Noțiunea de drept constituțional

Dreptul constitutional -este ramura fundamentala a

dreptului construita dintr-un ansamblu unitar de norme
juridice cuprinse in constitutie si in alte acte normative
alaborate si adoptate in urma unai proceduri speciale prin care
se reglementeaza relatiile sociale fundamentale si apar in
procesul instituirii,mentinerii si exercitarii statale a puterii si
asigura suveranitatea poporului.

În literatura de specialitate referitor la definitia ramurii

dreptului constitutional exista mai multe opinii.Teoria
dreptului constitutional cunoaste definitia materiala definitia
formala si definitia pedagocica.
Definitia materiala deriva din continutul declaratiei franceze a dreptului
omului si cetateanului din 26 august 1789 care declara ca’’oricare societate in care garantia
dreptului imului nu este asigurata nici separatia puterilor determinata nu are
constitutie’’.Din declaratie reiese ca dreptul constitutional este o ramura a dreptului care
reglementeaza statutul juridic al persoanelor si modul de organizare a puterii de stat in
comformitate cu principiul separarii puterilor in stat.Definitia data indura critica datorita
faptului ca ea nu defineste dreptul constitutional ci precizeaza ce trebuie sa contina o
constitutie si se prezinta o definitie unilaterala ce se sprijina pe continutul reglementarii.

Definitia formala dreptul constitutional este un ansamblu de norme

juridice suprematia carora se impun tuturor ramurilor de drept datorita procedeelor
speciale de elaborare si adoptare a lor.Ca si prima definitie,definitia formala este supusa
criticii,deoarece ea se impune in continutul ramurii printr-o procedura deosebita de
elaborare.

Definitia pedagogica determina dreptul constitutional a fi un instrument

prin intermediul caruia se realizeaza puterea de stat.Definitia data indura critica,deoarce
este ineficienta pentru a marca nota distincta a ramurii de drept constitutional.
 Normele de drept constitutional
Normele de drept constitutional sunt niste norme
juridice elaborate si adoptate de catre stat in urma unei proceduri speciale
care au un caracter general obligatoriu si impersonal destinat
reglementarii relatiilor sociale fundamentale din domeniul instituirii si
exercitarii puterii de stat,respectarea carora se asigura la nevoie prin forta
de constrangere a statului.

In general putem spune ca normele de drept constitutional sunt niste

norme juridice care reglementeaza conduita oamenilor in relatiile sociale
privitoare la instaurarea,mentinerea si exercitarea puterii de stat.
Clasificarea normelor de drept constitutional
Norme cu aplicatie directa-sunt cele care au ca obiect
reglementarea nemijlocita a relatiilor sociale si nu au nevoie de nici o
dezvoltare sau alte precizari printr-o careva lege(ex.egalitatea in drepturi
a cetatenilor,accesul liber la justitie,respectarea constitutiei si a legilor).
Norme cu aplicatie indirecta-sunt cele care
reglementeaza de principiu relatiile sociale si pentru a fi
interpretate si puse in aplicare sunt dezvoltate de reglementari ale
altor ramuri de drept(ex.perchezitionarea,retinerea sau arestarea
unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura
prevazuta de lege).In acest caz codul de procedura penala
reglementeaza concret imprejurarile in care se executa
perchezitia,timpul de efectuare,procedura de urmat etc.
 Esenta raporturilor de drept constitutional

Raportul de drept constitutional este o categorie a

normelor juridice volutional reglementate de normele de drept
constitutional si care apare,se desfasoara si se stimge in cadrul relatiilor
sociale de instituire si organizare a puterii statale si in cadrul caruia
participantii se manifesta ca purtatori de drepturi si obligatii.
Obiectul raportului de drept constitutional il constituie
relatiile sociale care iau nastere in cadrul activitatii de
instaurare,organizare si care privesc bazele organizarii si
realizarii putetii de stat.In scopul conturarii definitiei
raporturilorn de drept constitutional si in vederea perceperii
conceptului trebuie sa definim trasaturile sale definitorii:
1)raportul de drept constitutional este un raport de
vointa care este conditionat de faptul ca aici
intervine pe de o parte vointa autoritatii statale
exprimata in continutul normei de drept
constitutional precum si vointa subiectilor
participanti la raportul social.

2)raportul de drept constitutional este un raport

social care se naste,se modifica si se stinge numai
intre oameni,persoane fizice luate individual sau
grupate in colective pe de o parte si autoritatea
publica pe de alta parte sau intre autoritatile
statale.
Subiectele de drept constitutional
Sunt doua trasaturi specifice la subiectele ale
raporturilor de drept constitutional:
1)Intotdeauna unul dintre subiecte trebuie sa fie
detinatorul puterii(statul).
2)Subiectele trebuie sa fie intr-un raport si are ca obiect
mentinerea si exercitarea.
Subiectele dreptului constitutional sunt:
-poporul -partidele sau formatiunile politice
-statul -cetatenii
-organele statului -strainii
 Izvoarele de drept constitutional
Izvoarele de drept constitutional sunt actele normative
adoptate de catre organele de stat competente care
contin norme juridice ce reglementeaza relatiile
privitoare la instaurarea si mentinerea puterii de stat.

Izvoarele de drept constitutional sunt:

-constitutia si legile de modificare a constitutiei
-legile
-decretele
-tratatele internationale
 Locul dreptului constitutional in sistemul de drept

Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente.

Sistemul de drept la fel cunoaşte o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.
Pentru a determina locul ramurii dreptului constituţional în sistemul
dreptului, trebuie să ţinem cont de două aspecte: importanţa relaţiilor
sociale reglementate prin dreptul constituţional şi valoarea formelor
juridice, prin care voinţa deţinătorilor puterii devine drept (izvoarele de
drept).
Normele de drept constituţional reglementează cele mai importante relaţii
sociale, relaţiile ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării
puterii de stat. Astfel de relaţii prezintă cea mai mare importanţă pentru
popor. De aceea aceste relaţii sociale sânt reglementate de constituţie,
legea fundamentală a statului, care se situează în fruntea sistemului de
drept. Din normele constituţiei se desprind principiile după care celelalte
ramuri de drept reglementează în domeniile lor de activitate.
Dreptul constituţional conţine norme elaborate în cadrul
activităţii de realizare a puterii de stat care este o activitate de
conducere la nivel superior celorlalte activităţi de conducere.
Constituţia, ca izvor principal al dreptului constituţional, este în
acelaşi timp izvorul principal pentru întregul drept. Orice ramură
de drept îşi găseşte fundamentul juridic în normele din constituţie.
O modificare intervenită în dreptul constituţional impune
modificări corespunzătoare ale normelor din celelalte ramuri de
drept care conţin reglementări ale aceloraşi relaţii sociale.

Dreptul constituţional este ramura

principală în sistemul de drept.