2) Persoana fizica are dreprul sli dispunli de ea insli i, daca nu incalca
drepturile $i libertatile altora, ordinea publica sau bune le moravuri.
Continutul dreptului. Viata intima, familiala i privata, face parte din valorile
fiintei umane. Lao analiza atenta a textului putem spune
ca acesta se refera de fapt la un singur drept, viata
intima, care are doua componente: a) viata intimii fam iliala; b) viata intima privata.
Cele doua componente ale vietii intime au in vedere situatia specificll a persoanei
care i i deSfa$oara activi tatea in cadrul unei comunitati prin raportare la propria sa
fiinta i prin apaitenenta Ia o familie. Este un drept fundamental care face parte din
prima gcneraOe de drepturi $i care i i are reglementare atiit la nivel intern al statelor,
cat i la nivel intemaiional. Art. 12 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omu\ui
protejeaza acest drept consideriind ca ., Nimeni nu va.fi supus la imixtiuni orbitrare fn
viaJa sa persona/a, in familia sa, in domiciliul lui sau fn coresponden fa s a , nici la
atingeri aduse onoarei $i reputa/iei sale. Grice persoana are dreptu/ la protec/ia
/egii fm p ot riva unor asemenea imixtiuni sau atingeri". 0 dispozitie similara i'ntalnim
i in a11. 17 din Pactul international cu privire la drepturile civile i politice
,.Nimeni nu va putea. fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sou ilega!e in via(a
particularii, in familia, domici/iul sou corespondenta sa, nici la atingeri ilegale aduse
onoarei $i reputa(iei sale. Grice persoanii are dreptul la protec(ia legii fmpotriva
unor asemenea imixtiuni sau atingeri '' i tn art. 8 al Conventiei pentrn apararea
drepturilor i a libertatilor fundamentale ..Grice persoanii are dreptul la respectarea
viejii sale private $i de familie, a domiciliului sau- ; a coresponden/ei sale. Nu este
admis amestecul unei autoritaJi pub/ice in exercitarea acestui drept decal in miisura
in care acest amestec este prevazut de !ege Ji daca constiluie o miisura care, intr-o
societate democraticii, este necesara pentru securitatea nafionala, siguranfa publicii,
buniistarea economicii a /arii, apararea ordinii Ji prevenirea .faptelor penale,
protejarea siiniitafii sau a moralei, ori protejarea drepturilor- ; libenii(ilor altora ".
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in art. 7, asigura respectarea
vietii private i de familie, iar in art. 8 garanteaza protectia date\or ce au caracter
personal.
Viata intima famHiala. Viata intima familiala are in vedere viata de familie a
persoanei. Prin familie, din punct de vedere juridic,
intelegem grupul de persoane intre care exista drepturi $i
obligatii reciproce care izvorasc din raporturile de casatorie, rudenie, ad optie sau din
alte rapotturi asimilate acestora. Ocrotirea de catre stat, prin lege, a vietii intime
familiale reprezinta o obligaiie. Dupa cum putem observa, statul ocrote te viata de
fam ilie nu doar prin institu irea acestui drept, ci sunt i alte nonne constitutionale care
sunt strans legate de ocrotirea familiei: dreptul la farnilie (art. 48); protectia copiilor
Dreptul la viafii intima, familialti Ji privata 205
i tinerilor (art. 49); proteotia persoanelor cu handicap (ait. 50); dreptul la mo tenire
(att . 46). De asemenea, nu doar Constitutia consacra nonne de protectie a familiei, ci
i alte acte normative: Codul civil, Codul penal, Codul familiei. Aceste dispozitii au
menirea de a asigura respectul vietii de familie a oricarei persoane indiferent de
statutul sau profesional sau de pozitia sociala in cadrul societatii. In adoptarea
normelor juridice de catre stat, accsta trebuie sa se asigure ca respecta viata intima
familiala a oricarei persoane (ex. legea instituie posibilitatea judecatorului de a
declara anumite edinte de judecata secrete ca urmare a judedirii unor cauze de
divor\ sau cu minori).
Via ta intima privata. Viata intima privata se refera, de regula, la intimitatea

sau confidentialitatea pe care o persoana intelege sa o
pastreze in jurul ei. Intra i'n aceasta zona : viata
sentimen
tala a persoanei, starea de sanatate, preferinte religioase sau sexuale etc. Viata privata
presupune i zone aflate la confluenta dintre spatiul intim i eel comunitar (social), cum
sunt de exemplu datele cu caracter personal: nume, adresa , varsta, stare civila etc.
Protectia vie\ii private are o sfera de cuprindere destul de larga. De aceea, acest articol
face doar o enun\are de principiu in ceea ce prive te dreptul ca atare. Sunt i alte
dispozitii constitutionale i legate care sunt menite,1n final, sa garanteze respectul vietii
intime (ex. secretul corespondentei, inviolabilitatea domiciliului, ocrotirea sanatatii).
Tot in categoria vierii intime private intra i dreptul la propria imagine (ex. publicarea
unor fotografii fara acceptul pe rsoanei fotografiate) , drept recunoscut atat de jurispruden\
a instantelor nationale, cat i de jurisprudenta Curtii Europene a Dr ep turilor Omului (ex.
Cauza Von Hannover vs. Germania din 24 iun ie 2004).
Dreptul persoanei de a Conform textului constitutional, persoana fizicli. are

dispune de ea 1nsa i. dreptul sli dispuna de ea insa i, daca nu incalcii dreptu rile
$i lib e rtatile altora, ordinea publicli sau bunele moravuri
. Acest drept are in vedere libertatea corporala i
dreptul persoanei de a dispune de propriul corp. Libertatea persoanei de a dispune de
ea insa i trebuic vazutli ca o componentli a vietii private. Interpretarea acestei dis pozitii
trebuie fiicutli. \'nsa in acord cu dinamica sociala, pentru ca sunt o serie de situa\ii care
au implicatii in planul vie\ii personale. Spre exemplu , prelevarea de
organe de la persoanele aflate in moarte clinica, legaliz ar ea avortului , consumul de
stupefiante sunt doar cateva din situa\iile care detennina o interpretare $i aplic a re a
dreptului unei persoane de a dispune de ea insa i. in privinta garantarii acestui drept,
legea prevede ca persoanele au dreptul de a dispune de ele insele atat timp cat nu
focalca drepturile i libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri. Situatii
precum examenul obligatoriu al sanatatii inainte de casatorie, vaccinarile obligatorii
sau exarnenele medicale pentru depistarea unor boli venerice ori contagioase nu
reprezinta incalcari ale dreptului unei persoane de a dispune de ea insa i. Fiind situat
la granita dintre libertatea individuala i libertatile celorlalte persoane, dreptul
persoanei de a dispune de ea insa$i va avea totdea una un con1inut variabil i
sensibil
la schimbarile care au loc 7n societ at e, fiind necesara o acomodare a acestui drept cu
realitati,le sociale §i cu morala publica.
,......
20 6 Dreplurile inviolabilitii/i
Secfiunea a 6-a. lnviolabilitatea domiciliului
Art. 27 din Constilutia Romaniei. Tnviolabilitatca domiciliului

(1) Domiciliul i re edinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau
ramane in domiciliul ori in r edinta unei persoane fara invoirea acesreia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate dcroga prin lege pcntru
urmatoarelc situa!ii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotariiri
judecatore ti; b) inlaturarea unei primejdii privind via\a, integritatea fizidi sau
bunurile unei persoane; c) apararea securita\ii na1ionalc sau a ordinii publice;
d) prevenirea raspandirii unei epidemii.
(3) Perchezi\ia sc dispune de judecator $i se efecrueaza in condi\iile i in
formele prevazure de lege.
(4) Perchezi\iile in timpul nop\ii sunt inte rzise , in afara de cazul infrac\iu
nilor flagrante.
InvioJabilltatea domiciliului. lnvi o labili tatea persoanei, ca drept fundamental, nu

poate fi respectata fara o protectie a spa\iului in care o
persoana locuie$te in mod pennanent sau temporar. Din
acest punct de vedere, textul constituµonal garanteaza inviolabilitatea domiciliului i
a re$edintei oricarei persoane, stabilind ca nimeni nu poate patrunde sau rarnane in
domiciliul ori in re edinta unei persoane fara invoirea acesteia. Textul are in vedere
atat domiciliul unei persoane, cat i re edinta. Protectia dorniciliului i a re edintei
unei persoane cste reglementata atat la nivel intern, cat i la nivel international.
Art. 12 din Declaratia Universal/:\ a Dreplurilor Omului prevede ca ,,Nimeni nu vafi
supus la imixtiuni arbitrare in via(a sa personalii, inJamilia sam,domiciliul lui sau
in corespondenfa sa, nici la atingeri aduse onoarei Ji reputa(iei sale. Grice persoanii
are dreptul la protecfia legii fm pot ri va unor asemenea imixtiuni sau atingeri".
Art. 17 din Pactul international cu privire la drepturile civile $i politice prevede ca
,,Nimeni nu va putea fl supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale in viafa
particularii, in familia, domiciliul sau core.1p onde nJa sa, nici la atingeri ilegale
aduse onoarei . i reputa(iei sale. Grice persoanii are dreptul la protec(ia legii
impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri", iar art 8 din Conventia pentru
apararea drepturilor i a libertatilor fundamentale stipuleaza ca,,Orice persoana are
dreptul la respectarea viefii sale private $i de familie, a domiciliului siiu $i a
corespondenfei sale. Nu este admis amestecul unei autoritiifi puhlice fn exe rci tarea
acestui drept clecat in miisura in care acest amestec este previizut de lege $i daca
constituie o miisurii care, fntr -o societate democraticii, este necesarii pentru
securitatea nafionalii, siguran(a publicii, buniistarea economicii a (arii, apiirarea
ordinii , i prevenirea faptelor penale, protejarea siiniitiifii sau a moralei, ori pro
tejarea drepturilor i libertii(ilor altora".
Nofiunea de domiciliu. Notiunea de domiciliu are in vedere locul undc o

persoanli locuie te tn mod permanent. Aceasta nofiune
utilizata in dreptul constitutional are un intelcs m ult mai
larg decat in alte ramuri de drept, precum dreptul penal, dreptul civil, drept ul comcr
cial ori dreptul administrativ. in dreptul constitutional, prin domiciliu sc 'intelege
lnviolabilitatea domiciliului 207
locul unde o persoana locuie$te singura sau impreuna cu familia sa. Domiciliul
cuprinde nu doar camera 'in care locuie$te o persoana, ci $i dependintele acesteia:
curte, garaj, griidina etc. De' asemenea, in dreptul constitutional nu se face distinctia
pe care o 1ntaln im in dreptul civil, spre exemplu, intre domiciliu de drept comun sau
voluntar (ex. locuin\a statomica a unei persoane), domiciliu legal (ex. locuinta trecutii
'in actul de identitate a unei persoane) $i domiciliu conventional sau ales (ex. locuinta
stabilita de parti intr-un contract ca fiind locul executiirii contrach1lui).
Notiunea de re edinta. Nopunea de re$edinta se refera la locul in care o per-

soana locuie$te 1n mod temporar sau ocazional. in
aceasta categorie intra atat o re$edin\a de vacanta a per
soanei, cat $i o camera de hotel, o camera de camin studentesc sau o locuinta
inchiriata. In sens larg, putem include 1n categotia re$edin\ei $i locul in care o
persoana 1 i desfii$Oara activitatea profesionala.
Atil.t re$ edin\a , cat $i dom iciliul nu se confunda cu proprietatea. Re$edinta sau
domiciliul nu trebuie sa fie proprietatea persoanei respective pentm a fi protejata prin
acest drept. Inviolab il itatea domiciliului tine mai de graba de proteqia vietii $i a
personalita\ii umane decat de dreptul de proprietate.
Exceptii de la regula
De la regula inviolabilitatii domiciliului sau re$edintei
inviolabilitatii domiciliului.
exista i exceptii. Aceste exceptii privesc situa\ia 'in care
se poate patnmde 111 locuinta unei persoane (domiciliu
ori re edinta) cu acceptul persoanei i fara acceptul per
soanei. Analiza situatiei in care exist§ acceptul persoanei nu pune probleme deosebite
de drept. in cazul Ill care nu exista acceptul persoanei, textul constitutional prevede
cateva exceptii care sunt sttict !imitate. Astfel, se poate deroga prin lege pentru
unnatoarele situatii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hornril.ri
judecatore ti; b) inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau
bunurile unei persoane; c) apararea securitiitii nationale sau a ordinii publice;
d) prevenirea raspandirii unei epidemii.
Executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatore ti are in

vedere situatia in care chiar legea da posibilitatea piitrunderii in locuinta unei
persoane (domiciliu ori re edinta) pentru asigurarea eficientei justitiei. in acest caz,
nu este nevoie de acceptul persoanei 1n cauzii pentru patrunderea in domiciliul sau
re$edin\a sa, deoarece persoana respectiva este cea care trebuie sii raspunda juridic
pentru faptele sale. Mentinerea ordinii de drept intr-un stat $i aplicarea ptincipiului
legalitatii impun luarea unor masuri urgente in vederea restabilirii situatiei de
legalitate.
Tnlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei
persoane are in vedere o stare de necesitate. in acest caz, de$i legea nu ordona
patrunderea 111 locuinta unci persoane, nu este sanctionatii aceastii patrnndere,
deoarece ea se face avand in vedere o situatie speciala 111 care persoana in cauza se
afla. De cele mai multe ori, chiar persoana care se at1a in situatie de primejdie ar dori
- - --- - --
208 Drepturile inviolabililii/i
sa ceara. ajutorul altei persoane, dar nu o poate face din diverse motive (ex. patrun
derea in locuinta unei persoane 10 vederea stingerii unui incendiu care a imobilizat
persoana 'in acea locuintl'i sau patrunderea Tn locuinta unei persoane pentru a-i salva
viata atunci cand aceasta a fosr luata osratica).
Apiirarea sec uritiipi nation ale sau a ordinu publice este o aha cauza in care
cbiar legea ordona patrunderea fara acceptul persoanei in Jocuinta sa. Mentinerea
ordinii publice i apararea securitatii nationale sunt masmi de ordin general care
impun interventia autoritatilor statului in vederea protejarii drepturilor i liberta\ilor
celorlalte persoane (ex. patrunderea in locuinta unei persoane in cazul in care in acea
locuinta se petrec fapte penale precum producerea de stupcfiante, confocfionarca de
anne sau bombe artizanale etc.).
Preveoirea raspandirii unei cpidemii este o alta situatie in care legea ordona
patrunderea in locuinta unei persoane. Ra\iunea unei asemenea limitari esre
prevenirea declan arii unei epidemii i pericolul pe care il reprezinta pentru sanl'itatea
populatiei un asrfel de fenomen. in acest caz, are Joe o limitare a dreptului unci
persoane in vederea protejarii drepturilor celorlalte persoane, membre ale comunitatii.
Patrunderea in locujnta se poate face insl'i numai dupa ce autoritatile statale au
consratat existenta unei epidemii i au ajuns la concluzia cli nu exista o alta cale de
stopare a raspandirii acelei epidernii decal prin patrunderea in locuinta persoanei
afectate.
Perc hez ipa domiciliara. Perchezitia domiciliara esle tot o forml'i de limitare a
inviolabilitatii domiciliului. Perchezitia domiciliara este
diferita de perchezi\ia corporala analizata 1n cadrul
inviolabilita\ii persoanei. Pcrchezitia domiciliara reprezinta o activitate proce sual-
penala ce consta in cercetarea domiciliului unei persoane pentru gasirea i ridicarea
unor obiecte sau inscrisuri cunoscute i solicitate de organul judiciar, dar nepredate de
bunavoie, precum i pentm eventuala descoperire a unor noi rnijloace de proba
necesare aflarii adevarului. Perchezitia se dispune numai de judecator i se efectueaza
in conditiile i 10 fonnele previizute de Jege. Din acest punct de vedere, legea instituie
reguli diferite pentru situatii diferite in ceea ce prive te efectuarea perchezitiei. Astfel,
sprc exemplu, in cazul anumitor categorii de persoane, precum membrii Parlamentului
(senatorii i deputatii), percbezitia nu este posibila decat dupa 1ncuviintarea Camerei
Parlamentului din care ace tia fac parte. Tot in privinta realizarii percbezitiei, textul
constitutional prevede ca perchezjfiiJe 10 timpul noptii sunt interzise, in afara de
cazul infractiunilor flagrante. Ratiunea instituirii acestei
intcrdqi ii de efectuare a perchezitiilor 'in timpul noptii are 1n vedere mentinerea
lini tii i a ordinii publice pentru celelalte persoane colocatare. Este perrnisa totu i
perchezitia i in timpul nop\ii numai in cazurile de flagrant. Trasatura principala a
unei infractiuni flagrante este descoperirea ei in chiar momentul comiterii sau imediat
dupa comitere. De aici, decurge vizibilitatea unei astfel de fapte i impactul pe care ii
are asupra ordinii publice.
Rezumat 209
R:ezumaf
Dupa criteriul continutului drepturilor, acestea se clasifica in:
1. Drepturile principii - sunt acele dreptwi $i libertati care prin continutul lor
reprezinta adevarate principii pentru exercitarca tuturor celorlalte drepturi $i libertAti.
lncl udem aici: universalitatea drepturilor, egalitatea drepturilor, neretroactivitatea
legii, accesul Iiber la just itic etc.;
2. lnviolabilitaple - sunt acele drepturi $i libertati care, prin coniinutul !or, asiguri:'i v
iata, posibilitatea de mi$Care libera, siguran\a fizic A i psihica, precum i
siguranta domiciliului pcrsoanei. In aceasHl categorie includem: dreptul la viata, la
integritate fizica $i psihica , libertatea individuala, dreptul la aparare, dreptul la libera
domic iliul ui;
3. Drepturile i libertaple social, economice i culturale - sum acele drepturi

care asigura conditii sociale §i materi ale de viat:a-, e ducatia §i posibili tat ea prote ct iei
acestora. In aceasta categorie intra: dreptul la invataturi:'i, dreptul la ocrotirea sanatatii,
dreptu l la munca :-;;i la protectia sociala a muncii, dreptul la greva, dreptul la
proprietate, dreptul la mo$tenir e, dreptul la casatorie, dreptul la proteqie sociala;
4. Drepturile exclusiv politice - sunt accle drepturi care, prin continutul lor, pot
fi exercitate de catre cetateni numai pentru participarea la guvernare. in aceasta
categorie intra: dreptul de vot !?i drc ptul de a fi ales;
5. Drepturile i libertatilc social-politice - sunt acele drepturi care, prin

continutul lor, pot fi exercitate de catre cetateni, la alegere, fie pentru rezolvarea unor
problcme sociale, fie pcntru participarea la guvemare. In aceasta categorie includem:
libertatea con$tiintei, libcrtatea de exp rimare , dreptul la asociere i dreptul la
informatie, sec retul corespondentei i libertatea intrnnirilor;
6. Drepturile garantii - sunt acele drepturi care , pr in continutul lor, joaca rolul
de ga rantii constitutionalc. In acea s ta categorie intra: dreptul la petitionare §i dreptul
persoanei vatamate de catre o autoritate publica.
Bibliografie
C. Birsan , Convent ia europeana a drep turilor omului. Comentariu pe articole,

vol. I, Ed. All Beck, Bucure ti, 2005.
M. Constantinescu, I. Muraru, 1. Deleanu, F. Vasilescu, A. Jorgovan , 1. Vida,
Constitutia Romaniei comentata i adnotata, Ed. Regia Autonoma ,,Monito rul
OficiaI", Bucure ti, 1992, p. 35-129.
D.C. Dani -or, Drept constitutio nal $i institutii politice, vol. I, Ed. C.H. Beck,
Bucure$ti, 2007 , p. 518-622.
Capitolul X
Drepturile principii
Dupa studiul acestui Capitol de fovatare veti reu i:

- sa cunoa te1i continutul dreph1rilor fundamentale i'n dreptul
roma nesc;
- sa i'nfelcge ti principiul universalitatii drepturilor;
- sa 1ntelegeti principiul neretroactivitatii legii;
- sa intelegeti ce presupune egalitatea in drephiri;
- sa 'intelegeti regulile expulzarii i ale extTadari i;
- sa aflati care sunt modalitatile de protectie a cetatenilor romani i'n
strainatate i a cetatenilor straini in Romania;
- sa intelegeti ce presupune accesul liber la justitie;
- sa 1ntelege\i care sunt conditiile pentru ocuparea functiilor i a
demnitatilor publice.
Sectiunea 1. Universalitatea
Art. 15 alin. (1) din Constitutia Romi'iniei. Universalitatea

(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile i de libertatile consacrate prin
Constittqie i prin alte legi i au obligatiile prevazute de acestea.
Universalitatea Universalitatea reprezinta unul dintre principiile gene-

drepturilor. rale aplicabile drepturilor, libertatilor i 1ndatoririlor
:fundamentale. Acest principiu se refera la doua aspecte:
sfera drepturilor, libertafilor ,·1i a fndatoririlor i titu
larii acestora. Din punct de vedere al sferei de cuprindere, universalitatea are in
vedere faptul ca cetatenii beneficiaz a de toate drepturile ,;;i !ibertatile prevazute in
Constitutie i legi i suut tinuti de toate1ndatoririle 1nscrise in aceste texte.
Din punct de vedere al titularilor, universalitatea presupune ca toti cetatenii sa

beneficieze de drepturile $i libertatile prevazute 'in constitutie ,;;i legi i sa fie tinuti de
indatoririle prevazute de acestea. Dreph1rile fundamentale fiind drephiri subiective,
acest lucru 1nseamna ca cetatenii au posibilitatea oferita de lege de a beneficia de
aceste
drepturi. Universalitatea nu inseamna ca cetatenii W cxercita toate dreph1rile 1nsc1ise in
constitutie $i legi. Pot exista unele drepturi la care cetatenii sa nu fie nevoiti sa apeleze
174 Drepturile principii
(ex. protectia persoanelor cu handicap este un drept fundamental, dar la el pot face
ape! doar acele persoane aflate in situa\ia de handicap). De asemenca, universalitatea
are in vedere i indatoririle cctatenilor. Ele sunt corelative drepturilor $i libertatilor.
Toti cetatenii sunt tinuti de i'ndatoririle fundamentale. in aceasta categorie a
indatoriiilor de care sunt tinuti cetatenji intra: fidelitatea fata de \ara, apararea tarii,
contributiile finan ciare la cheltuielile publice, exercitarea cu buna-credinta a
drepturilor i libertatilor.
Instituirea principiului universalitatii 111 Constitutia Romaniei este 111 acord i cu

pactele, tratatele i acordurile internationale pe care Romania le-a incheiat. Spre exemplu,
in Preambulul Pactului international cu privire la drepttuile civile $i politice i in eel al
Pactului international cu privire la drepturile cconomice, sociale $i cultt1rale (ratificate de
Romania prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974) se prevede ca adoptarea celor
douii Pacte s-a facut ,,considerand di, potrivit Cartei Najiunilor Unite, statele au
obligaJia de a promova respectarea universala i efectiva a drepturi/or §'i libertafilor
omului, !wind fn considerare faptul ca omul are indatoriri faJii de semenii siii , i fa/a
de colectivitatea cc,reia ii apar(ine §' i este dator a se stradui sci promoveze . i sci
re.specte drepturile recunoscute in prezentele pacte ''.
De asemenea, in Preambulul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului din

10 decembrie 1948 se prevede ca ,,statele membre s-au angajat sii promoveze fn
colaborare cu Organiza(ia Nafiunilor Unite re:,pectul universal -i efectiv fafa de
drepturile omului ·i libertafile fundamentale, precum §i respectarea !or
universalii ,>i ejectivii". Aceasta Declaratie are ca ideal comun spre care trebuie sii
tinda toate popoarele i toate natiunile, pentru ca toate persoanele i toate organele
socictatii sa se straduiasca, avand aceastii declaratie permanent in minte, ca prin
111vatatura i educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi i libertati i sii
asigure prin masuri progresive de ordin national §i international, recunoa terea i
aplicarea !or universala $i efectiva, atat in sanul popoarelor statelor membre, cat i al
celor din teritoriile aflate sub jurisdictia !or.
Sectiunea a 2-a. Neretroactivitatea legii
Art. 15 alin. (2) din Constitutia Romanici. Universalitatea

(2) Legea dispune numai pcntru viitor, cu excep\ia legii penak sau
contraventionalc mai favorabile.
Neretroactivitatea legii. Principiul neretroactivita\ii legii (lex retro non agit)

constii in faptul ca legea nu se poate aplica decal pentrn
situatiile viitoare momentului intrarii ei i'n vigoare.
Legea nu se poate aplica situatiilor juridice constituite $i reglementate sub imperiul
vechii legi. Daca legile care se succed ar terge efectele produsc sub imperiul legilor
ante1ioare, am fi 111 sittiatia unei permanente instabilitati legislative. Or, mml din
principiile care guvemeaza dreptul este asigurarea stabilitatii raporturilor juridice.
Nererroacti vitatea legii 175
Textul constitu\ional folose te expresia ,,legea dispune numai pentm viitor". Prin
termenul de ,,lege" trebuie inteles sensul general al notiunii (lato sensu). Nu se are in
vedere aici numai termenu,l de ,,lege " ca act juridic al Parlamentului, deoarece
toate legile (fie ca sunt legi, ordonante, ordonanie de urgenta, hotara1i etc.),
indiferent de emitenr, trebuie sa se aplice numai pentru viitor. Momentul intra1ii in
vigoare al unei legi este momenh1I aducctii la cuno tinta publica a textului acestei
legi sau un alt moment ulterior stipulat in chiar texh1I legii (ex. la 30 de zile de la
publicare sau in
6 luni de la publicare). Aducerea la cuno tinta publica se face, de regula, p1in
publicarea legii. In zilele noastre, publicarea se face 1ntr-un Monitor, Jumal sau
Gazeta oficiala a statului, astfel focat cetatenii sa poata Jua la cuno tinta despre textul
legii. Ulteiior publiciirii, nimeni nu poate invoca necunoa terea legii (nemo censetur
ignorare legem).
0 regula de drept se aplica numai din momenhll i'n care ea exista. Aplicarea
pentru viitor a legii are drept consecinta neafectarea raporturilor juridice deja
consumate (ex. ciisiitoria efectuata sub imperial unei legi ramane valabila chiar daca
o noua reglementare jmidica instituie la un moment dat noi reguli i conditii de
1ncheiere a ciisatoriei). Neretroactivitatea nu 1'nseamna i'nsa ca legiuitorul nu poate
modifica reguli juridice stabilite anterior (ex. daca. o lege prevede la un moment dat
posibilitatea ca o persoana sa poatil. candida pentru o f-unqie publicii pentru mai
multe mandate succesive, iar la un moment dat legea este modificata i restrange
aceasta posibilitate la un numar limitat de mandate, nu 'inseamna o retroact ivitate a
legii).
Exceptii de la regula De la regula neretroactivitatii legii exista i exceptii.

neretroactivitatii. Acestca sunt enumerate in texh1l constitutional. Este
vorba despre legea penala mai favorabila (mitior lex) $i
legea contraventionala mai favorabila. In doctrina, se
sustine i o a treia exceptie de la regula neretroactivitatii, $i anume legea interpreta
tiva. Aceasta situatie nu este 1nsa o veri tabila exceptie de la principiul neretroac
tivitatii, dcoarece prin interpretare se lamure te intelesul unei nonne de drept avut in
vedere de catre legiuitor ab initio. Prin interpretare, nu se poate adauga sau completa
o nom1a de drept, ci doar se pot clarifica anumite dispozitii ale leg ii.
Retroactivitatea legii penale. In ceea ce prive te retroactivitatea legii penale mai favo
rabile, noul Cod penal prevede in art. 5 $i 6 si tuati ile in
care se poate aplica legea penala mai favorabila. Astfel,
in cazul i'n care de la savar$irea infraqiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila. Acelea i
prevederi se aplica i actelor nonnative declarate neconstitutionale, precum i
ordonantelor de urgenta aprobate de Parlament cu modificiiri sau completari ori
respinse, daca in timpul cand accstea s-au aflat "in vigoare au cuprins dispozitii
penale mai favorabile. De asemenea, cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de
condam nare i pana la executarea completa. a pedepsei i'nchisorii sau amenzii a
intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai U$Oara, sanqiunea aplicata, daca
depa$e te maxi mul special previl.z ut de legea noua pentru infraqiunea savar ita, se
reduce la acest maxim. Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la
detentiune pe viata i pana la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru
aceea i fapta
176 Dreptur i/e prin cipi i
numai pedeapsa inchisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuie te cu maximul

inchisorii prevazut pentru acea infractiune. Daca legea noua prevede in locul
pedepsei 1nchis01ii numai amenda, pcdeapsa aplicata se i:nlocuie te cu amenda, fara a
se putea dcpa i maximul special prevazut in legca noua. Tinandu-se seama de pa11ea
e xecutata din pedeapsa inchisorii, se poate inlatura 'in totul sau in pa rte executarea
amenzii. Masurile educative neexecutate i neprevazute in legea noua nu se mai
executa, iar cele care au coresponde nt in legea noua se executa in continutul i
limitele prevazute de aceasta, daca este mai favorabila. Oind legea noua este mai
favorabila, pedepsele complementare i masurile de s igman a neexccucate i
neprevazute in legea noua nu se mai exec uta, iar cele care au corespondent in legea
noua se executa in continutul i limitele prevazute de aceasta. Dad i legea nou11 este
mai favorabila numai sub aspectul pedepselor complementare sau masurilor de
siguranta, aces tea se executa in continutul i limitele prevazute de legea noua. Cand o
dispozitie din legea noua se refera la pedepse deftnitiv aplicate, se ine seama, in
cazul pedepselor executate piina la data intrarii 'in vigoare a acesteia, de pedeapsa
redusa sau inlocuita.
Retroactivitatea legii Cu prilejul revizuirii Conslitutiei Romaniei in anul

contraventionale. 2003, s-a inlrodus o dispozi\ie legala prin care s-a extins
posibilitatea retroactivitatii legii i in cazul legii contra-
ventionalc mai favorabile. Solu(ia impusa s-a datorat
unor situa\ii din practica in care anumite sanctiuni co ntraven\ionale au un regim juri
dic aproape similar celor penale. Ca atare, s-a impus i in cazul legilor contraven\io
nale o solutie simetrica celor penale. intr-o viitoare modificare a legii privind reginml
juridic al contraventiilor (Ordonanta Guv emului nr. 2/2001) este necesar insa
1nscrierea exceptiei privind retroactivitat ea legii contraventionale mai favorabile .
Sectiunea a 3-a. Egalitatea
Art. 16 alin. (1) i (2) din Constitutia Romaniei. Egalitatea tn drepturi

(1) Ceta\enii sunt egali tn fa\a legii i a autori taplor publice, fara privilegii
i fara discriminliri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Egalitatea in drepturi. Egalitatea in drepturi este un principiu general al drep-

tului intalnit in toate ramurile dreptului . Ea este preva
zuta ca principiu i in Carra drepturilor fundamentale
a
Uniunii Europene, in art. 20. Acest principiu este exprimat atat legal, cat i doctrinar
i jurisprudential. De-a lungul timpului, egalitatea s-a cristalizat atat ca principiu de
drept, cat i ca drept fundamental i categorie juridica. A a se face ca pe scara
evolutiva s-a trecut de la inegalitate la egalitate i mai apoi chiar la discriminare
pozitiva, ca mijloc de protectie a anumitor categorii defavorizate. Egalitatea este un
principiu constitutional complex ce se define te atat prin raportare la diferenta, cat i
prin raportare la discriminare. Egalitatea nu inseamna uniforrnitate pentru c11 in i i
oamenii nu sunt egali de la natura.
Egalitatea 177
Sanse egale. Egalitatea inseamna 1n primul rand oferirea de anse

t;gale tuturor cetatenilor. Complexitatea acestui princi
piu a condus in jmisprudenta Curtii Constitutionale a
Romaniei la proclamarea unui drept la diferenta ca expresie a egalitatii cetatenilor in
fata legii. Legea trebuie sa ofere anse egale tuturor cetatenilor. Acesta este sensul
prevederii constitutionale confonu careia cetii(enii sunt egali fn fafa legii §i a
autoritaJilor publice, fora privilegii JiJara discriminii.ri. Faptul ca nimeni nu este
mai
presus de lege ne arata ca intentia legiuitorului este de a crea un stat de drept in care
legea este cea care guverneaza i nu vointa indivizilor. Doar legea poate fi egala
pentt11 toti. Vointa fiecarui individ exprima nevoile fiecaruia 111 funct i e de situatia \'n
care se gase te fiecare persoana.
Nediscriminare. in al doilea rand, egalitatea inseamna nediscriminare.

in acest fel, mi. 16 din Constitutia Romaniei trebuie
interpretat i aplicat in concordanta cu art. 4 alin. (2) din
Constitutie conform caruia ,,Romania este patria comunii Ji indivizibi!ii a tuturor
cetafenilor siii,Jara deosebire de rasii, de na(ionalitate, de m·igine etnica, de limbii,
de religie, de sex, de opinie, de apartenenJ6 politic6, de avere sau de origine
sociala" . Aceste criterii de nediscriminare, prevazute i in art. 21 din Carta dreptu
rilor fundamentale a Uniunii Europene, stau la baza aplicarii principiului egalitatii.
Raportul dintre art. 16 i art. 4 nu este un raport de la nonna generala la nonna
particulara (specia la), ci este mai de graba un raport de coordonare intre cele doua
norme prin care se completeaza reciproc. In timp ce art. 16 instituie principiul egali
tatii, art. 4 stabile te criteriile dupa care se realizeaza. aceasta egalitate. Egalitatea
poate insemna, pe de o parte, o egalitate pur formala (ex. orice salariat are dreptul
la salariu, sau la munca egala, barbatii i femeile au acela i salariu), dar i o egalitate
relativa, tinandu-se cont de situaiia in care se gase te o persoana (ex. dreptul la un
nivel de trai care este un drept cu un continut diferit pentlll fiecare individ in parte).
Egalitatea pur formala poate fi numita i nediscriminare. Din punct de vedere
etimologic, nediscriminarea inseamna interdictia de a face distinqie intre obiecte, de a
stabili intre ele o separatie, o diferentiere plecand de la trasatur ile lor distinctive.
A discrimina insearnna a separa ierarhizand pe diverse criterii. Discriminare
inseamna orice distinctie, excludere, limitare sau preferinta bazata pe rasa,
nafionalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenfa politica, avere
sau origine sociala. Rezultatul unei discriminari este reprezentat de suprimarea sau
alterarea egalitatii de tratament.
Drept la diferenfa. in jurisprndenta sa, Curtea Constitutionala a Romaniei a

considerat ca egalitatea inseamna i posibilitatea institui
rii unui drept la diferentii pentru situatii juridice dife
rite. A a se face ca in cazul pensionarii barbatilor i al femeilor la varste diferite,
Curtea Constitutionala a ajuns la concluzia ca egalitatea in drepturi inseamna interzi
cerea discriminarii negative, dar nu i a discriminarii pozitive (a se vedea Deciziile
Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 107/1995 i nr. 27/1996). in momentul de fata,
178 Drep111rile principii
chi ar Cart a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, 'in art. 23, prevede ca
principiul egalitatii nu exclude mentinerea sau adoptarea de masuri care sii prevadii
avantaje specifice tn favoareq sexului sub-reprezentat.
Sectiunea a 4-a. Expulzarea
Art. 19 din Constitutia Romaniei. Extradarea i expulzarea

(1) Ceta\eanul roman nu poate 1i extrad at sau expulzat din Romania.
(2) Prin derogarc de la prevedcrile alineatului (I). ceta\enii romiini pot fi
extrll.dati in baza convcn\ iilor internationalc la care Rom,inia este partc, in
condi\iile legii i pc baza de reciprocilate.
(3) Cetl\tenii strl\ini i apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii
intcrnational e sau 1n co ndi\ii de reciprocitat e.
(4) Expulzarea sau extrlldarea sc hota.ra te de jus titie.
Notiunea de expulzare. Expulzarea reprezinta actul prin care un stat constrange

unul sau mai mul\i striiini sau apatrizi care se afla pe
teritoriul sau sa ii piirase asca 1n eel mai scurt timp
posibil. Statul care adopta miisura expulzarii nu este dator sa dea explicatii cu privire
la motivelc expulzarii statului caruia ii apa[!in cetatenii expulzati sau statului de unde
au venit apatrizii. Masura expulzari i este de co111p et e n1a statu lu i care o aplicii. Dacii
ratiuni care tin de interesele statului respectiv impun, autoritatile acestui stat nu vor
da publicitatii motivele ex pu lziirii. in anumite cazuri, din curtoazie, statul care aplica
masura expulzarii poate aduce la cuno$tin a statu lui caruia apartine cetateanul
expulzat motivele care au determinat adoptarea unei asemenea masuri.
£ xpulzarea este o institutie juridica intalnita atat in dreptul constitutional, cat $i in

dreptul internatio nal public, fiind conside rata o mas urii administrativa. De i implica
concursul organelor judiciare, fiind hotiirata numai de justitic, expulzarea nu este o
masura de ordin penal. lndepfutarea unci persoane straine de pe teritoriul unui stat ca
um1are a exp ulzarii se face datorita faptului ca acea persoana devine indezirabila
statului pe teritoriul caruia sc afla (persona non grata). Cel ce a fost expulzat nu
poate reveni 111 tarn din care a fost expulzat decat daca: a) ordinul de expulzare a fost
anulat; b) a dobandit cetatenia statului care 1-a exp ulzat.
Condipile expulzarii. Expulzarea este o miisura extrema la care se recurge

numai Ill anumi te conditii. De regula, expulzarea arc 'in
vedere apararea securitatii nationale a statului. Este cazul
cctatenilor straini sau al apatrizilor care prin faptele lor au deverut indezirabili statului
care ia mi'lsu ra expulzarii. Masura expulzarii se aplica de regula strainilor i apatTiz ilor.
Conform Constitutiei Romaniei, ceta feanu l roman nu poateji expulzat din Romania. In
istoria statelor, au existat i situatii in care expulzarea a fost aplicati.i. de ciitre state i
propriilor !or cetateni (ex. expulzarea membrilor Fa miliei Bonaparte din Franta 'in
timpul celei de-a treia Repu blici franccze).
Expulzarea 179
Tinand cont de faptul ca expulzarea reprezinta o masura destul de grava ce poate
afecta nu doar relatiile dintre doua sau mai multe state, dar poate avea efecte negative i
asupra persoanei expulzate, P.actul international cu privire la drepturile civile i politice
prevede in art. 13 condi\iile ce trebuie intrunite pentru a se putea face expulzarea.
Astfel, ,,un strain care se ajla in mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul
pact nu poateJi expulzat deceit in execut area unei decizii luate fn confmmitate cu !
egea i, dacii ra/izmi imperioase de securitate nafionalii nu se opun, el trebuie sa aibii
posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaza impotriva expulzarii sale i
de a obf ine examinarea cazului sou de ciitre autoritatea competenta ori de cah·e una
sau mai multe persoane special desemnate de aceastii autoritate, fiind reprezentat in
acest scop". De asemeuea, Carta dreptwilor fundamentale a Uniunii Europene
prevede in art. 19 ca expulzarile colective sunt interzise i nimeni nu poate fi
stramutat, expulzat sau extradat catre un stat unde exista un rise serios de a fi supus
pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau
degradante.
Procedura expulzarii. Expulzarea este atributul exclusiv al instantelor de jude-

cata. Doar ele pot decide expulzarea unui strain sau
apatrid de pe teritoriul Romaniei i tot ele, conform
principiului simetriei juridice, pot decide anularea ordinului de expulzare. Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor 111 Romania prevedc
in art. 99-100 procedura efectuarii expulzarii. Astfel, expulzarea se efectueaza de
ciitre Inspectoratul General pentm [rnigrari prin iudepartarea sub escorta a strainului.
Dreptul de edere al strainului inceteaza de drept Ia data la care a fost dispusi'i masura
expulzarii .
lnstanta de judecata poate dispune -?i ca strainul sa fie luat in custodie publica,
pana la efectuarca expul zarii, rara ca perioada acestei masuri sa depa easca, in mod
exceptional 12 luni. Luarea tn custodie publica este masura de restriingere temporara
a libertatii de mi care pe teritoriul Romaniei, dispusa 1mpotriva strainilor i'n scopul
1ndeplinirii tuturor demersurilor necesare indepartarii sub escorta. Luarea in custodie
publica se dispune 'in scris prin ordonanta motivata in drept $i in fapt de catre
procuror, Ia solicitarea motivata a lnspectoratului General pentm lmigrari, trnpotriva
strainului care nu poate fi indepartat sub escorta in termen de 24 de ore.
Un strain nu poate fi expulzat intr-un stat1n care exista temeri justificate ca
viata ii este pusa in pericol ori ca va ft supus la tortw-i, tratame nte inumane sau
degradante. Masura expulzarii nu se dispune, iar 1n cazul in care a fost dispusli,
nu poate fi cxecu tata, daca striiinul: a) este 1nvinuit sau inculpat 1ntr-o cauza
penala -?i magistratul dispune instiniirea masurii interdictiei de parasire a
localitatii ori a tarii; b) a fost condamnat prin hotarare judecatoreasca ramasa
definitiva i are de executat o pedeapsa privativa de libertate. Interdiqia de
expulzare dureazli panii la disparitia motivelor pe care a fost 'intemeiata.
in ceea ce prive te recunoa terea deciziilor de 'indepartare a strainilor de pe
teritoriul state!or rnembre ale Uniunii Europene, deciziile de tndepartare a strliinilor,
cetateni ai unor state terte, de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene sunt
recunoscute de statul roman i sunt puse in aplicare de 1nspectoratul General pentru
Imigrari.
Sectiunea a 5-a. Extradarea

.
Art. 19 din Constitufia Romaniei. Extriidarea i expulzarea
(I) Cetateanul roman nu poate fi extriidat sa u expulzat din Romania.
(2) Prin derogare de la prevederile aline atului (1), ceU!.tenii romani pot fi
extradati in baza conventiilor intemationalc la care Romania este parte, in
conditiile legii i pe bazii de reciprocitate.
(3) Cetii\enii straini i apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii
internationale sau in conditii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extradarea se hotiira te de justitie.
Notiunea de extradare. Extradarea reprezinta actul prin care este predat autorul
unei infractiuni de catre statul care 11 detine unui alt
stat, la cererea acestuia, pentru a fi judecat sau pentru a
exe
cuta o pedeapsa la care a fost condamnat. Extradareaconstituie o mli.sur a de asi st e nta
juridica interstatala in materie penala prin care se realizeaz/1 t ransferul unei persoane,
urmarita sau condamnata penal, din domeniul suveranitatii judiciare a unui stat in
domeniul celuilalt stat. Temeiul juridic al extradarii n constituie conventiile de extra
dare sau cele de asistenta juridica 1ncheiate de state in acest scop, prin aplicarea prin
cipiului reciprocitatii. in absenta acestor conventii, temeiul juridic al extradarii este
constituit de conventiile multilaterale prin care sunt incriminate unele infraqiuni grave
precum: crimele contra pacii i omenirii, genocid etc. Statul, in baza atributelor sale de
suveran.itate, poate accepta sau refuza predarea unui infractor. De aceea, textul
consti
tutional roman prevede ca cetatenii romani nu pot ft extradati. In mod exceptional,
cetatenii romani pot fi extradati, dar numai 1n baza conventiilor internationale la care
Romania este parte, in conditiile legii i pe baza de reciprocitate. in ceea ce prive te
cetatenii straini i apatrizii, ace tia pot fi extrlidati numai in baza unei co nventii
intemationale sau in conditii de reciprocitate. Extradarea esle, a$adar, un atribut de
suveranitate a statului. Avand in vedere ca extradarea este una din modalitatilecele mai
importante ale luptei statelor tmpotriva criminalitiitii, extradarea este vazut:a $i ca o
obliga e pentru state, deoarece refuzul extradarii 'impie dica111faptui.rea justitiei.
Condipile extradarii. In conventiile privind extradarea sunt prevazute, de

regula, i conditiile de fond $i de forma cu privire la
extradare. Acesle conditii sunt stabilite prin acordul
partilor semnatare ale acordului. Astfel, extri.'id a rea se a dmite doar pentru acele
infractiuni care sunt definite ca atare in reglementarile juridice ale statelor implicate
in procesul de extradare. Pot fi extradate, la cererea unui stat strain, persoanele aflate
pe teritoriul sau care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru
savar$irea unei infractiuni, ori sunt cautate in vederea execut:ar ii unei pedepse sau a
unei masuri de siguranta \'n statul solicitant. In dreptul international, pentru realizarea
extri.'i.darii se cer Intrunite doua principii: a) eel al reciprocitatii, plecandu-se de
la cerinta ca in ambele state sa existe aceea$i optica asupra faptei care face
obiectul so licitarii, in sensul ca ea sa fie incriminata de legea penala; b) eel al
specializarii, ce ea ce pr es upune ca fapta sa fie prevazuta 1n legislatia ambelor state, iar
judecarea i pedepsirea persoanei respective sa aiba Joe numai pentru fapte pentru
care s-a cerut
Protec/ia juridi c a a ce tii(en ilor romani fn strainiitate 181
extradarea. Dadi extradarea s-a cerut de mai multe state, de regula, eel extradat se
preda statului pe te1itoriul caruia s-a consumat fapta socialmente periculoasa.
Procedura extradarii. · Procedura extriidarii este reglementata, de regula, in

conventiile bilaterale sau multilaterale 1nch eia te 'intre
sla te cu privire la cooperarea judiciara. in drcptul
roma
nesc, procedura estc regle mentata prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciara intcmaiionala in matcrie penala. in functie de tipul de extradare: pasiva sau
activa, procedura difcra. De asemcnea, sunt reglementate eyi p ersoane le exceptate de
la extradare: a) persoanele carora Ii s-a acordat dreptul de azil 1n Romania;
b) persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de jurisdictie, in
conditiile $i in limitele stabilite prin conventii sau prin alte 'inte legeri intemationale;
c) persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca parti, martori sau
expe[ti tn fata unei autoritiiti judiciare romane solicitante, in liruitele imunitatilor
conferite prin conventie internationala.
Legea contine, de asemenea i dispozitii pentru punerea 'in aplica re a unor instru
mente juridice in materie de extradarc adoptate la nivclul Uniunii Europene. In acest
sens, avem 'in vedere dispozitiile Conventiei privind simplificarea procedurii de
extradare inrre statele mcmbre ale Uniunii Europene, adoptata la IO martie 1995, pe
cele ale Conventiei privind extradarea 1ntre statele membre ale Uniunii Europene,
adoptata la 27 septembrie 1996, precum i dispozi\iile privind extradarea cuprinse in
Conven\ia din 19 iunie 1990 de punere 'in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie
1985 privind elimina rea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen, 1n
relatia cu acele state membre ale Uniunii E uropene care au fo1mulat dccla ratii i'n
sc nsul neaplicarii d eciziei -c a dru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandarul
curopean de arestare $i procedurile de predare intre statelc membre ale Uniunii
Europenc pentru fapte saviir ite inainte de o anumita data.
Sectiunea a 6-a. Protectia juridica a cetaten ilor romani in

strainatate
Art. 17din Constitutia Romanici. Cetatenii romani tn strainatate

Cetatenii romani se bucura 'in strainatate de protectia statului roman i
trcbuie sa- i 'indeplineasc1'1 obliga\iile, cu exceptia acelor ce nu sunt compatibile
cu absen{a lor din {ara.
Protcctia cetatenilor Protectia cetatenilor romani in strainatate facuta de ciitre

romani in strainatate. statul roman se explica prin faptul ca cetate11ia este o
legatura pennanenta intre un individ eyi s ta tul pe ceritoriul
caruia traieeyte. Fiind o legatura permanenta, 'inseamna ca
statul este obligat sii acorde sprijin cetafea nului sau, indiferent unde se aflii acesta. Fie
ca se afta in tara sau in strainatate, cetateanul roman este protejat penn anent de catre
statul roman. Mijloacele concrete de protectie sunt reglementate prin norme juridice
specifice, 111 functie de situatia concreta (spre exemplu, Legea nr. 156/2000 reglemen-
teaza modalitatile de protectie a cetiitenilor romani care lucreaza 111 strainatate).

La nivelul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii prevede 111
a1t. 46 ca orice cetiitean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tiiri terte in care
statul mem bru, al carui resortisant este, nu este reprezentat, de protectia
autoritatilor diplomatice sa u consularc ale oricarui stat mem bru, in acele i
conditiica i resoritsantiiacelui stat.
In schimbul acest ei protec tii, cetatenii au i obligatii fatii de stat. De aceea, textul
constitutional face referire la faptul ell. cetatenii romani trebuic sa i$i 1ndeplineascii
obligatiile fata de stat, chiar daca lipsesc temporar din tara. Obligatia de fidelitate fata
de tara sau obligatia de a contribui cu impozite i taxe la cheltuielile publice sunt
obligatii ce incumbi.i cetatenilo r romani aflati in strainl!tate. Exceptie fac doar acele
obligatii ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara. Spre exemplu, participarea la
actiuni menite sii preintampine o calamitate sau sa 1ndeparteze unniirile unui de7.as t ru
(lndiguirea cu nisip a unor zone inundabile) nu reprezintl! o obligatie la care sa fie tinuti
cetatenii romani aflati in strainatate.
Sectiunea a 7-a. Protectia juridica a cetatenilor straini i a

apatrizilor in Romania
Art. 18 din Constitutia Romaniei. Ceta\enii str iiini i apal rizii

(1) Cctiitenii straini i apalrizii care locuiesc IO Romania se bucurii de
protec\ia generalii a persoane lor i a averilor, garantatll de Constitutie $i de aHe
legi.
(2) Dre ptul de azil se acorda i se retrage 111 conditiile legii, cu respectarea
tratatelor i a conventiilor intemationale la care Romania este pane.
Protectia cetatenilor Populatia statului nu cuprinde doar cetateni. Pe teritoriul

straini i a apatrizilor in unui stat sunt atat cetateni, cat i straini i apatrizi. In
Romania. virtutea calitatii !or de fiin(e umane, strainii i apatrizii
beneficiazl! de o serie de drepturi indiferent de locul sau
tara in care se afla. Aceste drepruri de care beneficiaza
sunt, in general, acele drepturi inerente fiintei umane. Constitutia Romaniei prevede
ca s trAin ii i ap a tri zii care locuiesc 'in Romania se bucura de protectia generala a per
soanelor i a av erilo r. E xpre s ia ,,protectia generala a persoanelor i a averilor" este
una destul de generala. Prin protectia persoanelor, textul constitutional are 'in ved ere
ace le drepturi naturale care tin de fiinta umana: dreptul la viata, la integritatc fizica i
psihica, inviolabilita tea persoanei, lib er tatea con tiint e i etc. De asemenea, prin pro tectia
averilor, textul are 'in vedere acele drepturi patrimoniale ale persoanei: drep tul de
proprietate, inviolabilitatea domiciliul ui, libertatea economica, dreprul la mo te nire
etc.
De aceasta prorectie a persoanelor i a averilor se bucura doar acei straini i

apatrizi care locuiesc legal 'in Rom a nia. Textul constitutional nu ii are 111 ved ere pe
aceia care doar ocazional se afla pe teritoriul statului sau cei care loc uiesc 111 mod
nelegal 111 Romania. Textul constitu{ional nu face referire la faptul daca aceste
Ocupareajimcjii/or ,1·i a demnitafilor pub/ice 183
persoane trebuie sa locuiasca in mod legal sau nu pe teritoriul Romaniei, insa Ordo
nanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
prevede ca sunt beneficiar,i ai acestui drept doar acei straini i apatrizi ce locuiesc in
mod legal pe teritoriul statului roman.
0 a doua precizare a textului constitutional este cea referitoare la dreptul de azil

de care pot beneficia strainii i apatrizii pe teritoriul Romaniei. Conform mi. 18 al
Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene dreptul de azil este garantat cu
respectarea normelor prevazute de Conventia de la Geneva din 28 iulie 1951 i de
Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiatilor i 'in confom1itate cu
Tratatul privind Uniunea Europeana i cu Tratatul privind functionarea Uniunii
Europene. Azilul se acorda :;;i se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor i
a conventiilor intemationale la care Romania este parte. Azilul poate fi de diverse felu1i:
azil politic, religios etc. in zilele noastre cea mai intalnita fonna de azil este azilul
politic. Legea nr. 122 din 2006 privind azilul in Romania stabile te procedura de
acordare a azilului i drepturile i obligatiile azilantilor pe teritoriul statului roman.
Sectiunea a 8-a. Ocuparea functiilor i a demnitatilor publice
Art. 16 alin. (3) i (4) din Constitutia Romaniei. Egalitatea 'in drepturi
(3) Functiile i demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in
conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana $i domiciliul in \ara.
Statul roman garanteaza egalitatea de anse 1ntre femei i barbati pentru
ocuparea acestor func\ii $i demnita\i.
(4) In conditiilc aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii
care indeplinesc cerin\ele legii organice au dreptul de a alege $i de a fi ale$i in
autoritatile administra\iei publice locale.
Ocuparea unor functii sau dernnitati publice presupune indeplinirea unor conditii
prealabile. Printre conditiile prealabile, Constitu(ia impune doar doua: persoana care
dore te sa ocupe o astfel de functie sau demnitate sa aibii cetatenia romana i sa aiba
domiciliul in tara. Indeplinirea acestor doua conditii cumulativ este obligatorie in
vederea ocuparii unei functii sau demnitali publice. Pe langa aceste doua conditii,
legile subsecvente constitutiei pot in stitui i alte conditii: varsta, vechime in munca,
pregatire profesionala, capacitate juridica deplina etc. Ratiunea instituirii acestor
doua conditii prealabile in Constitutie este aceea ca o functie sau o dernnitate publica
presupune exerciiiul autoritatii statale. Or, un astfel de exercitiu necesita din partea
persoanei care presteaza acel serviciu public nu doar loialitate fata de stat, ci i o
pennanenta Jegatura cu statul a carei autoritate o exercita.
Distincpa dintre functii i Textu l constitutional utilizeaza doua notiuni dis

demnitaµ publice. tincte: jimcJii pub/ice i demnitafi publice. Relatia
dintre cele doua notiuni este una de Ia intreg la parte.
Prin functii publice intelegem acele functii care
presupun autoritatea statului $i pentru care persoana care indepline$te aceastii functie
este obligatii sa depunii un juriimant de credinta. Conform art. 54 alin. (2) din
Constitu e ,,Cetatenii ciirora_le su ntm credi ntate functii publice, precum $i militarii,
riispund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin $i, in acest scop, vor
depune juramantul cerut de lege". Demnitaple publice sunt o categori e a functiilor
publice. Demnitaple publice sunt, de regulii, cele care presupun un mandat din
partea cetatenilor acordat 1n vederea exercitiirii prerogativelor de suveranitate. De
mnitiitile pot fi alese (ex. senator, deputat, Pre$edinte al statului, membru al
Parlamentului European etc.) sau numite (Avocatul Poporului, ministru, consilier de
conturi etc.).
Textul constitutional care instituie cele doua conditii, cetatenia $i domiciliul tn

tara, se aplica atat functiilor $i demnitatilor publice civile, cat $i cel or militare. Acest
lucru arata importanta pe care legea o acorda cetateniei $i domiciliului unei persoane,
indiferent de calitatea civilii sau militarii a functiei. Totodatii, textul acestui art. 16
alin. (3) trebuie interpretat $i ap licat "in stransa corelatie cu eel al art. 54 alin. (2)
amintit anterior. Nici ace! text, ca de altfel nici acesta, nu face distinctie fotre func
tiile publice civile sau militare din punct de vedere al obligatiei depunerii juriiman
tului de credinta fatii de tarii.
Fata de reglementarea constitutionala anterioara revizuirii din anul 2003, actualul
text nu mai prevede obligativitatea ca eel ce dore$te sa indeplineasca o functie sau o
demnitate publica civila sau militara sa aiba numai cetatenia romana. Faptul ca
Romania acceptii dubla cetatenie este unul din motivele pentru care a fost eliminata
conditia detinerii exclusiv a cetateniei romane pentru persoanele ce doresc sii detinii
o astfel de functie sau demnitate public.a. De asemenea, instituirea cetateniei
europene este $i ea un motiv de eliminare a conditiei restrictive a detinerii unei
singure ceta tenii pentru cei ce vor a detine o functie sau o demnitate publicii.
Egalitate de anse intre Tot o regulii nouli introdusii in Cons titutie cu ocazia
barbati i femei. revizuirii din anul 2003 este i cea referitoare la egalita
tea de anse dintre barbati $i femei in privinta ocuparii
functiilor sau demnitatilor publice. Statul roman garan
teaza egalitatea de anse 1ntre barbati $i femei 111 privinta ocuparii acestor funqii sau
dernnitati. Textul constitutional nu se refera la egalitatea intre barbati i femei, ci la
egalitate de $anse, adica legea trebuie sa ofere acelea$i $anse atat barbalilor, cat i
femeilor. Modalitatile efective de realizare a egalitil,tii de anse sunt reg)em enta te
prin diverse legi. De asemenea, statele au diverse modalitati de realizare a egalitatii
de $anse in tre biirbati $i fem ei tn ceea ce prive te ocuparea functiilor sau a demni
tatilor publice (ex. sunt state precum Bangladesh, Tanzania sau Burkina Faso care
prin legile electorale instituie un numar de locuri din Parlament rezervate femeilor;
alte state precum Franta care instituie obligativitatea ca un numar minim de candidati
in alegerile parlamentare sa fie femei).
Accesul Iiber la justi(ie 185
Sectiunea a 9-a. Accesul liber la justitie
Art. 21 din Constitu'pa Roman iei. Acces ul liber la justitie

(I) 01ice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a
libertatilor i a interese lor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil i la solutionarea cauzelor 1ntr-
un termen rezona bil.
(4) Jwisdictiile speciale administrative sunt facultative i gratuite.
lndependenta $i impartialitatea justitiei reflecta, pozitia cetateanului in societate.

In acest sens, prevederile constitutionale ale art. 21 reglementeazii in materie de
justitie dreptul oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor,
libe1tatilor $i a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate fogradi exercitarea
acestui drept. La nivelul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
prevede 1n art. 47 dreptul la o cale de atac eficienta $i la un proces echitabil.
Titularii dreptului. 0 prima precizare cu privire la acest drept o constituie

titularii dreptului. Conform textului constitutional, titu
larii acestui drept sunt persoanele, indiferent de cali
tatea lor de cetateni, straini sau apatrizi. Constitutia ofera oricarei persoane posibi
litatea de a se adresa justitiei tocmai pentru ca justitia este un serviciu public ce
trebuie oferit oricarei persoane.
Continutul dreptului. 0 a doua precizare este cea referitoare la continutul

acestui drept. Conpnutul dreptului la apiirare are 'in
vedere apiirarea unui drept, a unei libertiiti sau a
unui interes legitim. Daca notiunile de drept $i libertate , au fost deja analizate,
notiunea de interes legitim nu este definita in Constitutie. A$adar, Constitutia da
posibilitatea oricarei persoane de a- i apara un interes legitim, nu orice interes.
Interesul legitim este acel interes care este in acord cu ideea de legalitate i cu cea de
stat de drept (spre exemplu, refuzul unei administratii de a elibera o autorizatie
privind deschiderea unui magazi.n de comercializare a produselor poate fi motiv de
actiune in justitie pentru rea lizarea unui interes, dar daca prin acel magazin se
dore$te comercializarea unor produse interzise de lege, atunci interesul nu mai este
unul legitim).
Sensul notiunii de justitie. 0 a lTeia precizare este cea referitoare la sensul notiunii
de justitie. Termenul de ,,justitie" are douii intelesuri.
Intr-un sens, prin justitie se intelege sistemul instantelor
judecatore ti: judecatorii, tribunale, cm1i de apel, Inalta Curte de Casatie i Justitie.
Intr-un al doilea sens, prin justitie se 'intelege activitate de solutionare a cauzelor
deduse in fata instantelor de judecata: cauze civile, penale, administrative, comer
ciale, fiscale etc.
0 a patra precizare este cea care face referire la accesul liber la justitie din titlul
marginal al articolului constitutional i accesul neingriidit, din continutu l articolu
lui. Acces liber i neingradit nu insearnna un acces rara niciun fel de reguli. De
exemplu,
186 Dreplurile principii
accesul la justirie 1nseamnli i stabilirea unor condiiii de cxercitare a acestui drept,

pentrn cli accesul li ber la justit ie nu este un drept absolut. De asemenea, accesul la
justitie nu inseamnli un acces gratuit pentru ca justitia presupune i costuri. De aceea,
legile stabilesc anumite taxe judiciare pentrn cauzele solutionate de catre instantelc
judecatore ti.
Proces echitabil i termen Dupa revizuirea constitutionalli din anul 2003, au fost
rezonabil. introduse douli noi alineate la acest articol referitoare la
dreptul la un proces echitabil, solutionat tntr-un termen
rezonabil i la jurisdiqiile Speciale adminis trative.
Proce
sul echitabil constituie o garantie a principiului egalitatii, iar termenul rezonabil
constituie o garantie a faptului cli juslitia, ca serviciu public, asigura aplirarea
drepturilor i libertaplor celliienilor. In fond, prin introducerea acestor garantii ale
procesului se asigurli calitatea actului de justitie i se garanteaza justiiiabilului dreptul
sau fundamental de acces liber la ju sti tie.
Sunt avute aici in vedere trei lucruri distincle care privesc procesul ca atare.
Procesul trebuie sli fie echitabil, adicli just, bazat pe rigorile legii i pe aplicarea
corecta a lor. Trebuie sli fie impafiial, adica sli nu fie partinitor pentrn nic iuna din
pfu1.i, deoare c e legea este uoa pentru toti rara niciun fel de discriminare, iar judeca torul
este eel care este in mlisurli sa aplice aceastli lege. fn accla i timp, judecarea cauzelor
t:reb u ie sa se faca intr-un tcrmen rezonabil, fara o prelungire nejustificatil a situatie i
incerte 1n care se gasc§te o persoana.
Dreptul la uo proces cchitabil i la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil

es te o rcgulli preluata de ditre constituantul roman din Conventia europ eana pentrn
apararea drepturilor §i a libe11litilor fundamentale ale omului. Introducerea in
Constitutie a dreptului part,ilor la un proces echitabil i desfa urat tntr-un termen
rezonabil a fost necesara avaud 'in vedere i principiile justi1iei europene care consacrli
acest principiu i care ii i aplica in solutionarea litigiilor. In acela i timp, preluarea
acestor coordonate esentiale pentru protectia drepturilor subiective ale cetatenilor,
anume cea a procesului echitabil i a termenului rezonabil de solutionare a acestuia,
constituie o cor ecta rccep tare a evo lu tiilor juridice modcme la nivel europcan i o
punere de acord a protectiei juridice garantate drepturilor subiective prin reglementarile
inteme cu cele intcmationale.
Reglementl ri Garantarea unui proces echitabil i solu tionarea cauzelor

internaponale in matcrie. in tr-un termen rezonabil estc prevazutli i in rcglemen
tarile intemationale la nivel global sau regional. Primul
act international care consacra 111 mod complet §i
expres
drepturile omului la nivel global estc, in zilcle noastre, Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, adoptatli de Adunarea Gcnerala a Organizatiei Natiunilor Unite
in data de lO decembrie 1948. Dispozitiile art. IO din acest document con ture aza
regula cu noscutli sub notiunea de proces echitabil, stabilind ca ,, m·ice persoana
are dreptul, in deplina egalitate, la audierea echitabila , i publica a cauzei sale, de
ciitre un tribunal independent .j•i imparJial, care va decide, fie asupra drepturilor
j
Accesul fiber la justifie 187
obliga(iilor sale, fie asupra legitimita(ii oriciirei acuza{ii in rnaterie pena!ii
indreptatii fmpotriva ei ".
La nivel european, necse itatea procesului echitabil este mentionata in dispozitiile

art . 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului i a libertatilor fu ndamentale,
intrata in vigoare i'n data de 3 septembrie 1953, care prevad, intr-un mod sensibil
diferit, acela i drept, i anume: ,,Grice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public . i fntr - un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instan/a
independenta :;i imparfialii, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalciirii
drepturilor ,·1i obligafiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzafii
fn materie penalii fndreptata impotriva sa. Hotiirdrea trehuie safie pronunfata fn mod
public, dar accesul in sala de ,i·edin(e poate. fi interzis presei .yi publicului pe fntreaga
duratc'i. a procesu!ui sau a unei par(i a acestuia, in interesul moralitaJii, al ordinii
pub/ice ori al securitliJii na{ionale intr-o societate democratii atunci cand interesele
minorilor sau protec{ia vie/ii private a piirJil o r la proces o impun, sau in mcisu ra
considerata absolut necesara de catre instan(ii, atunci ciind in imprejuriiri Speciale
publicitatea arfi de natura sci aducd atingere intereselorjustifiei ".
lndependenta i
impartialitatea Aceste dispozitii constituie expresia conceptului de
judecatorului. proces echitabil, similar celui din ta.rile anglo-saxone,
cunoscut sub denumirea de fair trial. El presupune sta
bilirea, pe tot parcursul procesului, a unui ansamblu de
reguli de procedura destinate instamarii unui echilibrn
fotre partile in proces i aplicarea unei organizari capabile sa garanteze independenta
i impartialitatea judecatorilor. lndependenta presupune dispozitii apte sa asigure
libertatea de decizie (conditie de numire, de retributie, de desra urare a carierei etc.).
Impartialitatea face ape! la calitatile personale ale judecatorului, la rigoarea sa
intelectuala i morala, avand sarcina sa aplice legea, el trebuie adesea sa o
interpreteze nu in functie de valorilc sale personale, ci cu o riguroasa neutralitate care
il indeparteaza de orice partinire i ii conduce sa se sprijine numai pe elementele
determinante ale dosarului.
Conce ptele de proces cchitabil i termen rezonabil beneficiaza de o importan\a

deosebita, ele fiind considerate de catre instantele judecatore ti, in raport cu caracte
rul cauzei, complexi tatea procesului, comportamentul partilor i eel al autoritatilor
publice .
Jurisdictiile administrative Ultimul alineat al acestui artico l se refera la jurisdictiile

speciale.
speciale administrative care sunt facultative i gratuite.
Acest lucru ne arata ca in confonn itate cu legislatia
romana exista o jurisdictie de drept comun i'nraptuita
de organele juded itore ti prevazute de Constitutie i legi (Inalta Curte de Casatie $i
Justitie, Curtile de ape!, tribunale i judecatorii) i o jurisdicfie speciala ce funq io
neaza in anumite materii i care da posibilitatea participarii i'n cadrul acestor instante
i unor persoane din afara magistraturii. Proceclura administ rativ-jurisdictionala
constituie o masura de protectie care nu poate avea ca scop, in niciun mod, limitarea
accesului la justitie.
Jurisdicpile speciale pot fi de drept public (constitutionale, administrative, fis

cale) sau de drept privat (de munca ori de arbitraj comercial realizate in cadrul
concilierii ori al rezolvarii unor divergente de ordin economic, comercial). Jurisdic
tiile speciale au fost create pentru rezolvarea unor litigii administrative, fiscale,
contraventionale, de munca etc. Indiferent de categoria din care fac parte, jmisdictiile
speciale sunt caracterizate prin faptul ca nu reprezinta instante speciale sau extraordi
nare i functioneaza pe principii asemanatoare principiilor justitiei. Jmisdictiile
Speciale nu beneficiaza insa de toate garantiile oferite de catre instantele judeciitore ti
precum independenta i inamovibilitatea judeciitorilor, oralitatea i publicitatea
dezbaterilor, pronuntarea unor hotariiri definitive sau irevocabile.
In cadrul jurisdiqiilor speciale, jurisdictiile administrative au un rol aparte, ele
fiind reglementate la nivel constitutional in art. 21. Jurisdictiile speciale administra
tive au in vedere doar acele activitati de solutionare a litigiilor care se desra oarii in
fata unui organ administrativ jurisdictional prin emiterea unui act administrativ
jurisdictional. Aceste jurisdictii speciale difera de procedurile prealabile sau recursu
rile ierarhice cerute de unele acte nonnative, drept conditie pentru introducerea unei
actiuni in justitie. Delimitarea jurisdictiilor administrative speciale de procedurile
prealabile se face in functie de calificarea expresii data de lege organului jurisdictio
nal i de procedura utilizatii. Astfel, ne aflam in fa.ta unei jurisdiqii Speciale adminis
trative numai dacii organul jurisdic\ional este stabilit de lege, dad\ membrii sai sunt
impartiali (nu se confunda cu una din parti), organul este investit cu deplina juris
dictie i are putere de decizie nu doar de aviz, iar procedura utilizata este una care
prezinta echitabilitate, contradictorialitate, publicitate i rezonabilitate.
Jurisdictiile speciale administrative sunt expres prevazute de lege i sunt regle

mentate pentru anumite categorii de litigii. Ele nu 'i i pot proroga competenta i la alte
cazuri similare. Totdeauna pentru jurisdictiile speciale administrative exista o lege
specialii care prevede in detaliu modul de actiune al acestor jurisdictii speciale.
Constituind exceptii de la regula jurisdictiilor de drept comun, jurisdictiile speciale
administrative sunt de stricta interpretare i aplicare la situatiile care previid aceste
jurisdictii.
Jurisdictiile speciale administrative se caracterizeaza i prin faptul ca in procedura
de solutionare a unui litigiu, instantele nu pronunta hotiiriiri definitive sau
irevocabile precum instantele jurisdictiilor de drept comun i nu sunt investite cu titlu
executoriu, precum hotariirile instantelor de drept comun.
Jurisdic!iile administrative Ele sunt la.sate la latitudinea justitiabilului tn vederea ape

sunt facultative. la1ii la o asemenea jurisdictie sau nu. Caracterul facultativ
al jurisdictiilor speciale administrative trebuie inteles 'in
sensul ca nimic nu impiedica legiuitorul sa instituie
organe administrative jurisdictionale i sa reglementeze proceduri administrative juris-
dictionale 'inainte de sesizarea unei instante judecatore ti. Nu poate exista Insa
obligatia persoanei de a parcurge aceastii procedura adrninistrativ jurisdictionalii.
Caracterul de excep/ie al restrdngerii unor drepturi sau libertii(i 189
Secpunea a 10-a. Caracterul de exceptie al restrangerii unor

drepturi sau libertati
Art. 53 din Constitufia Romaniei. Restrangerea excrcitiului unor drepturi

sau al unor libertliti
(1) Exerci\iul unor drepturi sau al unor libertliti poate fi restrans numai prin
lege $i numai dacli se impune, dupli caz, pentm: aplirarea securita\ii na\ionale, a
ordinii, a sanlitlitii ori a moralei publice, a drepturilor i a libertlitilor cetatenilor;
dcsra urarea instruq iei penale; prevenirea consecintelor unei calamitli\i
naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusli numai daca. este necesara 1ntr-o societate
democratica. Mlisura trebuie sli fie propor\ionalli cu situa\ia care a determinat-
o, sli fie aplicata 111 mod nediscriminatoriu i fara a aduce atingere existen\ei
dreptului sau a libe rtli\ii.
Restrangerea exerci iului Avand 1n vedere ca mcmn drept nu este absolut,

unor drepturi. Constih1tia prevede cu titlu de exceptie, posibilitatea
legiuitom lui de a restrange, in anumite cazuri, exercitiul
unor drepturi sau libertati. Nu doar Constitutia Romaniei
prevede aceasta posibilitate de restra.ngere a exercitiului unor drepturi sau libertati,ci
i documentele intemationale in materia drepturilor omului prevad o asemenea
posibilitate. Astfel, Declaratia Universala a Dreph1rilor Omu lui, tn art. 29 prevede
ca
,,in exercitarea drepturilo-r ·i libertafilor sale, fiecare om nu este supus dec!it numai
ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv fn scopul de a asigura cuvenita recunoa§lere
a drepturilor §i liberta/ilor altora §i ca sa fie satL facute justele cerin/e ale moralei,
ordinii pub/ice §i bunii.starii generate fntr-o societate democratica ". De asemenea,
Conventia pentru apararea drepturilor omului i a libertatilor fundamentale permite,
prin art. J 5 , ca ,, in caz de razboi sau alt pericol public ce amenin/a via/a na/iunii,
orice fnaltt1 parte contractantii pate lua masuri care deroga de la obligaJiile
prevazute de prezenta Convenfie, fn masura stricta in care situatia o cere §i cu con difia
ca aceste masuri sa nu fie 'in contradicfie cu alte obligafii care decurg din dreptul
international" .
In planul Uniunii Europene, Carta drepturilor fondamentale prevede in art. 52 ca

,,Grice restr!ingere a exercifiului drepturilor §i libertiifilor recunoscute prin prezenta
carta trebuie sa .fie prevazutii de lege: · i sii respecte substanfa acestor drepturi
§i liberta{i. Prin respectarea principiului propor fionalita fii , pot Ji impuse
restrdngeri
numai in cazu! fn care acestea sunt necesare §i numai daca riispund efectiv
obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesitafii protejarii
drepturilor §i libertiifilor celor!alfi". Din redactarea acestui text, se poate observa ca
restrangerea exercitiului unor drephlri sau libertati de catre statele membre ale
Uniunii Europene se poate face tn conditii aproape similare celor enumerate de
Constitutia Romaniei. Acest lucru arata compatibilitatea legislatiei roma.ne cu cea
europeana :in materia drepturilor omului.
Domeniu de aplicare. Textul constitutional prev ede ca ,,exerc itiul unor drep
turi sau al unor libertati poate fi restrans". Din aceasta
· redactare, ar putea reie i ca exerciti ul oricarui drept
(fundamental sau nu) poate fi restrans. Curtea Constitutionala a Romaniei, prin juris
prudenta sa, a stabilit :insa ca num ai drepturile fundamentale sunt vizate de acest text
constitutional, nu i celelalte drepturi subiective (Decizia Curtii Constitutionale
nr. 13/1999, nr. 223/2001, nr. 11/2004 i nr. 214/2005).
Condipile restrangerii Pentru restrangerea exercitiului unor drepturi i libertflti

exercitiului unor sunt necesare 'indeplinire anumitor conditii de fond i de
drepturi sau libertafi. forma. Aceste conditii sunt urmatoarele:
a) Restrangerea trebuic facuta numai prin lege.
inca de la adoptarea Constitutiei din 1991 , do ctri na j uri
dica a interpretat termenul de ,,lege" ca avand in vedere numai legea ca act juridic al
Parlamentului (loan Muram, Mihai Constantinescu). Teoretic deci, restrangerea
facuta printr-un alt act normativ (Ordonanta de Guvern sau Ordonanta de urgenta a
Guver nului) nu este posibila. In practica insa, Cmiea Constitutionala, printr-o juri
sprudenta constanta (Dec izia Curtii Constitutionale nr. 139 /1994), pa na in 2003 la
revizuirea constitutionala, a aratat ca restrangerea exercitiului unor drepturi sau
libertati este posibila i prin acte juridice cu forta echivalenta legii (Ordonan\a de
Guvern sau Ordonanta de urgenta a Guvernului) . Dupa revizuirea Constitutiei 1n 200
3, tex tul art. 53 trebuie interpre tat in core latie cu art. 115 din Constitutie referitor la
delegarea legislativa. 0 asemenea interpretare ne arata ca restrangerea exerciriului unor
drepturi sau libertiiti nu se mai poate face decat prin lege ca act jur idic al
Parlamentului (Decizia Cuq ii Constitu\ionale nr. l52 /2020);
b) Restrangerea se face numai daca se impune pcntru: apararea sccuritapi
naponale, a ordinii, a sanatlifii ori a moralei publice, a drepturilor i a libertatiJor
cetatenilor; desfli urarea instructlei penale; prevenirea consecintelor unei calami tap
naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Ins tituirea acestor
conditii este \'n aco rd cu reglementarile internationale 1n materi e. Acest lucru arata natura
excepµonarn a masurii restrangerii exercitiului unor drepturi. lpotezele enumerate sunt
]imitative. Enumerarea cazurilor 111 car e se poate interveni cu restran gerea exercitiului
unor drepturi sau libertati este una strict limitata. Nu este o enumerare exemplificativa.
Toate cazutile enumerate se refera la s ituatii exceptionale care necesita interventia
statului pentru apararea unor drept uri sau interese publice: apiirare i securitate nationala,
moralii publica , ca lam iUtti sau deza str e nat urale etc.;
c) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesarli intr-o societate
democratica. Aceasta co ndi\ie intare te caracteml de exceptie al restrangerii exerci
tiului unor drepturi sau libertati. De asemenea, aceasta condi\ie impune necesitarea
restrangerii doar pe o anumita perioada de timp. Restrangerea trebuie sa fie
temporarii, deoarece numai o restrangere temporara ar fi in ac ord cu natura
democratica a unei societiiii;
d) Miisura restrangerti trebuie sa fie proporponala cu situapa care a deter
minat-o. Propoq ionalitatea este unul dintre p rincipi ile vechi aplicabile dreptului in
conforrnitate cu care masurile juridice luate trebuie sa fie adecvate situatiilor sociale
carora li se aplicit Proportionalitatea implica mai rnulte dimensiuni: rezonabilitate,
Rezumat 191
justete , legitimitate, echitate (ex. izbucnirea unui focar de infectie 'intr-o anw11ita lo ca
li tate a tarii nu poate fi contracarata prin restrangerea exercitiului liberei circulatii pentru
toti cetatenii Romaniei);
e) Mlisura restrangerii trebuie sa fie aplicatli in mod nediscriminatoriu.
Aceasta conditie impune stan1lui i autoritatilor sale abtinerea de la a irnpune anumite
masuri jn mod arbitrar. Accst lucru reprezinta i o garantie a aplica1ii democratice a
reslril.ngcrii exercitiu lui unor drepturi, deoarece unul din principiile democratiei este
eel al egalitatii. Or, aplicarea nediscriminato1ie a masurii inseamna o respectare a
prin cipiului egalitatii tuturor persoanclor in fata legii;
t) Masura restrangerii trebuie aplicata tara a aduce atingere existen i drep
tului sau a libertapi. Ceea ce se poate restrange este exercit-iul dreptului, nu i dreptul
'insine. Suprimarea unui drept nu este o masura democratica. Ea contravine
principiilor unei societafi democratice. Pe fotreaga perioada a reslrangerii exercitiului
unor drepturi sau libertati, dreptul ca atare ramane fara ca el sa poata fi exercitat o
perioada de timp In toate elementele sale.
Rezumat
Dupii criteriul con!inutului drepturilor, acestea se clasificii in:

1. Drepturile principii - sunt acele drepturi $i libertati care prin continutul lor
reprezintii adevarate principii pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi i libertati.
Includem aici: universalitatea drepturilor, egalitatea drepturilor, neretroactivitatea
legii, accesul liber la justitie etc.;
2. lnviolabilitatile - sunt acelc drepturi $i libertati care, prin continulul !or,

asigura via1a, posibililatea de mi care libera, siguranta fizica i psihica, precum i
sigmania domiciliului persoanei. In aceasta categorie includem: dreptul la viata, la
integrirate fizica i psihicii, libertatea individuala, dreprul la aparare, dreptul la libera
domiciliului;
3. Drcpturile i Jibcrtaple social, economice i culturalc - sunt acele drepturi

care asigura conditii sociale i materiale de viata, educatia i posibilitatca protecti_ei
ac est ora. In aceasta categorie intra: dreptul la1nvatatura, dreptul la ocrotirea
sanatatii, dreptul la munca i la protectia socialll a mw,cii, dreptul la greva, dreptul la
proprietate, dreptul la mo tenire, dreptul la casatorie, dreptul la proteqie sociala;
4. Drcpturile exclusiv politice - sunt acelc drepturi care, prin continutul lor, pot
fi exercitate de catre cetateni numai pentru participarea la guvernare. In aceasta
catcgorie intrll: dreptul de vot i dreptul de a fi ales;
5. Drepturile i libertatile social-politice - sunt acele drepturi care, prin

continun1l lor, pot fi exercitate de catre cetateni, la alegere, fie pentru rezolvarea unor
probleme sociale, fie pentru participarea la guvemare. In aceasta categorie includem:
libertatea con tiintei, libertatea de exprimare, dreptul la asoc1ere i dreptul la

infonnarie, secretul corespondentei i libertatea intrunirilor;
6. Drepturile garantil - sunt acele drepturi care, prin continutul lor, joaca rolul
de garantii constitutionale. In aceasta categorie intra.: dreptul la petitionare i dreptul
persoanei viitiimate de catre o autoritate publica.
C. B frsan, Conventia europeana a drepturilor omului. Comentariu pe articole,

vol. I, Ed. All Beck, Bucure ti, 2005.
M Constantinescu, I. Murar11, I. Deleanu, F. Vasilescu, A. lorgovan, I. Vida,
Constitutia Romaniei comentatii $i adnotata, Ed. Regia Autonoma ,,Monitorul
Oficial", Bucure ti, 1992, p. 35-129.
D.C. Dani or, Drept constitutional i instih1tii politice, vol. I, Ed. C.H. Beck,
Bucure$ti, 2007, p. 518-622.
$t. Deaconu, M Enache, Drepturile i libertatile fundamentale in jurisprudenta
Curfii Consti tufio nale, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucure$ti, 2019 .
I. Deleanu, lnstitutii $i proceduri constitutionale in dreptul roman $i in dreptul
T. Draganu, Drept constitutional i institutii politice. Tratat elementar, vol. I,
Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 1998, p. 151- 191 .
T. Draganu, Liberul acces la justitie, Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 2003.
C. Ionescu, Tratat de drept constitutional contemporan, Ed. C.H. Beck, Bucure ti,
2008, p. 227-242; 669-689.
J Morange, Droits de l' homme et libertes publiques, Ed. PUF, Paris, 1995.
I. Muraru, E.S. Tanasescu, Drept constitutional i institutii politice, vol. I,
Ed. C.H. Beck, Bucure$ti, 2016, p. 134-190 .
f. Muraru, E.S. Tiiniisescu (coord.) , Constitu ia Romaniei. Comentariu pe articole,
N. Pavel, Egalitatea in drepturi a cetatenilor i nediscriminarea, Ed. Universul
Juridic, Bucure ti, 2010.
J.F. Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu,
Bucure$ti, 2009.
B. Selejan-Gu(an, Protectia europeana a drepturilor omului, Ed. C.H. Beck,
Bucure$ti, 2006.
B. Selejan-Gu/an, Drept constitutional $i institutii politice, Ed. Hamangiu,
Bucure ti, 2008, p. 119-172.
F. Sudre, Drept european i international al dreph1rilor omului , Ed. Polirom, la$i,
2006.
E.S. Tiinasescu, Principiul egalitatii in dreptul romanesc, Ed. All Beck, Bucure$ti ,
1999.
Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in
strainatate, republicatii 'in M.Of. nr. 227 din 25 maiiie 2019.
Capitolul XII
Drepturile i libertap.Je social-economice i culturale
Obiectivele de invatare ale Capitolului XII
Dupa studiul acestui Capitol de mvatare veti reu$i:

- sa cunoa$teti clasificarea drepturilor fundamentale in dreptul
romanesc;
- sa cunoa$teti continutul drepturilor fundamentale in dreptul
roma nesc;
- sa cunoa$teti conµnutul dreptului la invatatura;
- sa cunoa teti confinutul dreptului la ocrotirea sanatatii;
- sa cunoa$teti continutul dreptului la cultura;
- sa cunoa teti continutul drcptului la munca i la protectia sociala a
muncii;
- sa cunoa$le con inutul dreptului la greva;
- sa cunoa$teti continutul dreptului de proprietate;
- sa cunoa$te\i continutul dreptului la un nivel de trai decent;
- sa cunoa$teti continutul dreptului la casatorie;
- sa cunoa$leticon\inutul dreptului la proteq ie a copiilor;
- sa cunoa leti continutul dreptului la protec1ie a persoanelor cu
handicap.
Sectiunea 1. Dreptul la invatatura
Art. 32 din Constitutia Romaniei. Dre ptul la inva\alura

(1) Dreplul la inva\atura este asigurat prin invlitamiintul general obligatoriu,
prin invii\amantul liceal $i prin eel profesional, prin invaiamantul superior,
precum i prin alte forme de instruc.;\ie i d e perfeq io narc.
(2) inva\amiintul de toate gradele se desfa oara in limba romanii. in
conditiile legii , invatamantul se poatc desfa ura i 'inlr-o limba de circulatie
inlemationalli.
(3) Dreptul persoanelor apaf\inand minoritatilor na\ionalc de a invlita limba
!or matem a i dreptul de a putea ti instruite in aceasta limbii sunt garantate;
modalitli\ile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) 1nvatlimantulde stat este graluit, ponivit lcgii. Statul acorda burse sociale
de studii copiilor i tinerilor proveni\i din familii defavorizate $i cel or institu\
ionalizati,in conditiile legii.
212 Drepturile i libertafile social-economice :} i culturale
(5) Jnvatamantul de toate gradele se desf1i oara 111 unitati de stat, particulare
i confesionale, 111 conditiile legii.
(6) Autonomia lmiversitarli este garantata.
(7) Statul asigura libertatea 111vlitamantului religios , potrivi t cerintelor
specifice fieclirui cult. in colile de stat, i'nvataman tul religios este organizat i
garantat prin lege.
Dreptul la invatatura. Dreptul la invatatura este unul dintre drepturile funda-

mentale ce face parte din generatia a doua de drepturi
denumite i drepturi negative. Pentru existenta acestui
drept, statul trebuie sa se implice pregatind dascali i creand coli unde sa invete copiii.
Dreptul la 1nvatatura este parte a dreptului la educatie. Prin fovatatura se asigura
educatia copiilor i tinerilor, dar i pregatirea lor profesionala in vederea integrarii in
societate i pe piata muncii la maturitate. Prin continutul sau, dreptul la i:nvaµtura este
un drept social-cultural. Este un drept social datorita numarului mare al destinatarilor
sai i este un drept cultural datoritii scopului sau, acela al educarii copiilor i tinerilor.
Datorita importantei lui, acest drept este reglementat atat la nivel intern, cat i la nivel
international printr-o serie de pacte i conventii internationale. Astfel, Declaratia
Universala a drepturilor Omului prevede in a1t. 26 ,,Grice persoana are dreptu! la
fnviifaturii. fnvatamdntul trebuie sii fie gratuit, eel pufin fn ceea ce priveyte
fnviifiimdntul elementar yi general. fnviifiimantul tehnic .Ji projesional trebuie sa fie Ia
indemdna tuturor, iar fnvafiimdntul superior trebuie sii fie de asemenea egal, accesibil
tuturora, pe baza de merit. fnvafiimdntul trebuie sii urmiireasca dezvoltarea deplinii a
personalitiifii umane yi fntiirirea respectului jafii de drepturile omului ,ri liberta file
fandamentale. El trebuie sa promoveze fnfelegerea, to/eranfa, prietenia intre toate
popoarele ,Ji toate grupurile rasiale sau religioase, precum i de:z:voltarea activitiifii
Organizafiei Nafiunilor Unite pentru menfinerea piicii. Parinfii au dreptul de prioritate
fn a!egerea felului de fnvafamant pentru copiii !or minori". Pactul international cu
privire la drepturile economice, sociale l?i culturale prevede in art. 13 dreptul pe care il
are orice persoana la educatie. Educatia trebuie sa um1iireasca deplina dezvoltare a
personalitatii umane l?i a simtului denmitatii sale i sa lntareasca respectarea drepturilor
omului $i libertatilor fundamentale. Prin educatie, orice persoana trebuie sa devina
capabila de a juca un rol util intr-o societate libera, sa favorizeze intelegerea, toleranta
i prietenia intre toate natiunile i toate grupurile rasiale, etnice sau religioase i sa
i'ncurajeze dezvoltarea activitatilor Natiunilor Unite pentrn mentinerea pacii. Conventia
pentru apararea drepturilor omului i a libertatilor fundamentale contine in Protocolul 1
la art. 2 prevederea conform careia ,,Nimiinui nu i se poate refuza dreptul la instruire.
Statul, fn exercitarea funcfiilor pe care ,Ji le va asuma in domeniul educa/iei . i al
fnva (iimdntului, va respecta dreptul parin/ilor de a asigura aceastii educafie .Ji aces/
fnva(iimdnt conform convingerilor /or religioase- i filosojice ". De asemenea, Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garanteaza in art. 14 dreptul la educatie.
Formele de realizare a Formele de realizare a invatami1ntului sunt: invata

invatamantului. mantul general, invatamantul liceal, inviiµ mantul profe
sional, invatamantul superior, precum i alte fonne de
instructie i de perfeqionare, prevazute de lege (ex. for-
Drep111! l a invaf atur ci 213
melc de pregatire continua a functionarilor publici). Toate aceste fonne de invatamant
pot fi de stat, confesionalc i particulare.
Textul constitutional con\ine unele reguli cu privire la modul de realizare a inva\

iimantu lui. Astfel:
a) invatamantul de toate gradele sc desfii. oara in limba romana. Aceas ta
regula trebuie interpretata prin prisma caracterului oficial al l imbii romane, prevazut
de art. 13 din Constitutie. Constitutia dii 'insa posibi litatea ca, prin lege, statul sa
poatii decide ca i'nvatlimantul sii se desfa oare i 'intr-o limbii de circulatie interna
tionala. Accasta regula arata deschiderea pe care statul o da tinerilor de a se instrui i
intr-o alta limba decal limba oficiala a statului. Avantajul este acela al posibilitatii
tin erilor de a intra 'in contac t cu tineri din alte tari, posibilitatea colilor din Romania
de a face schimb uri de experienta cu :;;coli din alte tari, precum i fac ilitarea tinerilor
de a studia ulterior in universitati din alte state. Cunoa terea unei limbi de circulatie
interna1ionaU\ reprezinta o ansa pentru tineri de a se integra mult mai u or in
societate :;;i de a se adapta regulilor internationale de acces pe piata muncii.
Datorita protectiei pe care statul roman o acorda tuturor cetatenilor sai, inclusiv
celor care
apartin minoritat ilor nationale, i pentru punerea m aplicare a principiului egalitatii,
Constitutia prevede dreptul p ersoa nelor apartinand minoritatilor nationale de a invata
limba lor materna :;,i dreptul de a putea fi ins truite in aceasta limba. Statul garanteazii
acest drept prin pregatirea cadrelor didactice care sa poata preda tinerilor in limba lor
matem i.i i c r ea r ea de c oli sau clase cu predare in limba matema a persoanelor
apartinand minoritati,lor nation ale;
b) invatamantul de stat este gratuit, in conditiile legii. Textul constitutional
are in vedere doar gratuitatea invatamantul ui de stat. Pentru invatamantul privat i eel
confesional statul nu garanteaza gratuitatea. De asemenea, nu tot invatamantul de stat
estc gratuit. Constitutia lasa posibilitatea ca legea sa stabileasca regulile aplicabile in
materie de gratuitate a invatamantului. Ca urma re a ace stui fapt, Constitutia prevede
ca statul acorda burse sociale de studii copiilor i tinerilor proveniti din familii defa
vorizate :;;i celor institu\ionaliza\i. Acordarea de burse copiilor i tinerilor proveniti
din familii defavorizate i celor institutionalizati ofera acestora ansa de acces la
educatie avand in vedere caracterul socia l al statulu i roman. Ca regula generala,
invata mantul obligatoriu este i gratuit;
c) invatamantul superior beneficiaza de autonomic universitara. Autonomia
universitara are 111 ve dere posibilitatea universitatilor de a- i sta bili propriile reguli
de conducere, de a exercita libertatea academica tara niciun fel de ingerinte politice,
ideologice, religioase, de a- i asuma un ansamblu de competente i obligatii in
concordantii cu optiunile i orientfole strategice na ionale ale invatamantului univer
sitar (un exem plu de regula ce tine de autonomia universitara este dreptul universi ta\
ilo r de a- i stabili propria cun-icula universitara);
d) invatamantul religios este organizat i se desfa oara potrivit cerintelor
spccifice fiecarui cult. Conform acestei reguli, se are i'n ve dere, pe de o parte, modul
de realizare i organizare a inva\amantului religios in colile de stat, iar pe de alta
prute modul de organizare i functionare a invatamantului confesional, care este tot
un invatamant religios. Din punct de vedere al realizarii i organizarii invatamantului
rcligios 111 co lile d e s tat, trebuie tinut cont de respectarea libertatii con tiintei fiecarei
214 Drepturile Ji liberlii/ile social-economice:ji culrurale
persoane i evitarea indoctrinarii sau obligarea unor persoane sa 1mbrati$eze anurnite

religii sau dogrne religioasc;.. De asemenea , trebuie avut in vedere ca nimeni nu
poate fi obligat sa unneze cursurile invatamiintului religios pcntru a fi respectata
libertatea COn$tiintei fiecarei persoane. Din punct de vedere al modului de
organizare i
functionare a invatamantului confesional, trebuie sa se tina cont de pregatirea profe
sionala a dascalilor in acord cu cerintele generale ale fiecarui cult.
Sectiunea a 2-a. Accesul la cultura
Art. 33 din Constitutia Romaniei. Acccsul la cultura

(1) Acccsul la cultura este garantat, i'n c o ndi\iile legii.
(2) Libe rtatea persoanei de a- i dezvolta spiritualitatca i de a accede la
valorilc culturii nationale i universale nu poate fi \'ngradita.
(3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identiti't\ii spi1ituale, sprij inirea
cultmii na(ionale, stirnularea a11elor, protejarea i conservarea mo tenirii cul
turale, dezvoltarea creativita\ii contemporane, promovarea valorilor culturale i
artistice ale Romaniei in lume .
Dreptul la cultura. Dreptul la cultura este un drept fundamental introdus in

Constitutia Romiiniei dupa revizuirea din anul 2003.
Importanta practica a acestui drept a facut ca el sa fie
reglementat nu doar la nivel intern, ci $i la nivel inter-
national. Astfel, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, 111 art. 27, prevede ca
orice persoana are dreptul de a lua pa1ie1n mod liber la viata culturala a
colectivi@;ii, de a se bucura de arte $i de a paii icipa la progresul $tiintific i la
binefacerile lui. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale i materiale care
decurg din orice lucrare $tiintifica, literara sau artistica al carei autor este. Pactul intem
arional cu privire la drepturile sociale, economicc $i cu\turale reglementeaza in art. 15
dreptu l fiecaruia de a participa la viata culh1rala, de a beneficia de progresul $1iint
ific $i de aplicat iile sale, de a beneficia de protectia intereselor morale i materiale
decurgand din orice produq ie tiintifica, literara sau a1iist ica al carci autor este. La
nivelul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii reglementeaza
'in art. 13 libertatea artelor $i tiin\elor, iar111 art . 22 diversitatea culturnla.
Prin continutul sau, dreptul la cultura face parte din categoria drepturilor sociale,
economice $i culturale, fiind 1nsa 'in stransa legatura i cu o serie de drepturi din
categoria drepturilor social politice, precum libe1iatea de exprimare, libertatea de
giindire sau libertatea con;,tiintei. Ca generatie de drepturi, accesul la cultura face
parte din generatia a treia de drepturi, denumite i drepturi de solidaritate, deoarece
pentru realizarea acestui drept statele trebuie sa coopereze. Statele trebuie sa creeze
cadrul necesar pentru ca persoanele sa poata beneficia cu adevarat de acest drept
(ex. sa pennita tiparirea i difuzarea diverselor opere; sa permita libera circulatie a
cetatenilor, sa permita accesul cetatenilor la diverse documente, sa informeze ceta
tenii etc.). Destinatarii i beneficiarii acestui drept sunt deopotriva atat cetatenii, cat
i strainii §i apatrizii. Constitutia face referire la tennenul de persoana.
Accesul la culturii 215
Formele de realizare a Scopul reglemcntarii acestui drept este reprezentat de:

accesului la cultura. a) libertatea oricarei persoane de a-$i dezvolta spirituali-
tatea; b) libertatea oricarei persoane de a accede la
valo rile culturii nationale $i universale; c) pastrarea
identi
tatii spirimale; d) sprijinirea culturii nationale; e) stimularea artelor; l) protejarea $i
con servarea mo tenirii culturalc; g) dezvoltarea crealivitatii contemporane; h) pro
movarea valorilor cultw·ale $i artistice ale Romaniei in lume.
Libertatca persoanei de a- i dezvolta spiritualitatea are in vedere crearea de

catre stat a cadrului legal $i institu\ional prin care orice persoan[t are posibilitatea de
accede la diverse lucrari, de a se putea educa iara niciu n fel de ingcrinte de ordin
doctrinar sau propagandistic, de a i mbrati$a orice fel de idce fara a putea su porta
consecintele legii. Aceasta libertate este strans legata de libertatea de gandire $i
libertatea con$tiin\ei.
Libertatca persoanei de a accede la valorile culturii nationale i universale

este strans legata de dreptul la infonnatie i la libera circuJa tie a persoanelor. Accesul
la valorile culturale nationale $i uni versale nu se poate face decat printr-o implicare a
statului 1n privinta sp rijinirii tipari rii i difuzarii operelor nationale $i universa le
(ex. introducerea acestor opere in curricula colara, deschiderea de muzee, teatre,
informatii 111 mass-media etc.).
Pastrarea identitatii spirituale reprezinta o continuare a liberta\ii persoanei de
a- i dezvolta spiritualitat ea. Odata dezvoltata spiritualita tea unei persoanc, statul
trebuie sa dea posibilitatea acesteia de a- i pastra acea spiritualitate. Daca i'n ca drul
libertatii persoanei de a- i dezvolta spiritualitatea avem de-a face mai de graba cu o
obliga\ie a cti va a statului, 1n cazul pastrarii identita\ii spirituale, statul are mai de
graba o obligatie negativa, de abtinere de la a face orice de natura sa duca la
pierderea acesrei spiritualita\i de catre o persoana.
Sprijinirea culturii nationale, stimularea arteJor i prot eja rea $i conservarea

mo tenirii culturale sunt conditii esentiale ale accesului la cultura al oricarei
pcrsoane. Statul are obligatia sustinerii i Jinantarii culturii nationale $i co nservarea
mO$tenirii cul turale lasate de catre inainta i omenirii. Promovarea culturii scrise ori
protectia monumentelor culrurale sunt doar cateva din exemplele care se inscriu pe
aceasta linie, deoarece o cultura natio na la se fonneaza 111 t i mp, iar pentru a o putea
dezvolta, generatiile viitoare trebuie sa se raporteze la ceva palpabil (ve rba volant,
scripto manent spuneau romanii).
Dezvoltarea creativita tii contemporane presupu ne educat.ia generatiilor

viitoare nu doar prin cunoa$tere, ci i prin dezvoltarea aptirudin ilor creatoare. 0
cultura fara limite, i'n care persoanele sunt incurajatc sa creeze i sa inoveze, reprezinta
o cultura vie. Acesta trebuie sa fie dezideratul oricarei natiuni pentru ca cea mai de
pret avere a unei natiuni es te educa tia, crea tivitatea i inova\ia.
216 Drepturile si libertiifile social-economicesi culturale
Promovarea valorilor culturale i artistice ale Romaniei in lume reprezinta nu

numai un drept, ci i o obligatie a tuturor persoanelor care traiesc in Romania. Pentrn
a se realiza acest lucru, statul trebuie sa ofere posibilitafi persoanelor care pot
promova cultura romaneasca 1n lume: acordarea de burse. sustinerea uoor talente,
programe informative In strainatate, deschiderea de centre culturale in strainatate,
promovarea turismului etc.
Secp.unea a 3-a. Dreptul la ocrotirea sanatatii
A r t. 34 d in Constit u tia Romaniei. Dreptul la ocrotirca s!ln!ltli\ii

(1) Dreptul la ocrotirea sa nac11\i i este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentrn asigurarea igicnci i a sanata\ii
publice.
(3) Organizarea asistentci medicale $i a sistemului de asigurari socialc
pentru boala, accidente, matemitate i recuperare, coocrolul exe rcit11rii
profesii l or medicale i a activit11Jilor para medicale, precum i alte mlisuri de
protectie a sanlitli\ii fizicc i mentale a persoanei se stabi\esc pocrivit lcgii.
Continutul dreptului
Este unul dintre drepturile fundamentale ale persoanei
la
care1i garanteaza acesteia dreprul la viata, la integritatea
ocrotirea sanatapi. fizica $i psihica, dar i dreptul la un nivcl de trai decent.
Dreptul la ocrotirea sanlitatii este inscris i'n toatc actelc
internationale, incepaod cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului care, in
art. 25, prevede ca orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea
i bunlistarea lui i a familiei sale, cuprinzand brana, imbracamintea, locui.nta, ingri jirea
medicala, precum i serviciile sociale necesare. Omul arc dreptul la asigurare in caz de
$Omaj, boala, invaliditate, vaduvic, batrane\e sau in celelaltc cazuri de pierdere a
mijloacelor de subzistenta, 111 urma uoor imprejurari independente de vointa sa. Acest
drept estc reglementat i in Pactul international cu privire la drepturile sociale, economice
{,i cultura1e (art. 12), Carta Social Europeana (art. 11 i 13) i Carta drepturi!or
fuodamentale a Uniunii Europene care in a1i. 35 prevede ca ,, Orice persoanii are
dreptul de acces la asistenfa medicalii preventiva i de a beneficia de fngrijiri medicat e in
condi/iil e stabilite de legisla/iile i practicile na fion ale . fn definirea Ji punerea fn
aplicare a tuturor politicilor ; ac/iunilor Uniunii se asigura un nivel ridicat de
protecfie a sanatiiJii umane".
Statul roman garanteaza dreptul la ocrotirea sanatiitii prin oferirea unui cadru
legal i institutional privind asigurarile obligatorii de sanatate, realizarea de programe
publice de informare a cetatenilor cu privire la controlul periodic al sanatatii,
construirea de spitale, pregatirea de medici, oferirea asistentei medicale de urgenta
gratuite etc. Tot statul este eel care are obligatia de a lua masuri pentru asigurarea
igienei i a sanatatii publice prin realizarea de controale periodice in unitatile
sanitare, dar i in unitatile cu potential de infectare a populatiei cu diver i viru i
(ex. unitati economice de procesare i vanzare a alimentelor, coli, gradinite). Dease
menea, asigurarea unor servicii de salubr itate publica, controlul poluarii aerului i a
Dreptul la un mediu siinlitos 217
apelor reprezinta tot obligatii ale autoritatilor statului in vederea realizarii ocrotirii
sanatatii publice.
Prin continutul sau, dreptul la ocrotirea sanatatii este un drept social,

economic $i cultural. Este un drept social datorita beneficiarilor sai (societatea in
ansamblu); un drept economic datorita costurilor pe care le presupune $i un drept
cultural, deoarece mentinerea sanatatii 1nseamna i educarea cetatenilor in ceea ce
prive$te necesitatea sanatatii. Pentru o oatiune este importanta educatia, dar la tel
de importanta este $i sanatatea. Or, mentinerea sanatatii nu se poate face decat
prin educare.
Textul constitutional face $i o enumerare exemplificativa a catorva elemente

necesare asigurarii, mentinerii $i protejarii sanatatii publice. Astfel, statul organi
zeaza asistenta medicala pcntru populatie, creeaza §i dezvolta sisteme de asigurari
I sociale pentru boala, accidente, matemitate i recuperare, controleaza. exercitarea
profesiilor medicate $i a activitatilor paramedicale, stabile$te orice alte masuri de
I
I
proteqie a sanatatii fizice $i mentale a persoanelor. De aici se poate observa grija pe
care statul o acorda sanatatii populatiei, deoarcce o populatie sanatoasa inseamna
costuri sociale mai putine pentru stat i o mai mare bunastare peotru oameni.
Secpunea a 4-a. Dreptul la un mediu sanatos

I•
Art. 35 din Constituµa Romaniei. Dreptul la mediu sanl:ltos
(1) St a tul recunoa te dreptul oricarei persoane la un mediu 1nconjuri'itor
sa ni'itos $i echilibrat ecologic.
(2) Starul asigura cadrul legislativ pentru exercitarca acestui drept.
(3) Persoanele fizicc si juridice au llldatorirea de a proteja i a ameliora
mediul inconj urator.
Reglementare juridica. Drep tul la un mediu sanatos este unul dintre drepturile
fundamentale recunoscute de Constitutia Romllniei dupa
revizuirea din anul 2003. Importanta acestui drept a
detenn inat constituantul roman sa introduca in legea fundamentala acest drept. in
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, acest drept este reglementat sub
titulatura ,,Protectia mediului " , in a rt. 37, avaod urmatorul continut ,,Politicile
Uniunii trebuie sa prevada un nivel ridicat de protec/ie a mediului $i de fmbunatii/ire
a calitafii acestuia, care sa fie asigurat in conformitate cu principiul dezvolta,·ii
durabile ". Pe plan intema onal, exista o multitudine de acte i tratate intemationale
in domeniul protectiei dreptului mediului. Dintre acestea amintim doar cateva din
cele mai cunoscute: Protocolul privind limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera,
semnat la Kyoto tn 1997, sau Conventia-cadru a ONU privind schim barile climatice,
semnata la Rio de Janeiro in 1992.
Tot in plan intemaµonal, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut, fo
jurispruden1a sa, existenta dreptului la un mediu sanatos, prin interpretarea art. 8 al
Conventiei peotru apararea drepturilor i a libertatilor fundamentale. in baza jurispru
dentei sale, Curtea a stabilit ca statele au obligatia pozitiva de a lua masuri tn scopul
218 Drepturile -i libertiifile social-economice -i culturale
protejarii persoanelor impotriva violarii grave a proteqiei mediului, inclusiv in

relatiile dintre persoanele particulare. De asemenea, statele trebuie sii asigure un just
echilibru intre drepturile indivizilor i .interesul public de a limita dreptul la un mediu
sanatos, cum ar fi acela al bunastiirii economice a unei tari.
In Constitutiile altor tari precum Elvetia (art. 73), Grecia (art. 24), Portugalia
(art. 66) sau Polonia (art. 74), dreptul la un mediu siinatos apare reglementat expres.
Acest lucru denota interesul pe care il au statele tot mai mult pentru protejarea
mediului 1'nconjurator.
Dreptul la un mediu sanatos este un drept din generatia a treia de drepturi denu
mite i dreptuii de solidaritate, deoarece statele au nevoie de cooperare pentru a
asigura respectarea acestui drept. A a cum este reglementat de Constitutia Romaniei,
dreptul la un mediu sanatos este atat un drept, cat i o indatorire, avand in vedere ca
alin. (3) prevede ca ,,Persoanele fizice Ji juridice au fndatorirea de a proteja :ji a
ameliora mediul inwnjurator". De asemenea, dreptul la un mediu sanatos este un
drept social-economic prin continutul sau.
Din punct de vedere al statului, dreptul la un mediu sanatos implicii o serie de

obligatii pentru stat, care trebuie sa asigure cadrnl legislativ pentru exercitarea
acestui drept. Acest drept este un drept pozitiv, fiindcii statul tTebuie sa. ofere
garantii pentru asigurarea unui mediu inconjurator sanatos i echilibrat ecologic. Un
mediu sanatos ofera persoanelor cadrul necesar dezvoltarii lor armonioase i le
garanteaza posibilitatea exercitarii depline a altor drepturi precum dreptul la un nivel
de trai decent, dreptul la sanatate, dreptul la integritate fizica i psihica.
Sectiunea a 5-a. Dreptul la munca i la protectia sociala a muncii
Art. 41 din Constitutia Romaniei. Munca i proteqia sociala a muncii

(I) Dreptul la munca nu poate fi 1ngradit. Alegerea profesiei, a meserici sau
a ocupa1iei, precum i a locului de munca este libera.
(2) Salariatii au dn:ptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc
securitatea i sanatatea salaria\ilor, regimul de munca al femeilor i al tinerilor,
instituirea unui salariu minim brut pe ta_ra, repausul saptama.oal, coocedi ul de
odihna platit, prestarea muncii 1n condi\ii deosebite sau speciale, fo1marea
profesionala, precum i alte situatii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normala a zilei de lucm este, in medie, de eel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barba\ii.
(5) Dreptul la negocieri colective 111 materie de munca i caracterul obliga-
toriu al convcntiilor cokctive sunt garantatc.
Art. 42 din Constitufia Romaniei. Inten:icerea muncii fortate
(I) Munca fortata este interzisa.
(2) Nu constituie munca fortata: a) activita\ile pentru 'indeplinirea 'indatori rilor
militare, precum i cele desfa urate, potrivit lt:gii, 111 locul accstora, din motive
religioase sau de con tiin\a; b) munca unei persoane condamnate, pres tata 1n
condi\ii nornrnle, in perioada de deten\ie sau de libertate conditionata;
Dreptul la mun ca j i la protec fia socialii a mtmcii
219
c) prcstatiile impuse in sima\ia creata de calamit ri.t i ori de alt pericol, precum i
eek care fac partedin obligatiile civile norn1ale stabilitc de lege.
Drcptul la munca. Dreptul la munca este unul dintre drepturile fondamen-

lale consfintite atat la nivel intern, prin textele constitu
liilor na\ionale, cat i la nivel international, prin pacte i
acordrni intem ationa le. Astfel, in De c larat ia Unive rsala a Dreplwilor Omului, art. 23 i
24 prevad dreptul oricarei persoane la munca, dar i reguli le jwidice de protectie i
garantare a muncii: egalitatea fa munca, retr ibu \ie echitabila, dreptul la odihna etc.
Pactul internat ion al cu privire la drepturile sociale, cc ono mice i cullur ale prcve de 1n
art. 6, 7 i 9 protec\ia dreprului la munca i miisuri le pc care orice stat trebuie sa le ia
pentru asigurarea deplina a excrcita rii dreptului la munca. Imporlanta dreptului la
munca reiese i din regleme nta rea pe care Cait a drepturilor l'undamentale a Uniun ii
Euro pene o da acestui drepl. Astfel, art. I 5 din Carta reglementeaza libertatea de alegere
a ocupatiei i dreptul la munca. in viziunca Cartei, orice persoana are dreptul la munca i
drcptul de a exercita o ocupa\ie ale asa sau acceptata i'n mo d liber. Orice cetatean al
Uniunii are libe rtatea de a- i cauta un Joe de munca, de a lucra, de a se
stabili sau de a presta servicii 111 orice stat mcmbru. Resortisan!i i tarilor leqe care sunt
autor izati sa l ucre7.e pe teritoriul statelor mcmbre au dreptul la co nditii de
munca
ech ivalente acelora de care bencfi.ciaza cetatenii Uniunii.
Notiune. Dreptul la munca poate fi definit intr-un sens larg i intr-

unul restrans. in sens larg, prin drept la munca i'n!ele
ge m libe1tatea aleger ii profesiei, a ocupatiei, a lo
cului de munca :in tara sau tn afara ei, protectia sociala a munc ii, salarizarea muncii,
dreptu l la negocieri colcctive i individuale, stabilitatea in munca. in sens rcstrans,
dreptul la munca poate fi intele s ca liber tatea unei persoa ne la munca i stabilitatea 111
munca.
Dreptul la mun ca este un drept complex cc face parte din categoria drepturilor
social-economice. De asemenea, cste un drept ce face parte din generaJia a doua de
drepturi, drcpturi pozitive, pentru a carui cxisten\a statul trebuind sa se implice in privin\
a dezvoltarii de locuri de munca, pregMirii profesion ale c o n tinue a angajatilor,
asigurarea unor condi\ii de mun d \ decente care sa nu puna in pericol viata i
sanatatea celor care muncesc. Dreptul la munca nu este un drcpt absol.ut. El nu poate
fi in totalitate garantat de cil.tTe st at. De aceea, textul constitutiona l nu prevede
garantarea drepn1lui la munca , ci fa ptul di dreptul la munca nu poate fi 'ingrad it,
a legerea profesiei, a meseriei, a ocupatiei i a locului de munca fond libere.
Uneori, in constitu\iile statelor nationale (ex. Constitu\ia Sp a niei, art. 35) se

prevede nu doar dreptul la munca , ci $i ob ligatia de a munci. Este, 1nsa, mai
degraba o ohligatie morala, deoarece nu putem vorbi de o obliga \ie juridica a
persoanei de a munci, dreptul la munca vizand cloar libc11atea muncii i ga rantiil e
oferite de stat pentm exercitarea accstei libc11ati.
in baza d reptulu i la munca, salariatii au dreptul la masuri de protecfie sociala.

Acestea privesc securitatea $i siinatatea sa lariat ilo r, rcg im ul de muncii al fcme ilor i
220 Drepturile , i libertafi/e social-economice !ii cu!turale
al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, conce
diul de odihna platit, prestarea muncii 'in co ndi1ii deosebite sau speciale, fonnarea
profesionala, precum i alte situatii specifice, stabilite prin lege.
Securitatea muncii. Securitatea i siinatatea salariaplor constituie expresia

implicarii statului in prevenirea accidentelor i a bolilor
profesionale ale salariatilor. Aceasta securitate i sanatate
este asigurata printr-o serie de masuri pe care statul este obligat sa le ia 111 ve derea
asigurarii unui mediu de munca nevatamator pentrn salariati i pentrn celelalte per soane
implicate in procesul muncii: asigurari de munca, asigurari contra unor boli profesionalc,
concediu medical, tratamente gratuite pentru boli profesionale, proteqic speciala acordata
persoanelor cu handicap etc. Art. 31 din Carta drepturilor fundamen tale a Uniunii
Europene prevede ca orice lucrator are dreptul la conditii de munca care sa respecte
sanatatea, securitatea i demnitatea sa.
Regimul de munca al femeilor i al tincrilor este o alta masura de protectie

sociala a muncii. Situatia speciala a femeilor :,;i a ti nerilor necesita masuri de pro
tectie suplimentare. Aceste masuri privesc durata zile de munca (ex. durata redusa a
zilei de nmnca pentm femeile care trebuie sa-$i ingrijeasca copiii minori), asigurarea
unor condilii speciale de munca (ex. amenajarea unor spatii speciale de alaptat pentru
mamele cu copiii) sau interzicerea unor munci grele care necesita un efort fizic sus
tinut pentrn tineri.
lnstituirea unui salariu minim brut pe tara este expresia faptului ca salariul
unei persoane care munce te trebuie sa asigure persoanei respective i familiei sale o
existenta confom1a cu demnitatea umana. Salariul trebuie sa fie echitabil $i
satisfacator 111 raport cu efortul depus de persoana care munce te. Prin legi speciale,
statele asigura anual sau periodic un nivel minim al salariului brut pe care il primq;tc
orice salariat.
Continutul dreptului la Repausul saptamanal este necesar pentru refacerea

munca. fizica a salariatilor dupa depunerea unui efort sustinut
timp de mai multe zile. De regula, acest repaus se
acorda saptamanal in zilele de sambata i duminica, dar
el poate fi acordat i 111 alte zile ale saptiimanii in cazul persoanelor cu un regim
special de munca (ex. aviatori). Chiar Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene in art. 31 prevede ca orice lucrator are dreptul la o limitare a duratei
maxime de munca i la perioade de odihnii zil nica i saptamanala, preclLlll i la o
perioada anuala de concediu platit.
Concediul de odihnii platit este garantat tuturor angaja\ilor. Legea stabile te
durata minima a concediului anual. Angajatii nu pot renunta la acest concediu. In
durata concediului de odihna nu sunt incluse zilele de repaus saptamanal, sarbatorile
legale i nici zilele de concediu medical.
Prestarea muncii in condipi deosebite sau speciale necesita asigurarea unor

masuri speciale din partea statului pentru angajatii respectivi. Aceste masuri pot privi
Dreptul la munca i la prorec(ia socialii a muncii 221
reducerea duratei zilei de munca, reducerea limitei de varsta standard pentru pensio
nare, obligativitatea unor c ntroale medicale sau de alta natura (ex. psihice) periodice
etc. lnstituirea unor masuri speciale pentru persoanele care presteaza munca in
conditii deosebite sau speciale nu trebuie sa afecteze acestora salariul sau alte
beneficii ale muncii (ex. durata concediului de odihna anual ori reducerea
cuantumului pensiei).
Formarea profesionalii este o necesitate pentru perfectionarea permanenta a

salariatilor i adaptarea lor la piata muncii. Societatea fiind in pennanenta schimbare, i
munca necesita adaptare la noutatile din domeniul tehnologic i nu numai (ex. extin
derea la scara larga a utilizarii computerului necesita perfectionarea profesionala a
angajatilor in utihzarea acestui mijloc modem de desfa urare a muncii).
Durata zilei de munca este stabilita in Constitutie ca fiind, in medie, 8 ore pe zi.
Aceasta este regula in materie. Constitutia lasa posibilitatea stabilirii prin legi speciale
i a unor derogari de la aceasta regula 111cazuri Speciale (ex. cazul pilotilor de avian sau
al medicilor, politi tilor etc.). Cert este ca aceasta durata de 8 ore pe zi este o durata
maxima, iar legea instituie i durate maxime ale timpului de lucru saptamanal (maxim
48 ore).
La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii este expresia egalitatii in

drepturi a femeilor cu barbatii. in doctrina, s-a exprimat ideea ca de lege ferenda
textul constitutional ar trebui sa se refere la faptul ca ,, fn cazul muncii de valoare ega!
a" femeile au un salariu egal cu al barbatilor (Ion Traian $tefanescu), avand in vedere
legislatia Uniunii Europene 111 domeniu.
Dreptul la negocieri colective in materie de munca i caracterul obligatoriu

al conventiilor colective reprezinta instrumente de protectie a salariatilor. $i la
nivelul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale prevede Ill Titlul IV
intitulat ,,Solidaritatea" (art. 27-30) o serie de reguli cu privire la negocierile colec
tive de munca. Astfel, lucratorii i angajatorii sau organizatiile lor au dreptul, in
conformitate cu dreptul Uniunii i cu legislatiile i practicile nationale, de a negocia
i de a incheia conventii colective la nivelurile corespunzatoare i de a recurge, in caz
de conflicte de interese, la actiuni colective pentru apararea intereselor lor, inclusiv la
greva. Lucratorilor sau reprezentantilor acestora Ii se garanteaza, la nivelurile
corespunzatoare, informarea i consultarea Ill timp util, in cazurile i in conditiile
prevazute de dreptul Uniunii i de legislatiile i practicile nationale. Orice lucrator
are dreptul la protectie 1mpotriva oricarei concedieri nejustificate, in conformitate cu
dreptul Uniunii i cu legislatiile i practicile nationale.
Munca forfata. Tot in cadrul dreptului la munca. se foscrie i protectia

dreptului la munca prin interzicerea muncii fortate.
Munca fortata este definita in actele intemationale ca
fiind acea munca sau serviciu care sunt cernte unei persoane sub amenintarea unei
pedepse i pentru care persoana respectiva nu s-a oferit voluntar (Conventia
Organizatiei Internationale a Muncii impotriva muncii fortate din 1929). Conform
a11. 42 din Constitutie, munca foqata este interzisa. La nivelul Uniunii Europene,
Carta drepturilor fundamentale prevede in art. 15 interzicerea sclaviei i a muncii
222 Drepturile ii liberta(il e social -eco nomice :ji culturale
fortate. In viziunea Cartei, nimeni nu poate fi tinut 'in sclavie sau 1n serv itute . Nimeni nu
poate fi constrans sa etectueze o munca fortata sau obliga torie. Traficul de fiinte umanc
este interz is . De scmen ea, art . 32 al Cartei stabile te ca 'inc ad ra rea rn mund i a
copiilor esre interzisa. Varsta minima de incadrare in mund'i nu poate fi inferioara celei
la car e incc tea z a pe rio a da de c o larizare obl igat o ri e, fil.ra a aduce atingcre
normelor mai favorabile tincrilor i cu exccptia unor derogari !imitate. Tincri i
acc epta ti sa lucrcze trebuie sa beneficieze de conditii de munca adaptate varstei i sa
fie protejati impotriva cxploatarii economice sau a oricarei activitiiti care ar putea
pune m per icol securitatea, s!inatatea , dezvoltarea lor fizicii, psihica, morala sau
sociala sau care lc-ar putea compromitc educatia. $i altc documcute iutemationale
precum Pactul international cu privire la drepturile sociale, economice i culturale
(art. 8) sau Conventia peutru apararea drepturilor i a libertatilor fuudamentale
(art. 4) interzic munca fortatii.
Nu constituie mundi fortata: a) activitatile pentru indeplinirea 1ndatoririlor

militare, precum i cele desfa urate, potrivit legii, 1n locul acestora, din motive
religioase sau de con tiin¢ ; b) munca unei persoane condamnatc, prestata 1n condi\ii
normale, 111 peri oa da de d e !en t ic sau d e li bertate conditionatii; c) prestatiile impuse 111
s i tuat ia c re ata de calamitati ori de alt pe1icol, prec um $i cele care foe part e din
obligatiile civile normale stabilite de lege.
Sectiunea a 6-a. Dreptul la greva
Art. 43 din Constitutia Romaniei. Dreptul la grevl'i

(1) Sal ar iatii au dreptul la gn:vli pcntru apararea intereselor protesionale,
economice i sociale.
(2) Legea stabilc ie condiiiile i limitele cxercitlirii acesrui drept, precum i
ga rantiile neccsare asigurlirii serviciilor escntiak pentru socit:tate.
Notiune. Dreptul la greva este un drept fundamental atlat 'in stransa

corela tie cu dreptul la munca. Greva poate fi definita ca
ace-a activitate de 'incetare a lucrului, in mod colectiv i
organizat, de catre un colectiv de salar ia\i 1n scopul prezentarii i obtinerii unor
revendicari profesionale, economice i soc ialc. Greva nu trebuie confundati'i cu
n o \iunea de .,conflict colectiv de munca ". Greva reprezinta doar una din modalita ile
utilizatc de salariati 111 timpul unui co nflict colectiv de munca. Greva cste atat un
fenomen juridic, cat i unul social. Din punct de vedere socia l, greva are un continut
mult mai larg, tiind considerata o mi care sociala prin care un grup profesional
1ncearca, prin incctarca lucrului, sa- i impune anumite so lu1ii sau sa anulezc anumite
decizii.
Titularii dreptului la greva. Titularii drcptului la greva sunt salariatii. Numai !or
Ii se prevedc drcptul la greva. Celelalte categorii (nesa
lariatii) nu beneficiaza de dreptul la grcva. Nesala riatii
pot, eel mult, adopta alte mijloa ce d e protest in vederea satisfaceri i do leantelor.
Avand in vedere natura complexa a dreptului la greva, trebuic fil.cuta d istinctia d in tTe
Dreptul de proprietate privara 223
titularul dreptului la greva i beneficiarul acestui drept. Tituiarul dreptului la greva

este totdeauna o persoana (salariatul), deoarece dreptul la greva, ca drept fundamen
tal, este un drept subiectiv. Beneficiarul dreptului la greva nu poate fi. deciit o
colectivitate (un grup de salariati), deoarece exercitarea acestui drcpl nu se poate face
decat colectiv.
Scopul grevei. Scopul grevei este apararea unor interese profesionale,

economice $i socialc. Orice alt scop al unei greve este
consideraL a fi ilicit (ex. greve avand drept scop i11terese
politice prin revendicari de ordin politic). Carta drepturilor fu11damentale a Uniunii
Europene prevede ca lucratorii i angajatorii sau orga11izatiile lor au dreptul, \'n
confonnitate cu drcptul Uniunii i cu legislatiile i practicile nationale, de a negocia
i de a inchcia conventii colective la nivelurile corespunziitoare 5i de a recurge, 111
caz de conflictc de interese, la actiuni colective pentru apararea intereselor lor ,
inclusiv la greva. Acest lucru ne arata ca greva este doar o modalitate de realizare a
scopurilor profesionale, economice i sociale urmarite de salatia(i. Salariatii pot
actiona i altfel pentrn atingerea obiectivelor propuse (negocieri, medieri, arbitraje,
actiuni tn instantele de judecata etc.).
Regimul juridic al grevei. Regimul juridic al grevei este reglementat prin legi
speciale. Co11stitutia lasa la lalitudinea legiuitorului
stabilirea conditiilor $i a limitclor exercitarii dreptului la
greva. De asemenea, tot legea este cea care prevcdc $i garantiile necesare asigurarii
serviciilor esentiale pentru societate (ex. servicii medicale, de aparare, de ordine
publica, de comunicatii, de salubritate etc.). Oferirea acestor garantii de catre lege are
drept scop evitarea unor abuzwi din partca celor care exercita. dreptul la greva
(ex. obtinerea anumitor rcvendicari prin antaj ). Asigurarea continuitatii oferirii unor
servicii publice este necesara pentru functionarea 111 bune conditii a statului, avand in
vedere ca cetatenii platesc taxe i impozite pentru a beneficia de o serie de servicii
publice. De aceea, legea prevede anumite categorii de persoane care nu au dreptul la
greva (ex. membrii activi ai armatei), dar $i asigurarea intr-o anumita proportie a
unor servicii publice (ex. servicii de apa, transport, conrnnica tii, servicii medicale, de
aparare, ordine publica).
Secfiunea a 7-a. Dreptul de proprietate privata
Art. 44 din Constitutia Romaniei. Dreph1I de proprietate privara

(1) Drept1LI de proprieta te, precum $i crean[ele asupra statului, sunt garan
tatc. Continutul i limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietarea privata este garantata i ocrotita in mod egal de Iege, indi
fore.nt de titular. Cetatenii straini i apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate
privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la
Uniunca Europcana i din alte tratate inte rnationale la care Romania este parte,
pe baza de reciprocitate, in condi(.iile prevawte prin lege organica, precum i
prin mo tcnirc legalr1.
224 Drepturile, i libertii(ile socia l-economice i culturale
(3) Nimcni nu poate fi expropriat deciit pentru o cauza de utilitate publica,

stabilita potrivit legii, cu drcaptil. $i prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sa u orice alte masuri de trecere silita in
proprietate publica a unor bunuri pe baza apartencnt.ei sociale , etnice, religi
oasc, politice sau de alta naturli disc riminatoriea titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietllti imobiliare, cu obliga\ia de a despagubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau construc1iilo r, pre cu m i pentru
alte daune imputabile autoritalii.
(6) Despagubirile prevllzute in alineatele (3) i (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justi\ie.
(7) Dreptul de proprietate obligll la respectarea sarcinilor privind protecJia
mediului $i asigurarea bunei vecinatati, precum $i la respectarea celorlalte
sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, rev in proprietarului.
(8) Averea dobiindita licit nu poate fi confiscaUt Caracterul licit al
dobandirii se prezumll.
(9) Bun urile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraven\ii
pot fi confiscate numai in condi\iile legii.
Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate este unul dintre cele mai vechi
drepturi ale persoanei. A$a cum am pu tut observa deja,
inca din antichitate, Aristotel considera ca omul e ste
social prin natura sa, el fiind condus 1n viata de doua teluri putemice: a) proprietatea $i
b) dorul , ambele avand rol hotarator In optiunile $i actiunile umane. lmportanta
dreptului de proprietate pentru individ a facut ca de-a lungul timpului proprietatea sa
constituie obiect al unor documente juridice incheiate atat la nivel intern, cat $i
intern at iona l. A$a sc face ca astazi intalnim o serie de documenet intemationale care
consfintesc dreptul de proprietate. Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede
1'n art. 17 ca: .,Orice persoanii are dreptul la proprietate atat singurii, cat !ji in asociere
cu al/ii. Nimeni nu poateJi lipsit fn mod a rbitrar de proprietatea sa ". Conventia pentru
apa rarea dreprurilor $i a libertatilor fundamentale, prin Protocolul 1 la Conventie,
prevede, de asemenea, dreptul de proprietate al oricarei persoane fizice sau juridice. $i
la nivelul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale are un articol special,
art. I 7, care consacra dreptul de proprietate ariitand cii: ., Orice persoanii are dreptul
de a detine in proprietate, de afolosi, de a dispune !ji de a liisa mo$fenire bunurile
pe care le-a dobandit Tn mod legal. Nimeni nu poate .ft lipsit de bunurile sale decal
pentru o cauzii de utilitate pub/ica, 1n cazurile !ji condif iile previizute de lege !ji in
schimbul unei despiigubirijuste acordate i'n limp util pentru pierderea pe care a
sujerit-o. Folosinfa
bunurilor poate Ji reglementata prin lege fn lim itele impuse de interesul general.
Proprietateaintelectualiieste protejatii.".
Textul constitutional are in vedere doar reg!ementarea proprietiifii private, nu i a

proprietatii publice. Aceasta diu unna constituie obiectul de reglementare al art. 136
di n Co nstitutie referitor la proprietate. In cuprin sul analizei articolului de faµi ne vom
referi doar la analiza dreptului de proprietate privata avand u1 vedere ca dreptul de
proprietate publica face obiectul de studiu al dr e ptuluiadministrativ, o alta ramura a
dreptului analizata in cadrul unei alte materii.
Dreptul de proprietate privata 225
Obi ect ul dreptului de

proprietate.
Textul constitutional vorbe te despre dreptul de proprie
tate, precum i de creantele asupra statului, care sunt
garantate. Prin notiunea de ,.proprietate" se are u.1vedere
orice bun atlat in proprietatea unei persoane, chiar $i
acele bunuri pentru care persoana are o ,,speranJa legit imii" de a obt ine fo losinta Jui
efoctiva (ex. speranta valorificarii unui bun in baza unui certificat de urbanism). in
privinta crean\elor, acestea, pentru a fi garantate, trebuie sa fie recunoscute, sa fie certe
$i exigibile (ex. o hotarare judecatoreasca de despagubire din partea statului intra \'n
s fcra dreptu lui de proprietate garantal).
Titularii dreptului de
proprietate. Titularul dreptului de proprietate poate fi atilt
persoana fizica, cat $i persoana juridica. Textul
constitutional pre vede ca proprietatea privata este garantata
$i ocrotita i'n mod eg al de lege, indiferent de titular. Dacll.
pana in 1989
proprietatea stah1lui era garantata $i oc rotit a diferit fata de prop rietatea privatll.,
legi uitorul constituant din 1990 a inteles sa garanteze $i sa ocroteasca 'in mod identic
cele doua tipuri de proprietate. Acest principiu al garantarii egale a celor doua tipuri de
proprietate nu este o noutate pentru legislatia romana. $i inainte de 1945, legislatia
romana prevedea acelea$i reguli in materie de proprietate.
Dupa revizuirea constitutionala din 2003, au fost introduse noi reguli cu privire la
dreptul de proprietate al cetateni lor s traini i apatrizi. Astfel, se prevede ca cetatenii stri\
ini i apa trizii pot dobandi dreptul de proprietale privata asupra terenurilor numai 'in condit
iile rezultate din aderarea Romaniei la Uni unea E uropean a $i din alte tratate intemationa
le la care Romania este parte, pe bazll. de rec ipr ocitate , in conditi ile preva zute prin
lege organica, precum i prin mO$te nir e legala. Este o precizare noua necesari\ avand in
vedere calitatea Roma niei de stat membm al Uniunii Europene care detenninll. aplicarea
unor reguli unitarc in ceea ce prive tc dobandirea unor drepturi pentru cetatenii Uniunii
Europene. Legea m. 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate p1ivata asupra
terenuril or de catre cetatenii straini i apatrizi, precum $i de dltrc persoanelc juridice
straine vine $i detaliaza toate conditiile $i limitele dobandirii dreptului de proprietate in
Romania de catre ceta\cnii straini $i apatrizi.
Sarcinile proprictarului. Orice drcpt trebuie cxercitat in limitele sale astfel incat
sa nu se aduca atingcre drepturilor celorlalti participanti
la raporturilc juridice. De aceea, Constitutia precizeazll.
ell. dreptul de proprietatc obliga la respectarca sarcinilor privind protectia mcdiului i
asigurarea bunei vecini\tll.\i, precum $i la respectarea celorla lte sarcini care, potrivit
legii sau obiceiului, revin proprietarului. Daca m pr iv in ta sarc inilor privind protectia
mediului $i asigurarea bunei vecinatll.\i lucrurile nu par a pune probleme, deoarece
multe din aceste sarcini sunt cunoscute, in privinta celor\alte sarcini ce revin pro
prie tarulu i, po trivit legii sau obiceiului, lucrurile nccesita anumite precizari. in
primul rand, sarcinile legale ale proprietarului trebuie cautate in legile speciale privind
proprietatea (ex. sarcini legale pot fi considerate servitutile prcvazute de unele legi).
In al doilea rand, sarcinile ce deriva din obiceiul loculu i su nt greu de identifical,
226 Drepturi/e ,1'i lihertafile social-economice $i cu/1ura/e
deoarece presupun un anume subiectivism in functie de locul propr ietat ii, De accea,
impunerea anumitor sarcini proprietarului trebuie atenl a11alizata prin prisma legis
latiei existente i tinandu-se eonl de drepturile celorlalti part icipanti la raporturile
juridice.
Gara ntiile ofc rite dreptului

Pentru o rcala protejare $i garantare a dreptului de
de proprietate. propri etate privata, Constilutia instih.1ie o se rie de
garanpi. Aceste garantii p1ivesc egala ocrotire i
garantare a proprietatii de catre lege, indiforent de
titular; inviolabilitatea
proprietafii; instituirea unor conditii speciale de expropriere i de folosire a subsolului
unei proprietati; interziccrea nationalizarii; instituirea prczumtiei de dobandire 111 mod
licit a averii.
a) Egala ocrotire i garantarc a proprietatii de catre legc, indifcrent de titular
are 1n vedere aplicarea principiului cgalitatii 'in drepturi $i a egalita\ii 111 fata legii. In
cadrul raporturilor juridice de drept privat, subiectele accstor raporturi sunt pe picior de
egalitate, neexistand un raport de supra sau subordonare a tor;
b) Jnviolabilitatea proprietap i private. Aceasta caracteristica reicse din dispo
zitiile constitutionale ale art. 136. lnviolabilitatea da exprcsie unei proteqii pur
declarative a proprietatii private, deoarece decla rarea inviolab ilitatii rara ex.ist e nta
celorlalte garantii face imposibila aparnrea efectiv1\ a proprietatii;
c) Instituirea unor conditii Special e de cxp ro p rier e i d e folosire a subsolului
uuei proprictati. Exproprierea rcprezinta trecerea silita 'inproprietatea statului a unor
bunuri (terenuri sau cladiri ) pentru cauza de utilitatt: publica, 111 baza unei prealabile i
juste despagubi1i . E xproprierea t:ste una din cele mai severe masuri luate 'impotriva
dreptului de proprietate privata. De aceea, $i regulil c ins tituite pentru ex propriere sw1t
s trict !imitate i determinate de lege. Expropricrea reprezinta , de fapt, un mod de
dobandire a proprietatii publice a statului. Bencficiarul aceshti drept de expropriere este
totdeauna statul sau o institutie a statului (institutie centrala sau locala, 1n functic de
necesitate a utilitiitii publice de intcres na1ional sau local a bunului expropriat). Obiectul
expropricrii H co nstitu ie bunurile imobilc , proprietate privata a diverse!or persoane
fizice sau juridice. Procedura exproprierii presupune mai multe etape distincte:
a) declararea utilitatii publice; b) masuri prcmergatoarc exp roprierii (ex. informarea
proprietarnlui, negocierea etc.); c) transfernl efcctiv al dreptului de proprietat.e de la
expropriat la expropriator. Totdeauna, exproprierea se face numai cu dreapta i prea labila
despagubire. Despagubirea cste dreapU\ nurnai dacii respccta adevarata valoare a
bunului expropriat. Despagubirea este prealabila numai daca se face 111a iut e de tra
nsferarea proprietatii bunului de la expropriat la expropriator. Exproprierea este singura
modalitate acceptata de statele democraticc pentru transfcrul proprictatii din proprietate
privata 111 p ro pri et at e publica. in priv inta folosirii su bsol ului unei proprietap ,
Constitu\ia prevede ca pentru lucrari de intcres gene ral autoritatea publica poate
folosi subsolul oricarei proprieta\i imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul
pentru daunele adusc solului, plantatiilor sau construq iilor. precum i pentru alte daune
imputabile autorita\ii. Aceasta regula dcriva din carac ternl public al bogatiilor de
interes public ale subsolului prcvazut in art. 136 din
Liberwtea economic,1 227
Co nstiruiie. Folosirea subsolului unei proprieta\i sc poate face numai daca autoritatea
publica a statului face dovada ca lucrarile ce trebuie efoctuate sunt de in teres general;
d) lnterzicerea nationalizarii reprczinta o garantie efe ctiva a drcptului de proprietate.
Nationalizarea reprezinta trecerea silita "in proprietatea statului a unor bunuri (te renuri
sau cladiri) fara plata unei despagubiri echivalente. Nationalizarea estc cea mai sever:'\
fonna de deposcdare a unui proprietar de proprietatea sa. $i na\ionalizarea, ca i
exproprierea, rep rezinta o forma de dobandire a proprieta\ii de catre stat. Constitutia
Rornaniei prevede ca sunt inrerzise nationalizarea sau orice alte 1111\s uri de tre ce re sili
ta in p ropri etate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnicc, religioase,
politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor. Din redactarca textului sc poate
observa ca legiuitorul roman a avut in vedere doar interzicerea na\ionalizarii unor
proprietati private '1n funqie de apartenen\a propri etarul ui la o anumita clasa sociala,
elnie, religie, politica etc. Textul constitutional nu exclude in totalitate na\ionalizarea.
Uneori csre posibila nationalizarea in raporturile
inlcma1ionalc dintre state, pentru reglarea raporturilor juridicc dintre cle cu privire la
unele bunuri (ex . na\iona lizarca hunurilor proprictate privata a unui stat detinute
intr-un alt stat ca unnare a nepla\ii unor datorii catre acest stat);
c) Jmposibilitatea confiscarii averii dobandite in mod licit. Constitutia insti tuie
prezumtia dobandirii licite a averii. Aceasta este o prezumtie legala relativa, deoarece
daca se dovede te ca bunurile au fost dobandite in mod ilicit, ele pol fi confiscate.
Aceasta confiscare nu se poa tc face decat in conditiile i limitele preva zute de lege
(ex. in baza unei hotfrrari judecalore$ti de confiscar e a bunurilor). Prezumtia
caractcrului licit al dobandirii bunurilor funqioneaza i in cazul bunurilor folosite sau
rezultate din infrac(iuni ori contravcntii. Ac:eslc bunuri pot fi confiscate numai in
conditiile legii (ex. numai dupa ramiincr ea definitiva a hotararii judeci'tto re$ti de
cond amnare a unei persoane pentru savar irea unci infrac\iuni in care s-au folosit sau
din care au rezultat bunurile confiscate). Averea dobandita licit nu poate fi
confisca ta. Este sarc ina autorita\ilor st at ului sa demonstreze caracterul ilicit al
bunurilor pcntru care se ce re con fiscarea .
Sectiunea a 8-a. Libertatea economica
Art. 45 din Constitutia Romaniei. Libertalca economica

Accesu! liber al persoan ei la o activ ita te eco no mica, libera ini\iativa i
exerci uu·ea ace sto ra in conditi ilc !cgii sunt garant ate.
Continutul libertatii Libertatea cconomica a fost introdusa 'ln Constitutia

economice. Romaniei ca drept fundamental cu ocazia revizuirii din
anul 2003. Libertatea cconomica reprezinta o notiune
complcxa aflata in srransa legatura cu tcoriile econo mice
i cu doctrinele po\itice. Libertatea economica trebuie int erpretata, de asemcnea, 111
stransa corelatie cu dreptul de proprietate. lmportanta deosebita a aces tui drept a
fa.cut ca ea sa sc regas easca i 'in docume nte juridice internationale, nu numai in co nst
ituti ile nafion ale (ex. art. 27 din Constitutia Elvetiei; art. 38 din Constitutia Spaniei; art.
41 din Constilu\ia ftaliei saL1 art. 6 din Constilu\ia
228 Drepturile Ji libertiitile social-economice:ji culturale
Germaniei). Astfel, Ca1ia drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede in

art. 16 ca ,.Libertatea de a desfa!jura o activitate cornerciala este recunoscuta fn
conformitate cu dreptul Uhiunii ,,i cu legisla(iile ,,i practicile na(ionale".
Notiune. Constitutia nu da o definitie a libertatii economice. Ea

doar se limiteaza a face precizarea ca accesul liber al
persoanei la o activitate economica, libera initiativa i
exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate. Libertatea economica presupune
insa inceperea unei activitati economice i desfa urarea de fapte de comefi intr-un
mediu concurential. in ceea ce prive te activitatea economica, Ordonan!a de urgenta a
Guvemului nr. 44/2008 define te activitatea economica drept acea ,,activitate cu scop
lucrativ, constiind fn producerea , administrarea ori instrainarea de bunuri sau
fn prestarea de servicii". Referitor la faptele de comefi, doctrina cunoa te mai multe
definitii din perspectiva mai multor teorii (ex. teoria speculatiei, teoria circulatiei,
teoria intreprinderii etc.), 'insii ele pot fi definite ca acte ce realizeaza o interpunere Ill
circulatia bunurilor, efectuata cu intentia de a obtine anumite beneficii sau profit
(Stanciu Carpenaru). Important pentru activitatea de comert este asigurarea unui
mediu concurential. Concurenta este denumirea data relatiilor dint.re cei care
actioneaza pe aceea i piata pentru realizarea propriilor interese in conditii de libertate
economica.
Prin natura sa, libertatea economica este un drept fundamental. Prin continut,
libertatea economica presupune analiza unui cadru care excede sferele juridicului,
fiind deopotrivii un concept juridic, economic, social i politic. Libertatea economica
reprezinta conditia realizarii celorlalte drepturi fundamentale precum dreptul la viaµ,
la un nivel de trai decent, dreptul la sanatate, la educatie, la cultura etc.
Sectiunea a 9-a. Dreptul la mo tenire
Art. 46 din Constitufia Romaniei. Dreptul la mo

tenire Dreptul la mo tenire este garantat.
Continutul dreptului la Dreptul la mo tenire este un drept fundamental strans

mo tenire. legat de dreptul de proprietate, deoarece prin mo$tenire
se intelege transmiterea patrimoniului unei persoane
f12ice decedate catre unul sau mai multe subiecte de
drept:
persoane fizice, juridice sau stat. Lato sensu, mo tenirea mai este denumita i
succesiune, numai ca succesiunea se refera la orice transmisiune patrimoniala, intre
vii sau pentru cauza de moarte, cu titlu universal sau cu titlu particular, intre persoane
fizice sau persoane juridice. Astfel, l110$tenirea este una din formele succesiunii
deoarece se refera strict doar la transmiterea patrimoniului unei persoane fizice. In
doctrina, s-a spus ca dreptul la mo$tenire reprezinta un corolar necesar al dreptului de
proprietate, dar se justifica i prin indatoririle care se nasc intre membrii acelei celule
sociale care este familia (Mihai Eliescu). Dreptul la mo tenire i dreptul de proprietate
sunt intr-o stransa relatie avand in vedere ca dreptul de proprietate constituie
Dreptul la un nivel de trai decent 229
fundamentul mo$tenirii, iar mo tenirea reprezinta, la randul ei, unul dintre modurile
de dobandire a proprietatii
Datori importantei practice a mo tenirii, acest drept este reglementat atat la
nivel constitutional, cat i prin acte intemationale. Astfel, la nivelul Uniun.ii
Europene, Carta drepturilor fu nda men tale are un articol special, art. 17, care
consacra dreptul la mo$tenire in cadrul dreptului de proprietate aratand ca ,, Orice
persoanii are dreptul de a define fn proprietate, de afolosi, de a dispune idea
liisa mo tenire bunurile pe care le-a dobandit fn mod legal".
Constitutia Romaniei se limiteaza doar la a preciza ca dreptul la mo tenire este
garantat. Nefiicand nicio precizare, inseamna ca acest drept apartine deopotriva atat
cetatenilor, cat $i strainilor $i apa trizilor. Condi\iile ccm te pentru a mo teni sunt cele
precizate in legile subsecvente Constitutiei. Astfel, in legislatie se precizeaza ca
pentru a mo$teni sunt necesare doua conditii: capacitate succesorala i vocatie
succesorala. Conform Codului civi l, are capacitate succesorala orice persoana care
exista (trllie te) la data deschiderii mO$tenirii. Vocatia succesorala 111s ea mna
ch e marea la mo tenire a unei persoane.
Garantiile dreptului la mo tenire privesc toate fonne le mo tenirii: atat mo tenirea

legala, cat i pe cea testamentara. in doctrina s-a considerat ca textul constitutional,
atunci cand vorbe te de garan\iile d rep tului la mo tenire, are in vedere protejarea
aptitudinii gencrale i a bstracte a oricllrei persoane de a dobandi o mo tenire, dar i
dreptul la o mo tenire deja existenta (Flavius Baias). Practic, Constitutia protejeaza
aptitudinea generala §i abstracta a oricarei persoane de a dobandi o mo tenire i
garanteaza dreptul la o mo tenire deja existenta.
Sectiunea a 10-a. Dreptul la un nivel de trai decent
Art. 47 din Cons titutia Romaniei. Nivelul de trai

(1) Statul estc o bligat sii ia masuri de dezv olt ar e;: ec o nomica i de protcc;\ie
social ii, de naturli sl\ asigure cctii{enilor un nivel de trai decent.
(2) Cetatenii all dreplUI la pensie, la concediu de matemitate platit, la
asistenta medicalli 111 unita1ilc sanitarc de stat, la ajutor de omaj i la a lte
formc de asigurari sociale publicc sau private, prevazute de lege. Cetatenii au
dreptul
i la masuri de asis tenta sociala, pot rivit legii.
Notiune. Dreptul la un nivel de trai decent este un drepr intrar

in catalogul drepturilor fundamentale mult mai tarziu
decat celelalte drepturi, deoarece continutul sau com
plex necesita un anumit stadiu de dezvoltare pe care statele trcbuie sa ti atinga.
Dreptul la un nivel de trai decent implica conditii de trai rezonabile care sa fie 1n
continua ameliorare. Tot traiul decent inseamna i posibilitatea oricarei persoane de a
avea acces la hrana, imbracaminte, locuinta, pentrn asigurarea unei vieti demne. 0
definitie exacta a dreptului la un nivel de trai decent este greu de dat avand in vedere
ca acest drept are un continut diferit de la tara la tara, in functie de dezvoltarea
economidl., sociala, politica, religioasa sau de alta natura a tllrii respec tive (ex. intr-o
230 Drepturile Ji liberta/ile socia!-economice Ji c11/tura!e
tara in care apa potabila este o problema, dreptul la un nivel de trai decenl inseamna,
in primul rand, asigurarca zi de zi a apei neccsare traiului).
Reglementare juridica. Importanta toe mai mare pc care o arc acest drcpt pentru
viata oamenilor a determinat. org anismele intemaiio11ale
sa ia masuri pe ntru inscrierea acestui drept, i'n
diverse
forme, in actele juridicc interna\ionale refetitoare la drepturile omului. Astfel, in
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in art. 25, se prevede ca oricc om are
dreptul la un nivel de t.rai care sa-i asigure sanatatea i bunastarea lui i familiei sale,
cuprinzand hrana, 7mbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum i scrviciile
sociale neccsare. El arc dreprul la asigurare i'n caz de omaj, boala, invaliditate, vadu
vie, batranete sau 111 ce lelalte cazrni de pierdere a mijloacelor de subzisct n!a, in
u1111a unor irnprejurari independentede voin\a sa. De aseme11ea, art. 11 din Pactul
internatio nal referitor la drepturile sociale, ecouomice i culturale rccunoa te dreptul
oricarei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea 111sa i i familia sa, inclusiv
hrana, 1mbracam inte i locuinta suficiente, precum i la imbuniitfitire continua a
conditiilor sale de existcnta. Pentru realizarea acestor dcliderate statcle trebuie sa ia
masuri potrivite penlru a asigura realizarea acestui drept i recunosc in acest scop
importanta esentiala a unei cooperari internationalcliber consimtite.
La nivelul Uniunii Europcne, Ca11a drcpturilor fundamentale a Uniunii Europene
rcglementeaza 111 doua articole diferite (art. 25 $i art. 34) elementelc dreptului la un
nivel de trai decent sub forma drepturilor persoanelor i'n varsta i a dreptului la
securitate sociala i asistenta sociala. Astfel, Uniu nea recunoa te $i respecta dreptul
persoanelor 'in varsta de a duce o via\a demna $i independenta i de a paiticipa la
viata sociala i culturala. Uniunea rccunoa te $i respecta drep nil de acces la
pre s ta1iilc de securitate sociala i la servicii le sociale care acorda proteq ic 111 caz
de
maternitatc, boala, accident de munca, dcpendenta de alte persoane sau batrane1e,
prccum $i 111 caz de pierdere a locului de munca, 'in co nformiratc cu normclc stabilite
de dreptul Uniw1ii i de legislatiilc i practicil e nationale. Oric e persoana care are
re edinta $i se deplaseaza i'n mod legal 111 cadrul Uniunii are dreptul la presra\ii de
securitatc sociala $i la avantaje sociale, 111 conrorrnitate cu drepml liniunii $i cu
legislatiile $i practicile natio nale. Pentrn a wmbate marginalizarea sociala i saracia,
Uniunea recunoa te i respecca dreptul la asisten\a sociala i la asiscen\a in ceca ce
privqte locuinta, destinate sa asigure o viata demna tuturor celor care nu dispun de
resurse suficiente, 1n conformitate cu nonnele s tab ili te de dreptul Uniunii i de
legisla\iile i practicile nationale.
Dreptul la un nivcl de trai decent cste un drcpt pozitiv, avand 1n vedere c11 statul
are obligatia nu doar de a se abtine de la a nu face nim ic de narura a incl\lca ace\
drept, ci, din contra, statul trebuie sa se implice activ pentru ca dreptul la un nivcl de
t.rai decent sa poata fi garantat tuturor persoanelor. De aceea, textul constitutional
vorbe te despre obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare economica i de
protectie sociala, de natura sa asigurc cetatenilor un nivel de trai decent.
Dreptul la ccisatorie !Ji dreptul de a fntem eia ofamilie 231
Continutul dreptu]ui la un
Conpnutul dreptului la un nivel de trai decent are in
nivcl de trai decent.
vedere dreptul la pensie, la concediu de matemitate
' p!atit, la asistenta rnedicala :in unitatile sanitare de stat,
la ajutor de omaj i la alte forme de asigurari sociale
publice sau private, previizute de lege, la masuri de asistenta sociala. Continutul
dreptului la un nivel de trai decent prive te, 'in special, asigurarile sociale i masurile
de asistenta sociala pc care statul trebuie sa le acorde cetatenilor sai. Astfel,
asigurari le sociale cuprind asigurarea de sanatate, presta\iile de maternitate, ajutornl de
deces, drepnil la pensie, c!repturile acordate unor categorii Speciale precum vete ranii de
razboi, vaduvclor, fo;;tilor detinuti politici etc. Asistenia sociala este reprezentata de un
ansambl u de masuri care vizeaza ajutoare bane ti acordate persoanelor care au nevoie
111 vedere a incluziunii !or sociale: ajutoare de 111ca lz ire, ajutoare pentru hrana,
alocatii pentru persoane cu handicap, institutii de asistenta
pentru adul1i etc. Statul este eel care trebuie sa ia toate masurile astfel incat ajutoarele
sa ajunga la cei care au nevoie cu ade vara t de ele. Jdentificare celor care au nevoie
de
ajutor pentru a nu fi marginalizati sau exclu i social cstc o obligatie a statului prin
serviciilc sale sociale.
Asigurarea unui trai decent pentru populatia unei tari i nseamna. i atingerea
unui anumit grad de civilizatie i dezvoltarc 111 miisura sa asigure individului o
dezvoltare armon ioasa i o batrane 1e decenta. Pentm asigurarea acestor deziderate
este nevoie
:insa de so lidaritate 1ntrc indivizi. De aceea, dreptul la un nivel de trai decent poate fi
considerat i un drept de solidaritate al indivizilor.
Sectiunea a 11-a. Dreptul la casatorie i dreptul de a

intemeia o familie
Art. 48 din Constituiia Romaniei. Familia

(1) f amilia se inteme iaza pe casfttoria liber cons im\it li intre soti, pc
cgalitatea aceslo ra :;;i pc dreptul '?i i'ndator irea pliri11i\lor de a asigura cre terea,
educa(ia i instruirca copiilo r.
(2) Co ndi\i ile de inchcierc. de desfacere i de nu lita tc a casatorie i se
stabilesc prin legc. Casatoria religioasli poate fi cd cbrata numai dupli clislitoria
civilii.
(3) Copiii din afara casatoriei sunt egali in fa\a lcgii cu cei din casatorie.
Continutul dreptului la Inca din cele mai vechi timpuri, familia a avut un rol
casatorie.
important in societate. In viziunea Jui Aristotel, 'in Grecia
antica, familia reprezenta 11ucleul eleme ntar al
societa\ii, avand o funqie economica imp01tanta.
Familia este cea care contribuie la dezvoltarea proprieta(ii private jlind direct
interesata in consolidarca proprietdfii, spunea Aristotel. $ i tot el observa d1 familia
este prima treapta de asociere a oamenilor.
Datorita impo11antei familici pentru societate, actelc juridice interne i intema tionale
au reglementat proteqia i garantaTea acesteia. Astfel, Declaratia Unive rsa lii a
232 Drepwrile i liberta/ile social-economice ,Ii cultural e
Drep turil or Omului 1n art. 16 $i 25 prevede ca familia constituie elementul natural $i

fundamental al societatii $i are dreptul la ocrotire din partea societatii $i a statului.
incepand de la implinirea varstei !egale, barbatul $i femeia, fara nicio restrictie in ce
prive$te rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori $i de a 1ntemeia o
familie. Ei au drepturi egale la contractarea casiitoriei , 1n decursul casatoriei $i la
desfacerea ei. Casatoria nu poate fi incheiata decat cu consimtamiintul liber $i deplin al
viitorilor soti. Mama $i cop ilul au dreptul la ajutor i ocrotire deosebite. Tori copiii, fie
ca sunt nascu m cadrul unei casatorii sau 1n afara accsteia, se bucura de aceea$i
protectie sociala. De asemenea, Pactul international cu privire la drepturilc civile $i
politice, in art. 24 ;;i 25, considerii familia drept e]ementul natural $i fundamental al
societatii $i al statului. Dreptul de a se casatori $i de a mtemeia o familie este
recunoscut barbatului $i femeii, Tncepand de la varsta nubila. Nicio casatorie nu va
putea fi 1ncheiat1'1 fara consimtamantul liber $i deplin al viitorilor soti. Orice copil,
fara nicio discriminare 1ntemeiaca pe rasa, culoare, sex, limba, religie, origine
naiionala sau sociali:'i., ave re sau na$tere, are dreptu l din partea familiei sale, a
socictiitii $i a s tatului la masurile de ocrotire pe care le cere conditia de minor. Orice
copil trebuie sa fie inregistrat imediat dupa na tere i sa aiba uo nume.
La nivel european, Conventia pent:11.1 apara re a drepturilor i a libertatilor funda

mentale, 10 art. 12 $i in Protocolul m. 7 la Conventie stabile te ca incepiind cu varsta
stabilita prin lege, barbatul i femeia au dreptul de a se casatori i de a i'n temeia o
familie conform legisla\iei nationale ce rcglementcaza excrcitarea acestu i drept. Sotii
se bucura de egalitate 1n drepturi $i 1n responsabilitati cu caracter civil, intre ei i in
relatiile cu copiii lor 1n cce a ce prive te casatoria, pe durata casatoriei $i cu pril eju l
desfacerii acesteia. De asemenea, Carta drepturilor fundamcntale a Uniunii Europene
prevede in art. 9 ca dreptul la casatorie i dreptul de a intemeia o familie sunt
garantate in confonnitate cu leg ile interne care reglementeaz ii exercitarea acestor
drepturi.
Se poate observa, a$adar, o gama larga de acte juridice care reglementeaza i

garantcaza dreptul oricarei persoane de a se casatori i de a- i 1nteme ia o familie.
Dreptul la casatorie )i dreptul oricarei persoane de a- i intemeia o familie este un
drept fundamental ce face parte din prima generatie de drepturi. El este un drept
social prin continutul sau avand 1n vedere numarul mare al destinatarilor sai. Acest
drept se bazeaz1'1 pe cateva principii, dupa cum unneaza:
Principii aplicabile a) Ubertatea casatoriei are in vcdere consimtamann1I

in casatorie. liber al celor doi SO\i cu privire la incheier ea unci
casatorii. Exprimarca publica a acestui consimtamant
este necesar pcntru ca incheierea unei casatorii repre
zinta un act de ordine publica. De aceea, la \'ncheierea unei casatorii este ncvoie nu
doar de prezenta celor doi viitori soti, ci i a unor persoane care sa se constituie
martori ai exprimarii publice a consim\amantului la casatoric a celor doi soti,
Consimtamantu! la casatorie trebuie sa aiba la baza rela tii de ordin personal, de
afeqiune reciproca intre soti, sa fie dat personal, neviciat i constatat public de
ofiterul de stare civila.
Protecria co piilor $i a linerifor 233
Conditiile de 7ncheierc, de desface re i de nulitate a casatoriei se stabilcsc prin
lege. Astfel, in ceea ce prive te incheierea unei casatorii, legea prevede ca pentru a
putea fi inc he iata in mod legal, sunt neces arc indeplini rea unn atoarelor conditii :
a) indeplinire a vars te i m a trirnoniale (18 ani atat pentru barbati, cat i pentm femei);
b) comunicarea reciproca a starii de sanatate a ambilor soti; c) acordarea consimta
mantului lib er i in mod public la casatorie de catre ambii soti; d) diferenta de sex
intre cei doi soti; e) lipsa impcdimentului cu privire la angaja rea unui a din soti intr-o
a lta casatorie; t) lip sa impedim entului cu privire la starea de rudenie a viitori lor s oti
(rudenie directa sau pana la gradul patru, in cazul cele i c o laterale); g) lipsa i mpedi
mentului ce rezu lta din adoptie; h) deplinatatea facultatilor mintale a ambilor so\i;
i) lipsa impedimentelor ce rezulta din tutela. In privinta desfacerii casatoriei sau a
anularii, legea impune, de asemenea, o serie de condi ii 'in functie de faptul daca din
casatorie au rezultat copii sau nu.
Textul constitu\ional inst ituie in ceea ce prive te incheierea casatoriei regula

conform careia cast\toria rcligi oa s a poate fi celebratii num ai dupa cas1Horia civi la.
Din pun ct de vedere legal, doar casatoria civila produce efecte juridice. Casatoria
religioasa nu produce efecte juridice, ea fiind mai degraba rezultatu l traditiei cre tine;
b) Egalitatea sotilor rcprezinta un alt principiu al dreptului la casatorie. Egalita
tea se manifesta pe mai multe planuri: fo ce ea ce pr ive te inche ierea ca si:itorie i,
r e la t ii le personale i patrimonialc dintre soti, raporturiledintre parinti i copii etc.;
c) Drepturile i obligatiilc parinte ti tn ceca ce prive te cre terea, educatia i
in s truir ea copii lor se bazeaza totdeauna pe interesu l superior al copilului. Ambii
parinti au i'nd atorir ea le gala de a asigura bunastarea materiala $i spirih1a la a copiilor
lor prin asigurarea cre Lerii i e d ucati ei ac es tora , prin reprezentarea copiilor lor
minori $i prin administrarea patrimoniului !or. Parintii sunt cei responsabili de
asigurarea unei dezvoltari armonioase a copiilor !or minori, de asigurarea unei educatii
i de cre terea acestora 1n a$a fe l 1ncat si:i s e p oa ta integ:ra u or in soc ieta te;
d) Egalitatea copiilor rezultati din casatorie cu cei din afara casatoriei este tot
un principiu in baza caruia nu se face distinq ie intre copii 'in fu nq ie de cum au
rezultat: daca au rezultat din casatorie sau din afara casatoriei. $i acest principiu are
la baza interesul superior al copilului.
Sectiunea a 12-a. Protectia copiilor i a tinerilor
Art. 49 din Constitutia Romaniei. Proteciia copiilor i a tinerilor

(l) Copiii i tiner ii se buc ura de un reg im spe cial de proteq ie i de asistenil'I
in realizarea drepturilor tor.
(2) Statul acord a aloca \ii pen tn 1 cop ii i ajut oar e pe ntru fogrijirca
copilului bolnav ori cu handicap. Alic forme de protectie sociala a copiilor i a
tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea mino rilor, folosirea lor in activita\i care le-ar dauna
sanataiii, moralitai ii sau ca re lc-ar pune in primejdie via\a ori dezvoltarea
normali'.1su nt interzi se.
(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
234 Drepturile , i liberliifile social-economice $i cultura/e
(5) AuloriU\Iilc publice au obligatia s11 co ntribuie la asigurarea conditiilor

pcnlru paiiiciparea libcrii a tim:ri lor la via\a politica, sociala, ec o nomica,
culturala !$i sportiva a fa!·ii.
Pro tec ti a copiilor Protcctia copiilor i tioerilor rcprezint[t un drept fun

i damental cetiitenesc in baza caruia statul acordii protec-
tinerilor. 1ie generatiiior viitoa re. Grija fa(a de cop ii i tineri
rcprezinLa o invc st i(ie a sta tului pc ter men lung in gene
ratia viitoare a unei na{ii. Prin continurul sau, acest drept reprezintii un drepc social,
economic. El face parte din generaiia a doua de drepturi. in doctrina, acest drept a
fost considerat !?i un d rept-sinteza care valorific a realitatea i'n sensul carc.i:a copiii $i
tinerii constituie tnarele poteniial uman de azi, dar $i de maine al societa\ii, ca ci sunt
continui tatea i viitorul, perspcctiva umanii (loan M.urarn, Mihai Constantinescu,
Antonie lorgovan, Elen a Si min a Tiinasescu).
Masuri de protectie La nive l international, accst drept este reglem cn tat prin
a
aii. 25din Declaratia Universalii a Drepturilor Omului,
copiilor i tinerilor.
an. 24 din Pactul international cu privire la drepturile
civile i poli tice !;ii art. 10 d in Pa c tul in ternationa l cu p
ri
vire la drepturile sociale, economice i culturale. AstfeL mama i copilul au dreptul la
ajutor i ocrotirc deosebite. Orice copil, fara nicio discriminare i'ntemciata pc rasa,
culoarc, sex, limbii, re ligi e, or igine nationala sau socia la, avere sau m1$Lcr e,
are dreptul din partea familiei sale, a societatii !?i a s ta rului la masurile de ocrotire pe
care le cere condi\ia de mino r. M risur i sp ecia le de ocrotire $i de asistenta trebuie
luate in fav oarea tuturor copiilor i ado lesc enti lor. fara nicio discriminare din moti ve de
filia\iune sau din alte motive. Copiii i adolescentii trebuie ocrotiti impotriva
exploatiirii economice i sociale. Folosirea lor la lucrflri de nanira a le dauna mora
litatea sau sanatatca, de a le pune viata in primejdie sau de a dauna dezvoltarii lor
normalc trebuie sanctionata prin lcge.
In Uniunea Europeana, Carta dreptu rilor fundamentale a Uniunii Europene prevede

111 art. 24 ca toti copiii au drepnil la protec\ia i ingrijirile nccesare pentru asigu rarca
bun[1tsarii !or. Ei 1 i pot exprima 111 mod liber opinia. Aceasta sc ia in considcrare in
problemele care ii privesc. in functie de varsta i gradul lor de maturi tate. in toate ac\
iunile referitoare la copii, indiferent daca sunt realizate de autoritati publice sau de institu\
i i private , int eresu l s uperio r al cop ilului trebuie sa fie
consider at primordial.
Atiicolul constimtional rcfer itor la protectia copiilor i a tinerilor se refcra doar la

cele doua categorii: copii $i tineri. Di ferentierca dintre cele doua categorii se face in func\
ie de varsta acestora. Atat copiii, cat $i tinerii se bucura de un regim special de protectie i
de asisten\a 111 r ealiza r ea drep tur ilor Lor. Acest regim special de protcctie i asistentii
are in vedcre urmatoarele masuri:
a) acordarea de catre stat de alocapi pentru copii. Aceste alocatii reprczinta
fo rme de sust inere a familiilor 111 ve derca c re te1ii i ed ucarii cop iilor lor minori.
Singura conditie pentru acordarea aloca\iei este aceea de a fi copi l. Nicio altll con-
Prutec{ia copiilor $i a tinerilor 235
ditie nu este acceptata pentru acordarea aloc a!iei (e x. 'in ju ris prudenta sa, Curtea
Constitu(ionala a sta bilit ca o conditionare a acordiirii alocatiei pcntru copii de frec
ventarea colii estc neconstinitionala, Decizia Cuqii Constitutionale nr. 277/2006).
Acordarea alocatici reprezinta o rorma de protectie mani les tata prin grija pe care
statul o arc fata de generatia viitoare. Oricc copil are nevoie de o buna cre tere i
educare, iar statlil 111\elege sa faca un efort prin intennediul intregii societati pcntru a
crca condi\i ile necesa re ac estei bune cre tcri i educari;
h) acordarea de ciitrc stat de ajutoarc pentru ingrijirca copilului holnav ori
cu handicap reprezinta o forma de proteqie pe care statul o ofora copiilor cu proble
me de sanatate. Cuanmmul acestu i ajutor cste stabilit de stat prin leg c 'in functic de
posibilitatile financiare ale statului. Neindcplinirea acestei cerinte legale de catre stat
nu reprczinta o 'inca lcarc a dreptului la un nivel de trai decent. deoarcce eforn1l
financiar pe care n face statul 111 si tuatia acordarii de aju toare sociale parintilor cu
copii bolnavi reprezinta o forma de solidaritate a tuturor persoanelor fata de unele
problemc ale semcnilor lo r;
c) interzicerea exploatlirii minorilor sau a folosirii lor in activitaµ care lc-ar
dauna slinlitiitii, moralitatii sau care lc-ar punc in primcjdie viata ori dezvolta
rea normala. Oricc copil arc nevoie de o perioadii de fon n are i dczvoltare fizi.cii i
in tclectuala. 0 for\are prin matw-izarea precoce a copiilor este m detrimentul co piilor .
De aceea, tex.tul co nstitutional interzice orice fonna de exploatare a minorilor sau
folosirca lor i'n activ itati care i-ar solicita fizic sau moral foartc mult (ex. promovarea
muzica la a unui mino r prin programarea unor concertc lung i i istovitoare reprezinta
o forma daunatoarc pentru sanatatea fizica i morala a unui copil);
d) interzicerea angajlir ii ca salariati a minorilor sub varsta de 15 ani are 'in
vede re faptul ca un minor la varsta de I5 ani este 'incii in perioada de dczvoltare
fizica i moralii. Pentru un minor de 15 ani educatia i formarea profesio nala sunt mai
important e decat munca. El inca nu are capacitate juridica deplina, dar nic i
dezvoltarea fizica i morala neccsare unui efo rt sustinut i'n procesul muncii;
e) obli g atia autoritatilor publice de a contribui la asigurarea conditiilor
pentru participarea libera a tinerilor la viata politica , sociala, economica, cultu rala
i sportiva a tarii. Toale acestc activita\i la care sunt focurajati copiii i tincrii sa
participe: viata politica, social1i, c ulturali.'1, ccono mica, sportivii, reprezinta fom1e
de integraJe socia la a acestora. Copiii i tinerii trebuie 'incuraja\i de ca tre stat sa se
implice inca de la varste fragede 'in procesul de socializare prin diverse formc.
lncurajarea aces tora "in vede rea asumarii de responsabilitati In cadrul soci e tatii, sti
mularea mobilita\ii, dezvoltare a cap ac i tatilor intelectuale pe baza de inovare i
fonnarea spiritului de competitie sunt fom1e de dczvoltarc a aptitudinilor copiilor $i
tinerilor de ca re vor avea ncvoie la v,1rsta maturita \ii.
236 Drepturile :ji liberta(ile social-economice $i culturale
Secpunea a 13-a. Protectia persoanelor cu handicap

•
Art. 50 din Constitutia Romaniei. Protectia persoanelor cu handicap
Persoanelc cu handicap se bucura de protectie special.a. Statul asigura
realizarea unei politici nationale de egalitate a anselor, de prevenire i de
tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu
handicap in viata comunitatii, respectand drepturile i 1ndatoririle ce revin
parin\.ilor i tutotilor.
Notiune. Persoanele cu handicap sunt acele persoane care suferii

de anumite deficiente fizice, mentale, intelectuale sau
senzoriale i care datorita acestor defi.ciente nu pot par
ticipa deplin la viata sociala th conditii de egalitate cu ceilalli semeni ai !or. Aceste
deficiente sunt fie de la na tere, fie sunt capatate de-a lungul vietii din diverse motive
(ex. boli, accidente, accidente profesionale, traume, poluare etc.). Statul i societatea
in ansamblul ei nu trebuie sa asiste pasiv la drama acestor persoane, ci trebuie sa se
implice pentru a le ajuta. Grija fata de ceilalti semeni scoate in evidenta latura umanii
a indivizilor unei societati. Solidaritatea este cea care trebuie sa. se manifeste 1n
situatii dificile, deoarece nimeni nu i i dore te sa ajungii intr-o astfel de situatie, dupa
cum orice persoana poate la un moment dat sii treaca printr-o situatie care sa 'ii
afecteze deplinatatea capacitatilor ei fizice, mentale, intelectuale sau de aha natura.
La nivel international, grija fata de persoanele cu handicap a determinat statele sa

adopte o serie de masuri de ordin legislativ prin care sa instituie reguli de proteqie i
garantare a drepturilor persoanelor care sufera de astfel de probleme. A a se face ca
la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite a fast adoptata in 2006 Conventia cu privire
la drepturile persoanelor cu handicap. Obiectivul principal al acestei Conventii n
reprezintii protejarea i garantarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu
handicap, i'n a a fel 'incat acestea sa beneficieze efectiv de toate drepturile, 'in conditii
de egalitate cu ceilalti membri ai societatii. Conventia promoveaza pentrn persoanele
cu handicap principii precum: egalitatea, nediscriminarea, incluziunea sociala,
mobilitatea, independenta, sanatatea i participarea efectiva la viata sociala a acestor
persoane. De asemenea, la nivelul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii tn art. 26 prevede ca Uniunea recunoa te i respectii dreptul persoanelor cu
handicap de a beneficia de masuri care sa le asigure autonomia, integrarea sociala $i
profesionala, precum $i participarea la viata comunitatii.
Continut. Textul constitutional prevede ca statul asigura realizarea

unei politici nationale de egalitate a $anselor, de preve
nire $i de tratament ale handicapului, in vederea partici
parii efective a persoanelor cu handicap 'in viata comunitatii, respectand drepturile i
indatoririle ce revin parintilor i tutorilor. Adoptarea unoi: politic i nationale de
protectie a persoanelor cu handicap este determinata de cre$terea din ce in ce mai
mult a numarului acestor persoane. In principal, masurile de protectie au in vedere
acordarea egalitafii de ,wnse (ex. posibilitatea de acces la servicii, informatii,
infrastructura), accesibilitatea (ex. masuri de adaptare a mediu\ui la nevoile acestbr
Rezumat 237
pers oane a a cu m es te uti\izarea unor semafoare sonorizate pentru persoanele lipsite

de vedere) i incluziunea sociala (ex. dezvoltarea de locuri de munci1 pentru persoa
nele cu handicap).
Garantii. in vederea respectArii acestui drept, pe langa obliga\iile

statale, legislatia prevede i sanctionarea ce!or care se fac
vinova\i de savar irea unor practici discriminatorii
(ex. excluderea de la coa!i\ pe motiv de handicap). Pentrn o compensare a situatiei
speciale in care se afla persoanele cu handicap, statul poate lua i masuri de ordin
financiar fata de aceste persoane (ex. acordarea unor ajutoare sociale, scutiri de la plata
anumitor taxe sau im po zit e ori diminuari ale cuantumului acestora). De asemenea, la
nivelul Uniunii Europene sunt o serie de proiecte i programe menite sa 111curajeze
dezvoltarea i integrarea armonioasa in societate a persoanelor cu handicap.
Rezumat
Dupa criteriul continutului drepturilor, acestea se clasifica in:
1. Drepturilc principii - sunt acele drepturi i liberta\i care prin con\inutul !or
reprezinta adevarate principii pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi i libertati.
Includem aici: universalitatea drepturilor, egalitatea drepturilor, neretr oactivitat ea
legii , ac ces ul f ib er lajustitie etc.;
2. lnviolabilitatile - sunt acele drepturi i libertati care, prin continutul !or,

asigura viata, posib ilit a tea de mi care libera, siguranta fizica i psihica, precum i
siguranta domiciliului persoanei. in aceasta categori e includem: dreptu! la viata, la
integritate fizica i psihica, libertatea individuala, dreptul la aparare, dreptul la libera
domiciliului;
3. Drepturile i libertaple social, economice i culturale - sunt acele drepturi

care asigura condilii sociale i materiale de viata, educatia i posibilitatea protectiei
acestora. In aceasta catcgorie intra: dreptul la fovatatura, dreptul la ocrotirea sanatatii,
dreptul la munca i la protectia sociala a muncii, dreptul la greva, dreptul la
proprietate, dreptul la mo tenire, dreptul la casatorie, dreptul la protectie sociala;
4. Drepturile exclusiv politicc - sunt acele drepturi care, prin continutul lor, pot
fi exercitate de catre cetateni numai pentru participarea la guvemare. in aceasta
categorie intra: dreptul de vot i dreptul de a fi ales;
5. Drepturile i libertaµle social-politice - sunt acele drepturi care, prin

continutul !or, pot fi exercitate de catre cetateni, la alegere, fie pentru rezolvarea unor
probleme socia le , fie pentru participarea la guvemare. In aceasta categorie includem:
libertatea con tiinte i, liber tatea de exprimare , dreptul la asociere i dreptul la
informatie, secretul corespondentei i libertatea 7ntrnn irilor;
238 Drepturile .fi libertafile social-economice .)'i culturale
6. Drepturile garantii - sunt acelc drepturi care, prin continutul lor, joaca rolul
de garantii constitutionale. In aceasta categorie intra: dreptul la petitionare i dreptul
persoanei vatamate de catre, o autoritate publica.
Bibliografie
C. B i'rs an, Conventia europeana a drepturilor omului. Comentariu pe aiticole,

vol. I., Ed. All Beck, Bucure ti, 2005.
G. de Burca, B. de Witte,Social Rights in Europe, Oxford University Press, 2005.
.M Constantinescu, I j\1u raru, 1. Dclcanu, F. Vasilescu, A. Iorgovan, 1. Vida,
Constitutia Romaniei comentata i adnotata, Ed. Regia Autonoma ,,Monitorul
Oficial" , Bucure ti, 199 2, p. 35-129.
D. C. Dani·or, Drept constitutional §i institutii politice, vol. l, Ed. C.H. Beck,
Bucure ti, 2007, p. 518-62 2.
St. Deaconu, J\!f. Enache, Drepturile i liberlii. le fi.mdamentale in jurisprudenta
Curtii Constitutionale, vol. I i II, Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2019.
I. Deleanu, Institutii §i proceduri constitutionale in dreptul roman i in dreptul
T. Drc1gan,u Drept constitutional i institutii politice. Tratat elernentar, vol. I,
Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 1998, p. 151-191.
C. Ionescu, Tratat de drept constin1tional contemporan, Ed. C.H. Beck, Bucure ti,
2008, p. 227-242; 669-689.
I. Muraru, E.S. Tanc'isescu, Drept constitu\ional $i instit11\ii politice, vol. I,
I. Muraru, E.S. Tiinc'isescu (coor d.), Constitu\ia Romaniei. Comentariu pe
articole, Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2019, p. 268-440.
J.F. Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu,
Bucure ti, 2009.
B. Selejan-Gu/an, Drept constih1tional !;ii i nsti tu\ii politice, Ed. Hamangiu,
Bucure ti, 2008, p. 119-172 .
F . Sudre, Drept european i international al drepturilor omului, Ed. Polirom, la$i,
2006.
Legea nr. 448/2006 privind protec\ia i promovmea drepturilor persoanelor cu
handicap , republicata in M.Of. nr. 1 din 3 ianuarie 2008.
Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Conventiei pentru apararea drepturilor
onrnlui i a liberta\ilor fundamentale i a protocoalelor aditionale la aceasta
conventie, publicata in M.Of. nr. 135 din 31 mai 1994.
Decretul nr. 212/1974 pentru ratificarea Pactului international cu privire la
dreph1rile econom icc, sociale 5i culturale i Pactului international cu privire la
drepturilc civile, publicat in B.Of. nr. 146 din 20 noiembric 1974.
Carta dreph1rilor fundamentale a Un iunii Europene , publicata in JOUE C 83/391
din 30 martie 20 I 0.
Lcgea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa i regimul general al cultelor,
republicata in M.Of. nr. 201 din 21 maitie 2014.
Capitolul III
Teoria constitutiei
'
Constitutia, ca lege fundamentala a statului, reprezinta izvorul juridic 68

principal al dreptului constitutional. Trebuie precizat aici ca valoarea i
importanta sa nu se limiteaza doar la acest roi. Ea sta la baza unui i:ntreg
curent de gandire, aparut 10 perioada iluminista i continuat inclusiv dupa
eel de-al doilea razboi mondial, cu relevanta atat pentru domeniul juridic,
cat $i pentru eel politic $i filozofic. Astfel, constitutionalismul $i-a propus
initial ( i a reu it cu un oarecare succes) sli inlocuiascli din randul izvoarelor
dreptului i mai ales din cadrul izvoarelor de drept constitutional cutuma,
ce permitea o larga putere discretionarli detinlitorului puterii i:n stat, cu
izvoarele scrise, mai precis cu Constitutia, care avea drept principal rol
lim:itarea puterii suveranului $i incadrarea sa fo limitele stabilite de norme
juridice cunoscute i cu fortli juridicli supremli in stat. Prin urmai,: _, Ql.£ de la
aparitia sa, Constitutia a fost considerata i_ a naliz_atr 1 J_)_ri n_QP<)ZiJie cu
absolutismul, drept o limita, in calea exercitarii arbitrare a puterii. 0 data
acest scop indeplinit, constitutionalismul a continuat sa aiba un rol impor tant
i eminamente progresist pe scena istorica, el propunandu-eyi garantarea eficienta
a drepturilor eyi libertatilor fundamentale ale cetateanului. Mi carea
constitutionaiista a stat la baza dezvoltarii fenomenului de constitutie in
lume i a permis rlispandirea s tot mai larga, precum i aprofundarea
consecintelor juridice ale acestuia) Studiul nostru se va limita la analiza
notiunii de constitutie din perspeetiva juridica, la precizarea regimului
sau juridic i la identificarea principalelor consecinte pe care legea
funda
mentala le produce asupra sistemului normativ statal. In final, va fi succint
prezentata istoria constitutionalli a statului roman.
Sectiunea I. Notiunea de constitutie

' ' '
in istoria lumii, incepand_CIL.SeccluLal XVITT- Jea s-.a._imp.us, alaturi de

69 alte mari institutii create in scopul de a exprima prefacerile strncturale
politice, economice sau juridice eyi constitutia, ca lege fundamentala a
oricarui stat. AdoQ!J!. .a_Q.Qpstitutiei a deven it astfel un eveniment de
importanta capitala pentru societatea umanli, ea marcand victorii i impliniri
de aspiratii i sentimente so<igle i morale. Aceasta deoarece constitutia a
40 Drept constitutional i institu fii politice
fost $i este conceputa, intr-o viziune rw1i larga, ce excede juridicului,_11y
numai ca o lege funQ.Q!!l ntala, ci si ca o' re li_tate:_p9h tica_
$LStatala---ee--se id e ntitica cu chTar societate a pe care o creeaza sau o
modeleaza $.i_ ntro care adoptarea sa dobande$te semnificatia unei adevarate
revolntii.
- De artfel-, pretutindeni astazi adoptarea cons titu tie i este un mare
eveniment politic, social i juridic al vietii statale. Iar aceasta, pentru ca
111 co nstitutie sunt consacrate principiile fundamentale ale int regii vieti
econo mice, politice, sociale i juridice, in conformitate cu valorile
fundamentale
, pe-Ga i:e- stat u-l--le- pr-0moveaza i apara . Poporul, spunea Hege l, trebuie sa
a'iba fata de ': nstitutia lui sentimentul dreptului sau i al starii sale de fapt,
altfel ea poate exista, e drept, j n chjp xteriQ_ r, _dar .nu are.niciQ s_e m
nificatie si mc1 o valoare. Hegel afirma chiar ca ,, fiecare popor i i are constit
utia care i se potrive te si care i se cuvine''. Va loarea, continutu l si
semnfficatiile
consTilu tiei au fost clar exprimate 1n actele constitution ale si constitutiile
care au deschis drumul procesului constitutional. Astfel, Declaratia franceza
a clrepturilor omului $i ce tatea nulu i din anul 1789 stabil ea ca ,,Orice
soc ietate in care garantia drepturilor nu este asigura ta, nici separatia
puterilor stabilita, nu are constitutie", iar prima constitutie scrisa din lume,
constit utia americana din anul 1787, arata 111 pre ambulul sau ca ,,Noi,
poporul american, :i'n vederea formarii unei uniuni mai perfecte, s tabilirii
justitiei, asigurarii linistei interioare, asigurarii apararii comune, dez voltarii
bunastarii generale i asigurarii binefacerilor libertatii pentru noi si urmasii
no tri, poruncim i stabilim prezenta constitutie (...)". Asa cum o spun
chiar juri$tii americani, in constitulia americana i-a gasit punctul culrninant
spiritul constitutional american.
Fata de importanta i semnificatiile constitu tiei, de practica in acest
domeniu, constitutia este i trebuie sa fie a ezamantul politic i juridic
fundamental care, reflectand i consolidand cuceririle oameni lo r i
proiectand clireq iile definitorii ale evo lutiei viitoare a societatii, statorniceste
cucerirea puterii de stat, noile structuri social-economice i politice precum
i drepturile $i indatoririle funclame ntale ale cetafenilor (Ion Deleanu).
70 Astfel vazute lucrurile , 111 ideea stabilirii conceptului de constitutie doua
precizari prealabile se impun: mai intai ca intre constitutie i lege nu se
pune semnol egalitrttii, de$i este simplu de observat ca, sub aspect
juridic,
constitutia este si ea o lege, adica un act normativ; apoi precizarea in sensul
careia constitofia es te o categorie istorica, ea aparand pe o anumita treapta
de dezvoltare a societatii, anume intr-o perioada in care organizarea statala
feudala nu a mai corespuns i a trebuit sa fie inlocuita de o alta organizare.
Notiunea de constitutie apare cu mult mai tfrrziu decat cea de lege.
Constitutia exprima evolutia sistemului legislativ, ea este creatia unei epoci
in care s-a impus ca insa i legea sa fie subordonata unor princ ipii fu ndame
ntale. Constitutia a fost creata pentru a exprima o noua ideologie politica si
juridica, ideologie deterrninata desigur de transformarile economice i sociale
ce -au conturat putemic incepand indeosebi cu secolul al XVIIl-lea.
..
Teoria constitu{iei 41
Dael!. termenul constitutie este foarte vechi, el fiind adeseori folosit in 71

sensul de lege, acceptiunea sa actuala s-a conturat tarziu. Etimologic,
cuvantul constitutie provine de la lat inescul constitutio care tnsemna
,,a ezarea cu temei", ,,starea unui lucru". In dreptul roman imperial termenu l
const itutie es te sinonim cu eel de lege. in aceasta accep une legile date de
imparat erau denumite cons titutii imperiale. Termenul constitutie continua
a avea acceptiunea de lege pana in secolul al XVIII-lea, cand i se da un
sens nou, acela de lege fundamentala. Aceasta acceptiune este astlizi
incetatenitli in toate statele. Mai mult chiar, unele acte normative de
organiza re (s tatu te) a unor organisme internatio nale se numesc tot
constitutii (!:.A.O., U.N.E.S.C.0., 0 .1.M.), aceasta marcand importanta
deosebita ce se vrea a se acorda acestora. Fenomenul constitutie a cunoscut
$i cu noa te nu numai o dinamica a sa proprie, ci $i influentele puternice
ale interese lor economice $i sociale ale celor care, sub diferite denumiri
(guvemanti, cercuri conduditoare, clase politice, clase dominance),
instituie reguli constitutio nale. Iata de ce permanent se pot aduce
adaosuri conceptului de constitutie, adaosuri care alaturi de elementele
traditionale, consacrate, vin sli puna in evidenta realitati $i perspective,
ideologii $i tendinte. Astfel, putem mentiona in zile le noas tre utilizarea
cuvantului constitutie chiar allituri de tratate internationale , a$a cum este
cazul Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa, adoptat de
institutiile proprii Uniunii Europene i supus ratificarii in statele membre
ale acestei organiza1ii.
Sintetizand preocuparile in definirea constitutiei, cateva observatii se 72
impun. Constitutia a fost conceputa initial ca ansamblul normelor juridice
care au ca scop limitarea puterilor guvemantilor $i garantarea drepturilor
fundamentale ale omului $i cetateanului. Se identifica astfel un' criteriu
\ ateriaj1 pentru definirea constitutiei, prin precizarea domeniului sau de
reglementare, adicli a relatiilor sociale ce intra in sfera de cuprindere a
normelor constitutionale. Aceasta conceptie a fost completata ulterior, 1n
sensul ca normele constitutionale trebuie sa fie cuprinse 'fntr-o lege
sistematicli i sa se bucure de o eficientli juridica superioa ra tuturo r
celorlalte legi. Se identifica astfel un criterfu formal pentru definirea
conceptului de constitutie, adica o anumita modali tate de consacrare a
normelor de drept constitutional, edictate de o anume autoritate statala in
conformitate cu o procedura speciala. Sf§r$itul secolului al XX-lea aduce
o treptata renuntare la conceptia initiala despre constitutie. S-a considerat
astfe l ca limitarea puterii guvernantilor i garantarea drepturil or
fundamentale ale cetatenilor nu mai sunt elementele indispensabile ale
oricarei constitutii ci, intr-un sens material, se desemneaza prin aceasta
notiune orice lege care reglementeazli organizarea politica a statului. in
zilele noastre asistam insa la o revigorare a conceptului de constitutie
$i la o imbinare a sensului formal i a celui material.
r
42 Drept constitu{ional i institutii politice
73 Analiza unora din definitiile formulate 1n literatura juridica prezinta,
desigur, interes.
Astfel, Constantin.Dissescu, eel care prin predarea i publicarea cursului
sau i'n anul I915 a incetateuit Dreptul constitutional la Facultatea de Drept
din Bucure ti, plecand de la ideea ca obiectul dreptului constitufio nal este
format din organiza rea suveranitatii, define te cons ti tut ia ca fiind
,,organizarea exercitiului suveranitlitii". Pen tru ca apoi sli adauge ,, i fiindca
exer cit iul suveranitatii se nume te guvern, luat acest cuvant fo sensul eel
mai generic, putem zice ca, constitutiunea e organizarea forrnei de guvern
pe care poporul suveran i-o da. Obiectul dreptului constitutional e crearea
i regularea atributiuni!or puterilo r publice, precum i stabilirea garantiilor
indi vid uate i drepturilor recunoscute cetatenilor pentru conservarea liberta\
ilor Jor".
Paul Ncg_ulescu a definit constitutia ca fiind ,,o norma care cuprinde
princ.ipi i le refe rit oare la o rganizarea statului i la raporturile de echilibru
'i:ntr e d iferi tele puteri ale statului", precum i drepturile omului (drepturile
publice). In definitiile mai actuale se considera ca scopul constitutiei este
de a organiza ,,exercitiul puter ii". Dezvol tand u-se notiunea de constitutie
se arata ca aceasta determina statutul guvemantilor l?i paralel precizeaza
natura i finalitatile activitatii !or. Scopul constitutiei - se spune - este deci
dublu: de o parte ea desemne aza personalitlitile sau colegiile care vor de cide
i fixeaza competenta l?i modalitatile de exercitare; pe de alta parte, ea indica ce
doctrina de organizare sociala i politica reprezinta guvernantii
i, prin aceasta, ea identificli ideea de drept care va fi ideea institutiei statale.
In con ce ptia l ui And-re - Hau.riou , fotr-un sens foarte general prin
constitut ie se tntelege ansamblul regulilor care administreaza organizarea
i functionarea statului. In acest sens, orice stat, prin faptul ca exista, are o
constitutie, un numar de dis pozit ii care reglementeaza organiza rea si
raporturile dintre puterile publice i fixeaza, printre altele, relatiile de
principiu intre stat i cetatean. Acesta, spunc Andre Hauriou, este sensul
mate1ial al constituµei, pentru ca in sens formal constitutia este un ansamblu
de reguli, edictate de regula cu o anumita solemnitate, i formand In gen eral
o categori.e speciala printre regulile juridice. Un alt constitutionalist, Benoit
Jeanneau, define te cons tituµa, in se ns material, ca ansamblul regulilor-r
la organizarea i activitatea statului, iar 1n sens formal, ca
documentul care reglementeaza institutiile i care nu poate fi elaborat sau
modificat decat dupa o proc edu ra diferita de cea folosita pentru alte reguli
de drepL Desigur, s-ar putea cita inca multi autori l?i multe definitii, pentru
ca litera tur a juridica este destul de bogata !n acest sens, dar 1n general
definitiile se aseamana. Acest lucru este fotrucatva firesc fata de realitatea
ca dupa doua secole de existenta a constitu iei (luand ca punct de plecare
adoptarea primei constituti i scrise din lume) luc rurile, 111 mar e masurli,
s-au conturat i definitivat. Din cele expuse vom observa ca unii constitu
tionalil?t i pun accent pe continutul normativ al constitutiei, altii mai mult
pe forma constitutiei.
Teoria constitufiei 43
Examinand definitiile prezentate vom constata ca elementul comun,
surprins in toate definitiile , este elementul stat sau putere {puteri) de stat.
Acest element este definitoriu cat prive$te valoarea juridica a normelor
ce-1 con sfintesc i reglementeaza relatiile sociale ce se nasc in acest do
meniu. Alaturi de elementul putere se mai adauga i alte elemente de forma
cum ar fi faptul ca este un text scris, adoptat 111 fo r me solemne etc.
Dintre definitiile formulate 'i'n lite ratura juridica romaneasca mai
noua, le vom retine mai ales pe ccle exprimate in manualele universitare.
Astfel Tudor Draganu i loan Deleanu definesc constitutia drept acea
lege care, avand foqa juridica superioara celo rlaltc legi, reglementeaza
in mod sistematic atat principiile struc turii social-economice, cat $i cele
ale orga nizarii $i fu nctionariistatului bazat pe aceasta, garanteaz a
material drepturile fu ndament ale cetatene$ti i stabile$te datori ile co
respunzatoa re acestor drepturi.
in stabilirea conceptului de constitutie s-au conturat fo timp o serie de 74
elemente definitorii, de co ntinut (crite riul material) i de .forma (cri teriul
formal), elemente ce trebuie sa apara explicit sau implicit intr-o definitie.
Mai intiii se impun e caracteru ge al constitutie i, deo a recc
constitutia este o lege !ji acest element, de i surprins prin denumiri diferite
sau chiar implicit, este prezent 1n toate definiliile formulate. Fiind o lege,
constitutia contine norme juridice, reguli de co nduita, iar aceste norme exp
rima de fapt vointa celor care detin puterea.
Dar constitutia este legea--funda _?.la, trl1sat ura ce o identifica
fn ansamblul legilor. Caracterul de lege fundamentala rezulta din
continutul i calitatea reglementarilor.
Co n inutul normativ al constit utiei este complex, el cuprinza nd
principiile fundamentale pentru toate domeniile vieµi (politice,
economice, sociale, culturale, jurid ice e tc.). Es te i motivul pentru care
adeseori constitu ia este caracterizata ca fiind legea fundamentaHi care sta
la tcmelia organizarii stata le i es te baza juridica a fntregii legislatii.
Totoda ta, reglementarile constitutionale privesc cu prccadere puterea
de stat, adica fenomenul i realitatea cheie in orice organizare social-
statala. Este i
motivul pentru care puterea de stat apare ca un element indi spensabil 1n
orice definiµe a constitutiei. Cont.inutul reglemcntarilor constitutionale da
constitutiei car acterul de lege fundamentala, pentru ca relatiile sociale ce
formeaza obiectu l acestor reglementari sunt relafii sociale fundamentale
i care sunt esenfiale pentru instaurarea, mentinerea i exercitarea puterii
stata le. Aceasta subliniere este, in opinia noastra, decisiva in definirea
constitutiei i ea permite identificarea constitutiei nu numai in sistem ul de
drept, ci chiar in dreptul constitutional, fiind tiut ca dreptul constitutional
cuprinde mai mult decat constitutia, de i aceasta este principala sa parte.
Aceasta trasatura de continut este de mare utilitate 111 stabilirea conceptului
de const itu ie. Este indeob te admis ca, in fond, intregul drept reglementeaza
relaµi sociale care privesc instaurarea, mentinerea i exer citarea puterii de
44 Drept constitutional .ri institufii politice
stat. Spre deosebire de intregul drept, dreptul constitutional, ca ramura
principala a dreptului, reglementeaza relatii sociale fundamentale privind
instaurarea, mentinere.a i exercitarea statala a puterii. Constitutia, ca izvor
principal al dreptului constituiional, reglementeaza relatiile sociale
fundamenta le, dar care sunt esentiale pentru instaurarea , mentinerea $i
exercitarea puterii. Realizam astfel distinqii clare, $tiintifice intre drept,
drept constitutional $i constitutie , deci tntre aceste mari categorii juridice
care se explica unele prin altele, dar nu se confunda.
Definitorie pentru constitutie este $i forta sa juridica. In acest sens se
constata ca ea are o forta juridica suprema, ceea ce situeaza constitutia
in varful ierarhiei if vo relo;- &reptu for i impune regula conformitatii
intregului drept cu dispozitiile constitutionale. Din aceasta caracteristica
deriva i efectul constitutionalizarii dreptului, fenomen care se observa tot
mai pregnant in sistemele juridice contemporane.
Tot o trasatura care s-a impus, fara a fi totu i de valoarea celorlalte, este
forma scrisa a constitutiei. Constitutia scrisa s-a impus tnca din secolul al
XVIII-lea, ea fiind preferata constitutiei cutumiare din foarte multe mo
tive. Cu toate acestea, forma scrisa nu figureaza in definitii pentru ca $i
astazi exista tari care nu au o constitutie scrisa, a a cum vom vedea. Multe
definitii ale constitutiei retin ca o trasatura solemnitatea adoptarii, iar alcele
forma sistematica, plecandu-se de la ceea ce afirma Thomas Paine (1737-
1808) in sensul ca ,,Nu exista constitulie dadi ea nu poate fi pusa in
buzunar''. In fine, nu lipse$te din unele definitii ideea stabilitatii constitutiei,
ca trasatura ce o distinge de alte legi i care justifica i'ntreaga clasificare a
constitutiilor in constitutii rigide i constitutii suple sau flexibile.
Nu sunt lipsite de interes tiintific $i alte elemente care apar i'n
definitiile date constitufiilor. Astfel, adeseori se face distinqie tntre
constitutia in sens material $i constitutia in sens formal. Fara a lua
aici in discutie
justificarile unei asemenea distinctii, $i nici criticile formulate, vom observa
ca defini\ia constitutiei trebuie sa inmanuncheze ambele sensuri. Definitia
trebuie sa cuprinda $i continutul (sensul material) i forma, pentru ca numai
vazute impreuna, intr-o unitate juridica, acestea formeaza constitutia.
Reglementarile care au valoare constitutionala prin continutul lor (obiectul
reglementarilor) devin constitutii numai daca sunt adoptate prin procedurile
specifice constitutiei, proceduri care le dau valoarea juridica constitutionala.
De asemenea, unele definitii folosesc metoda enumerarii principalelor
domenii pe care le reglementeaza constituµa. Aceasta metoda este eficienta
in stabilirea continutului normativ al constitutiei, dar ridica unele semne
de intrebare atunci cand unor constitutii concrete le lipsesc unele din
elementele enumerate.
De aceea considerarn ca definitia constitutiei trebuie sa puna accent pe
elementele calitative, care sa fie aplicabile tuturor tipurilor de constitutie, sa
evidentieze clar locul sau tn sistemul de drept i in subsistemul dreptului
constitutional. In acest sens constitutia trebuie considerata a fi legea
fundamentala a unui stat, constituita din norme juridice, investite cu
forta
Teoria constjtu(iei 45
juridica suprema, i care reglementeaza acele relatii sociale
fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea, menfinerea i
exercitarea puterii.
Sectiunea a II-a. Aparitia, adoptarea, modificarea,

suspendarea i abrogarea constitufiei
Dupa ce am stabilit continutul notiunii de constitutie din punct de ve- 75

dere tiintific, va trebui sa analizam rn continuare evolutia sa istorica i
formele pe care ea le-a prezentat in decursul timpului, pentru ca apoi sa
putem stabili, din perspectiva practica, regimul sau juridic, respectiv sa
precizam principalele elemente referitoare la adoptarea, modificarea i
ie irea din vigoare a legii fundamentale.
§.1. Aparifia constitufiei
In aprecierea momentului aparitiei constitntiei 111 lume, doctrina juri- 76

dica. nu este unitara datorita faptului, credem noi, ca uneori nu se iau fo
consideratie constitutia cutumiara i constitutia mixta (scrisa i cutumiara),
ci numai cea scrisa i, bineinteles, datorita faptului ca nu se apreciaza
fenomenul constitutie in toata complexitatea Iui. Astfel, unii autori
considera ca prima constitutie a aparut in Anglia, pentru altii constitutiile
au aparut o data cu ajungerea Ia putere a burgheziei, 111 timp ce altii
subliniaza ca daca din punct de vedere cronologic constit ia americana a
aparut inaintea celei franceze, sub aspectul importantei istorice, al rolului
i influentei pe care le-au avut asupra dezvoltarii mi carii constitutionale
in lume intaietatea revine actelor cu caracter constitut io nal ale revolutiei
franceze.
a. Cauzele aparifiei constitutiei
In aprecierea momentului aparitiei este exagerata afirmatia potrivit careia 77

o data cu instaurarea burgheziei la putere apare i constitutia. De i, in
mare parte exact, un asemenea punct de vedere ar avea neajunsul de a nu
lua in considerare procesul, destul de lung, de formare a constitutiei. De
asemenea, acest punct de vedere face trimitere numai la constitutia scrisa,
rarnanand in afara cercetarii constitutia cutumiara precum i constitutia
mixta (reguli cutumiare i reguli scrise). In fine, un asemenea punct de
vedere ar avea neajunsul de a face sa se creada ca pana la instaurarea
puterii burgheziei statele nu au avut reguli constitu\ionale care sa le
organizeze.
46 Drept constitutional . i institufii politice
Aparitia constitutiei trebuie privitli ca un proces desfli urat in timp,
mceput cu mult inainte de revolutia burghezli, proces tn care burghezia a
jucat un rol hotarator , deslivar it prin adoptarea constitutiei scrise. Dacli
secolul al XVIII- lea es te hotlirator tn definirea conceptului actual de
constitutie, nu credem ca Jui i se datoreaza i inve ntarea consti tutiei, ca
ansamblu de reguli fundamentale de organizare a statului. Reguli constitu
tionale, indiferent daca au fost numite a a sau nu, au existat o data cu
aparitia statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli funda
mentale de organizare $i functionare a guvernarii. Meritul burgheziei venite
la putere consta in faptul sistematizarii acestor reguli ($i, desigur, al
completarii i adaptarii !or la noua ordine statala $i la noile interese instau
rate) intr-o lege scrisli, adoptatli cu forme $i proceduri solemne $i tnvestite
cu cea mai 'i:nalta forta juridica.
- Constitutia apare din necesit ! JL1tfirmarii i proteiarii puterii
statale instaurate printr-un ansamblu d e cu forta juridica
suprema, adoptate!_n forme solemne. Ea marcheaza practic aparitia
statului de drept, punand i guvemantii sub incidenta regulilor juridice.
Prima constitu e aparuta 'i'n lume este constitutia engleza, de i procesul
de formare a acestei constitut ii, inceput o data cu adoptarea in 1215 a
Magnei Charla Libertatum, a continuat i dupa adoptarea primelor constitutii
scrise. Prima constitutie scrisa este constitu ia americana din anu 7
(Constitutia de la Philadelphia). Trebuie observat insa ca inaintea acestora,
unele state americane eliberate de sub dominatia engleza i i adoptasera
deja, 'i'ncli inainte de constitutia federala din 1787, constitutii scrise, rigide,
ca de exemplu Virgin ! 776), New Jersey (1777) etc.
Cat prive te Europa, de regula se afirma ca, prima constitutie scrisa
este cea adoptata in Franta 1n anul 1'+9'1. Desigur pot fi avute in vedere si
alte afirrnatii precum cea potrivit careia Suedia poseda o constitutie scrisli
10ca de la mijlocul secolului al XIV-lea, iar prima constitutie suedeza
propriu-zisa a fost elaborata 'in 1634, sau cea potrivit careia tntaietate ar
avea constitutia Poloniei din 1791. Dupa victoria revolutiei franceze i
alte state europene i-au elaborat constitutii: Suedia (8 iunie 1809); Norvegia
(17 mai 1814); Olanda (24 august 1815) etc.
Inceputul fiind tacut, fenomenul constitutionalismului a cunoscut o
ras pandire rapida atat pe continentul european cat $i in lume. iar
constitutia a devenit nu numai ]egea fundamentala a unui stat, ci si
documentul politic i juridic care marcheaza momente importante in
dezvoltarea econo mico-sociala $i politico-juridica a statelor.
b. Constitufia cutumiara i constitutia scrisa
78 Doctrina juridica precizcaza pe buna dreptate ca nom1ele constitutionale

pot fi sisternatizate fie tntr-un act unic fundamental, fie in mai multe acte
constitntionale redactate in forma scrisa, fie 'intr-un sistem de norme scrise
i cutumiare (nescrise) care in totalitatea !or formeaza constitutia statului. In
mod obi nuit constitutiile se divicl in doua categorii i anume in constitutii
nescrise (cutumiare) i constitufii scrise. Constitutiile cutumiare se
fotalnesc in Anglia, Israel i Noua Zeelanda. Ele sunt rezultatul expe rientei
i practicii zilnice, al unor traditii, uzante, precedente, principii
funda,mentale cristalizate in decursul timpurilor in activitatea statala.
Este interesant de observat ca de i Anglia a dat ideea i exemplul consti- 79
tutiilor scrise, totu$i ea nu are o constitutie scrisa. Acest lucru trebuie explicat
prin specificul dezvoltarii statului englez.
Constitutia engleza se prezinta astazi ca fiind formata dintr-o parte scrisa,
in care sunt cuprinse dreptul stanitar (statute law) i dreptul judiciar sau al
precedentelor (common law) i dintr-o parte nescrisa forrnata din dreptul
cutumiar, a a-numitele conventii constitutionale. Constitutia engleza
cuprinde astazi: Magna Charta Libertatum (1215); Petition of Right (7
iunie 1628); Habeas Corpus (1679); Bill of Rights (13 februarie 1689);
Actul de stabilire a snccesiunii la tron (1701); Actul Parlamentului (1911)
prin care se stabilesc puterile Camerei Lorzilor in raport cu cele ale Camerei
Cornunelor i reducerea duratei mandatului i Actul Parlamentului (1949) prin
care se modifica eel din I91 I; Actul referitor la reprezentare (1949) prin
care se consolideaza sistemul electoral; Actul referitor la drepturile omului
(1998) prin care se codifica in dreptul britanic Conven\:ia europeana a
drepturilor omului; Actele de descentralizare a puterii de stat (1998) prin
care se autorizeaza crearea de Parlamente locale fo Scotia, Irlanda de Nord
i Tara Galilor; Actul referitor la Camera Lorzilor (2002) prin care
competentele in materie de legiferare ale acesteia au fost restranse pana la
anihilare.
In Israel mult timp modelul englez a fost considerat ca model de 80

referinta i a supravietuit proclamarii independenteide stat in l Regimul
parlamentar englez a fost perceput ca un fel de ideal. De i Declaratia de
Independenta facea referire expresa la alegerea unei adunari constituante
insarcinate cu adoptarea unei constitu\:ii scrise, acest proiect a fost repede
pus deoparte. Ben Gurion a avansat ideea ca este posibila instaurarea unei
veritabile democratii fara constitutie scrisa. D,,..a tea
regimului englez nu se puteau adapta la un sistem multipartid. Intre 1990
i 1992 o vasta mi care populara pentru adoptarea de noi structuri
constitutionale s-a pus in mi care. Rezultatul a fust adQptar ea in anul l 992
a trei legi fundamentale (libertatea profesionala, demnitatea si libetlJ).l:ea
individului, legea guvernului care a 1nlocuit-o pe c:eadin1968 -i are a
inUQdus alegerea directa a prirnului-ministru) care au modificat substantial
_§_is.t rm il constitutional. La acestetrei legifundamentale se adauga
legea asupra_2-artidelnr - poo-t-i:€ nitL<;lLasigur-e-acestora un veritabil
statut jurigic. Revolutia constitutionala a fost indeosebi opera Curtii
Supreme.
48 Drept constitufional . i institufii politice
S-a emis teori&"rnHnita ,,a celor doua palarii" ale Knesetului (o decizie din
9 noiembri ?95,YpG.·t it careia Knesetul este in acelas i · le iuit?r
i constituant. ir(c;onforrnitate cu aceasta teorie, actele Knesetului calificate
drept ,,l undament;ile" trebuiau considerate ca norme superioare legilor
o"«rinar e.
8 1 --C-a ---i -C-·anada i Israel, Nona Zeelanda nu are o constitu e scrisa alcatuita
dintr -un singur document, ci o colectie de Legi Fundamentale. Una din
legile fundamentale este Tratatul de la Waitangi, 10cheiat la 6 februarie
1840, prin care se stabile te suveranitatea britanica i se precizeaza ziua
nationala. i astazi exista diferente de opinie cu privire la traducerea
documentului semnat de populatiile indigene. Noua Zeelanda i-a ca tigat
independenta fata de Marea Britanie la 26 septembrie 1907. Tratatul de la
Waitangi este documentul prin care efii confederatiei de triburi unite din
Noua Zeelanda cedeaza majestatii sale, Regina Angliei, suveranitatea lor.
Actul Constitutional din 1986, stabile te un Guvernator General pentru
Noua Zeelanda, modul de alcatuire a executivului, organizeaza o Camera
a Reprezentantilor pentru Noua Zeelanda, cu puteri de legiferare i preci
zeaza ca Parlamentul este alcatuit din Camera Reprezentantilor i Suveran ul
Noii Zeelande. Acela i act juridic organizeaza i puterea judecatoreasca i
cuprinde unele dispozitii finale i tranzitorii.
Bill of Rights, din 1990, precizeaza ca drepturile enumerate 111 a ct s u n t
,,afirmate" i arata cum se va face interpretarea lor de catre tribunale,
mentioneaza o serie de libertati individuale (dreptul la viata, interzicerea
torturii, a experimentelor medicale), libertl:'iti publice (drepturile electorale,
libertatea con tiintei i a religiei, libertatea de exprimare, libertatea
10trunirilor i dreptul la libera asociere, libertatea de circulatie a
persoanelor), dreptul la egalitate i la nediscriminare, drepturile
minoritatilor, regle menteaza arestarea, detinerea i perchezitiile, stabile te
conditiile pentru un proces echitabil, precizeaza ca dispozitiile sale sunt
aplicabile atat persoanelor fizice cat i persoanelor juridice, confine
dispozitii finale i tranzitorii.
82 Reguli constitufionale cutumiare au mai existat i 10 alte state,
inainte ca acestea sa fi cunoscut fenomenul constitutiei scrise. Astfel, de
exemplu, in Franta, legile de succesiune la tron care admiteau principiul
ereditatii erau socotite legi fundamentale i erau respectate.
83 Regulile constitutionale cutumiare au fast considerate ca necorespun-
zatoare, indeosebi 111 secolul al XVIII-lea cand, pentru juri tii i filozofii
acestui secol, a devenit o adevarata dogma necesitatea de a incorpora
1ntr-o lege scrisa fundamentala o expunere sistematica de reguli relative
la guvernare. A a cum precizeaza doctrina juridica regulile cutumiare nu
sunt clar definite, sunt incerte, incomplete, se ovaie in ce prive te
numarul i intinderea lor. In al doilea rand, regulile constitutionale
cutumiare sunt in continua mi care i ignora daca un fapt derogator de la
cutuma era un
precedent laudabil sau nu. in al treilea rand, ele nu sunt lif!Iite red utab ile
pe ntru puterile co nstituite .
Inlaturand regulile c9 nstitu\ionale cutumiare, doctrina ju ridica a recla - 84
mat reg uli sc r ise, care p rezin ta numero ase a va n ta je: s un t cl a re ,
fa ra ince rtitudini; sunt permantnte.. i intangibil atata timp cat nu intervi ne o
procedura de revizuire, ea insi'i$i defi nita $i dificila ; nu pot fi modificate
ori_c uf!!._de guvernanti, ci trebuie respectate inclusiv de ace tia.
Aceastf' t rip'ta ret;eta este considerata a sta la baza dezv ol ta rii co nstit uti
ei sc rise
contemporane.
Secolul al XVIIl -lea impunc deci constitutia scrisa pe co nsid e re ntul
ca ea ofera precizie, certitudine, claritate. In' ac el a i timp, sc imp une o
cons titu tie scrisa $i s is te ma tica , ca ci a$a cum sc ria T ho mas Pha ine
(1737-1809) ,,Nu exista constirutie daca ea nu poate fi pusa in buz unar".
A a cum precize aza Marcel Prelot, ,,din cons titutia ame rica na, fra nceza,
Magna Charta Liberatum se degaja notiune a de cons titut ie ca o regul a
scr isa, rigida i juridic e$Ce obl i g at or i e " , b o gata d e un co ntinut filozo fic,
complex, alime nta ta de surse istorice, doctrinare i pragmatice.
,,,.. Co n stitu tia scrisa are la..haza...o serie de teo rii $i practici care au
precedat-o i ca,re s-au1mpus. Justificarile date constitutiei scrise sunt de ordin
istoric, jurid ic, traditiona l etc.
Alaturi de superioritatea legii scrise asupra cutu mei, superioritate de- 85
monstrata cu mult aplomb de publici$tii secolul ui al XVIII-lea , la baza
i:
constitutiei scrise au mai stat i deea contra cte lor sc riso/,' ideea domniei
.!_e_@, teoria ctului soc ial * i ideea conform careia constitutia trebuie
sa fie un mijloc dee ch.rca1ie morala s i po)i tica, gratie carcia individu l se
ridica la rangul de cetatean prin cunoa*terea drepturilor sa le.
Ideea con t ra ct elor sc r ise s-a mate rializat indeose bi in Angl ia, atat 'in 86
luptele inte rap or tu rile cu coloniile sale. In luptele burgheziei,
aflata fo plina ascensiu ne, cu rcgele, lupte ce aveau drept scop limitarea
pute rii rega le i c o nsfin1irea unor drepturi i libertati ale cetatenilor, s-au
inc heiat uncle pacte scrise, 'indeosebi prezentand importanta Magna
Charta Lihertatum din 1215; Petition of Rights din 7 iunie 1628; Bill of
Rights din 13 februarie 1689; Actul de stab ilire a succesiunii la tron din
1701 i Actul refe rito r l a d rep t urile o mului din 1998. Mai mult , rel at
iile Angl ie i cu coloni ile sale erau reglementate prin pacte scrise, avand o
foqa juridica superioara le gii ordi nare, pacte care d ade au colo niilo r
dre ptul de a se autoguvema i a legifera cu obligatia de a respecta legile
metropolei (vezi situatia Noii Zeela nde, citata mai sus).
i i fndament al apar iiiei co nstitutiei scrise, 87
s-a nascut tot in practica cons titu tio nala e ngleza , co ns ide rand u-se ca
orga nele de stat trebuie sa respecte regula de drept pres tabilita i sa o
consi dere, atata timp cat nu e abrogat a, ca sacra. in Anglia, unde regele
era puternic, se considera ca toate regulile ordin are alc atuies c regim ul
50 Drept constitutional i institufii politice
constitutional i ca nu exista deosebiri de forta juridica intre legile
constitutionale $i cele ordinare. in Franta, ideea domniei legii cunoa$te
anumite nuantari, caci teama ca absolutismul unipersonal al monarhului
sa fie inlocuit cu un•absolutism $i mai periculos, acela al parlamentului, a
determinat o anumita diferentiere intre legile constitutionaJe $i cele ordinare
1n ce prive te forta lor juridica, in sensul ca acestea din urma trebuie elabo
rate cu respectarea primelor, sub sanqiunea nulitatji. Tn orice caz, constitutia
scrisa aparea in ambele cazuri ca eel mai eficient mijloc de afinnare a ideii
domniei legi i.
88 La baza aparitiei constitutiei scrise a stat i teoria contractului social.
Ea se inscrie 1n ansamblul ideologic construit de burghezie tn lupta sa
impotriva feudaJismului $i in efortul sau de a atrage la aceasta lupla forte
sociale cat mai numeroase. Secolul al XVIII-lea este revoluponat de teorii
precum cea a drepturilor naturale, conform careia cetatenii au drepturi $i
libertati prin natura lor de oameni sau cea a contractului social (Jean Jacques
Rousseau), conform careia statul nu este altceva decat rezultatul unei
intelegeri libere a cetatenilor. Pregatind $i ideologic revolutia franceza, in
conceptia burgheziei franceze constitutia a aparut ca documentul eel mai
important tn care contractul social sa fie 'inscris, in care drepturile i
libertatile cetatene ti sa fie proclamate, caci numai inscrise in constitutie
ele pot fi cunoscute i respectate. A a cum remarca Georges Burdeau,
plecandu-se de la contractul social, era importantli proclamarea clauzelor
sale intr-o formli particularli, solemnli, astfel incat fiecare sa cunoasca i
prerogativele pe care le abandoneaza in profitul corpului social i drepturile
care ii sunt rezervate, imprescriptibile ca inerente naturii umane.
89 Nascu ta din aceste teorii succint expuse, ideea constitu9.ei scrise s-a
materializat prin constitutia americana din 1787, prin cea francezli din
1791 :;;i prin cele ce i-au urmat. Merita mentionat aici i ceea ce arata
Hans Kelsen in leglitura cu aceste probleme. Astfel, el afirma ca o
constitutie
poate fi creatli printr-un act legislativ. In acest caz, ea este totdeauna
consemnata intr-un document; pentru acest moti v ea este denumita
constitutie ,,scrisa" in timp cc constitutia cutumiarli este o constitutie
,,nescrisa". (Theorie pure du droit, p. 300).
§.2. Regimul juridic al constitufiei , ./
2.1. Adoptarea constitufiei
90 Fata de continutul i scopurile constitutiei, dintotdeauna s-a pus pro-

blema unor forrne speciale (proceduri) de adoptare, care sa punli in
valoare suprematia acesteia i deosebirile fa\a de restul dreptului, dar mai
ales
,. ------=- ===--
fata de legile ordinare. Adoptarea constitutiei trebuie vazuta ca un
proces complex, cu profunde semnificatii politico-juridice, proces 10
care se deta eaza clar eel putin trei elemente i anume: initiativa adoptarii
constitutiei, organul competent (constituantul sau puterea constituanta),
modurile de adoptare.
a. Inifiativa adoptarii constitutiei
Cat prive te initiativa adoptarii constitutiei, se pune problema de a ti 91

ce autoritate sau forta politica, sociala sau statala poate avea aceasta
initiativa.
De principiu consideram ca iniµativa constitutionala trebuie sa apartina
acelui organism statal, politic sau social care, ocupand in sistemul politic al
tmei societati locul eel mai inalt (organ suprem) este eel mai fo masura sa
cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. De asemenea un rol
aparte poate avea initiativa populara. Studiind constitutiile actuale putem
observa doua situatii. Unele constitutii prevad cine poate avea initiativa
adoptarii constitutiei. Alte constitutii nu prevl'id un asemenea lucru, el
rezultand din sistemul normativ privind elaborarea legilor. Uneori, tiinta
i practica constitutionala (trecute $i actuale) subordoneaza initiativa i
adoptarea constitutiei regulilor privitoare la puterea constituan ta.
b. Autoritatea competenta sa adopte constitutia
in legatura cu adoptarea propriu-zisa a constitutiei se impun mai multe 92

explicatii, avand in vedere ca in aceasta privinta teoria i practica consti tutionala
a statelor cunosc multe nuantari. La intrebarea de a $ti cine trebuie sa aiba
dreptul de a adopta o constitutie, deseori s-a raspuns i se raspunde prin teoria
puterii constituante. Prin putere constituanta se intelege de fapt organul
care, beneficiind de o autoritate politica speciala, are dreptul de a adopta
constitutia. Puterea constituanta apare sub doua forme i anume: putere
constituanta originara i putere consti tuanta instituita. Puterea constituanta
originara intervine atunci cand nu exista sau nu mai exista constitupe 10 vigoare
(state noi, revolutii), iar puterea constituanta instituita este prevazuta de
constitutia in vigoare (sau anterioara), atat in ce prive te competenta, cat $i
organizarea $i functionarea ei. Ea poate modifica (se mai nume te i putere
de revizuire) sau adopta o constitutie. tn literatura juridica se arata ca puterea
constituanta originara ridica o serie de problelne, cum ar fi aceea de a $ti cui
apartine pu.te.r.e.a....c..onstitu.anta--eri-gin aFa1-sau de a justifica legitim..itfttea
OJ>ec.e· sale constitutionale etc. Explicandu,.:se cine este titularul_pJ,lterii
constituante oliginare se arata ca acesta este individul sau grupul care
incameaza, la un moment dat, ideea de dre t intr-unst at sau pop orul
(afunci cand in absenta o ricarui ef recunoscut sau consimtit
5.
52 Drept constitufional $i institufii politice
poporul este punatorul direct al ideii de drept) sau guvemamantul de fapt
(in revolutii). - - -
In legatura cu teoria puterii constituante se impun unele constatari. Este
corecta i verificata in practica afim1a a potrivit ca@ia organismul chemat
sa adopte o constitutie se bucura i trebuie sa se bufill,e de..oa..ut ori tatepolit
i j_uridica aparte,.deosebitlUocn:iaTpe a eL adw tlUegea fundamentala
a tat. La fel se p ezinta $i distinctia tntre puterea constituanta originara
$i puterea constituanta instituita. 0 asemenea distinctie este utila i actuala
pentru di lumea este rn cont inua evolu e i 1n mod firesc 1n societatile
unde se produc transformari fundamentale ale realitatilor politice, economice
i sociale se impune elaborarea unei noi constitutii, expresie a ideii de drept a
noilor forte sociale de guvernamant, iar aceasta constitutie creeaza noi
structuri organizatorice, care nu puteau fi prevazute de constitutiile anteri
oare . Ea este edictata in forme $i proceduri noi.
Privite lucrurile in realitatea lor social-politica, trebuie adaugaLca eel
care adopta constitu0,a (individ, grup de indivizi, organisme sociale, politice,
s tata l e) nu e_ste purtatorul u iJ deuibstracte,g eneral.e, de_dtept, ci al ide ilor
de drept i justitie ca valori sociale fundamenta le ale unor categorii (grupuri)
--
soCJ.aie date,ad icaeleste";"""i fit.1ltim,a- instanra:- exponentul ""intei: lor
celor
care invinga n d :i n re vo lut ii preiau putere a. --

-- - - -·
c. Moduri de adoptare a constitutiei
93 Adopta rea constitutiei a cunosc ut $i cunoa te diferite moduri. Ca $i in

alte domenii ale vietii politice $i juridice, modul de ado tare a unei consti
tutii este specific fiecarei tari $i este determinat de stacITuf deaezvoltare
economica,sociataT politic[ , de 1deologia dom1naiil:a 1n momeHtul adop
tarii constifut1e1, de raporturile sociale. Unele dintre modurite-d ec rdopta re
a constitutiei-a11 fos t ci-ft1ca te $i(rbandonate ca fiind total ncdemocratice
(vezi constitutia acordata), altele sunt privite cu serioase rezerve, iar altele
tind spre o aplicatiune Iarga i constanta, in aceasta din urma categorie
fiind cuprinse constitutiile adoptate de catre adunari parlamentare, prin
proceduri democratice sau prin referendum. Adoptarea constitutii lor a
cunosc ut, in general, urmatoarele moduri: constitu tia acordata, statutul
(constitutia plebiscitara), pactul, constitutia conventie (cu varianta constitu
tia referendara). Trebuie adaugata desigur i constitutia parlarnentara.
Aceste moduri de adoptare a constit utiei, carora li se pot adauga i altele,
au fost larg studiate in literatura juridica, realizandu-se clasificari, justificari
sau rezerve i critici. Fara a analiza in acest Joe clasificarile modurilor de
adoptare a constitutiilor vom reaminti totu i ca daca unii autori divid aceste
moduri 'i'n procedee monarhiste i procedee democratice, altii le divid in
forme democratice (co nve nti a, re fe re nd umul), forme monocratice
(constitutia acordata) i forme mixte (plebiscistul $i pac tul). In aceasta cLin
urma conceptie, formele mixte sunt o combinatie intre monocratie i
democratia directa sau mona rhia cu reprezentare.
Importanta este insa nu analiza clasificarilor ci expunerea
modurilor (procedeelor) de adoptare a constitu\iilor, observandu-se ca
aceste moduri explica in mare masura i evolu\ia constitu\iilor cat
prive te forma i
con\inutul lor.
CQDstitut iile acordate (octroyees, cum le denumesc francezii), cunos- 94

cute i sub numele de chartc concedate, sunt constitu\iile adoptate de
catre inonarh ca stapan absolut, care- i exercita puterea Sa. Aceasta constitu\
ie este considerata a fi cea mai rudimentara. Ca exemple de constitu\ii
acordate pot fi citate Constitu\ia data in Fran\a de Ludovic al XVIII-lea
la 4 iunie 1814, Constitu\ia Piemontului i Sardiniei din 4 martie 1848,
Constitu\ia japoneza din 11 februarie 1889 etc.
Statutul sau constitufia plebiscitara, cum mai este clenumit 1n literatura 95

de specia1ln rte-;-este-ftrfoTid o varianta a constitu\iei acordate, o
varianta mai dezvoltata. Statutul este ini\iat tot de catre eful statului
(monarh), dar este ratificat prin plebiscit. Trebuie sa observam ca aceasta
ratificare prin plebiscit nu este de natura a transforma constitu\ia intr-o
constitu\ie democratica, a a cum s-ar crede din faptul ca 1n unele
clasificari constitutia plebiscitara este trecuta la ,,procedeele
democratice" sau la cele mixte. A a: cum de altfel apreciaza unii
constitutionali ti, plebiscitul este o ,,alte rare, in sensul cezarismului" a
referenclumului, prin acest procedeu ,,suve ranitatea populara nu este
activa, ci este pasiva", ea nu decide ci accepta, in condi\ii in care este
dificil a face altfel.
Plebiscitul a fost in practica constitu\ionala modul ,,normal" de adoptare
a constitu\iilor autoritare. Cu ocazia plebiscitului corpul electoral raspunde
unei solicitari pur arbitrare din partea efului de stat, poate spune <la sau
nu asupra textului constitutional in intregime, neputanclu-se propune amen
damente. Daca la aceasta adaugam gama larga a presiunilor care pot fi
folosite de cei care au redactat constitutia, apare evident caracterul nedemo
cratic al statului. In categoria statutelor sunt incluse Statutul Albertin
(4 martie 1848) care devine Constitutia Italiei prin acceptare pe cale de
plebiscit sau Constitutia regala din Romania din 1938, supusa plebiscitului
la 24 februarie 1938 i promulgata la 27 februarie 1938.
Constitufia pact este considerata un contract intre rege i popor, po- 96

porur1ihrctre--1p 'ezentat prin parlament. Este apreciata ca fiind mai potrivita
pentru apararea intereselor grupurilor conducatoare (guvernan\ilor),
deoarece monarhul trebuie sa tina seama de pretentiile acestora. Pactul s-a
folosit atunci cand, profitanclu-se de o conjunctura favorabila, s-au putut
impune efului statului anumite conditii. El poate fi unnare a unei mi cari
revenclicative sau a fost folosit ca un mod de acces al unui principe stra.in
pe tronul unui nou stat, a a cum s-a intamplat in Belgia i in tarile din
Balcani. Ca exemple de constitu\ii pact pot fi citate: Charta franceza de la
14 august 1830, prin care Louis Philippe d' Orleans a fost chemat la
tronul Frantei ramas liber i a fost obligat sa accepte constitutia
propusa de
54 Drept constitu{ion al $i institufii politice
parlament, devenind astfel, 1n urma acordului sau cu parlamentul, rege al
Frantei; Constituiia romanli de la 1866, precum i cea de la 1923. Consti tutia
romana de la 1866 a fost un pact atat prin modul sau de adoptare, cat
i prin prevederile saie referitoare la modificare [art. 128 alin. (3)), prevederi
care dispuneau ca modificarea sa fie facuta de parlament in acord cu regele.
i Constitutia romanli adoptata la 1923 a fost un pact, ea asemlinandu-se
foarte mult, sub acest aspect, cu Constitutia din 1866. De asemenea, consti
tutia engleza nu este altceva decat un ir de pacte intervenite 10 decursul
secolelor t'ntre monarh i nobilime i cler.
97 Constitufia-convenfie poarta aceasta denumire intrucat ea este opera
unei adun1rtr 11umit:,.h -onventie. Aceasta adunare era special aleasa
pentru a adopla legea fundamentala; prin ea i i glisea ex pres ie ,,convent ia"
interven ita mtre toii membrii societatii cu privire la actul de exercitare a
puterii, a a numitul contract social initial. Aceasta adunare conventie era
considerata deasupra parlamentului, avea dreptul de a stabili puterile del
egate 1n s tat i competenta puterii constituante (instituite). Cuvantul i
institutia vin din Statele Unite ale Americii, unde constitutiile care s-au dat
10 statele uniunii incepand cu 1776, ca de altfel i Constitutia Statelor Unite,
au fost opera unor astfel de adunari con ventii. Franta a cunoscut i ea
acest procedeu pentru adoptarea constitutiilor din 1791, 1848 i 1873, cu
deosebirea ca termenul convent ie a fost 'inlocuit cu eel de adunare
constituanta.
Trebuie sa observam ca acest tip de constitutie a fost considerat un
mijloc potrivit pentru manifest area suveranitatii nationale, a a cum era ea
t'nteleasa in secolele XVID i XIX. Fata de situatia ca poporul singur poate
decide cu privire la chestiunile fundamentale ale statului i ca el se pJaseaza
ca autoritate i legitimitate deasupra Parlamentului, procedura conventiei
a fost apoi criticata pe rnotivul ca Adunarea Constituanta poate hotari dupa
vointa sa i, teoretic, s-ar putea atla in dezacord cu poporul care a ales-o.
Spre a se corija acest neajuns posibil, s-a tncercat recurgerea la procedura
referendumului, tn sensul ca, dupa adoptarea constitutiei de catre adunarea
conventie, pentru ca legea fundamentala sa fie perfecta juridice te, ea a
fost supusli i ratificlirii populare. Exemple de constitutii adoptate con form
acestei proceduri sunt Constituti ile franceze din 1793, din anul Ill (1795) i
din 1946. Constitutia Romaniei adoptata 1n anul 1991 poate fi considerata
farli rezerve o constitutie referendara. Redactata de catre o comisie tehnicli,
ea a fost adoptata de catre Adunarea Constituanta i apoi aprobata prin
referendum.
98 Constitutia-parlame-ntara - D upa eel de-al doilea razboi mondial,
adoptarea constitutiilor s-a realizat, de regula, de catre parlamente (mai
ales in tarile din estul Europei), folosindu-se urmlitoarea procedura:
initiativa, elaborarea proiectului, discut area publica a proiectului, adoptarea
proiectului de catre parlament cu o majoritate calificata (eel putin 2/3 din
numarul total al membrilor parlamentului). In acest mod au fost adoptate
Teoria constitu(iei 55
cons titutiil e romane din anii 1948, 1952 $i 1965 . Votarea constitutiei
faca ndu-se de catre un parlament nou ales, s-a creat aparenta aplicarii
regulilor puterii constituante . Extinderea referendumului, ca modalitate
de participare directa a•cetatenilor la guvernare, a determinat folosirea sa
in adoptarea constitutiilor $i, 10 orice caz, considerarea sa ca mijlocul eel
mai democratic de adoptare a unei constitutii sau a unei legi.
2.2. Modificarea constitutiei
0 alta problema teoretica, cu numeroase implicatii practice prive$te 99

modificarea constitu ei. Fata de importanta politica i juridica a constitutiei,
fata de locul ce-1 ocupa in sistemul dreptului, este de importanta teoretica
majora problema de a ti cine are initiativa revizuirii sale, cine are dreptul
de a o revizui, precum $i care este procedura ce trebuie urmata de eel care
arc acest drept. Inainte de a trece la cercetarea detaliata a acestei probleme,
trei precizari sunt necesare. Mai intai di, de principiu, dreptul de a revizui
constitutia trebuie sa apartina aceluia$i organism care a adoptat-o. In al
doilea rand, ca autoritatea competenta a revizui constitutia difera dupa
felul constitutiei. In al treilea rand, ca procedura de modificare a constitutiei
este de principiu asemanatoarc celei de adoptare, potrivi t marelui principiu
al simetriei juridice.
Modalitatea prin care se realizeaza revizuirea constitutiilor poate consti-
100 tui un criteriu de clasificare a acestora. Astfel, daca modificarea (revi
zuirea) constituti ei se poate face dupa ace ea$i proc edur a dupa care se
modifica legile obi$nuite, suntem 1n prezenta unei constitutii suple sau
tlexibile. Daca modificarea constitutiei se face dupa alte reguli decat cele
obi$nuite, dup a care se modifica legile ordinare, ne aflam 'i'n fata unei
constitutii rigide. Divizarea co nstitutiilor in constitutii suple $i rigide este
cercetata 'in doctrina juridica sub toate aspectele sale, lucru firesc datorat
importantei politice $i juridice a constitutiei.
In manualul sau de drept constitutional C. Dissescu sublini a ca ,,ameri
canul Biyce a stabilit eel dintai impartirea constitlltiilo r in rigide i flexibile.
Sunt constitutii rigide, constitutiile scrise, care contin o retea de principii,
limitand puteri le fi eca ruia din organele sale. Constitutiile flexibile sunt
constitutiile nescrise, cutumiare, care se remarca prin elasticitatea !or".
Aceasta precizare trebuie retinuta, caci ea exprima o anumita conceNie cu
privire la clasificarea constitutiilor fo suple i rigide. Merita mentionat faptul
ca aceasta clasificare se aplica tuturor constitutiilor, ea punand in valoare
suprematia acesto ra 10 sistemele de drept.
Constitupile Oexibile sunt acelea care se modifica dupa aceea$i proce- 101
dura care este folosita i pentru modificarea legilor ordinare. Trebuie sa
observam insa ca nu este justificata afirmati,a, intaln ita la foarte multi
autori, ca numai constitutiile scrise ar fi constitutii rigide. Po t fi
constitutii rigide
56 Drept constitutional i institufii politice
i constitutiile nescrise, caci $i aici putem i'ntalni reguli de modificare care
sa difere de regulile folosite pentru modificarea lcgilor.
E adevarat insa ca cei care au adoptat constitutia scrisa, au avut grija
sa-i asigure acesteia o stabilita te in ti mp. Pentru aceasta au imprimat
constitutiei o anumita rigiditate. In realizarea rigiditafii constitutiei s-au
folosit mai multe metode.
102 S-au exprimat opinii 111 se nsul ca o constitutie odata stabilita nu mai
poate fi modificata. Aceasta s-a materializat prin Legea constitutionala din
14 august 1884 din Franta, care decidea ca fomia republicana nu va putea
forma obiectul vre unei dorinte '
de modificare. Asemenea inte rdicti' e
absoluta de modificare cuprind Constitutia fra nceza din 5 octombrie 1958
$i Cons titutia italiana din 1948. Doctrina juridica apreciaza totu$i ca
valoarea juridica a unor asemenea prcvederi este nula, caci puterea
constituant a de azi n-are nici o putere de a limita puterea constituanta ce va
veni.
103 Totu$i, interdiq ia modificarii con stitutiei urmare$te un scop legitim
$i anume acela de a se realiza o anumita stabilitate a Constitutiei, pentru
ca ado ptar ea unei legi fundament ale este prin ea 1nsa$i o refo rma
profunda, iar rezultatele sale se produc in timp. Pe cale de consecinta,
posibilitatea stabilita\ii constitutiei trebuie sa fie asigurata, dar acest Jucru
se poate face i prin precizarea doar a anumitor valori constitutionale,
considerate fundamentale pentru societate $i stat, $i prin urm are declarate
intangibile. De aceea Constitutia Romllniei adoptata in anul 1991
stabile te unele domcnii tn care nici o initiativa de revizuire nu poate fi
primita. Astfel, potrivit art.148 nu pot forma obiectul revizuirii caracte rul
national, independent, unitar $i indivizibil al statului, forma republicana de
guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei , plura lismul
politic i limba oficiala. Nu pot, de asemenea, sa fie primite initia tivele de
revizuire care urma resc suprimarea drepturilor $i libert atilo r publice sau a
garan iilor lor.
104 In al doilea rand, s-a stabilit ca nici o modificare a constitutiei nu poate
fi racuta pe o perioada de timp prestabilita. Aceasta metoda s-a rcalizat
sau prin stabi lire a unui termen precis (de exemplu Constitutia americana
din 1787 prevedea ca nici o modificare nu poate fi adusa anumitor
prevederi
decat dupa 21 de ani) sau prin stabilirea unei proceduri care nu se poate
realiza decat dupa trecerea unei perioa de de timp. Astfel, Constitutia
franceza din 1791 interzicea orice propunere de modifi care pe timpul
primelor doua legislaturi, altfel sp us pe o perioada de 4 ani. Propunerea
de modificare prezentata trebuia sa fie rei'nnoita in trei legislaturi
consecu tive. A patra legislatura, spor ita cu 250 membri, devenea
constituanta i putea proceda la modificare. Fata de situatia ca primul
proiect de modific are nu putea fi depus decat la capatul a 4 ani $i ca
durata legislaturii era de 2 ani, Constitutia din 1791 putea fi modificata
numai in 1801. Un asemenea procedeu s-a dovedit ineficient in practica
$tiut fiind ca in SUA Constitutiei
i s-a u a daugat dupa doar ca\iva ani cele 10 amendamente, iar ¥n Franta au
fost adoptate mai multe constitutii: cea din 1793 care nu s-a aplicat, cea a
anulu i Ill (1795), cea a anului VIII (1799).
0 alta metoda foloslta a fost a stabilirii unei proceduri extrem de 105
greoaie de modificare. Tn acest sens trebuie mentionata Constitutia romana
de la 1866. Astfel, puterea legiuitoare trebuia sa declare necesitatea
revizuirii constitutiei, dupa care declaratia era citita $i aprobata, de ambele
Camere, de trei ori din 15 tn 15 zile. Daca se realiza acest lucru, adunarile
erau dizolvate de drept i erau convoca te noile adunari. Noile adunari
trebuiau sa voteze $i ele propunerile de revizuire, propuneri ce trebuiau
aproba te i de domnitor (art. 128). Numai astfel constitutia putea fi legal
revizui ta. O procedura asemanatoare a stabilil i Constitutia Rom ana din
1923 prin art.129 $i 130.
Unele constitu i prevad $i alte reguli cu privire la revizuirea lor. Astfel, 106
Constitutia franceza din 1946 (art. 94) precum i cea din 1958 (art. 89) au
stabilit ca nici o procedura de revizuire nu poate fi fo losita sau unn ata in
caz de ocupatie partiala sau totala de catre foqele straine. Explicatiile date de
doctrina juridica franceza justifica aceastl:'t prevedere prin necesitatea de
a se evita ceea ce s-a pctrecut la Vichy la 10 iulie 1940. Se considera ca
valoa rea juridica a acestei dispozitii este incontestabila caci, paralizand
exercitiul suveranitatii nationale, invazia face imposibila exercitarea puterii
co nstituan te i orice modificare operata in asemenea con di tii este deci
nelegala. Este motivul pentru care i art.152 din Constitutia Romaniei
interzice revizuirea Constitutiei pe durata starii de asediu, starii de urgenta
sau fo timp de razboi. In fine trebuic mentionat art. 90 al Constitutiei din
anul 1866, potrivit caruia nici o modificare nu i se putea aduce tn timpul
rege ntei.
Inainte de a 1nchcia explicatiile privitoare la modificarea constitutiei 107
urme aza sa cercetam cine poate avea inifiativa modificarii. Problema
prezinta aceea$i importan ta teoretica i practica ca 1ii initiativa adoptarii
constitutiei. Yorn observa ca unele constitutii prevad expres cine are dreptul
de a initia modificarea !or. Astfel, cu titlu de exemplu, mentionam
Constitutiile romane din 1866 $i 1923, care acordau dreptul de initiativa
regelui $i Parlamentului, Constitutia romana din 1938, care acorda dreptul
de initiativa numai regelui, Constitutia franceza din 1958, care acorda acest
drept pre$edintelui republicii $i membrilor Parlamentului, Constitutia
romana
din 1948, care prcvedea in art.I03 ca poate fi modificata tn part e sau i:n
total la propunerea guvernului sau a unei treimi din membrii Parlamentului.
In fine, Constitutia actuala a Romaniei (I 991) stabile te ,n articolul 150 ca
pot initia revizuire a Pre edintele Romaniei la propunerea Guvernului, eel
putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatoril or, precum $i eel
putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.
,..
58 Drept constitufional $i institufii politice
Alte constitutii nu contin prevederi 111 acest sens. Avand 10 vedere

practica constitutionala obi$nuita, urmeaza sa conchidem ca in aceste
sisteme constitutionale modificarea constitutiei se ghideaza dupa
acelea$i reguli ca $i cele refer.itoare la initiativa adoptarii constitutiei.
2.3. incetarea provizorie a efectelor juridice ale

normelor constitutionale i abrogarea
constitutiei
108 0 alta problema teoretica prive$te incetarea provizorie (suspendarea)

a constitutiei, adica scoaterea din vigoare, in total sau in parte, pe o
anumita perioada de timp <leterminata, a dispozitiilor constitutionale.
Cercetarea acestei probleme se impune deoarece in practica constitu
tionala a statelor au fost cazuri in care constitutiile au fost suspendate 111
total sau Ill parte.
Trebuie observat ca unele constitutii interzic posibilitatea suspendarii
!or. Astfel, de exemplu, Constitutia romana din 1866 prevedea i'n art. 127:
,,Constitutiunea de fata nu poate fi suspendata nici in tot nici in parte".
Alce constituti i nu prevad nici un fel de dispozitii cu privire la suspendare.
In practica constitu(ionala, constitutiile au fast suspendate mai ales i'n
perioadele de crize politice, atunci cand guvernantii renuntau la formele
democratice de conducere. In general, s-a suspendat cons titu 1ia prin
proclamarea starii de asediu, sau a starii de urgenta, prin guvemarea prin
decrete-legi, prin lovituri de stat. In ce prive$te suspendarea constitu1iei,
doctrina juridica a mers de principiu pe ideea ilegalitatii acestor acte, dar
in practica ele au fost justificate prin teoria necesitatii. Trebuie sa remarcam
insa, cu toate justificarile ce se pot aduce tn sens contrar, ca suspendarea
totala a constitutiei este de principiu o inlaturare a ideii de
constitut,ionalitate i de legalitate .
109 In ce prive te abrogarea constitutiei, ea se produce, de regula, atunci cand
se adopta o noua constitutie. Abrogarea poate fi expresa, mentionata de
normele noii legi fundamentale (vezi articolul 153 din Constitutia actuala a
Romaniei), sau implicita, rezultand din faptul ca nu pot exista in acela i timp
in acela$i stat doua legi fundarnentale valide, cu acela$i obiect de
reglementare (vezi Decretul-lege nr.2/1989).
Sect iunea a III-a. Co ntinutul normativ al constitut' iei

' ,
110 Din moment ce constitutia este o lege, dar se deosebe$te totu$i de lege, in
mod firesc se pune problema de a stabili ce anume norme juridice trebuie sa
cuprinda.
Teoria constitu fiei 59
ldentificarea continutului normativ al constitutiei prezinta un real interes

mai ales pentru activitatea de redactare a proiectelor de constitutii $i de
legi. Mai mult, a$a cum s-a spus deja in literatura juridica, determinarea cu
toata rigoarea $tiintifica .a continutului constitutiei este indispensabila, atat
pentru 1nlaturarea impreciziei Jn delimitarea deosebirilor fata de lege, cat
mai ales, pentru explicarea, pe de o parte, a celorlalte deosebiri (de dreptul
constit.utional, de exemplu), iar pe de alta, a 1nsa$i suprematiei constitutiei.
<;.ontin utuLno.rm aJ iv al con stituti ei se subordoneaza conceptului de
constitutie, el este un continut COJJJ.Ple x. Continutul nonnativ trebuie sa
exprime 1n co ncretc eea ce este constitutia, ca important act politic i ju ridic
i trebuie sa exprime i pozitia constitutiei 1n sistem ul normativ. I
se explica de ce cele mai multe focercari de identificare a cont!,!!!!tului
normati v s.titutiei s -a u...ID£.1!Lp r in defini.r.e.a constitutiei , 'in sensul
enume ii elementelor ei de continut. Daca sub un anumit aspect acest
mod de definire este perfectibil, e r ramane de mare utilitate in stabilirea
continutului normativ al constitutiei. Daca astazi practica constitutionala a
statelor, fara a ajunge desigur la o cons titutie ablon, evidentiaza puncte
de vedere comune (\'ndeosebi cat pri ve te constructiile juridice), acest
lucru este rezultatul unei evolutii in timp, evolutie in care s-au imbinat
teorii i
practici, realitaµ, traditii i perspective. De asemenea, fenomenul
constituµe nu poate ramane neschimbat , deoarece constitutia, ca parte a
dreptului unei societati, este determinata 111 co ntinutul i funqiile sale de
realitatile economice i sociale, fiind supusa in mod obiectiv dinamicii pe
care o cunosc chiar factorii care o determina sau o conditioneaza.
ea O focercare de detenninare a continutului normativ al constitutiei, cu o 111
1ndelungata traditie, porne te de la criteriile utilizate pentru definirea legii
fundamentale, respectiv de la constitutia in sens material i 111 sens formal.
Astfel, prin constitutj,e, fo sens material, sunt 1ntelese dispozitiil.e cu carac.t r
constitutional, indiferent 111 ce act noi=ruati v sunt ele c rinse/ 111 sens for
mal, constituti·a desemneaza toate acele dispoziµi care sunt cupfinsefucorpul
"co itutfei , indiferent dad ele reglementeaz a relatsn ocial ruiam
sau de mai mi _importanta (sanitare, colare etc.). ndre Hauriou arata ca
prin constitutie in sens material se ar,e n _vedere obiectu ls au materia
res;le meotaril i LU.!., forma )or/ iar prin constitutie in sens
formal se are 111 vedere modul de exp mare a regulilor constitutionale.
Pentru stabilirea continutului normativ al constitutiei merita retinuta si 112
• I •
o alta opinie, conform car· a trei ar fi elementele de continut ce trebuie

cuprinse1ntr-o constitutie a cguli relative la tehnica guvemamentala (cui
apaqine puterea, cum se esemneaza guveman,u rs:,gu 1 strail)..£, or$
nizlirii puterii (reguli carora se dore te sale fieasigura·· o anumita stabilitate
sau reguli. privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, dispozitii de ordin
economic, social)<, declaratiile de drepturi.
60 Drept constitu(ion.al . i institufii politice
113 Con· ormativ al constitutiei s-a stabilit atat prin definirea acesteia,
definire grin inventarieren_clemeutclpr de contmut, cat s1 pn n sta6I 1rea
deosebirilor dintre constitutie i lege. Precum m :r atat deja, defm irea
constitutiei prin enumerarea elementelor de continut are o anumita utilitate,
dar prezinta i dezavantaje de ordin tiintific. Cat prive te metoda deose
birilor dintre constitutie i legea ordinara, nici aceasta nu este privita ca
suficienta pentru simplul motiv ca nu reu e te sa puna 111 valoare i
asemanarile ce exista intre acestea.
Trebuie sa observam ca 111 literatura juridica, cu toate nuantarile semna

L:?i.ates-,areu it stabilirea continutului norrnativ al constitutiei. ldeea de 5aza
este aceae ca dintre toate relatiile . , tare
apare ca esenpa a m as1 urarea, mentinerea .-i consolidarea uterii,
!;1.Gti yitiJJi.a ,,q. l ru:ki i (inc us1v act1vitatea normativa , activitatea
altor organisme, ca i a cetatenilor, cu alte cuvinte activitatea 1utreg 11
s crci T1rt't"l t e b u md sa:s.
des fa oa re Ill conformitate cu normele care
reg'ieme n teaz a asemenea rela ii fu ndma e nt a l e_ norme care
alcatuiesc constitutia. e
115 in legatura cu aceasta interesanta problema cateva aspecte se impun a fi retinute.
Mai 1ntai ca stabilirea continutului nomr ptiy al cg n stitutiei se
face ,n funq:ie de continutul si valoarea relatiilor sociale re
lementate. La e 1mtia constitutiei am precizat ca aceasta reglementeaza
relat1ile sociale fundamentale care sunt esentiaJe pentru instaurarea,
mentinerea i exercitarea puterii. Apoi, stabilirea continutului normativ al
constitutie i
se face prin considerarea practicii i traditiilor statelor in acest domeniu
i a elementelor nova toare ce au m1 ftrut si pot ai;i,hea. ..
Astfel, un pas calitativ in dezvoltarea constitutiei s-a realizat o data cu
elaborarea constitutiilor dupa eel de-al doilea razboi mondial, a constitutiilor
care au valorificat marile documente internationalc privitoare la drepturile
omului, a constitutiilor statelor noi ce au aparut pe harta lumii ca urmare a
marilor mutatii produse in viata intemationala etc. S-au adus unele elemente
noi, de continut i s-au impus trasaturi noi tendintelor de dezvoltare a
constitutiei contemporane.
Putem observa ca astazi constitutiile cuprind on ouwai re enta ri
privito are la sistemul organelor statului sau la dre pturile si libertatile
qet.a_t ti, ci i le me ntar i privitoa re la fu ndame ntele ideologice
ale s tii, la ideologia ce sta la baza societaTTi, la .!,_ocul i rolul partiael ot
politice in sistemul organizarii politice. Astfel Constitutia Coreii deN ord
stabile te prin art. 4 ca statul Coreea are ,,drept for calauzitor in activitatea
sa ideologia Ciuce a Partidului Muncii din Coreea care reprezinta aplicarea
creatoare a marxism-leninismului fn realitatile tarii". lar Constitutia Chinei
stabile te ca tara este condusa pe baza doctrinei marxist-leniniste i a gandirii
lui Mao Zedong, precum i a teoriei Jui Deng Xiaoping.
in anumite tari constitutiile oficializeaza o anumita religie. Astfel, art. 2
din Constitutia Egiptului (din septembrie 1971, amendata in anul 1980)
stabile$te ca islamul este religia de stat.
De asemenea, constitutiile actuale stabilesc rolul $i locul familiei, locul
individuluTr cieta Ji_tab ilesc regulile de desfa urare a vietii economice,
functiile i rolul prqprietatii etc.
- In fine, e";te interesant de semnalat faptul ca multe dispozitii din
constitutiile statelor federative contin delimitari de competente intre statul
federat iv i statele membre, ca de exemplu Constitu+i-a-E.J vetiei (vezi mai
ales art. 32 bis, 36, 37 bis, 41, 42, 64, 69 etc.) sau Constitutia rmaniei.
Unele constitutii cuprind i dispozitii detaliate privind domeniul eco nomic i
financiar, privind protectia padurilor, a mediului inconjurator, privind cultura
cerealelor (vezi mai ales Constitu\ia Elvetiei din anul 1874, art. 23 bis, privind
cultura i depozitarea graului), privind bauturile spirtoase (vezi Constitu(ia
Elvetiei din anul 1874, art. 23 bis, care stabile te regimul juridic al bautmilor
distilate, art. 32 ter care interzicea, fo toata Confederatia fa bricarea, importul,
transportul, vinderea, sau detinerea in vederea comercializarii a liqueur-ului
denumit ,,absinthe"), privind casele de jocuri (art. 35 din Constitutia Elvetiei).
Cu privire la aceste din urma dispozitii trebuie precizat ca la 1 ianuarie 200Q..
a intrat in vigoare noua Constitutie a Elvetiei, care este de fapt o revizuire totala
a Constitutiei din 1874. Din textul sau au fost inlaturate unele reglementari
considerate anacronice,
desuete sau pur i simplu inutile.
Din aceasta sumara prezentare se poate desprinde ideea ca in stabilirea 116
continutului normativ al constitutiei trebuie sa se \ina seama de faptuld
in· aceasta sunt siste matizate cele ma1 1'Ralte cermte pohtice, statale, eco-
nomice ciale si· uridice 111 statutul lor actual i viitor.
Facil.nd inca o data precizarea ca enumerarea unor e emente de continut
al constitutiei nu este limitativa, ca lipsa unui asemenea element dintr-o
constitutie a unui stat nu poate duce la negarea caracterului de constitutie
al acesteia vom observa cv continutul co a normele rivitoare
..,w: esenta ti ul si forma statului; etinato rul putw.·, fundamentele econo
mice $i sociale ale puten · unda• entele £_Olitice . 1deolol3iGe 5i celigio ase
,ffe intregii organizari a ocietatii date / locul i rolul partidelor politicei
sis u organe or statulu· statutul juridic al persoanei (drepturile, libertatile
i indatoririle fundamenta\e ale cetatenilor) tehnica constitutionala .
Totodata trebuie sa remarcam ca in continuturii ormativ al constitutiei sunt
cuprinse norme care reglementeaza de pn nc1prn toate domeniile v1etii eco
nomico-sociale olitice si· una1ce ale societatii date, organizate in stat. R e.
$.!D ntarea,,,detaliat a a acestor domenii reyinr. apoi,..pe baza pnncipiilor
stabilite de constitufie, le g ilor. Legile reglementeaza rela\ii sociale numai
din trtium1te domenii de activitate, ma1 largi sau mai restranse, in fnrrc1;ie
-
de caracterul legu respective $i de necesitatile de reglementare.
62 Drept constitutional Ji institufii politice
117 Continutul normatiy al Constit...utj.ei.e,s.te,,,,,ex p rimat in structura teh-
nico:jurididi a acesteia, structura ce cuprinde de regula articolyl. Numa.ml
a:ffico!elor unei constitutii este diferit de la constitutie la constitutie. Astfel,
Constitutia SUA are 7 articole $i 26 de amendamente (este drept, fiecare
articol are un continut foarte bogat, ce poate forma mai multe articole in
sensul actual al tehnicii legislative), Constitutia Chinei are 138 de articole,
Constitutia Portugaliei are 298 de articole, Constitutia Indiei din anul 1949
a avut initial 392 de articole, dar i'n 1987 s-a mai adaugat partea XII $i
astfel impreuna cu alte modificari s-a sporit numarul articolelor la 395,
plus cateva anexe; Constitutia actuala a Romaniei are 156 de articole.
Sectiunea a IV-a. Suprematia constitutiei
118 Una din problemele $tiintifice mai putin abordate frontal este funda-
mentarea $liintifica a suprematiei constitutiei. Nu trebuie sa intelegem ca
aceasta problema nu a preocupat pe constitutionali$ti $i ca nu este prezenta
in teoria $i practica constitutionala a statelor. Nici nu s-ar putea altfel,
deoarece ea tine de locul constitutiei In sistemul normativ, de ierarhizarea
actelor normative, a sistemului de drept, $i in orice caz de locul dreptului
constitutional in sistemul de drept.
Interesant tnsa este faptul ca suprematia constitutiei apare ca un lucru
$tiut, firesc, de necontestat i de aici lipsa unor preocupari directe pentru
motivarea, justificarea acestei suprematii. In general, s-a afirmat $i se afirma
caracterul de lege suprema al constitutiei, dar aceasta afirmaJ:ie este
acceptata ca o axioma, ce nu mai trebuie demonstrata, ca ceva de certa i
incon testabila notorietate. Preocuparile pentru justificarea suprematiei
constitutiei s-au exprimat prin definitiile ce i s-au dat, prin explicatiile
privind adoptarea, modificarea i abrogarea ei, dar, intr-un fel, indirect. Iata
de ce ni se pare ca, in orice caz pentru tiinta dreptului constitutional,
discutarea suprematiei
constitutj.ei nu este inutila. Doua probleme prezil mai j,oilli iutece L!
eoretic i anume ce este suprematia constitutiei i m se f ndamenteaza ea
tiintific. 1
§.1. Conceptul de supremafie a constitutiei
119 Spuneam ca suprematj.a constitutiei apare ca ceva firesc, de notorietate,

vorbindu-se fie pur i simplu despre supremafie sau folosindu-se i alte
exprimari precum: valoarea juridica suprema, super legalitate (Marcel
Prelot), legea suprema (Georges Burdeau) etc. Toate aceste exprimari
desemneaza insa una $i aceea i calitate a constitutiei $i anume suprematia.
Teoria constitu/iei 63
Ce este, deci, aceasta suprematie ? 0 scurta incursiune 'in literatura
juridica este edificatoare.
Astfel, unii explica suprematia constitutiei prin faptul ca aceasta este
,,legea legilor, Iegea suprema". Altii considera ca suprematia constitutiei
pe plan juridic este o rezultanta a faptului ca modificarea ei trebuie
adoptata de catre parlament cu majoritatea calificata de doua treimi din
numarul total al deputatilor, spre deosebire de legile ordinare care pot fi
adoptate, modificate, suspendate sau abrogate de acela i organ cu
majoritatea de jumatate plus unu din numarul total al deputatilor care ii
alcatuiesc. lnlr-o alta opinie, suprematia constitutiei se explica prin faptul
ca legea funda mentala ocupa un loc principal, fiind o lege fundamentala
care sta la temelia organizarii statale i este baza juridica a fotregii
legislatii, adaugandu-se ca suprematia sa se exprima fata de legile
ordinare in deosebiri de continut,
forma i putere juridica. In literatura juridica intalnim i unele explicatii
mai nuantate, care arata ca, fie scrisa sau cutumiara, constitutia este legea
suprema a statului, pentru ca apoi sa se explice ca suprematia constitutiei
rezulta din continutul acesteia (suprematia materiala) i, uneori, din forma
in care este edictata (suprematia formala).
Ce trebuie sa 111telegem deci prin su 12re matia constitutiei? Cre a 120
mai i A• CID t t,, • iei (Q trasatu ra ) care O situeaza
in va ocietate orgamzata in:; cat i
fa c e- cliR-iege.a wf n da 1ttc nt V 0 lementa n or m
e om u; e, politice,_sociale si juridice. S!:!Pre matia constitutie1 nu este ec1
o categorie strict juridica , ci una politico-juridica. Aceasta pentru ca insasi
constiUWa..este rew!tarul tcaus for m.;u;ilor cc@nom i c e , pa litice, saciale
jurj f inq te, contureaza) o etapa istorica din viata
un ri, ea$Q.Us6 ote teJ 11ctBriile eyi da e,cpre ie i c lit ico-juridJCa
realitatil i ers ectivelor eta ei is ·ce in care a fost adoptata.
Supa:roatia con.<-ti bltiei estedeci o notiune complexa,Jn._glliJ; :--· ·a
s e CE.9rin d tca-Siituri i -ekm€:W:C w )ori) politice si iup dice, car exprima pozj!
ia suprau donata a constitut" i nu u · emul de dre t, ci in
intr l sistem socia!.::gtiliti.c a) 11uei tari ...<,\ceast i!..p_ozi tie.
_de.o.s.e.hita.1n..s.istemu social-politic implica un continut normativ
complex, dar bineinteles i
impormfifeconsecinte stata le $i juridice. Aceasta calitate a constitutiei face
ca, pe bun dreptate, in literatura juridica sa se puna intrebarea de a-1ti
care este sursa valorilor_morale, politice $i jurid ice ale constitutiei. Trebuie
deci sa cautam motivatia tiintifica a suprematiei constitutiei, semnificatia,
finalitatea i consecintele sale.
§.2. Fundamentarea tiinfifica a suprematiei constitufiei
Majoritatea autori)or nu au ca osidw t 11ti la anal. uzelor suprematiei 121

constitutiei; ei s-au multumit doar cu afirmarea ci. Cat prive$te pe cei care au
/ .
64 Drept constitiqional,}i· institu{ii politice
mers ms a ma , eparte, se poate constata o d'1vers1. tated e mot1. v.a} nJu.
V d•
n.u. auton. lasa sa se 1nte leaga ca supremat,ia constitutiei s-ar fundamenta

pe Qriiicfpiul
lega litalli, plecand de la stransa legatura ce exista mtre legalitate i constitu
t1onalitate, de la ideea (exacta, de altfel) ca legalitatea fn sensul eel mai
general se sprijina pe principiul constitutionalitlitii.
"1/ in alte opipii, se fundamenteaza suprematia ccm&titutiei rie c2 u,tin, utul
i forma ei. In mod deosebit retine aici atentia opinia potrivit careia se
orbi de o suprematie matcriala i de una formala, pledind de la
cele doua sensuri sub care este analizata uneori constitutia, sensu l mate
rial i sensul formal. Suprematia materiala se motiveaza prin aceea ca
1'ntreaga ordine juridica se bazeaza pe constitutie. Fiind la originea
i'ntregii activitati juridice ce se desfa oara 1ntr-un stat, ea este In mod
necesar superioara tuturor formelor de activitate deoarece ea singura
determina
valabilitatea lor. Ea este, fo adevaratul tn1eles al cuvantulu,i regula funda
mentala. Superioritatea materiala rezulta din faprnl ca ea reglementeaza
competenfele, fapt ce are drept consecintli ca asigura intarirea legalitatii $i
se opune ca un organ 111vestit cu o competenta sa o delege altei aucoritati.
Cat prive te suprematia formala a constitutiei, ea este explicata prin
divizarea constitutiilor 111 co nstit utii rigide i constitutii suple, precizandu-
se ca redactarea constitutiei extcriorizeazli foqa deosebita care se
<la
dispozitiilor sale. Criticii acestei teorii sustin ca distinqia dintre constit utii le
rigide i flexibile (suple) este pur formala i tine nu de materia de care sc
ocupa constitutia, ci de formele sale spccifice de elaborare. De
asemenea, numai 111 caz de rigiditate constitutionalli se poate vorbi de
suprematia formala a constitutiei.
Alti autori funclamenteaza suprematia constitutiei pe ideea de democra
tism. Aceasta argumentare porne te de la constatarea 111 sensul careia
constitutia este unul din mijloacele juridice principale de realizare a demo
cratismului tn activitatea de stat. in acest context se arata ca ,,guvernarea
reprezentativa, separatia pute rilor, suprcmatia constitutiei apar, cu titluri
diferite, ca fosa i constructia principiului democratic, care, teoretic, le do
mina, dar care nu- i dobande te adevarata sa valoare practica decat gratie
lor". Cei care argumenteaza sau numai discuta aceasta fundamentare
folosesc notiunea de democratism fie tn acceptiunea de principiu, fie tn
cea de caracter specific al putcrii de stat.
122 Succinta prezentare a unor argumenta ri pcrmite constata rea in sensul
careia deseori s-a fundamentat i se fundamenteaza suprematia constitutiei
pe 10sa i constitutia, pe continutul, forma i forta juridica a normelor care
o alcatuiesc. Trebuie deci mers mai departe, la cauzele care legitimeaza
aceasta suprematie. in aces t sens vom observa din opiniile prezentate ca
nivelele succesive in care s-a realizat fundamentarea tiintifica a suprematjei
constitutiei sunt:
fundamentarea pe 111sa i constitutje i anume pe continutul, forma $i
forta juridica a normelor pe care le contine;
fundamentarea pe principiile fundamentale de organ1zare t
funqionare a organelor statului;
fundamentarea pe trr1saturile puterii (puterilor) statale.
Reconsiderand fotreaga discutie asupra suprematiei constitutiei, putem
observa ca fundamentarea $tiintifica a acestei suprematii trebuie cautata 111
dialectica fenomenului statal-juridic, in complexitatea $i logica feno
menelor economice, politice, sociale i juridice, in interrelatiile dintre ele,
identificand corect i distingand cauzele $i conditiile, de efecte $i consecinte
$i, bineinteles, de garantii. Astfel vazute lucrurile, apare clar ca funda
mentarea tiintifica a constitutiei inseamna identificarea cauzelor care
determina con\inutul $i forma sa, precum i pozitia sa supraordonata din
sistemul de conducere sociala. Plecand de la constitutie, va trebui deci sa
identificam lantul de determinari, de nivele de determinare a suprematiei
acesteia. Pe un plan mai general, identificarea acestui lant de cauze i
efecte este i'nlesnita daca vedem corect corelatiile dintre drept i economic,
dintre drept i putere, dintre stat i economic, dintre toate aceste categorii i
politica. Astfel concepute $i vazute \ucrurilc, vom observa ca dadl. statul i
dreptul sunt mijloace de realizare a politicii, iar politica este determinata sau
conditionata de starea sociala atunci i constitutia (partea principala a
dreptului) este determinata in ultima instanta (cat prive te continutul, forma,
funqiile $i pozitia sa juridica) de conditiile materiale i culturale din
societatea data.
Solutia problemei impune un lant de determinari care trebuie sa inceapa
cu identificarea locului constitutiei in ansamblul sistemului politico-juridic.
Pornind de la premisa conform careia i constitutia este tot o lege, deci
paite a dreptului, 111 ca lita tea sa de lege fundamentala, ea are un continut i
o forma deosebite; insa, fundamentarea suprematiei constitutiei pe
continutul i forma sa nu este satisfacatoare. Continutul i forma constitutiei
sunt rezultatul unor cauze economice, sociale i juridice. De asemenea,
nu este convingatoare nici distinqia realizata in doctrina intre suprematia
materiala i suprematia formala. Suprematia constitutiei este una singura,
indivizibila, ea putand desigur avea consecinte asupra continutului i formei
constitutiei. Ca lege fundamentala insa, constitutia este expresia voinfei
guvernantilor, a poporului Ill ultima instanta, vointa strans legata
(conditionata, determinata) de contextul economic, social, politic i cultu ral
concret din societatea fo care este edictata. Aceasta trasatura explica
continutul i forma constitutiei. Totalitatea factorilor economici, sociali,
politici i juridici, care se afla fotr-o stransa legatura i interactiune intre ei,
fo mod indivizibil, reprezinta conditiile care influenteaza legea funda
mentala i suprematia acesteia. Ca atare, atunci cand dorim sa explicam
prevederile unei constitutii, ca i pozitia sa in sistemul juridico-statal, trebuie
sa observam cu atentie starea materiala a societatii date, relatiile sociale
dar i politice, ideologia i religia.
66Drept constitutional .yi institufii politice
§.3. Consecinfele juridice ale supremafiei constitufiei
123 Pozitia privilegiata a constitutiei 1n sistemul de drept implica o multitudine de consecinte juridice, unele care privesc
3.1. Consecintele juridice privind adoptarea constitutiei
124 Fata de continutul i scopurile constitutiei, dintotdeauna s-a pus pro-

blema unor forme speciale (proceduri) de adoptare, care sa puna in
valoare suprematia acesteia i deosebirile fata de restul dreptului, dar mai
ales fata de legile ordinare. Adoptarea constitutiei trebuie vazuta ca un
proces com plex, cu profunde semnificatii politico-juridice,proces In care
se deta eaza clar, a a cum de altfel am explicat, eel putin trei elemente i
anume: initiativa adoptarii constitutiei, organul competent (constituantul
sau puterea constituanta), modurile de adoptare.
3.2. Consecintele juridiceprivindmodificarea, suspendarea

i abrogarea constitutiei
125 Constitutia, ca lege fundamentala a unui stat, nu poate ramane insa

neschimbata. Ea sufera in mod firesc unele modificari ca urmare a core
latiei ce exista i trebuie sa existe intre drept i dinamica economica i
sociala. A a cum am vazut anterior, modificarea constitutiei trebuie sa
se realizeze prin proceduri i forme care sa puna fo valoare locul consti
tutiei in sistemul de drept. in legatura cu modificarea constitutiei consi
deram ca prevederile constitutionale trebuie sa se caracterizeze printr-o
stabilitate sporita, dar aceasta stabilitate trebuie sa fie in primul rand
rodul
realismului constitutiei i nu al unor proceduri de modificare exagerate.
Nu se poate pierde din vedere ca viata sociala i economica, careia preve
derile constitutionale i se adreseaza, cunoa te o permanenta evolutie. In
mod firesc i constitutia trebuie sa tina pasul cu dinamica sociala i econo
mica. Altfel, prevederile constitutionale pot deveni o Mina in dezvoltarea
societatii la al carei progres trebuie sa concure. in stri.insa legatura cu
adoptarea i modificarea constitutiei se afla $i suspendarea precum $i
abrogarea constitutiei, care, de asemenea, trebuie sa puna 1n valoare
suprematia constitutiei.
3.3. Deosebirile dintre constitup.e i legi,
consecinfe alesuprematiei constitupei
Desig ur, intr-o viziune foarte larga, dar corecta, constitutia este i ea o 126
lege. Cu toate acestea pozitia supraordonata a constitutiei se manifcsta i
i'n raport cu Je ge a , fata de care se fac trei mari deosebiri: de continut, de
forma i de putere juridica . Aceste deosebiri pot fi facute insa numai dupa
ce vom cerceta i legea ca act juridic al parlamentului.
3.4. Conformitatea intregului drept cu constitufia,

consecinfa a suprematiei constitutiei
Constitutia, ca izvor principal al dreptului, este deci parte integranta a 127

acestuia. Prin continutul i pozitia sa in sistemul de drept, constitutia
co ma nda insa 1:ntre g ul drept. Regleme nta nd re latiil e soc ia le care sunt
esentiale pentru popor, relatii din toate domeniile vietii economice, politice,
soc iale i culturale, constitutia stabile te principiile fundamentale pentru
fotregul drept. Toate celelalte ramuri de drept i' i gasesc punctul de plecare,
la nivelul celor mai inalte principii, 1n i numai 'in prevederile constitu tiei.
Ramurile dreptului dezvolta aceste dispozitii de principiu, dar norrnele lor
trebuie sa fie 111 per fecta concordanta cu litera i spiritul constitutiei. Orice
abatere de la aceasta concordanta este considerata o incalcare a constitutiei
i a suprematiei sale, ducand la nulitatea dispozitiilor legale fo cauza. Una
din modalitatile prin care se poate constata eventuala abatere a normelor
legale de la prevederile constitutionale este controlul de constitutionali tate.
Aceasta consecinta a suprematiei constitutiei se va observa les ne atunci
cftnd vor fi analizate conditiile de fond i de forma ale valabilitatii actelor
o rganelor statului.
Din aceasta regula a confom1itatii rezulta i o a doua co nsecinta. Astfel, 128
1n cazul 111 care o <lispoz itie constitutionalli este mo<lificata, 111 mod obli gatoriu
trebuie sa se modi fi ce i normele din ramurile de drept
corespondente. Aceasta modificare se impune pentrn ca fo permanenta
trebuie respectata concordanta intregului drept cu constitutia. Daca
modificarile sunt obliga torii, ele nu se realizeaza 1nsa automat, de 111data ,
ci aceasta depinde de faptul daca norma constitutio nala noua este de aplicatie
mijlocitli. sau nemijlocita, problema de mare interes practic.
§.4. Garantiile juridice ale supremafiei constituµei
Suprema tia constitutiei este o realitate incontestabila i nu o simpla 129

afirmatie. Mentionata la nivel de principiu general al legii noastre funda-
•·
===----======-=====-- - -= - - - -
68 Drept constitufional ·i institufii politice
mentale in chiar primul sau articol, ea reprezinta o obligatie opozabila in
egala mas ura atat autoritatilor statului cat i tuturor celorlalte subiecte de
drept. Ea implica o serie de consecinte juridice, dar se bucura 1n acela i
timp i de garantii. Desigur, garantiile supremat.ie i cons titutiei pot fi formu
late in diferite feluri·. v om retine insa cea mai importanta constatare ce se
poate face, anume ca suprematia constitutiei beneficiaza de garanfii l a
nive lul i ntregului sistem de drept (care fac ca sistemul normativ sa fie
aplicat i respectat) i de garantii juridice specifice legii fundamentale.
4.1. Controlul general al aplicarii constitufiei
130 Situat la nivelul ansamblului sistemului norma tiv, controlul general al

aplicarii constitutiei este rezultatul faptului ca intreaga activitate statala
este determinata i organizata prin constituti e. Constitutia statornice te
formele fundamentale de realizare a puterii de stat, categoriile de organe
ale statului, precum i competenta acestora. Acest lucru se face aviind in
vedere ca puterea poporului nu exclude, ci dimpotriva implica, presupune
o diviziune a competentelor i o autonomie a organelor statului. Insa toate
autoritatile statale trebuie sa- i desfa oare activitatea 1n co nform itate cu
legea fundamentala $i in limitel e stabili te prin constitutie. Pentru ca accst
lucru sa nu ramana doar la nivel teoretic, orice constitutie organizeaza i
un sistem complex i eficient de control al aplicarii sale. El reprezinta
prima garantie juridica a supremat.iei constitutiei $i se manifcsta la nive lul
tuturor actelor juridice dintr-un sistem de drept, 111 primul rand prin
modalitatile de verificare a conditiilor de fond i de forma ale actelor emisc
de autoritatile statului. Acest control este general, fo sensul ca e l cuprinde
toate formcle activitatii statale i este efectiv, adidl. se concretizeaza prin
toate formele i caile de control statornicite intr-un stat.
4.2. Controlul constitufionalitafii legilor
131 Garan ie juridica a suprematiei constitutiei specifica legii fundamentale,

controlul constitutional itat.ii legilor este activitatea organizata de verificare
a conformitatii legii cu constitu a. iar ca institut.ie a dreptului constitutional,
el cuprinde regulile privitoare la organele competente a face aceasta veri
ficare, procedura de urmat precum i masurile ce pot fi luate dupa realizarea
ace stei proceduri. in general, controlul constitutionalitatii legilor este
considerat o garantie a suprem atiei con stitutie i, fo lo si ndu-se desig ur
formulari diferite precum sanq iunea suprematie i (Georges Burdeau),
garanpa caracterului de supre matie a co ns titutiei (Andre Hauriou),
sanctiunea violarilor regulilor constitutionale (Marce l Prelot) etc. In ce-l
prive te pe Tudor Draganu, el scrie ca ,;in scopul de a co nso lida suprematia
constitutiei s-a :tncercat apoi sa se gaseasca un mij!oc pentru a se asigura
Teoria constitu/iei 69
res pectarea ei, nu numai de administra\,ie i justitie, dar i de puterea
legiui toare. Acest mijloc a fost instituirea unui organ caruia i s-a
recunoscut competenta de a face inaplicabile legile contrare unui
principiu constitutional".
TITLUL AL II - LEA . TEORIA CONSTITUJ I Ell1l
Capitolul I. Constitutie i constit ut ionalism .

Suprematia Constit uti ei
Sectiunea 1. Notiuni generale despre Constitutie
§1. Aparitia Constitutiei
Problematica privitoare la Constitutie 9i constitutionalism este

sus ceptibila de ample consideratii de ordin istoric.
Din punct de vedere etimologic, cuvantul ,,constitutie" provine din
substantivul latin constitutio,carei nsemna dispozitie, ordi . In sistemul
de drept roman, Constitutia Tnsemna edictul semnat de Tmparat ce
cuprindea decizii cu caracter general privind diferite domenii de
activitate 9i a carer fo'1a juridica era superioara celorlalte acte juridice
adoptate de autoritatlie publice ale lmperiului121.
Primele legiuiri contin, 1n esenta, principii generale de drept care
var sta la baza Constitutiilor de mai tarziu. Aristotel avansa ideea
unei forme de guvernamant bazate pe un corp de legi fundamentale.
Promovarea
'f
drepturilor 9i a libertatilor prin lege, 1ntr-o societate Tn care toti
membrii acesteia se supun legii, o Tntalnim la Cicero. Triburile germanice,
in perioada
Evului Mediu, aveau diverse seturi de legi scrise sau reguli cutumiare. Tn
Japonia se retine existenta unei Constitutii Tntr -o forma primara, bazata
pe preceptele budiste :;;i princip ii mora l e. Pentru ta.rile islamice, ca vechi
document cu aceasta valoare este Constitutia (Carta) din Medinal3J_
Conceptul de constitutie, Tn sensul modern al acestui termen, care
desemneaza, de principiu, un act scris unitar, alcatuit din norme juridice
Tnvestite cu fortajuridica suprema, ce reglementeaza acele relatii
sociale
Ill Preluare din M. SAFTA, Orept constitutional$i institufii politice. Vol.I. Teoria
genera/a a dreptului constitu/ional. Drepturi $i liberta,ti, ed. a 3-a , Ed. Hamangiu,
Bucure ti, 2016, pp. 63 ;,ii ur m .
121Pentru o abordare detaliata, a se vedea C. loNEscuT, ratat de drept constitufional
contemporan, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck , Bucure ;,iti , 2008, p. 166.
131 T. H ARPER, The Complete Idiot's Guide to the U.S. Constitution, Alpha Book,
2007, p, 4.
-8 - - -- - - - -
C urs de contencios constitu\ional
- -- - -- -
fundamentale, esentiale pentru instaurarea, mentinerea 9i
exercitarea puterii, adoptate potrivit unei proceduri speciale 9i
solemne, este mai recent. Acesta poate ti ata at secolului al XVIII-
lea, de cand dateaza i
cea m_'.3-i vech e Constitutie in aceasta acceptiune - cea americana din
1787. In Europavorbim despre Constitutii scrise mai tarziu, in anul 1791
(Polonia i Franta).
Aparitia Constitutiei ,,scrise" a fost, in esenta, un rezultat al luptei
i mpotriva ideiide putere absoluta. De altfel, principalul document cu
privire la care se apreciaza ca a stat la baza Constitutiei americane este
Magna Charta Libertatum (1215). Chiar daca acest document oferea
prea putin pentru cetateanul obi nuit, fiind tn principal 1n beneficiu l
nobililor care 71 sprij inisera pe Rege, semnificatia sa este puternica,
deoarece, pentru prima data, Regele devenea subiect al legii, iar nu
autor al ei, puterea regala fiind astfel limitata prin leger11.
Prin adoptarea Constitutiilor scrise a fost accentuata dimensiunea
juridica a conceptului de constitu\ie, aceasta nemaifiind un
ansamblu de reguli scrise 9i nescrise, cristalizat in timp i legitimat
prin traditie, ci o reglementare abstracta, formulata in scris i' i
adoptata de reprezentanta
nationala, cu caracter de lege,,suprema".Cao consecinta a semnificatiei
!;,i rolului acesteia, au inceput sa fie judecate, in raport de dispozitiile
sale, de principiile abstracte pe care le incorpor aza, atat actele i
actiunile factorilor pofitici, cat i legile i institutiile. In cazul in care
nu satisfac
exigentele constitu\ionale, aceste acte 9i actiuni suntconsiderate ca fiind
lipsite de legitimitate i, prinurmare, lipsite de fo11a obligatorie1 21.
ConstituVa
Statelor Unite ale Americii declara expres tn acest sens,1n art. VI parag.
2, ca ,.Aceasta Constitufie [...] va fi legea suprema a farii; judecatorii din
fiecare stat i se vor supune fn consecinfa'' . Este textul pe care, de altfel,
a fost Tn temei at controlul de constitutionalitatel3l, intrucat nu consfinte te
doar suprematia Constitutiei, ci 9i posibilitatea judecatorilor de a nu lua
in considerare legile contrare acesteia.
Evolutia succint prezentata cuprinde, Tn sinteza, urmatoarele idei:
- suprematia unor principii fundamentale;
- nevoia de a le consfinti intr-o forma scrisa;
111 Ibidem.
121 M. B ALAN, Evolufia istoricii a conceptului de Constitufie, in T. DEACONU,
E.S. TANASEscu (cooRo.), Despre constitufie § i constitufionalism. Liber amicorum loan
Muraru, Ed. Hamangiu, Bucure ti, 2006, p. 19.
131Cazul de referin\a Marbury v. Madison (1803), la care ne vom referiin sec\iunea
dedicata controlului de constitu\jonalitate.
II. Teori a Constitu\iei 9
- --'--- - - -
- i nfiintarea !;,i inzestrarea unui corp judiciar (instante de judecata

sau Cu!1i Constitu1ion ale) cu instrum entele necesare pentru a
asigura
suprematia principiilor constitu1ion ale asttel instituite asupra ansamblului
legislatiei !;,i a inst it u tiil or stat ulu i.
Reu n ir e a acestor idei !;,i concep te s-a realiza t p en tru prima data in
Statele Unite ale Americii, dar in prezent ele sunt considerate a fi de
esenta statului de drept in intreaga lume11i .
§2. Constitutii cutumiare. Constitutii scrise
Fata de cele aratate, rezulta ca distingem intre situa1ii in car e norm

ele co ns titution ale sun t sistemati zate i ntr -un act unic ori in mai
multe acte, la care se adauga, uneori,reguli cutumiare. Sub aspect
conceptual, doctrina prezinta, in raport de aceasta distinctie, categoria
de Constitutii scrise i cea de Constitu1ii cutum iare.
Constitutia cutumiara repre zinta rezultatu l, experi enta practi cii
i traditiei in domeniul relatiilor sociale fundamentale statale ale unui
popor, cristalizate de-a lungul timpului. Principiile astfel desprinse au
capatat in timp o puternica rezonanta in con§tiinta colectiva, fiind
respectate intocmai ca legile scrise.
Constitulia scrisa a aparut ca reactie i mpotriva cutumei,
considerata incerta, incompleta, intr-o continua mi care121. Aceasta
se impune a ti reglementata i ntr-o forma concisa i sistematica,
potrivit ideii in sensul ca .,nu exi sta Con stitu tie daca ea nu poate fi
pusa in buzunar"131_
Avand in vedere ca in majoritatea covar!;,itoar e a statelor exista in
prezent Constitutiiscrise, seapreciazal4lca e xis ta o tendinta cvasiunanima
de recunoa tere a valorii instrumentuluiscris, sistematic i integrator,
fata de practici l?i cutume.
Avantajele formei scrise a Constitutiei sunt inconte stabile. Astfel, forma
scrisa permite cunoa terea de catre cetateni a Constitu1iei §i educarea in
1 ii ju ridice,
spiritul respectarii sale. Se asigura astfel!;,i dezid e ratului s ecu rita
t in sen sul ca cet ateanul sa aiba la i ndemana un set de norme clare §i
l
111 Ase vedea M. C APPELLETT,I W. C OHEN, Compa rative Const itutional Law : Cases
and Materials, Bobbs-Merrill Company, Indiana, 1979, p. 11.
121
GH. I ANCU, Proceduriconstitufionale. Drept procesual constitufional, Ed. Monitorul
Oficial, Bucure ti, 2010, p. 34.
131T. PHAINE,apudl.MuRAAu, E.S.TANiisEscu, Drept constitufional $ii nstit ufii politice,
vol. I, ed. a 13-a, Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2008, p. 49.
1' 1 V. Du cuLEscu, C. CAL1No1u, G. Du cu Lescu, Drept constitutional
comparat, vol. I, ed. a 4-a, Ed. Lumina Lex, Bucure ti. 2007, p. 72.
10
concise, ca pavaza pentru apararea drepturilor i garantarea participarii

la viatapolitica, cucons cinta corectei i democraticei functionari a
institutiilor
statului. Napoleon spunea ca o Constitutie trebuie sa fiescurta 9i
obscuralll, subliniind facilitatile pe care puterea le poate regasi i ntr-un
text nu foarte
precis $i nici foarte constrangator, la.sand o larga putere de interpretare
guvernantilor. Desigur ca preocuparea nu este aceea$i pentru cetateni,
iar echilibrul trebuie gasit intre generalitatea textelor 9i formularea lor
foarte minutioasa, care ar riscainsa sa afecteze autoritatea Constitutiei.
Chiar daca reflecta traditii importante $i o experienta notabila,
Constitutiile ,,nescrise" nu pot suplini intocmai existenta unui corp de
reguli precise, reunite intr-un singur document, cuprinzand regulile
fundamentale de organizare $i functionare a statului. Constitutia scrisa
asigura o mai mare stabilitate a institutiilor politice 9i o garantie i
mpotriva arbitrariului
guvernantilor.
De altfel, in prezent nu mai exista Constitutii cutumiare pure, ci doar
forme mixte, denumirea fiind insa pa.strata in virtutea traditiei. Aceasta
este situatia in Marea Britanie 9i in Noua Zeelanda, unde subzista atat
cutumaconstitutionala, cat$ilegi scrise, care,impreuna, constituie sistemul
constitutional. De asemenea, lsraelul nu are o Constitutie scrisa sub
forma unui act unic.
Astfe,l MareaBritanie nu areun document scrisunic, caresa se intituleze
,,Constitutie", ceea ce nu inseamna i nsa ca nu are o Constitutie.
Aceasta cuprinde o parte nescrisa, formata din drept cutumiar, 9i o
parte scrisa, alcatuita din precedent judiciar (common law - cutumele
sanqionate de judecator) 9i acte adoptate de legiuitor (statutory law).
Astfel, ,,Constitut ia Mari i Britanii " cuprinde : Magna Charta Libertatum
(1215), Petition of Right
(1628), Habeas Corpus (1679), Bill of Rights (1689), Actul de stabilire a
succesiunii la tron (1701), Parliament Act (1911 9i 1949), Representa
tion of the People Act (1963), Human Rights Act (1998 - important de
subliniat, deoarece codifica in dreptul britanic Conventia pentru
apara rea drepturilor omului i a libertatilor fundarnentale, oferind un
remediu intern in cazul incalcarii acesteia), acte alaturi de care
subzista cutume
9i precedent judiciar. Cea mai mare parte a practicii constitu1ionale se
intemeiaza. pe obiceiuri, care au aparut 9i au evoluat de-a lungul
timpului. Principii precum impartialitatea speaker-ului Camerei
Comunelor, res
ponsabilitatea colectiva a Cabinetului $i responsabilitatea individuala a
mini$trilor nu se intemeiaza. pe statute, documente sau hotarari
judiciare,
1•1 P. AR□ANT, B. M ATHIEU, Droit constitutionnel et institutions politiques, 292 ed.,

L.G.D.J., Paris, 2017, p. 71.
- - - - - - -- - I I. Te oria Co nstit u1iei --------------------------------- 11
-
ci pe acceptarea unei practici generale pe parcursul anilor111. A
vand i n vedere aceasta constructie succesiva a sistemului
constitutional britanic, consideram sugestiva d scrierea sa ca o casa
veche, m dificata putin cate putin de catre diver i constructori, de o a
a maniera, incat i1i es te greu sa i i descop eri structur ile de
baza121• S-a retinut ideea potrivit careia Jnsa§i insularitatea
geografica explica, i ntr-o oarecare masura, caracterul original al
Constitu\iei britanice, iar absenta unor momentecritice de anver gura
din istoria Regatului Unit [...] a contribuit la pastrarea incrementala i
nedisputata a unor traditii ancestrale"l31. Astfe l se explic a , de
exemplu, conservarea principiului suveranita\ii parlamentare, potrivit
caruia nimic nu poate prevala asupra vointei reprezentantilor
poporului, Parlamentul putand lua orice decizie, fara a fi limitat decat
de propriile rigori de ordin moral. De aici interactiunea dificila cu
principiul priorita\ii de aplicare a normelorinternationale - avemi n
vedere materia drepturilor omului. Astfel cum s-a subliniatl4l, ,.dogma
suveranitatii parlamentare contrazice flagrant insa i ideea de
suprematie a Constitutiei 9i face imposibil controlul con stitutionalitatii
actelor adoptate de Paramentul Regatului Unit, iar acest lucru a
determinat chiar Camera Comunelor sa examineze cu atentie
posibilitatea unei eventuale codificari a Constitutiei Regatului Unit",
ceea ce ar constitui o decizie ,,istorica i revolutionara".
Precum Marea Britanie, lsraelul nu are un act unic care sa
trateze in mod unitar problemele care fac in mod traditional obiectul
Constitutiei. Principalele probleme constitutionale sunt reglementate
pe calea unor legi ale Knesset-uluil5l, de exemplu: Legea cu privire
la imunitatile, drepturile i i ndatoririle membrilor Knesset-ului (1951),
Legea cu privire la Knesset (1958), Legea fundamentala cu privire la
pamantul statului Israel (1960), Legea cu privire la Pre edintele
statului (1964), Legea cu privire la guvernare (1968), Legea cu
privire la alegerile din Knesset (1969), Legea fundamentala privind
libertatea alegerii ocupatiei (1992), Legea fundamentala privind
demnitatea umana i libertatea (1992). De§i aceste legi de baza nu
exprima in mod expres statutul lor constituti onal

Pl R.S. PuNNETT, ap ud V . D uc uLEscu , C. C Au N0 1u, G. DucuLescu, op. cit., p. 319.
121J. A LDER, Constitutional and Administrative Law, MacMillan, Londra, 1994, p.
8, apud FL.B. VAs1Lescu, Fine de mileniu: triumful constitufionalismului european, in
lucrarea editata de Curtea ConstiluJion ala a Ro ma niei cu pril eju l zilel or co nstitu\i
onale fran co-roma ne , ed. a 4- a, Bu cure ti, 1997, p. 37.
131E.S. TANAsescu, Codex Constitutional. Constitufia Regatului Unit al Marii Britanii
$i lrtandei de NorcJ, in Con s tit u(iile state /or membre ale Uniunii Europene, Ed.
Monitorul Oficial, Bucure$ti, 2015, p. 206.
i4l Ibidem.
151 Denumirea corpul ui legislativ din Israel.
C
-12 Curs de contencios const

-itu'tional
suprem, Curtea Supreme. le-a interpretat ca atare i a hotarat ca
instan1a suprema are autoritatea de a invalida acele legi care, atunci
cand sunt
indeplinite anumite conditii, incalca legile de bazal1J.
In Noua Zeelanda au fost adoptate, in decursul timpului, legi §i
acte parlamentare cu valoare constitu1ionala, respectiv: Actul
constitutional din 1986, Actul cu privire la marea teritoriala i zona
contigua din 1977, Legea electorala din 1956, Legea cu privire la
justi1ie din 1908 , Legea cetateniei din 1977, Carta drepturilor
omului din 1990, Legea cu privire la relatiile rasiale din 1971 etc.121
§3. Continutul normativ al Constitu! iei
In Constitutiile statelor sunt sistematizate dispozitii referitoare la

principiile generale care caracterizeaza regimul politic, organizarea
i func\ionarea instituWlor statului, precum '.?i drepturile fundamentale
ale ceta\enilor. De regula, aceste principii sunt cuprinse i ntr-un capitol
introductiv, stabilind cadrul 'in care ordinea juridica, ,n general, '.?i cea
constitutionala, 1n special, sunt construite. Viziunea generala cu privire
la principiile constitutionale este aceea ca ele formeaza un nucleu de
baza in jurul caruia se structureaza corpul legilor fundamentale. lntr-o
exprimare sugestiva, Curtea Constitu1ionala Federala a Germaniei
arata ca aceste principii . constituie o «busola interna,, pentru
interpretarea
norme/or constitufionale'. Ele ,,includ dispozifiile individuale $i, datorita
naturii for generate $i fundamentale, definesc cadrul pentru Constitufie"PI.
Exista un consens general asupra faptului ca normele
constitutionale nu pot exista izolat, ci se bazeaza i trebuie
interpretate prin prisma §i
in cadrul principiilor constitu1ionale. Cat prive te consacrarea §i sfera
principiilor fundamentale, trebuie men1ionata existenta, deopotriva, a
unor
principii explicite/expres stabilitein corpul legilorfundamentale,de
regulaTn preambulul acestoral4l, precum i>i a unor principii implicite,
caresunt deduse din interpretarea textelor constitutionaleca un
intreg/1n ansamblul lor, cu
f•l N. ZA.KrN, A. GRoSSBERGER, Rolul magistrafilor-asisten(i la Curtea Suprema

a lsrae/u/ui, rn Ro/ul magistrafilor-asistenfi in jurisdicfia Curfilor Constitufiona/e ,
Ed. Universul Juridic, Bucure li, 2016, p. 84.
121 Idem, p. 184.
!31http:l/constcourt.ge/ congress201-52017/downloads/landesberichte/allemand_s_
EN.pd!.
f'J De exemplu , stat de drept, securitatea juridica, suprematia Constitu\iei, forma
democratica de guvern mant.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - '- -- - - - - - - - -
II. T e or ia C o nstitutiei 13
identificarea de conexiuni i sensuri noi ale unor norme legalef'l . Pentru

identificarea, interpretarea §i aplicarea principiilor constitutionale sunt
utilizate diverse metode: gramaticala, teleologica, sistematica, istorica,
fiind unanimacceptat - cureferire expresa la materia drepturilor
fundamentale - ca o interpreta re pur literala nu este compatibila cu
specificul acestora. Pe langa metode le traditio nale enuntate, este de
mentionat metoda interpretarii evolutive, carepresupune
reevaluareatextelor rn timp,in raport
de evolu!iile socio-culturale 9i istorice. fn general , legile fund ame ntale nu
car acter iz eaza in mod explicit principiile constitutionale ca avand o fof'ia
juridica superioara in raport de celelalte norme constitu1ionale. Aceste
legi pot fi intelese doar ca un rntreg consolidat, nivelul Constitutiei inse
i
facandimposibil ca normele pe care le cuprinde sa fie mai ierarhizate ca
forta juridica i nici ,,masurate" una ,n detrimentul celeilalte121. Sunt i nsa
situatii in care anumite principii sunt considerate piatra de temelie, in
sensul ca au un statut special i beneficiaza de o protectie specia1ar3i _
N u est e vorba insa despre o ierarhiein sens formal, ci mai mult substan\ial.
Constitu\iile reglementeaza, de asemenea, esen\a, tipul §i forma statului,
detinatorul puterii, fundamentele economice i sociale ale puterii,
fundamentele politice, ideologice §i religioase ale i ntregii organizari a
societatii, locul i rolul partidelor politice, sistemele organelor statului,
statutul juridic al persoanei §i tehnica constitutionala. A§adar, este vorba
despre norme care reglementeazatoate domeniile vietii economico-sociale,
politice 9i juridice ale societatii organizate ,n stat. Reglementarea detaliata
a acestor domenii revine apoi legilor, pe baza regulilor fundamentale
stabilite de Constitu1ie.
Remarcam, ca o tendinta a evolu1iei constitu\ionalismului,
integrarea in Constitutiile lumii a unui catalog extins al drepturilor §i
libertatilor
fundamentale, precum §i reglementarea unor mecanisme de conectare
cu reglementarile interna\ionale in materie. Tn acest mod se previne
posibilitatea ca, pe cale de reglementare interna, sa se aduca atingere
drepturilor :;ii liberta\ilor fundamentale ale indivizilor, asigurandu-se
pentru
111 D e e xemplu, principiul propor\ionalita\ii.

121 S - a exprimat i ideea ca o asemenea ierarhie poate fi stabilita numai pe
baza acordului realizat de autorii constitu\iei; daca un astfel de acord exista, este
posibila o ierarhie a normelor in cadrul legii fundamentale i poate fi justificata din
punct de vedere constitutional (A. HJDAYAT, Constitutional Principles in State
Administration and Government) - Curtea Constitu\ionalaa Republicii lndonezia i
AsociaJia cur\il or consti lu\ionale i a institu\iilor echivalente din Asia.
131 De e xemplu, garantarea demnitatii umane, careia Curtea Constitutionala Federala
Germana i i atribuie un rol/statut speclal. ·
- - -- - - - Curs de contencios constitutional _
ace tia caide atac jurisdiqionalela instante interna\ionale. De

exemplu, cuprind astfel de dispozitii legate de receptarea i valoarea
juridica a normelor dreptului interna\ional in materia drepturilor omului
Constitu\iile din Austria, Cehia, Belarus, Croatia, Franta, Germania,
Grecia, Olanda, Spania, Portugalia, Moldova, Rusia, Slovacia,
Bulgaria i Romania.
Dispozi\iilepropriu-zise care alcatuiesc conynutul normativ al
Constitutiei, ponderea i importanta care se acorda uneia sau alteia
dintre institu\iile careia i se atribuie un rangconstitutional,modul in
care sunt structurate, precum i dimensiunile Constitu\iilor difera de la
o \ara la alta. Astfel, exista Constitutii foarte ample (a lndiei- 395 de
articole, a Braziliei - 246 de articole) sa Constitutii care se disting prin
conciziune (de exemplu, Constitutia SUA - 7 articole i 27 de
amendamente).
Actuala Constitu\ie a Romaniei a fost adoptata Tn anul 1991,
modificata i completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei
nr. 429/200311I i republicata 121. Aceasta cuprinde un numar de 156 de
articole, grupate
in 8 titluri, dupa cum urmeaza: Titlul I - ,,Principii generate" ; Titlul II -
,,Dre pturile , libertafile $i indatoriri/e tundamentale' ; Titlul Ill - .,Autoritafile
pub/ice " ; Titl ul IV - ,,Economia $i finanfele pub /ice " ; Titlul V - ,,Curtea
Constit uf.ionala'; Titlul VI - ,,lntegra rea euroaffantica'; Titlul VII- ,,Rev
izuirea Constitufiel'; Titlul VIII - ,,Dispozi fii finale $i tranzitorir.
Abordand problematica referitoare la continutul normativ al
Constitutiei, din perspectiva interpretarii acestuia, sunt de retinut rolul i
importan\a lucrarilor pregatitoare ale Constitu\iilor, precum i valoarea
conferita Tn cadrul controlului de constitu\ionalitate unor documente
care nu fac parte, Tn mod formal, din textul Constitu\iei, subsumate
conceptului de ,.bloc de constitutionalitate'3l, Tn sensul de ansamblu
(,,bloc") de acte normative cu valoar constitutionala. Un exemplu Tn
acest sens Tlconstituie, in cazul Moldovei, Declaratia de lndependen\
a, act careh deriva din consensul
popular general ce a legitimat-o $i din confinutul sau definitoriu pentru
noul stat', ceea ce ,,ii contera Declarafiei de lndependenf . 1n ordinea
Pl Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.

f2l Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrei 2003.
t3 J Pentru detalii referitoare la interpretarea art. 20 din Constitu\ie, a se vedea
C.L. PoPescu,Protecpa internafiona /a a drepturil o r omului - surse, institufii, proceduri,
Ed. All Beck, Bucurei;;ti, 2000, pp. 262-269; conceptul de ,,bloc de
constitutionalitate" este o crea!ie a doctrinei franceze i a jurispruden\ei Consiliului
Consu'tui\onal al Fran\ei, desemnand posibi!itatea de inglobare in textul constilu\
ional a altor norme referitoare la drepturi i liberta\i fundamentale care nu fac
parte in mod formal din
corpul Constilu \iei; cu alte cuvlnte, loate normele cu valoare conslitu\ionalacuprinse
atat in textul Constitutiei, cat i i n alte acte formeaza ,,blocul de constitutionaliat
te"
(a se vedea $r. DEAc o'Nu, lnstitufii politice, Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2012'. p. 46).
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _I_I._T_eo_ria Const i tu\iei 15
constitu{ionala din RepubliacMoldova,o funcfie transversala prin

raportare la cele/alte pre vederi constitufionale (Tntr- un mod similar
cuprincipii/e generale referitoarelastatul dedrept, drepturile $ilibertafile
fundamentale, dreptatea $i pluralismulpolitic etc.), eafiind nuc/eul blocului
deconstitufionalitate'. Aceste
principii au fost deduse de Curtea Constitu1ionalaa Moldovei, .,reie$ind
din aspirafiilepoporului exprimate Tn Dec/arafia de lndependenfaa,
ratandu-se
ca orice interpretare a Constitufei i urmeaza sa fie operata pomind de la
obiectiveleoriginare ale Constitutiei, care sunt prevazute Tn Preambul
$i din care deriva textul Constitutie / in sine. in concluzie, atunci cand
exista mai multe interpretari, opfiune a conforma Preambulului
prevaleaza"i1l .
Un alt exemplu ii constituie valoare a data de Constitutia Romaniei
tratatelor interna\ionale i n materia drepturilor omului la care Romania
este parter21, prin dispozitiile exprese ale art. 20 din Constitutiel31, ,n
sensul integrarii lor1n,,blocul de constitu9onalitate". De altfel,
1ncorporarea acte!or internationale privitoare la drepturile omuluiin
Constitutiile statelor reprezinta una dintre tendintele actuale la nivel
mondial i una dintre modalitatile -
poate cea mai importanta - prin care Constitu\iile devin .,interna
1ionale" sau ,,internationalizate". lmpunand interpretarea Constitutiei
1n lumina
tratatelor internationale in materia drepturilor omului i integrandu-le pe
acestea blocului de constituVonalit a te , i n s en sul de a le oferi valoare
interpretativaconstitu1ionala, legiuitorulconstituantroman a optat
pentru o solutie progresista cat prive te raporturile dintre dreptul
international
conven\ionalal drepturilor omului i dreptul national. Ratificarea oricarui
act international in aceasta materie determina astfel o modificare
implicita
a Constitu1iei, fara a se recurge la proc edura complic ata i rigida a unei
revizuiri formalef4l.
§4. Definitia i caracterele juridice ale Constitutiei
Ooctrina juridica cuprinde numeroase definitii ale conceptului de

constitutiel5l, inclusiv din punct de vedere filozofic, al stransei legaturi
1 >1 A se ved ea Rap ortul Curjii Constitujionale a Moldovei,
http://constcourt.ge/ congress2015-
2017/downloads/landesberichte/moldova_S_MS.pdf.
2
1 J W .C . C HANG, J .R . YEH, Internationalization of Constitutional Law,in M. R OSENFELD,
A, SA.JC> (E DS.), op. cit., p. 1167.
131Problematicape care o vom analiza intr-un capitol distinct.
1•1 C.L. P OPESCU, L'integration des reg/es internationales en matiere de droit de
l'homme dans l'ordre juridique roumain, in Approches franco-roumaines face au defi
europeen, Actes du Colloque anniversaire du CollegeJuridique franco-roumain
d'etudes europeennes, Ed. ln stitutul European, la i. 2012, p. 131.
5
1 1 Ase ve d ea GH. IANCU, op. cit ., p. 27.
II. Teoria Constitu
- - - - --- - - - - 15
ti e i
'- -
constitufionaladin Republica Moldova, o funcJie transveraslaprin
raportare la celelalte prevedericonstitufionale(intr-un mod similarcu
principiile generate referitoarelastatul dedrept, drepturile $i libertafife
fundamentale, drepat tea $i pluralismulpoliticetc.), eafiind nucleul
blocului deconstitufiona/itatEf. Aceste principii au fost deduse de Curtea
Constitutionalaa Moldovei, ,,reie$inddin aspirafiilepoporului exprimate
fnDec/arafia de lndependenfa, aratandu-se ca orice interpretarea
Constitufieiurmeaza sa fie operata pornind de la obiectivele originare ale
Constitutiei, care sunt prevazute fn Preambul $i din care deriva textul
Constitupe/ in sine. in concluzie, atunci cand exista mai multe
interpretari, opfiunea conforma Preambululuiprevaleaza"i11.
Un a lt exemplu ii constit u ie valoarea data de Constitutia Romaniei
tratatelor interna1ionale i n materia drepturilor omului la care Romania
este parte121, prin dispozitiile exprese ale art. 20 din Constitutiers1,in sen
sul
integrarii lor i n ,,blocul de constitutionalitate". De altfel, i ncorporarea
actelor internationaleprivitoare la drepturile omuluiin Constitutiile statelor
reprezinta una dintre tendintele actuale la nivel mondial i una dintre
modalitatile - poate cea mai importanta - prin care Constitutiile devin
,,internationale" sau ,,international izate". lmp unand interpretarea Const
itutiei in lumina tratatelor internationale in materia drepturilor omului i
integrandu-le pe acestea blocului de constitutionalitate, in sensul de a le
oferi valoare interpretativa constitutionala, legiuitorul constituant roman a
optat pentru o solutie progresista cat prive te raporturile dintre dreptul
international conventional al drepturilor omului :;;i d reptul national.
Ratificarea oricarui act international in aceasta materie determina astfel
o modificare implicita a Constitutiei, fara a se recurge la procedura
complicata. :;;i rigida a unei revizuiri formale141.
§4. Definitia i caracterele juridice ale Constitutiei
Doctrina juridica cuprinde numeroase definitii ale conceptului de

constitutiel51 , inclus i v din pu nc t de vedere filozofic, al stransei
legaturi
111 A se vedea Raportul Cur\ii Constitu\ionale a Moldovei, http://constcourt.ge/

congress2015-2017/downloads/landesberichte/moldova_S_MS.pdf.
2
1 1 W. C . C HANG, J.R. YEH, Internationalization of Constitutional Law,in M. R os ENFao ,
A, SAJ6 (eos.), op. cit., p. 1167.
131Problematica pe care o vom analiza intr-un capitol distinct.
1•1 C.L. POPEscu, L'integ ration des reg/es internationales en matiere de droit de
l'homme dans l'ordre jurldique roumain, in Approches franco-roumaines face au defi
europeen, Actes du Colloque anniversaire du College Juridique franco-
roumaind'etudes europeennes, Ed. lnstitutul European, la i, 2012, p. 131.
;11Ase vedea GH. IANCU, op. cit., p. 27.
- - - - - Curs de contencios constitu1ional _
ietcon§tiinta §i devenirea unui popor 9i reflectareaacestora in Legea

sa fundamentala.
Optand insa pentru o abordare pragmatica, distingem, 7n
realizarea acestor definitii, doua criterii de baza:
a) un criteriu material, care are in vedere continutul normativ
al Constitutiei; 7n raport de acest criteriu, se desemneaza ansamblul
re gulilor referitoare la principiile de baza ale organizarii politico-
statale,
drepturile fundamentale i statutul juridic al cetateanului, organizarea
i functionarea principalelor autoritati publice, regimul de separatie 9i
echilibru al puterilor 7n st at;
b) ) un criteriu formal, care vizeaza modalitatea de consacrare
a normelorconstitutionale; din punct de vedere formal, normele
constitutionale se caracterizeaza prin aceea ca sunt elaborate int r-o
forma sistematizata,
de catre un organ de stat anume constituit 9i adoptate dupa o
procedura speciala, deosebita de cea prevazuta pentru adoptarea
legilor ordinare.
Definitia completa a Constitutiei cuprinde ambele sensuri mai
sus relevate, sensul (criteriul) material $i eel formal.
Semnificatiile prezentate releva urmatoarele trasaturiale Constituliei:
- caracterul de lege;
- caracterul de lege fundamentala;
- prive§te puterea de stat;
- reglementeaza rela1iilesociale fundamentale considerate esentiale
pentru instaurarea, mentinerea $i exercitare puterii in stat;
- forta juridica suprema;
- forma sistematica;
- stabilitatea;
- necesitatea unor proceduri specifice pentru adoptare i modificare.
Inditerent de defini1ia agreata , consi deram esen1iala subl inierea
faptului ca o Con stitut ie i nse amn a mai mult decat o reunire a unor
cuvinte, idei i
concepte, poate chiar generoase. Amanuntita reglementare a drepturilor
omului nu 7n seamn a neaparat 9i respectarea lor, iar Consttiutiile
socialiste au demonstrat acest lucru. Democratia poate insemna tiranie a
majorita1ii atunci cand drepturile individuale nu sunt respectate. De
aceea, sunt
importante fundamentul, spiritul Constitu1iei i respecta rea ac est eia
atat 7n litera, cat $i in spiritul sau111.
Dinc ol o de importanta juridica a Constitutiei, care constituie baza
dreptului pozitiv dintr-un stat, aceasta.,inseamna §i o stare de spirit - ea
este o adevarata cutie de rezonanta a spiritualita1ii nationale"; ,,p
oporul
1
1 1 T . H ARPER, op. cit., p. 3.
11_. T_eoria Constitut iei 17
trebuie saaiba fafa de Constitufia lui sentimentul dreptulusi au? ; a l st a

risi a e de fapt, altfel ea vaexista in chip exterior, ar ramane fara
semnificatie. In acestse ns, legile in general, dar in mod special
Constitufia trebuie'safie oglinda stariiunuipopor, sareflectegradul
saudedezvoltare ; inf ele ger e t11.
§5. Functiil e Constituti ei
Ur ma r ind e vol ufi ile la n ivel mondial , se constata ca notiunea des ta t

nu mai po at e t i disociata in prezent de notiunea de constitut ie . i in
mod fire sc , s -ar pune intrebarea: de ce fiecare stat modem are, in mod
necesar, o Constitu1ie? Redam posibile raspunsurir2 1care prezinta tunc\
i le Constitutieiin cadrul unui stat:
a) functiile Juridlce :
- est e f u ndame n tul va li ditaf ii i ntreg ii ordini juridice, "legea legi lor
" (p entru ca a tost adoptata conform Constitu\iei, o lege este
obligatorie i . la r a ndul sa u, poate servi ca fundament pentru alte
norme);
- de ter mina modalitafiie de desemnare a guvernan\ i l or i l e
atribuie acestora competen\e proprii;
- enun \a principiile esentiale i ntr-un stat de drept (al suveranita\ii, al
reprezentarii, al separaVei puteri lor in stat);
b) functiile politice:
- organi z eaz a transmiterea i exerci\iui puterii;
- este fundamentul legitimitatii guvernan\ilor;
- reprezinta un element de identitate i de integrare na\ionala i
este producatoare de ceta\enie.
§6. Conceptul de constitutionalism
Leg a ta de func\iile i rolul Constitu\iei este ideea de constitu\ ion ali s

m, raspandita incepand cu secolul al XVIII-lea, potrivit careia in orice s ta
t este necesara o ConstituVe, pentru a se impi edica prin ea despotismul.
Nu este suficient sa existe insa o Constitu\ie, aceasta trebuind sa se bazeze
peca t ev a principii pentru a produce anurnite efecte (separatia puter i lo,r
guvernare reprezentativa, principii democratice). i ntr-un se s restr ans,
aceste efecte nu pot ti atinse decat dacaprintreprincipiile fundamentale ale
Cons t i ut \i ei figureaza controlul jurisdictional al constitu\ ion alit a\ ii leg il o r!3J.
Pl N. Po PA, Teoria genera/a a dreptului, Ed. Actami, Bucure ti, 1996, p. 1 8 1.

12
1 C. GruA, Teoria statulu/ de drept , Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2007, p.20 .1
l3JM. TROPEA, Pour une theorie juridique de /'£tat, P.U.F., Paris, 1994, pp.203- 204.
- - - - - - - - - - - - -=--
- - - - - - - Curs de contencios constitu\ional _ _______ _
Constitutionalismul se identitica, in cele din urma, cu lupta

continua pentru idealul de libertate i de demnitate umana.111. La
baza sa stau principiulseparatiei puterilor in stat, proclamarea,
promovarea, apararea i garantarea drepturilor fundamentale,
inalienabile aleomului, conceptul de stat de drept i institutionalizarea
controlului de constitutionalitate ca garantie a suprematiei
Constitutiei.
Sectiunea a 2-a. Supremafia Constitufiei
§1. Notiunea de supremaiie a Constitu\iei
Atat continutul, functiile, cat i procedura de adoptare

exteriorizeaza o forta juridica specifica a Constitutiei, ce se exprima
prin conceptul de suprematie a Legii fundamentale.
Suprematia Constitutiei desemneaza acea calitate ce situeaza
Constitu1ia in partea cea maiinalta a ,,piramidei" actelor legislative,
re.spectiv a institu tiilor politico-juridice ale statului dedrept.
Dinaceasta perspectiva,Constitutia reprezinta norma suprema pentru
aprecierea validitatii tuturor actelor i faptelor socio-economice, treapta
cea mai inalta din punct de vedere al dreptului pozitivl21, dispunand de o
pozitie supraordonata in sistemul de drept, justificata atat prin procedura
de adoptare, prin locul pe care ii ocupa autoritatea emitenta, cat i prin
normele juridice pe care le cuprinde.
Potrivit teoriei kelseniene!3l, la care trimit, intr-o mai mica sau
mai mare masura, abordarile doctrinare ale problematicii ierarhiei
normative, ordinea juridica nu este un sistem de norme juridice
plasate la acela i nivel, ci un edificiu cu mai multe etaje
suprapuse, o structurapiramidala in care fiecare dintre norme i i
gase§te temeiul §i valabilitatea (care ii confera i ii justitica §i
caracterul obligatoriu) i ntr-o alta norma. Altfel spus, ,,motivul de
valabilitate a unei norme poate fi doar vafabilitatea unei alte norme.0
norma care reprezinta motivul de va/abil itate a unei alte norme este
descrisa figurativ ca fiind norma superioara 1n raport cu o norma
inferioara'l_41
Potrivit aceluia i autor, cautarea motivului de valabilitate a unei
norme nu poate merge la nesfar§it, ci trebuie sase sfar eascala o
norma care
[\J FL.8. V ASILESCU, Fine de mileniu..., op. cit , p. 29.
121 I. D ELEANu, Justi/ia constitufionala, op. cit., p. 263.
PJ Hans Kelsen (n scut la Praga in 1881) este creatorul doctrinei pure a
dreptului i considerat unul dinlre cei mai importan\i reprezentanii ai pozitivismului
juridic.
r•i H. KeLSEN, Doctrina pura a dreptului, Ed. Humanitas, Bucure ti, 2000, p. 234.
II. Teoria Constitu\iei 19
--- -- - ----- -
se presupune ca ar ti ultima, cea suprema, norma de baza. Asttel,
,,toate normele a caror valabilitate poate ti pusa pe seama aceleia$i
norme de baza tormeaza un sistem de norme, o ordine normative..
Norma tundamentala este sursa comuna pentru valabilitatea tuturor
normelor care tac parte din aceea$i ordine, motivul for comun de
valabilitate. Faptul ca o anumita norma face parte dintr-o anumita
ordine se bazeaza pe aceea ca ultimul ei motiv de valabilitate este
norma de baza a acestei ordini. Aceasta norma de baza este cea
careconstituieunitatea unei multitudini de norme, reprezentand motivul
pentru valabilitatea tuturor norme/or care tac parte din aceasta ordine".
lar, ,,daca vrem sa cunoa$fem esenfa normei de baza, trebuie sa fim
mai ales con$tienfi de taptul ca ea se retera in mod nemijlocit la o
Constitu,tie anu mit a, stabilita in mod real, produsa prin
obi$nuinaf sau printr-un act de /egite rar e , $i fn mod nemijlocit la ordinea
coercitiva produsa conform acestei Constitufil'.
Conceptul de supremaVe a Constitutiei i asigurarea acestei
suprematii i i gasesc justificarea prin necesitatea claritatii, previzibilita1ii
sistemului juridic, realizate prin raportarea tuturor legilor la un singur
act normativ. Acest act reglementeaza cele mai importante relatii
sociale, iar stabilitatea sa determina stabilitatea tuturor celorlalte
raporturi juridice dintr-un stat.
§2. Consecinte i garantii ale suprematiei Constitutiei
Pozi\ia privilegiata a Constitu1ieiin sistemul de drept implica o

serie de consecinte juridice, astfel:
- consecinte juridice privind adoptarea Constitutiei;
- consecin1e juridice privind modificarea, suspendarea i>i ab rog area
Constitu\iei;
- pozi\ia supraordonata a Constitu\iei fa\a de celelalte legi;
- conformitatea intregului drept cu Constitu\ia.
Asigurarea suprematiei Constitutiei nu poate i nu trebuie sa ramana
un simplu principiu al ordinii constitu\ionale, ci este necesara existenta
unui sistem de garanti,iin masura sa permita ca intr-adevar Constitu\ia
sa se manifeste ca actul normativ cu forta juridica suprema. Aceste
garan\ii juridice specifice sunt:
- controlul general al aplicarii Constitu\iei;
- controlul constitu\ionalita\ii legilor;
- Tnd ato rirea fundamentala de a respecta Constitu\ia;
- aplicarea directa a Constitutiei.
p
Capitolul al II-lea. Adoptarea, revizuirea,

suspendarea i abrogarea Constitutiei
Secfiunea 1. Ado ptarea Con s titutiei
§1. Consideratii introduc tive
Adoptarea Constitujiei reprezinta o prima consecinja a pozitiei

Constitutieiin cadrul piramidei actelor normative. Astfel, avand in vedere
continutul i scopurile sale, s-a pus probtema unor modalitati i proceduri
speciale de adoptare, distinctede ateactelor normative subsecvente,
care sa punain valoare suprematia i deosebirile normelor constitutionale
fata de restut dreptului.In cadrul acestor proceduri speciale, distingem
iniVativa adoptarii Constitutiei i modalita\ile de adoptare a acesteia.
§2. lnitiati va constitutionala
in raport de criteriul doctrinei politice incorporate in Constitutie, au

fost identificate1' l urmatoarele forme de adoptare a Constitutiei:
a) forme monocratice, cand organizarea constitutionalaeste
expresia vointei unei singure persoane, monarh sau ef de stat;
b) forme democratice, respectiv: conventia, semnificand constituirea
unei reprezentan1e alese special de popor pentru a face sau a respinge
o Constitu1ie;constituirea poporului in instanta constitu1ionalasuprema;
referendumuf c ons ti tLJ1ional , adicai mbinarea deliberarii reprezentative
cu o consultare populara de tipul referendumului pentru validarea
Constitutiei;
c) forme mixte, respectiv: monocratie-democratie,in sistemele unde
Constitutai dictatorului este supusa unui plebiscit, adica
vointei,,controlate" a poporului, pentru a se daaparenta potrivit careia
Constitu a ar fi ,,emanatia " poporului; monarhie-reprezentativitate,i n
sensulca Legea fundamentala exprima acordul formal dintre adunare i
monarh (,,contracr sau ,,pact"). in legatura cu adoptarea propriu-zisa a
Constitutiei, a fost elaborata teoria puterii constituante, prin carese
intelege organul destat sau gruparea de indiviz i care, beneficiind de o
autoritate politica sau morala speciala,
are dreptul de a adopta Constitutiac2 1.
iJ'
I. D ELEANU, /nstitufii $i proceduri constitufionale, op. cit., p. 97 .
t211. MURARU , E.S. TANASESCU, op. cit., vol. I, 2008 , p. 51 .
II. Teor ia Constitu1 iei 21
- - - -- - -
Puterea constituanta poate fi:
a) originara - intervine atunci cand nu exista sau nu mai exista
Constitutie in vigoare (state noi, revolutii). Puterea constituanta
originara este puterea primara, ata9ata poporului sau, uneori, individului
ori grupului social care promoveaza o noua idee de drept, ca
expresie a unei noi concep\ii politice 9i filozofice111. Prin urmare, ea
apa'1ine celui care a creat statul sau a infaptuit revolutia, care a avut
ca obiectiv, intre altele, stabilirea unei noi ordini juridice;
b) instituita sau derivata - este prevazuta de Constitutia in vigoare
(sau anterioara) atat in ceea ce prive9te competenta, cat i organizarea
9i func\ionarea ei. Puterea instituita este deci o putere condiVonata pr
in reguli constitutionale prestabilite atat in ceea ce prive9te organizarea,
cat §i prerogativele.
A§a cum s-a mai remarcatt21, ,,puterea constituanta originara este o
putere nelimitata, fiind o putere de fapt care se exercita independent
de o Constitutie. Prin urmare, nu exista nicio norma constitutionala sau
supraconstituyonala care sa i se impuna. Dimpotriva, puterea
constituanta derivata este o putere limitata. Creatafiind de puterea
constituanta originara, apare norm al ca ea sa fie limitata §i sa
actioneze strict in cadrul stabilit de catre aceasta". Puterea constituanta
originara nu ,,dispare " odat a cu adoptareaConstitutiei, pentru ca ea
apartine poporului §i este unica.!31, insa manifestarea celor doua puteri
nu se poate realiza concomitent; puterea constituanta derivata se
exercita atat timp cat cea originara nu intervine.
Astfel, o noua Constitutie se adopta in urmatoarele situatiil' l:
a) odata cu formarea unui stat nou - acest proces complex
impune adoptarea unor dispozitii cu caracter politico-juridic solemn,
prin care sa se reglementeze caracteristicile regimului politic,
institutionale etc.;
b) in situatia in care in viata unui stat au loc schimbari politice
struc tura!e, fundamentale, cand se schimba regimul politic ori cand
un stati§i reinnoie§te fundamental bazele politico-juridice,
economice ori i§i desa var§e9te unitatea nationala;
c) candin viatastatuluiare locoschimbare importanta cucaracterpolitic
sau socio-economiccare nu afecteaza esenta statului sau regimul
politic; este vorba doar despre o noua etapa in dezvoltarea statului
respectiv.
11
1 I. D ELEANU, lnstitufii $i proceduri constitufionale, op. cit., p. 223.
121 M . C R1 STE, op. cit., p. 54.
131 M. A NDAEEsc u, A.N. P uRA N, Drept constitufional. Teoria genera/fl a statufui,
Ed. C.H. Beck, Bucure$t,i 2016, p. 11, apud M. C RISTE, op. cit., p. 55.
141 C . lo Nescu, op. cit., p. 191.
- - - - --- - Curs de contencios constitujional _
Modificarea Constitutiei in vigoare are in vedere adaptarea acesteia

la realitatile §i evolutiife vietii sociale §i economice.
Seqiunea a 2-a. Re vizuirea Consti tufiei
Revizuirea Constitutiei presupune modificarea sau completarea

sa. Astfel, chiar daca stabilitatea unei Constitutii constituie una dintre
aspiratiile autorilor acesteia, care intentioneaza ca valorile §i
institutiile stabilite sa dureze peste generatii, transformarile socio-
politice pot impune, la un moment dat, modificari ale Legii
fundamentals.
Problematica revizuirii Constitutiei presupune analiza
urmatoarelor aspecte:
- cine poate avea iniµativa revizuirii;
- procedura de urmat;
- dispozitiile Constitu\iei susceptibile de a fi revizuite.
Dupa modul cum sunt reglementate aceste elements, distingem
intre Constitutii rigide i Constitutii suple (flexibile).
Astfel, in sistemul Constitutiilor ,,rigide"!1l, modificarea acestora
presupune formalitati speciale, distincte dealecelorlalte legi.
Suntsustinute astfel vafoarea §i autoritatea Constitu ei, careimpun o
anumita permanenta in timp a principiilor §i regulilor pe care le
consacra.
Se pot retine ca elemente de rigidizare a Constitu\iilor 2l:
a) stabilirea in cuprinsul Constitu tiei a faptului ca aceasta nu
poate fi modificata o anumita perioada de timp (de exemplu, Constit
a americana din 1787, care prevedea ca nicio modificare nu poate sa
fie adusa unor prevederi ale sale decat dupa.21 de ani, Constitutia
tranceza din 1791, care interzicea orice propunere de modificare pe
perioada primelor doua legislaturi, etc.);
b) stabilirea unei proceduri complicate de modificare (de
exemplu, pentru Constitutia Statelor Unite ale Americii, cea mai
,,veche" din lume, exista doua modalitap de modificare: una dintre
acestea presupune ca douatreimi dintre statesase adreseze
Congresului pentru o nouaAdunare Constituanta , insa Constitui\a a
reprezentatintotdeauna un document sacrosanct in democratia
americana, a a incat foarte pu\ini ar fi aceea
care ar putea sa conceapa o ,,regandire" a Tntregului edificiu constitutional;
!11 T. HARPER, op. cit. , p. 52.

121 Ase vedea i M.L.
MANEA, L.V. N1cuLAE, Limitele revizuirii
constitutiona/e.Studiu documentar de legislafie contemporana, in Buletin de informare
legis!ativa nr. 1/2013, pp. 12-16.
_ _ __
___ _ _ _ _ 11. Teoria _ 23
Co_nstit_u\iei
a doua modalitate presupune ca cele doua Camere ale Congresului sa

aprobe amendamentele propuse cu o majoritate de doua treimi, apoi
acestea sunt trimise statelor pentru ratificare , fiindnecesar ca trei
patrimi dintre state sa aprobe ratificarea. Constitutia nu stabile te un
termen pentru ratificare, fiind necesar ca aceasta sa aiba loc i ntr-un
termen rezonabi)l ;
c) stabilirea faptului ca nu se poate proceda la revizuirea
Consti tutieiin anumite perioade (de exemplu, Constitutia Belgiei
prevede, 1n art . 196-197 , faptul ca nicio revizuire a Constitutiei nu
poate avea loc sau nu poate fi initiata pe timp de razboi sau in cazu, l
n care Camerele sunt i mpiedicate sa i i desfa oare activitatea; tot
astfel, in perioada regentei nu poate fi facuta nicio modificare a
Constitutiei in privinta atributiilor constitutionale ale Regelui;
Constitutia Portugaliei prevede, in art. 289, ca nicio lege de revizuire a
Constitutiei nu poate fi initiata in timp ce o stare de asediu sau de
urgenFieste in vigoare; Constitutia Luxemburgului prevede, in art. 115,
ca in perioada regentei este interzisa orice revizuire a Constitutiei in
privinta dispozitiilor care stabilesc prerogativele consti tutionale ale
Marelui Duce, statutul sau ori ordinea succesiunii la tron);
d) unele state au introdus in Constitutii clauze referitoare la
imposibi litatea de modificare, pe calea revizuirii, a unor dispozilii
considerate de esenta regimului politic i constitutional pe care
aceasta Tlconsacra. Este vorba despre ceea ce a fost numit" nucleul
dur'' al Constitutiei sau ceea ce Curtea Constitutionala a Germaniei a
numit ,,garanti e etern a ", a care i i nc alcare ar av ea se mni ficat ia
incalcarii puterii constitutive a poporului11J (de exemplu, Constitutia
Frantei prevede, in art. 89 alin. (4) i (5), ca nicio procedura de revizuire
nu poate fi initiata sau urmata daca aduce atingere integritatii
teritoriului, precum i fap tul ca forma republicana de guvernamant nu
poate face obiectul revizuirii; Constitutia ltaliei prevede in art. 139 ca
forma republicana de guvernamant nu poate face obiectul revizuirii;
Constitutia Portugaliei enumera, in art. 288, limitelerevizuirii, statuand ca
legile de revizuire a Constitutiei trebuie sa respecte independenta
nationala i unitatea statului, forma republicana de guvernamant,
separatia dintre stat i Biserica, drepturile, libertatile i masurile de
protectie a cetatenilor, drepturile lucratorilor i ale sindicatelor,
coexistenta sectoarelor public, privat, cooperatist 9i social de
proprietate
asupra mijloacelor de productie, elaborarea unor planuri economice in
cadrul unei economii mixte, votul universal, direct, secret pentru
membrii ale i ai organeloradministratiei centrale, regiunilor
autonome, precum i ai organelor administratiei publice locale,
sistemul de reprezentare
1,1 http: //www.bundesverfassungsgericht.de/en/press/bvg09-072en.hi mI.
24 Curs de contencios constitutional _
proportionala, pluralismul de expresie i de organizare politica, inclusiv

partidele politice, precum 9i dreptul la opoziVe democratica,
separatia i interdependen\a organelor care exercita suveranitatea,
controlul asupra prevederilor legale privind neconstitutionalitatea
legilor, independenta
instantelor judecatore9ti, autonomia autoritatilor locale, autonomia
politica 9i administrativa a arhipelagurilor Azore 9i Madeira; Constitutia
Germaniei prevede, in art. 79 alin. (3),ca modificarea Constitutiei prin
cares-ar aduce atingere impar\irii Federa\iei 'in landuri, principiului
participarii landurilor la legiferare sau principiilor enuntate la art. 1 9i art.
20 este inadmisibila;
Constitu1ia Cehiei prevede, la art. 9, ca orice atingere adusa valorilor
statului democratic este interzisa].
In sistemul Constltutiitor,,ftexibile"m, odificarea acestora se realizeaza
printr-o simpla lege adbptata de Parlament, cu o anumita majoritate (de
exemplu, Constitu1ia Ungariei). Acest tip de procedura mic9oreaza
valoarea Constitutiei de lege fundamentala 9i o face mult mai
vulnerabila in fata schimbarilor care au loc pe scena politica a statelor.
Sectiunea a 3-a. Suspendarea $i

abrogarea Constitutiei
Suspendarea efectelor Constitutiei consta in scoaterea ei din

vigoare, in tot sauin parte, pe o perioada de timp determinata. De
regula, aceasta inteNine in perioade de criza politica. Cum
suspendarea Constitutiei nu este compatibila cu ideea de statde drept,
unele Constitutii interzic expres posibilitatea suspendarii lor. Tn practica
constitutionala,c;nstitutiile au fost suspendate atunci cand guvernantii
renuntau la formele democratice de conducere, guvernand prin
decrete-legi, in urma unor lovituri de stat etc. In ceea ce prive te
abrogarea Constitu iei, ea se produce atunci candse adopta o
noua Lege fundamentala. Conform principiului simetriei
juridice, dreptul de a abroga o Constitutie apartine puterii constituante.
Sectiunea a 4-a. Aplicarea directii a Constitutiei
Un alt element care exprima suprema\ia Constitutiei ii constituie

caracterul direct aplicabil al Legii fundamentale. lnterpretarea 9i
aplicarea
normelor constitu1ionale sunt realizate de oricare autor itat e publica in
activitatea sa. Primul care aplica Constitutia este legiuitorul i nsu9i,
in cadrul procesului legislativ, similara fiind §i activitatea de
interpretare 9i
- - --- -- -- - ---- - - - - - s- titutiei
II . T e or ia C ' on
- - - - - - --- - 25
aplicare a Constitutiei realizata de autorita\ile administratiei pubfice, i n

cadrul sistemului de relatii intre puteri.
Orice apreciere cu privire la constitu\ionalitatea unei legi este in
fapt o interpretare a acelei legi prin raportare la dispozitiile
constitutionale i in mod necesar un act de aplicare directa a Co
stitu\iei la n caz concret,pentru a verifica conformitatea legii cu textul
constitu1ional de referin\a. De aceea, rolul eel mai important in
aplicarea Constitu\iei ii au Tribunalele i Cuf1ile Constitu tionale ,
plecand de la func\iile specifice unor garanti ai suprema\iei Constitu\
iei i de la valoarea juridica ce se ata9eaza deciziilor acestora, cu
efecte obligatorii erga omnes. Sub
aceste aspecte, judecatorului constitutional roman i-a revenit in primul
rand sarcina interpretarii i aplicarii normelor constitutionale,
asigurand difuzarea concertata 9i aprofundarea dispozi\iilor Legii
fundamentale in cadrul ramurilor sistemului juridic, ceea ce da
masura fenomenului
constitu\ionalizarii dreptului, pentru care aplicabilitatea directa a
Constitu\iei formeaza o premisa importanta.
Regulile constitutionale sunt insa direct aplicabile atat de
autoritatea judecatoreasca, de cea administrativa, cat 9i de catre
particulari, legis latia infraconstitutionala fiind dezvoltarea principiilor 9i
normelor Legii fun
damentale. Aplicareadirecta a ConstitLJtie i n u i ns eam na insainlaturarea de
la aplicare a legislatiei infraconstitutionael de catre autoritatile
mentionate, intrucat aceasta ar avea semnificatia unui control de 0
constitutionalitate implicit, or, controlul de constitution litate este de

competenta exclusiva a Curtii Constitutionale. Referindu-se din aceasta
perspectiva la aplica rea directa de catre instantele judecatore ti a
Constitutiei, Curtea Con stitu1ionala a Romaniei a realizat i
cuveniteledistincl ii i precizar,iin sensul ca aceasta se face ,,numai
in ipoteza I termenii stabilili prin decizia de constatare a
neconstitutlonalitatii pronuntata de Curtea Constitutionala".
* Statuari ale Curfii Constitufionate a Romaniei cu privire ta directa
aplicabilitate a Constitufiei
Decizia nr. 377 din 31 mai 2017

referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a prevederilor
Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum i pentru
instituirea unor masuri necesare pregatirii punerii in aplicare a
unor dispozitii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedura civila

Partea I, nr. 586 din 21 iulle
2017
- extras -
65. De asemenea, instantele judecatore ti urmeazasa aplice in

mod direct Constitu\ia. Cu privire la acest aspect, Curtea, in
jurispruden\a sa, a statuat ca instanta judecatoreasca are competen\
a de a aplica
direct Constitu1ai numai in ipoteza i termenii stabili\i prin decizia de
constatare a neconstitu\ionalita\ii pronuntata de Curtea Constitu\
ionala [a se vedea, cu privire la aplicarea directa a Constitu\iei,
Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000, Decizia nr.
774 din 10 noiembrie 2015 , publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, sau Decizia nr. 895
din 17 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, Decizia nr. 24 din 20 ianuarie
2016 , publicata in Monitorul oticial al Romaniei, Partea I, nr. 276
din 12 aprilie 2016 , paragraful 34, sau Decizia nr. 794 din 15
decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, paragraful 37). Prin urmare,
instan\ele judecatore ti pot aplica in mod direct Constitutia
numai daca Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea
'
unei soluVi legislative i a au torizat, prin decizia respectiva ,
'
aplicarea
directa a unor prevederi constitu\ionale, in
lipsauneireglementarilegale a situatiei juridice create in urma deciziei
de admitere a excep\iei de neconstitu\ionalitate.
IIT.eoria Constitu\iei _!_}
Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997

referitoare la excep\ia de neconstitu\ionalitate
a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala

Partea I, nr. 105 din 6 martie
1998
- extras-
Potrivit dispoz iilor art. 278 dinCodul deprocedura penala,
plangerea 7mpotriva masurilor luate sau actelor efectuate de
procuror se rezolva de prim-procuror parchetului, iar atunci cand
masurile sau actele sunt ale acestuia, plangerea se rezolva de
procurorul ierarhic superior. impotriva solu\iei dateplangerii de
catreprim-procurorul sau de procurorul ierarhic superior, legea nu
prevede nicio cale de atac. Or. fiind vorba despre acte §i masuri
luate de procurer in cursul procesului penal, acestea trebuie sa fie
supuse nu numaicontrolului ierarhic, ,n cadrul Ministerului Public, dar
§i controlului din partea instantelor judecatore§ti. De aceea,
persoana nemultumita desolutia data plangerii salein cadrul
Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constitu e, de a se
adresa justitiei, pentru apararea drepturilor, a liberta\ilor §i a
intereselor sale legitime, iar dispozitia alin. (2) al aceluia§i articol din
Legea fundamentala precizeaza ca: ,,Nicio lege nu poate ingradi
exercitarea acestui drept". A§a fiind , dispozitiile art. 278 din Codul de
procedura penala sunt neconstittJ1ionale in masurain careinchid calea
persoanei, nemultumite de solutia data plangerii sale de catre
Ministerul Public, de a se adresa justitiei.
Acest drept al persoanei este evident in cazul actelor prin care
procurorul pune capat conflictului de drept penal, real sau aparent,
cum sunt rezolutia de ne,ncepere a urmaririi penale, art. 228 alin.
(6) din Codul de procedura penala, scoaterea de sub urmarire
penala sau i ncetarea urmaririi penale, art. 11 pct. 1 lit. b) §i c) din
Codul de procedura penala. Fiind vorba despre acte prin care se
infaptuie9te
just ia, este firesc ca acestea sa fie verificate §i confirmate ori infirmate
de instantele judecatore§ti, singurele autorita prin a caror activitate se
realizeaza justi1ia [art. 125 alin. (1) din Constitutie].
Desigur, ar fi necesara o interventie a legiuitorului, prin care sa se
reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instantei de judecata
competente, atunci cand este nemultumita de solutia data plangerii
sale contra actelor procurorului.
28 Curs de contencios constitutional
- - - - - - - - - - -------- -
Dec.izia nr. 321 din 9 mai 2017

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
21 i 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr.
47/1992 privind
organizarea i funq ionarea Cu ii Constitutionale

Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017
- extras-
25. Tn aceasta situatie particulara, a gradului de jurisdictie
reprezentat chiar de ultima instantain ierarhia instantelor judecatore
ti,Curtea retine ca structurade organizare a instantelor judecatorei'tinu
poate fi un motiv caresa anihileze un drept stabilit chiar prin Legea nr.
47/1992, pentru ca premisa este aceea a configurarii organizarii
instantelor judecatore§ti 'fn functie de drepturile procesuale ce
incumba subiectelor de drept, §i nu invers. Or, prin jocul normelor
decompetenta, textul legal criticat exclude posibilitatea formularii unui
asemenea recurs atunci cand cererea de sesizare a Curtii
Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate a fost respinsl
Tn conse inta, Curtea con tata. ca persoan'ele aflate 'fn aceasta
ipoteza nu beneficiaza de niciun remediu procesual apt sa duca la
restabilirea legalitatii, acestora fiindu-le aplicat un tratament juridic
diferentiat dear pentru ca tipologia de cauza ,n care s-a ridicat
exceptia de neconstitutionalitate a inclus i ultimul grad de jurisdictie,n
materia respectiva. Tntrucat egalitatea ,n drepturi presupune
aplicarea aceluia§i tratament juridic pentru situatii analoage, Curtea
retine ca, Tn cauza de fata, s-a realizat o discriminare Tntre persoane
le care pot accesa acest unic remediu procesual ,n functie de gradul
instantei judecatorei'ti ,n fata careia este ridicata exceptia de
neconstitutionaitlate, ceea ce este contrar art. 16 alin. (1) din
Constitutie.
26. De asemenea, Curtea retine ca, ,n acceptiunea art. 21 din
Constitutie, caile de atac impotriva hotararilor judecatorei"tipronuntate
reprezinta un aspect al accesului liber la justitie i'i, de§i legiuitorul are
o marja. de apreciere in configurarea acestora, nu se poate ajunge la
eliminarea implicita a unei cai de atac in conditiile in care acesta este
reglementat in fondul activ al legislatiei. Blocarea accesului la
aceasta
cale de atac in ipoteza in care exceptia de neconstitu1ionalitate a fost
respinsa in ultimul grad de jurisdictie reprezinta o ,ncalcare a dreptului
la acces liber la justitie prin raportare la folosirea cailor de atac, contrar
art. 21 alin. (1) §i (2) §i art. 129din Constitutie. De asemenea, tinand
cont
_ _ _ _ _ ____ _II_. Teoria Constit_ _ _ _ 29
de faptul ca echit a tea procedurii se evalueaza in func1ie de garant

iile procesuale de care djspun partile in litigiu, Curtea constata ca
textul criticat incalca §i art. 21 alin. (3) din Constitutie privind dreptul
la un proces echitabil.
27. Totodata, Curtea constata ca solutia astfel pronuntata, avand
in vedere similitudinea lor normativa, vizeaza dispozi\iile art. 21 i 24
din Legea nr. 304/2004 atat in forma aplicabila litigiului a quo, cat i
cea in vigoare la momentul pronun1arii prezentei decizii.
28. Prin urmare, in acest caz particular, in temeiul art. 16 alin.
(1), art. 21 alin. (1)-(3) i art. 129 din Constitu\ie, in lipsa unei
reglementari exprese cuprinse in art. 29 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, cererea de recurs astfel formulata angajeaza, in mod
intrinsec, o competenta de recurs pe orizontala, respectiv o
judecata realizata de un complet aflat pe acela i nivelierarhic. Prin
urmare,panala adoptarea solu\iei legislative corespunzat oare, ca
o consecin 1/i a pr e ze n tei dec izi i d e admitere a exceptiei de
neconstitu\ionalitate, Curtea constata ca instan\ele judecatore ti
urmeaza sa aplice in mod direct art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-
(3) i art. 129 din Constitu\ie, devenind, astfel, competente sa
solutioneze recursul formulat impotriva hotararii judecatore
ti,pronuntate in ultimul grad de jurisdictie,prin care a fost respinsa
cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu o excep\ie de
neconstitutionalitate [a se vedea, cu privire la aplicarea directa a
Constitutiei, Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.213 din 16mai
2000,Decizianr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, Decizia nr.
895 din 17 decembrie 2015, publicata 1n Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, Decizia nr. 24 din
20 ianuarie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, paragraful 34, sau Decizia nr. 794 din
15 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, paragraful 37].
Capitolul al Ill-lea. Constitutia Romaniei
din 1991, revizuita in 200 3r11
Sectiunea 1. Adoptarea Constitutiei in anul 1991
Elaborarea actualei Constitutii a Romaniei a Tnc eput Tn iulie 1990,

prin desemnarea de catre Parlament a Comisiei pentru redactarea
proiectului de Constitutie, comisie lciHuitadin 11 deputati, 10 senatori i
5 experti Tn drept constitutional. In forma initiala, Constitutia a fost
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 21
noiembrie 1991 i a intrat in vigoare in urma aprobarii ei prin
referendumul national din 8 decembrie 1991.
La redactarea acesteia s-a tinut seama de.,vechile noastre constitutii
democratice, precum i de constitu\iile straine, preluand idei in masura Tn
care acestea erau in concordanta cu stadiul actual de dezvoltare politic,
social, cultural §i economic al poporului roman, traditiile i aspiratiile
sale"l21• A adar, proiectul de Constitutienu a avut la baza un proiect
prestabilit, pe care sa al fi adaptat specificului national, precum, de
exemplu, Constitutia din 1866, care a avut la baza modelul belgian. Se
remarca insa influenta franceza, manifestata pe doua planuri: indirect, ca
urmare a valorificarii tradi\iilor democratice ale constitutionalismului
romanesc, care asimilase, inca din secolul precedent, principiile
Revolutiei franceze, i direct, ca urmare a participarii nemijlocite a unor
juri ti france zi la dez ba teril e
organizate pentru elaborarea proiectului de Constitutie, precum 9i
prin avizele i consultatiile scrise ale unor autoritati din Franta.
Constitutia din 1991 marcheaza, a adar, elemente de
continuitate, reunindun trecut caracterizat prin ata9amentulfata de
valori democratice, reflectat Tn Co n st itutiile romane din 1866 i 1923, i
un prezent european avand aceea i orientare.In acestmod, orice
modificari prezente i viitoare se grefeaza pe un solid fundament
democratic, in consonanta cu valorile
promovate la nivel european. Acestea constituie, de altfel, nucleul dur al
Constitutiei, reglementat de prevederile art. 152 privind .,Limitel e
revizuirii".
111Preluar e din T . T oAoER, M. S AFTA, Evo/utia constilutionalismului in Romania,

Tn Revista de drept constitu\ional nr. 1/2015, pp'.156-205.'
12l V. GrONEA, Studii de drept constitu/ional ; istoria dreptufui, vol. I, A.A. Mon
itorul Ofi cial, Bucur e ti, 199 3, p. 27.
II. Teoria Constitutiei 31
Totodata, aceasta se caracterizeaza prin originalitate, Tn

special ca reflex al demersului membrilor Comisiei de a Tnscrie
chiar i'n corpul Legii fundamentalegarantii care sa i mpiedice
repetarea unor profunde nedreptati ale trecutuluii1l. Cele mai
evidente astfel de elemente sunt in sfera drepturilor fundamentale,
chestiune de altfel general valabila cat prive te amprenta
constitutionalismului fiecarui stat, Tntru c a t, ai'acums-a arata,t protecita
drepturilor fundamentale reprezinta un domeniu in care
istorianationala i experienta proprie modeleaza dreptul constitutionaJl2•1
Pot fi retinute ca exemple Tn acest sens, cat prive te Constitutia
Romaniei, reglementareaprincipiului neretroactivitatiilegii, cu
exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, consacrat
de art. 15 alin. (2) din Constitutie, i prezumi;a dobandirii licite a
averii, consacrata de art. 44 alin. (8) din Constitutie.
Tn considerarea importantei sale pentru statul de drept, principiul
neretroactivitatii legii, consacrat in 1991 ca avand o singura exceptie, i
anume legea penala mai favorabila, a fost ridicat de constituantul roman
la rang de principiu constitutional. Remarcand aceasta solu1ie legislativa
rar i ntalnita in Constitutii, Curtea Constitui;onala i-a subliniat semnifica\
ia dupa cum urmeaza: consecintele inscrierii principiului
neretroactivitatii in Constitutie sunt foarte severe i'i probabil, tocmai de
aceea, solutia aceasta nu se intalne te in foarte multe tari, dari n acela i
timp ridicarea la rangul de principiu constitutional se justifica prin faptul
ca asigura in conditii mai bune securitatea juridica i 'fncredere a
cetatenilor in sistemul de drept, precum i datorita faptului ca blocheaza
nesocotirea separatiei dintre puterea legislativa, pe de o parte. i puterea
judecatoreasca sau cea executiva, pe de alta parte, contribuind i'n acest
fel la consolidarea statului de drept"!3l. Este vorba despre standarde
superioare 'fn raport de prevederile internationale in materia drepturilor
omului, rationamentul enuntat fiind realizat in interpretarea i'i aplicarea
dispozitiilor art. 20 din Constitutie, care .,stabilesc standarde superioare
de proteqie a drepturilor i libertatilorfundamentale, standarde care nu
pot fi coborate prinraportare
lll Este o caracteristica a constitutiilor post-comuniste, care reflecta, intr-un lei

saualtul, experienta trecutului apropiat, Tn sensul afirmarii clare a unor principii care
sa asigure delimitarea ferma de acesta - a se vedea, de exemplu, K. UJAZOOWSKI, La
caractere et la pratique de la Constitution polonaise de 2 avril 1997, in Les mutations
constitutionnelles, Colloque (Societe de legislation comparee), vol. 20, Paris, 2013,
pp. 125-139.
121M. TusHNET, Advanced Introduction to Comparative Constitutional Law, Edward
Elgar Publishing, Cheltenham, 2014, p. 70.
11Decizia nr. 9 din 7 martie 1994 (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
326 din 25 noiembrie 1994).
3 2 Curs de contenc ios constitu\ional
- - - - - - -
---
-
la actele internationale. In acest sens, potrivit art. 20 alin. (2) din

Constitu1ie, daca exista neconcordante i'ntre pactele ;,i tratatele
privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care Romania este parte, i legile interne, au
prioritate reglementarile internationale, cu excep1ia cazului 1n care
Constitu1ia sau legile interne con1in dispozi1ii mai favorabile"r11.
Prezum 1ia caracte rului licit al dobandirii averii este, de asemenea,
inedita sub aspectul reglementarii la nivel constitutiona112 1. De alttel,
Tn mate rie de proprietate, experienta aplicarii reglementarilor adoptate
Tn
per ioada comun ista , Tn contextul unei lungi perioade Tn care dreptul
de proprietate privata a fost aproape lipsit de continut, a determinat ca
unul dintre principalele puncte ale dezbaterilor din Adunarea
Constituanta asupra Tezelor proiectului de Constitutie sa Tl constitu i e
reglementa r ea garantii lor
acestui drept fundamental. Una dintre aceste garantii, atunci instituita,
este prezumtia dobandirii licite a averii. Astfel cum legiuitorul constituant
a retinut Tn mod expres, ratiunea instituirii sale prin i'nsa i prevederile
Constitutiei a constituit-o asigurarea securitatii juridice a dreptului de
proprietate; acest concept a fost abordat de legiuitor Tntr-un raport de
opozitie cu dispozitiile Legii nr. 18/"1968 , a adar, Tn sensul saucare
vizeaza proteqia ceta1en ilor, a dreptur ilor ac e s tora, ca o garantie
Tmpotriva adoptar ii de reglementari asemanatoare celor care, Tn perioada
anterioara,
au permis abuzuri i incalcari flagrante ale dreptului de proprietate. l ntr-o
jurisprudenta constanta pronuntata cu privire la initiativele de revizuire a
Constitutiei care au avut ca obiect eliminarea prezumtia dobandirii licite
a averii, Curtea s-a pronuntat Tn sensul ca aceasta prezumtie constituie
una
dintre garan1iile const itu1ionale ale dreptului de proprietate §i, prin
urmare, suprimarea sa este neconstitutionala.13 1. Se constata Tnsa o
interpretare
evolutiva a acestui concept Tn jurisprudenta constitutionala14 l .
Caracterul international al Constitutiei din 1991 este dat 1n special
de prevederile exprese care conecteaza Legea fundamentala romana
la
1
1 1 M . M . P 1vN1CERU, V.Z. PusK.As, T. T o ADER, Opin ie separata.la Oecizia nr.
511 din 12 decembrie 2013 (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 30
ianuarie 2014).
12
1Pe n tru o prezenta r e pe larg, a se vedea M. SAFTA, Pr e zumtia dobandirii /icite a
averii i confiscarea aveli/or ilicit dobandite, in jurisprudenfa Cuqii Constitufiona/e a
Romaniei . Cadrul constitu,fional de referinfa.pentru regtementarea confiscarii extinse,
Tn T rib una J ur id ica nr. 1/ 2012 , pp. 107 -128 , http:/ /www .tr ib unajurid ica .eu .
131 Dec i zia nr . 85 din 3 septembr ie 1 996 (Monitorul Oficial al Romii.niei, Partea I,
nr. 211 din 6 septembrie 1996); a se vedea :;;i D ec izia nr. 1 48 din 1 6 ap ril ie 2003
(Moni torul Oficial al Romii.niei, Partea I, nr. 317 din 16 aprilie 2003), precum :;;i Oec izia
nr. 799 din 17 iunie 2011 (Monitorul Olicial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 23 iunie
2011). 141 Pe larg, a se vedea T. TOADER, M. SAFTA, Th e Constitutionality of
Safeguards on Extended Confiscation,In Journal of Eastern-European Criminal Lawno.
1/2015, pp. 9-22.
- - - --- ---- I I. Te or ia Con
- - - - - - - - - - - - - - 3-3
stit u t ie i
- -' -
tratatele interna1ionale $i mai ales la cele privind drepturile omului.
Astfel cum s-a subliniat, ,,dint re to ate statele socialiste, in Romania,
dictatura a cunoscut formele cele mai brutale $i intolerante, iar
drepturile omului
erau inscri se in Constitu1ei nu cu scopul de a fi aplicate in viata, ci doar
pentru inducerea in eroare a popoarelor lumii democratice.Poate
tocmai de aceea, actuala Constitutie a acordat o importanta deosebita
unei largi
$i atente reglementari drepturilor omului"l1l. Dispozitiile cuprinse Titlul II
al Constitutiei (,,Drepturile, libertatile i indatoririle fundamentale") releva
consistenta receptare a documentelor $i a celor mai inalte standarde
internationalein materie. Referitor la i ncorporarea actelor internationale
privitoare la drepturile omului in Constitutia Romaniei (tendinta de altfel
actuala la nivelmondiaJf21$i poate cea maiimportantamodalitate
princare
Constitutiile devin,,international e" sau,,internationalizate"l3l), s-
' ' '
aremarcat in special v alorificareaDecla ratiei Universale a D repturilor
Omului $i a pactelor
la care art. 20 din Constitutie trimite in mod expres. Este vorba despre
un larg catalogal drepturilor fundamentale, despre consacrarea directei
aplicabilitati $i a statutului normativ superior in ordinea legala interna a
a
tratatelor internationale in materia drepturilor omului la care Romania
este parte, precum $i regulilor de aplicare a acestora141, prevazute de
art. 20 din Constitutie. De fapt, art.20 din Constituite instituie in
Legeafundamentala ceea ce indeob$te este numit ,,bloc de con sti
tutionalit at e ", reglementare care asigura caracterul international al
Constitutiei Romaniei, o proteqie sporita drepturilor i libertatilor
fundamentale, dar care a determinat o provocare $i o sarcina dificilain
primul rand in privinta exercitarii controlului de constitutionalitate,
respectiv in ceea ce prive$te receptarea normelor internationale i a
jurisprudentei instantelor internationale, cu evitarea conflictelor $i
eventualelortensiuni ce pot aparea in acest proces.
Sectiunea a 2-a. Revizuirea Constitutiei in anu/ 2 003
Pe acest fundament $iin perspectiva unei schimbari fundamentale a

cadrului socio-politic, respectiv pregatirea aderarii la Uniunea
Europeana,
111 V. G10NEA, op. cit., vol. II, p. 7.

121W.C. CHANG,J.R. YEH, op. cit., p. 1167.
31
1 Ase vedea, pentru rela\iadintre consacrarea drepturilor fundamentale i controlul
de constitu\ionalitate, A. H1RscHL,Tawards Juristocracy. The Origins and
Consequences of the New Constitutionalism, Harvard University Press, 2007, pp. 17-30.
141Pentru exemple la nivel interna\ional, pe larg, a se vedea, W.C. CHANG, J.R. YEH,
op. cit.,p. 1168; FL.B. VAsrLEscu, Con stitufie $i constit Ufion a lism, Ed. Na\ional,
Bucure ti, 1997, pp. 23-25.
Constitutia adoptati:i in 1991 a fost modificata i completata prin
Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/20031,1_
Revizuirea din 2003a fost caracterizata ca ,,un moment de referin\ai
n evolutia constitutionala a tarii. Modificarile aduse prin cele 79 de
puncte de revizuire, care au vizatjumatate din textele Legii
fundamentale, au ca obiectiv central asigurarea temeiului constitutional
pentru integrarea in Uniunea Europeana i aderarea la TratatulAtlanticului
de Nord {N.A.T.O.). Tn ac ela i timp , prinrevizuirea Constitutiei s-au
realizat o mai mare apropiere de traditiile constitutionalecomune ale
tarilor membre ale Uniunii Europene, precum i armonizarea cu
dispozitivul normativ european. Printre cele rnai importante modificari
aduse reglementarilor constitutionalein vigoare, care ating, practic, toate
capitolele Legii fundamentale, cu consecinte directe asupra consolidarii
statului de drept, sunt cele care privesc activitatea Curtii
Constitutiona,1e• 21.
Principalele elemente de noutate, 'inraport i de coordonatele analizate,
au fostimbunata\irea i perfectionareacatalogului drepturilor
fundamentale, int roducerea unor norme de,,cone ct are" la dreptul
Uniunii Europene, prin dispozitiile art. 148 ("lntegrarea 'in Uniunea
Europeana"), i consolidarea Curtii Constitutionale ca garant al
suprematiei Constitutiei. De aceasta data, este vizibila valorificarea
Conventiei pentru apararea drepturilor omului i a libertatilor
fundamentale, la care Romania aderase intre tirnp, precum i a
jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Sectiunea a 3-a. Alte initiative de revizuire a Constitutiei
Au mai existat initiative de revizuire a Constitutiei Romaniei, de sorginte:

a) Parlamentara , asupra carora Curtea Constitutionala s-a
pronuntat prin:
- Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996 privind constitutionalitatea
initiativei de revizuire a prevederilor art. 41 alin. (7)131 din Constitutia
Romaniei_l4l
111 Legea de revizuire a Constitu1iei Romaniei nr. 429/2003 a fost aprobata

prin referendumul na1ional din 18-19 octombrie 2003 i a intrat in vigoare la
data de 29 octombrie 2003, data publicMiin Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, a Hotararii Cuflii Constitutionale nr. 3 din 22
octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului na\ional din 18-19
octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitu\iei Romaniei.
121C. Dowu A, Contr o/ul d e c onstitu {ionalitate in /umina noilor prevederi ale Constitufiei
revizuite, ,n Buletinul Curtii Constitutionalenr. 7/2004, www.ccr.ro.
131in prezent, art. 44 aiin. (8). '
• 1 1Mon itorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 6 septembrie 1996.
I I. T eor ia C on
-- - - - - -- - - - - - - - 3 5
- - ------ -
stitut ie i
' -
Curtea a constatatca ,,propunerea legislativa de revizuire a prevederi/or
art. 41 a/in . ( 7) di n C o nstitUfie este neconstitufionala, deoarece ar avea
ca rezultat suprimarea unei garanfii a dreptului de proprietate, incalcandu-
se astte/ limit e le revizuirii prevazute de art. 148 a/in. (2) din Constitutie" ;
- Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative
privind revizuirea Constitutiei Romanie_i[IJ
Curtea a re\inuturmato releelemente de neconstitutionailtate:
,,intrucat fnca/ca limitele revizuirii prevazute de art. 152 din
Constitufie:
1. cu majoritate de voturi, constata neconstitufionalitatea completarii
art. 3 din Constitufie cu un nou alineat, a/in. (31) , referitor la posibilitatea
recunoa$ferii de zone tradifionale ca subdiviziuni administrative ale
regiunilor;
2. cu majoritate de voturi, constata neconstitufionalitatea compfetarii
art. 6 din Constitufie cu un nou alineat, a/in . { 1 1 } , privitor la instituirea
posibilitafii reprezentanfilor legali ai minoritafilor nafionale de a Tn fiinfa,
potrivit statutului minoritaf ilor na,tionale adoptat prin lege, organe proprii
de decizie $i executive;
3. cu majoritate de voturi, constata neconstitufionalitat ea comp let a.rii
art. 12 din Constitufie cu un nou alineat, a /in. (4 1) , referi tor la utilizarea
simbOlurilor proprii ale minoritajilor nafionale;
4. cu unanimitate de voturi, constata neconstitufionalitatea
modificarii aduse art. 15 a/in. (1) din Constitufie, referitor la
introducerea sintagmei
«cetafenii romani se nasc $i tra.iesc liberi»;
5. cu unanimitate de voturi, constata neconstituf iona/itatea
modificarii aduse art. 21 a/in. (4) din Constitufie, referitor la eliminarea
caracterutui facultativ al jurisdicfiilor administrative speciale;
6. cu unanimitate de voturi, constata neconstitufionalitatea completarii
aduse art. 23 din Constitufie cu un nou a/ineat, a/in. (131) , referitor la
fo/osire a prob e/or obfinute in mod ilegal;
modificarii aduse art. 26 a/in. (2 ) din Constitufie, referitor la
eliminarea sintagmei
«bunele moravuri»;
8. cu majoritate de voturi, constata neconstitufionalitatea modificarii
aduse art. 28 din Constitufie, referitor la secretul corespondenfei;
9. cu majoritate de voturi , constat a neconst itufionalitatea
completarii aduse art. 32 a/in. {8) din Constitufie, referitor la definirea
autonomiei universitare;
111 Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014.
1o.cu majoritate de voturi, constata neconstitufionafitatea compfetarii
art. 37 din Constitutie cu un nou afineat , a /in . (2 1 ) , referitor la condifia
domicifiului in Romania cu eel pufin 6 luni inainte de data alegerilor pentru
Senat, Camera Deputafilor sau pentru funcfia de Pre$edinte al Romaniei;
11. cu unanimitate de voturi, constata neconstitufionafitatea e!
iminarii actuafei teze a doua a art. 44 a/in. (1) din Constitufie, referitor la
condifiile
$i limitefe dreptului de proprietate;
12. cu unanimitate de voturi, constata neconstitufionafitatea
modificarii aduse art. 50 din Constitufie, referitor fa suprimarea
protecfiei speciale de care se bucura persoanete cu handicap;
13. cu unanimitate de voturi, constata neconstitufionafitatea
modificarii aduse art. 52 a/in. (1)dinConstitufie, reteritor la eliminarea
repararii integrale a pagubei suferite de catre persoana vatamata de o
autoritate pubfica;
14. cu unanimitate de voturi, constata neconstitufionafitatea fnlocuirii
sintagmei «persoane/or fizice» cu termenuf «cetafenifor» ln cuprinsuf
art. 58 a/in . (1) din Constitutie;
15. cu majoritate de voturi, constata neconstitufionalitateacomp/etarii
art. 58 a/in. (1) din Constitufie cu sintagma «in raporturile acestora cu
autoritatife pub /ic e »;
16. cu majoritate de voturi, constata neconstitufiona/itate a compfetarii
art. 64 cu un nou afineat, a/in. (41) referitoare fa obfigafia persoanefor
,
de drept public, persoanelor juridice private $i persoanefor fizice de
a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, dupa caz, ln fata
unei comisii parfamentare;
17. cu majoritate de voturi, constata neconstitufionafitatea
compfetarii art. 70 a/in. (2) lit. e) referitoare la fncetarea calitafii de
deputat sau de senator la data demisiei din partiduf politic sau
formafiunea politica din partea careia a fast ales sau la data inscrierii
acestuia intr-un alt partid sau intr-o a/ta formafiune politica;
e/iminarii teze/or a doua $i a treia <!le a/in. (2) al art. 72, referitoare fa
competenfa
Parchetului de pe langa Ina/ta Curte de Casatie $i Justitie de urmarire
$i trimitere ln judecata, respectiv la competent de judec ta a fnaltei Cwt
i de Casafie $i Justifie cu privire la senatori $i deputafi;
19. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii
aduse art. 103 a/in. (1) $i (3) din Constitufie, precum $i a completarii
art. 103 din Constitutie cu trei noi alineate, a/in. (31 )-(:Jl), referitoare la
modalitatea de desemnare de catre Pre$edintele Romaniei a
candidatului la funcfia de prim-ministru;
--------------------37
- - - - - - - - - - - - - - - I-I.-Te- o-ri-a -C-on-s-tit-ut'iei
20. cu unanimitate de voturi, constata neconstitufiona/itatea
modificarii aduse art. 110 a/in. (1) din Constitutie, reteritor Ia durata
mandatului Guvernului; ·
21. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutiona!itatea
introducerii a/in. (2) in cuprinsul art. 119 din Constitufie, referitor la
obligativitatea hotararilor Consifiului National de Securitate;
22. cu majoritate de voturi, constata neconstitufionalitatea modificarii
parfii introductive $i a lit. b) al e a/in. (2) al art. 133, referitoare la
cre$ferea numarului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii
reprezentanfi ai societati i civi!e;
23. u unanimitate de voturi, constata neconstitufionalitatea modificarii
art. 135 a/in . (2) lit . d) , r ef eritoa re la exp!oatarea resurse!or de producfie
rn condifii de maxima eticienfa economica ;,i cu acordarea accesului
nediscriminatoriu tuturor ce!or interesati;
24. cu unanimitate de voturi, constat neconstitufionalitatea modificarii
art. 135 a/in. (2) lit. e), reteritoare la dezvoltarea economica Tn cond ifii /e
o crotirii m ed iutui 1nconjurator $i menfinerii echilibrului ecologic;
25. cu unanimitate de voturi, constata neconstitufion ali ta tea
abrogar ii lit. I) a art 146 din Constitufie, 1n masura 1n careaceasta nu
este fnso,tita d e constituf ionalizarea, in mod corespunzator, a
atribufiifor Curfii Const itufionale de control al tegii de revizuire a
Constitufiei adoptate de
Parlament $i, respectiv, de control al constitufiona!ita,tii hotararilor ptenutui
Camerei Deputafilor , a hotararitor ptenu!ui Senatului $i a hotarari!or
plenutui ce!or doua Camere reunite ale Parlamentu!ui care afecteaza va/or
i, regul i
$i principii constitufionate sau, dupa caz, organizarea $i tuncfio narea
autor itati lor $' ins titu,tiilor de rang constitufional;
26. cu unanimitate de voturi, constataneconstitu,fio na /itatea
modificarii a rt. 148 a/in. (2), potrivit caruia Romania asigura
respectarea, 1n cadrul ordinii juridice nafiona/e, a dreptului Uniunii
Europene, conform obligafiilor asumate prin actul de aderare $i prin
celelalte tratate semnate fn cadrul Uniunil'.
b) Prezidentiala, asupra careia Curtea Constitu\ionala s-a
pronuntat prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului
de lege privind revizuirea Constitu\iei Romanie_i{ll
Curtea a reiinut urmatoarele elemente de neconstitu\ionalitate:
,,2. Cu majoritat e de voturi , constataca eliminarea tezei a doua a art. 44
a/in . ( 8) din Constituti e , potrivit careia «Caracteru/ licit al dobandirii se
prezuma», este neconstitufionala,deoarece are ca etect suprimarea unei
111Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011.

- - - - - - Curs de contencios constitu\ional_ _ _ _ _ _ _ _
garanfii a dreptului de proprietate, incalcandu-se astfel limitele

revizuirii prevazute de art. 152 a/in. (2) din Constitutie.
3. Cu majoritate de voturi, constata ca modificarea atin. (2) $i
eliminarea a/in. (3) ale art. 72 din Constitufie sunt neconstiturionale,
deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei
care ocupa o demnitate pubtica, rncafcandu-se astfel timitete revizuirii
previizute de art. 152 a/in. {2) din Constitufie.
4. Cu majoritate de votur,i constataca abrogarea a/in. (2) $i
modificarea a/in. (3) ale art. 109 din Constitufie sunt
neconstitufionale, deoarece au ca efect suprimarea unui drept
fundamental al persoanei care ocupa o demnitate publica, incii
lcandu-se astfel fimitete revizuirii prevazute de art. 152 a/in. (2) din
Constitufie.
5. Cu majoritate de voturi, constata ca moditicarea a/in. (6) al art.
126 din Constitutie, in sensuf introducerii sintagmei «precum $i a
celor care privesc politicile fiscale $i bugetare ale Guvernului, in
condifii/e legii contenciosutui administrativ», este neconstitufionala,
deoarece are ca efect suprimarea /iberului acces la justifie,
fnciilcandu-se astfel /imite/e revizuirii prevazute de art. 152 a/in. (2)
din Constitutie.
6. Cu majoritate de voturi, constatii ca modificarile a/in. (2) lit. a) $i
b) $i a/in. (3) ale art. 133 sunt neconstitufionate, deoarece au ca efect
fncalcarea independenfei justifiei, in contradicfie cu dispozitiile art. 152
a /in . (1) din Constitufie".
c) Populara, asupra carora Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin:
- Decizia nr. 82 din 27 aprilie 2000 privind constitutionalitatea
ini1iativei legislative de revizuire a prevederilor art. 41 alin. (2) teza Tnt§.i
Pl din C onst ituti er21.
Curtea a constatat ca ,,inifiativa /egislativa privind revizuirea
prevederi/or constitufional e ale art . 41 a/in. (2), teza I, nu fnca/ca di s p o
zifiile art. 148 din Constitufie, referitoare la limitele revizuirii'
- Hotararea nr. 6 din 4 iulie 2007 asupra initiativei legislative a
cetatenilor de revizuire a Constitutiei Romaniei, privind art. 4813!.
Curtea a constatat ca ,,inifiativa /egistativa a cetafeni/or de revizuire
a Constitufiei Romaniei, privind art. 48, pubficata. fn Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea /, nr. 536 din 21 iunie 2006, nu indepfine$fe condifiile
preva.zute de art. 150 din Constitufie" , respectiv nu intrune te conditia
cumulativa a dispersiei teritoriale Tn judete i in municipiul Bucure ti,
prevazuta de art. 150 a!in. (2) din Constitutie;
111in prezent, art. 44 alin. (2) teza I.
121 Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 iunie 2000.
131 Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 540 din 8 august 2007.
-
_ _ _ ___ _ _ _ __ eoria Cons\_tie_iitu__ _ 39
- Decizia nr. 580 din 20 iulie 2016 asupra initiativei legislative a

cetatenilor intitulate . Lege de revizuire a Constitutiei Romaniei"l.1l
Curtea a constatatca ,,inifiativa tegislativa a cetafenifor intitulata
«Lege de revizuire a Constitufiei Romaniei» [care prive te textul
constitutionalal art. 48 privind familia- n.n.] indepline§te condifiile
prevazute de art. 150
§i art. 152 din Constitufie".
Procedura de adoptare a unor legi de revizuire nu a fost
insafinalizata in niciunul dintre cazurile men\ionate.
Sectiunea a 4-a. Structura Constitutiei Romciniei
Constitutia din 1991, a a cum a fost revizuita in 2003, cuprinde

156 de articole, impartite in 8 titluri:
1. Titlul I - ,,Principii generale '' ;
2. Titlul II - ,,Drepturile , /iberta.file §i indatoririle fundamentale";
3. Titlul Ill - ,,Autoritafile publicif;
4. Titlul IV - ,,Economia §i finanfele pub/ice";
5. Titluf V - ,,Curtea Constitufiona/0';
6. Titlul VI - ,,lntegrarea euroatlantica" ;
7. Titluf VII - ,,Revizuirea Constitufiel';
8. Titlul VIII - .Dispozi(ii finale $i tranzitoril'.
Actuala Constitu\ie pastreaza forma repubficana de guvernamant,
instituie principiul separa\iei puterilor in stat, precum i caracterele
fundamentale ale statului: stat de drept, democratic i social, in care
demnitatea omului, drepturile i fibert a\ile ceta\enilor, libera dezvoltare
a personalita\ii umane, dreptatea i pfural ismul politic reprezinta vafori su
preme, in spiritul trad iifor democratice ale poporuul i roman i idealurilor
Re vofutiei din decembrie 1989, i sunt garantate. Un spa\iu larg este
acordat regfementarii drepturifo r i fibertatilor fundamentale i se instituie
Curtea Constitu\ionalaca garant al suprema\iei Constitu\ i ei i ca
autoritate unica de jurisdic\ieconstitu\ionala.
111 M o n i toru l Of icia l al Rom ti n ie i, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016.
...
Sectiunea a 5-a. Reglem e ntar ea proc edur ii

de revizuire a Constit utie i Romciniei
§1. lni iativa de revizuire a Constit utiei
Const itutia Romaniei din 1991, revizuita §i republicata in 2003,

stabile te, in art. 150, cui apaf\ine ini1iativ a revizuirii, dupa cum urmeaza:
a) Pre§edintele Romaniei, la propunerea Guvernuluil1l;
b) eel pu\in o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor!2l;
c) eel pu\in 500.000de ceta1eni cu drept de vot, care trebuie
saprovina din eel putin jumatate din judetele tarii, iar in fiecare dintre
aceste judete sau in municipiul Bucure§ti trebuie sa fie inregistrate
eel pu1in 20.000 de
semnatu ri in sprijinul acestei initiative (spre deos ebire de legile organice
sau ordinare, unde initiativa populara apartine unui numar de eel pu1in
100.000 de cetateni cu drept de vot, care trebuie sa provina din eel pu1in
un s fert din judete le \arii , iar Tn fiec ar e d intre aceste judete. respectiv
in
municipiul Bucure§ti, sa fie inregistrate eel pu\in 5.000 de semnaturi in
sprijinul acestei ini\iative).
Cu privire la ini\iativa Pre9edintelui de revizuire a Constitutiei. la
propu nerea Guvernului, una dintre problemele abordate in doctrina a
fost urma toarea: ce se intampla in situa\ia in care Pre§edintele dore9te
revizuirea,
dar Guvernul nu formuleaza o propunere in aces! sens? Ne alaturam
opinieil3J p ot riv i t c are ia , Tntr-o a s tfel de situa\ie, revizuirea nu poate fi ini\
iata. Aceasta, intrucat Constitu1ia a prevazut ca ini\ierea revizuirii
Constitu\iei se realizeaza numai prin ac\iunea concurenta a Pre9edintelui
Romaniei 9i a Guvernului, pentru a fi implicate ambele componente ale
executivului. In ceea ce prive9te ini\iativa legislativa ceta\eneasca. sunt
incidente
9i dispozi1iile Leg ii nr . 189/1999 privind exe rcitarea ini\iat ivei legisla tive
de cat re ceta teni14l. A vand in vedere faptul ca, potrivit art. 146 lit. j) din
Constitu\ ie, intr a in compete n\a Cu f\ii Constitu\ ionale verificarea i
ndeplinirii condi\iilor pentru exercitarea ini\iativei legislative de catre ceta\
eni, rezulta ca, la examinarea ini\iativei ceta\ene9ti de revizuire a Constitu\
iei. examenul
instantei constitu\ionale va purta §i din perspectiva dispozi\iilor legii speciale
f1l Spre deosebire de legile organice si cele ordinare, unde initiativa legislativa din
partea puterii executive aparJine Guv ern.ului [art. 74 alin. (1) din Constitu\ie].
l2l Spre deosebire de legile organice ;;i cele ordinare, unde ini\iativa legislativa
parlamentara aparJin e fi ecarui deputa t sau sen ato r.
a11 G H . I ANC u, o p. cit., p. 39.
• 11Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 516 din 8 iunie 2004.
II. Teoria Constitutiei- - - --- - -
(art. 7 din lege enunta expres elementele care sunt supuse

verificarii de catre Curtea Constitutionala).
§2. Adoptarea i aprobarea legii de revizuire
Autoritatea competenta sa adopte legea de revizuire este Parlamentul.

Potrivit art. 151 din ConstituVa republic ata, proiectul sau propunereade
revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor i de Senat, in edinte
separate, cu o majoritate de eel putin doua treimi din numarul membrilor
fieca rei Camere.
Daca cele doua Camere adopta texte diferite, se recurge la
procedura de mediere (singura situatie in care aceasta procedura se
mai aplica), prin stabilirea unei comisii paritare (7 deputati i 7
senatori) care hota ra te cu majoritate de voturi doar asupra
redactarilor diferite din legea constitutionala. Raportul comisiei de
mediere se supune apoi votului tiecarei Camere.
In cazul in care fie comisia de mediere nu ajunge la un acord
asupra textelor aflate in divergenta, fie raportul redactat de ea nu
este aprobat de fiecare Camera, se recurgela dezbaterea in
9edintacomuna a Came
relor reunite, care vor decide cu votul a eel pu\in trei patrimi din numarul
deputatilor 9i senatorilor.
Potrivit art. 151 alin. (3) din Constitutie, revizuirea este definitiva daca
a fost aprobata printr-un referendum organizat in eelputin 30 de
zile de la data adoptarii proiectului sau propunerii in Parlament.
Referendumul are semniticatia unei confirmari populare a modificarilor
realizate de adunarea constituanta derivata. Cu privire la acest termen,
s-a aratat ca este de decadere, expirarea lui avand ca efect invalidarea
deciziei adoptate de puterea constituanta derivata_{ll
Legea de revizuire a Constitutiei intra in vigoare la data publicarii
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotararii Curtii
Constitutionale de confirmare a rezultatelor referendumuluil21.
In cadrul acestei proceduri, un rol important revine Cu'1ii
Constitutionale, care verifica sub aspectul constitutionalitatii atat
initiativa de revizuire a Constitutiei, cat i legea de revizuire a
ConstituVei adoptata de Parlament. De asemenea, Curtea
Constitutionala vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea
i desfa urarea referendumului i confirma rezultatele acestuia.
111I. MuAARu, E.S . T AN.i.sEscu, op. cit., vol. I, 2008, p. 1454.

i2J Art. 45 alin. (2) din Legea nr. 3/2000privind organizarea §li d es fa §lura rea refer
en durnului (Monitorul Oficial al Rornaniei, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000).
_42 _ _ _ _ _ _ _ Curs de contencios constitu\ional
*triurfii Constitufiona!e a Romaniei cu privire la

procedura de adoptare a !egii de revizuire a
Constitufiei
Decizia nr. 431 din 21 iunie 2017

referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 1491, art. 1492 alin. (6), art. 1493 9i art. 1494 din
Regulamentul
Senatului

Partea I, nr. 581 din 20 iulie
2017
- extras-
30. A9adar,1n pr ivin\ a initiati vei de revizuire a Constitutiei,

legiuitorul constituant a pastrat procedura parlamentara aplicabila
acesteia inca din anul 1991, astfel cum aceasta a fast conceputa de
legiuitorul constituant originar. Or, astfel cum s-a aratat, aceasta
procedura era similara cu cea de adoptare, anterior anului 2003, a
legilor organice 9i ordinare,
iar elementele de similitudine se identifica i in privinta modului de
sesizare a Camerelor, a procedurii de mediere i a celei de divergenta,
daca prin mediere nu se ajunge la un acord. Aceasta procedura nu
presupunea stabilirea unei prime Camere sesizate i a uneia care
decidea, consecutiv pronuntarii primeia,1n mod defi nitiv , sesizarea
Camerelor fiind lasata la libera apreciere a ini\iatorului.
31. Mutatis mutandis, sesizarea Camerelor prin i nregistrarea
initiativei de revizuire era lasata la libera apreciere a ini\iatorului
procedurii, cu
anumite nuan1ari in privinta iniVati vei legislat ive parlamenta re , avan d
1n vedere ca ambele Camere aveau acela9i rol i n adoptarea proiectului/
propunerii de revizuire a Constitutiei. in masura in care acestea erau
adoptate intr-o redactare diferita, era initiata procedura de mediere.
Oaca nu se ajungea la un acord sau daca una dintre Camere nu
aproba raportul comisiei de mediere, se initia procedura de
divergenta, iar votul era exprimat in 9edinta comuna a celor doua
Camere.
32. in prezent , singur procedura parlamentara care a pastrat
bicameralismul perfect, caracterizat prin inzestrarea cu aceia9i rol a
Camerelor in cadrul procesului legislativ, este procedura de
revizuire a
Constitutiei. Prin urmare, nu exista niciun motiv ca,prinintermediul
regulamenutluiparlamenta,rsa se conceapa in privinta
procedurii de revizuire a Constitutiei o noua filozofie a
sesizarii Camerelor
dupa modelul art. 75 ·i urmatoarele din Constitutia revizuita sau
imprumutand elemente din cadrul acestei proceduri. Din contra,
II.Teoria Constitutiei- - - - - - ---- -
procedura parlamentara de revizuire a Constitutiei este una

distincta, cu un regim juridicpropriu, diferit de eel ce
caracterizeaza bicameralismul diferentiat apHcat in priv inta
legllor org anice i
ordinar e. Chiar dacaelementele procedurii legislative ce caracterizeaza
bicameralismul perfect nu mai sunt expres normativizate, astfel cum
erau in art.75 i art. 76 din Constitutia nerevizuita, nu inseamna ca
prin regulamentul parlamentar aplicabilnu se potprevedea reguli
procedurale care sa dea substanta bicameralismuluiperfect enuntat
in art. 151 din Constitutie. Schimbarea opticii constituantului in
privinta procedurii de adoptare a legilor organice i ordinare nu
echivaleaza cu o aplicare prin analogie a acesteia in privinta
procedurii parlamentare de revizuire a Constituiiei; din contra, aceasta
i i mentine configura a juridica proprie, chiar in lipsa reglernentarilor
de detaliu cuprinse la fostele art. 75 i 76 din Constitutie i revine, din
punct de vedere normativ, regulamentului sarcina de a le stabili §i
detalia. [ ]
34. Avand in vedere cele expuse, Curtea constata ca dispo
zi!iile art. 1491 din Regulamentul Senatului incalca art. 151 din
Constitutie. [...]
35. Cu privire la art. 1492 alin. (6) din Regulamen,t Curtea constata
ca i aceasta esteneconstitutionalpentru motivele sus mentionate,
incalcandu-se, de asemenea, art. 151 din Constitutie. Practic,
acest text, prevazand ca, .,in cazul rn care Senatul respinge inifiativa
de revizuire adoptata anterior de Camera Deputafilor, procedura
legislativa inceteaza'' , imprumuta un element ce caracterizeaza
bicarneralismul diferentiat, mai exact art. 75 alin. (3) din Constitutia
revizuita, potrivit caruia, .,Dupa adoptare sau respingere de catre
prima Camera sesizata, proiectul sau propunerea legislativa se
trimite cetei/alte Camere care va decide definitiv'. Practic, Senatul a
devenit o veritabila Camera decizionala, ceea ce este inadmisibil fn
procedura parlamentara a revizuirii Constitutiei. In realitate, intr-o
asemenea ipoteza, cea de-a doua Camera sesizata trimite primei
Camere proiectul/propunerea legislativa spre o noua dezbatere, iar, in
caz de respingere, procedura Tnceteaza, insa, in cazul in care aceasta
este adoptata din nou, procedura va inceta dupa o noua respingere
de catre cea de-a doua Camera. Daca, in schimb, cea de-a doua
Camera sesizata o adopta Tn t r-o fo r ma nemodifica t a fata de cea a
celeilalte Camere, ea se va considera adoptata. Desigur, adoptarea i
ntr-o alta varianta redac{ionala a legii
duce la initierea procedurii de mediere. Practic, prin aceasta naveta
le gislativa, se da posibilitatea adoptarii proiectului/propunerii legislative
prin evaluarea 9i reevaluarea solutiilor legislative propuse.
4 4
- - - -- - C urs de contencios constitu\iona l
- -- - -
-
§3. Dispozilii ale Constitu1iei declarate nerevizuibile:
limitele revizuirii
Constitutia Romaniei stabile te, in art. 152, unele domenii in care

nicio initiativa de revizuire nu poate fi primita. Astfel, potrivit art. 152,
nu pot forma obiectul revizuirii caracterul national, independent,
unitar i indivizibil al statului roman, formarepublicana de guvernamant,
integritatea teritoriului, independentajustitiei, pluralismul politic i limba
oficiala. De asemenea, nu pot sa fie primite ini!iativele de revizuire
care urmaresc suprimarea drepturilor i libertatilor publice sau a
garantiilor lor.
§4. Rolul Curlii Constitu tion alein procesul de revizuire a

Consti tut iei
Curtea Constitutionala se pronunta din ofi ciu:

a) asupra inil iativelor de revizuire a Constitutiei - pentru
realizarea acestei atributii, initiatorul revizuirii are obligatia de a depune
proiectul sau propunerea legislativa, impreuna cu avizul Consiliului
Legislativ. la Curtea Constitutionala, i nainte de sesizarea
Parlamentului. Curtea dispune de un termen de maximum 10 zile pentru
a se pronunta in plen, cu votul a doua treimi din membrii sai. Ulterior,
proiectul sau propunerea de lege constitutionala pot fi prezentate
Parlamentului numai insotite de decizia obligatorie a Cufiii Constitui
ionale:
b) asupra legii derevizuire a Constitu1iei adoptate de Parlament
potrivit Legii nr. 47/1992privindorganizarea i func\ionarea Curtii
Constitu
tiona1e111, in te rmen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuirea Constitutie,i
Curtea Constitu1ionala se pronun1a , din of ici u, asupr a ac esteia [art. 23
alin. (1 )]. Decizia prin care s-ar constata ca in proc esul de reviz uire a
Constitu1iei nu au fost respectateprevederileConstitutieise trimiteCamerei
Deputatilor i Senatului, in vederea reexaminarii legii de revizuire [art. 23
alin. (2)].
Controlulde constitutionalitatecuprivire la legile constitutionael vizeaza:
a) respectarea procedurii derevizuire (constitutionalitate
extrinseca), stabilita chiar prin Legea fundamentala (puterea
constituanta instituita poate ti limitata de catre puterea constituanta
originara):
b) respectarea limitelor de fond stabilite in materia revizuirii
Constitu!iei (constitutionalitate intrinseca).
1•1Repu blicat a in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 3

decembrie 2010.
s: -==
II. Teoria Con sti tu tiei 4 5

- - ' -
Co nt rolu l din oficiu semnifica faptul ca, in exercitarea controlului
de constitutionalitate, Curtea Constitutionalanu este tinuta de limite ale
vreunei sesizari, singurele limite ale controlului fiind cele pe careinsa i
Constitutia le stabile te. Altfel spus, Curtearealizeaza un
controlsistematical in iativei, respectiv al legii de revizuirea Constitutiei,
in cadrul constitutional stabilit de prevederile care consacra reguli
referitoare la revizuirea Constitutiei.

Cursuri Sem1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Sem1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURSUL 1 – CONCEPTUL DE DREPT

Drept – ansamblul regulilor asigurate si garantate de stat care au ca scop organizarea si

Drept public – cand serveste societatii in ansamblu

Drept privat – cand serveste interesele individului in parte

Etimologic, termenul de administraţie derivă de la latinescul "directus", care înseamnă

În limbajul curent termenul “drept” este utilizat în mai multe sensuri:

• Dreptul este tehnica si arta in sensul ca organizeaza viata in comun, destinat sa

Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si garantate de

Aparitia si evolutia dreptului

Chiar si H. Kelsen recunoaste ca dreptul este un fenomen conditionat de timp si spatiu.

Dimensiunea sociala a dreptului

Esenta, continutul si forma dreptului

Continutul dreptului il constituie ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau

Forma dreptului semnifica exprimarea organizarii interioare a structurii continutului, ea

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Care sunt elementele componente ce pot fi subsumate conceptului de drept?

Precizări privind cursul următor:

Cursul Nr. 2 conţine următoarele aspecte:

 Definirea dreptului constitutional

Drept constitutional – ramura fundamentala a sistemului de drept romanesc alcatuita din

Izvoarele dreptului constitutional – forme specifice, particulare, de exprimare a normelor

Obiectul dreptului constitutional – relatiile sociale care se nasc in activitatea de instaurare si

Raport de drept constitutional – relatiile sociale reglementate si sancctionate de o norma

Dreptul constitutional, ramura a sistemului de drept

In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult

In literatura de specialitate s-au dat drepului constitutional mai multe definitii:

Locul dreptului constitutional in sistemul de drept

Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept romanesc intrucat, pe de o

Izvoarele dreptului constitutional

Raportul de drept constitutional

Cu privire la subiectele raportului de drept constitutional, trebuie sa subliniem faptul ca unul

Subiectele raportului sunt:

Normele de drept constitutional

In explicarea specificului normelor de drept constitutional trebuie sa se plece de la teoria normei

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Sub ce denumire s-a predat si se preda in Romania si in lume disciplina dreptului

3. Care dintre urmatoarele entitati sunt subiectele raporturilor de drept constitutional?

Răspuns corect:1-A; 2-C; 2-B; 3-B

 Definirea notiunii de constitutie

Regim constitutional in sens material – un ansamblu de reguli care reglementeaza

Continutul constitutiei este unul de natura complexa, el cuprinzand principiile fundamentale

Notiunea de regim constitutional

Precizarile facute in legatura cu traditia cutumiara constitutionala si raporturile ei cu normele

1. Identificati elementele componente ce pot face parte din continutul conceptului de

2. Definirea regimului constitutional din punct de vedere material se face:

Răspuns corect:1-C; 2-B

 Stabilirea initiative adoptarii constitutiei

Suspendarea constitutiei – In practicile constitutionale au fost cazuri cand constitutiile au fost

Suprematia constitutiei – este o notiune complexa care exprima pozitia supraordonata a

Adoptarea constitutiei este un proces complex cu profunde semnificatii politico-juridice, proces in

Dreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o.

Suspendarea si abrogarea constitutiei

O problema mai delicata a dreptului constitutional o reprezinta fundamentarea stiintifica a

Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si

Suprematia constitutiei este o realitate incontestabila si nu o simpla afirmatie. Ea implica o serie

Răspuns corect:1-C; 2-B;

 Definirea notiunii de control al constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii legilor – ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor

Forme de control al constitutionalitatii legilor – modalitatile de exercitare a controlului

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii legilor, ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor

Doctrina juridica include controlul constitutionalitatii legilor in principiul legalitatii ca parte

Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu