-

Actele de procedura si termenele procedurale

Actul de procedura este orice act (operatiune juridica sau inscris
constatator) facut pentru declansarea procesului civil sau in cursul si in
cadrul procesului civil, care concretizeaza activitatea procesuala a tuturor
participantilor din proces.
Spre exemplu, citarea unei persoane presupune trei elemente.
Negotium este dat de instiintarea uneia dintre parti de a se prezenta in
fata instantei, instrumentum este dat de inscrisul propriu-zis si un procesverbal, care reprezinta dovada citarii. Daca acel
proces-verbal este
viciat, atunci nu exista citare, iar proba acesteia nu se poate face in alt fel.
Asadar, daca nu exista instrumentum, nu poate exista nici negotium.
Actele de procedura trebuie sa indeplineasca trei conditii generale:
Trebuie sa imbrace forma scrisa sau, daca sunt facute oral, trebuie sa fie
consemnate in incheierea de sedinta.
Trebuie sa relateze, chiar in continutul lor, faptul ca intocmirea lor a fost
facuta cu indeplinirea conditiilor prevazute de lege. Actul de procedura nu
poate fi completat cu probe extrinseci. Spre exemplu, daca in procedura
instiintarii nu exista acel proces-verbal care dovedeste efectuarea
procedurii citarii, nu se poate dovedi aceasta cu martori, inscrisuri sau alte
mijloace.
Trebuie sa fie indeplinite in limba romana.
Art. 148 C. proc. civ. vizeaza conditiile in genere care trebuie
indeplinite de orice cerere adresata instantelor de judecata. Pentru a fi
formulate prin inscris in forma electronica, actele trebuie sa poarte o
semnatura electronica, conform legii speciale.
Daca un act de procedura se comunica, el trebuie facut in atatea
exemplare cate parti adverse sunt, plus unul pentru instanta. Inscrisurile
anexate trebuie certificate de parte pentru conformitatea cu originalul, iar
procura data mandatarului se depune in original sau copie legalizata.
Termenele procedurale reprezinta un interval de timp in care se
poate indeplini un act sau este interzis sa fie indeplinit un act.
Termenele procedurale sunt termene legale, judecatoresti si
conventionale. Termenele legale nu pot fi modificate de judecator. Daca
judecatorul spune ca o hotarare poate fi atacata in 30 de zile, dar legea
prevede un termen de 15 zile, mentiunea facuta de judecator nu are nicio
valoare. Nerespectarea termenelor legale este sanctionata cu decaderea,
in timp ce nerespectarea termenelor judecatoresti sau conventionale
genereaza alte sanctiuni, precum amenda ori neacordarea altui termen. In
doctrina exista parerea majoritara conform careia decaderea vizeaza atat
termenele legale, cat si pe cele judecatoresti. Art. 185 C. proc. civ. nu face
nicio distinctie in privinta termenelor, spre deosebire de textele vechiului
cod, care vorbeau despre termenele procesuale prevazute de lege. Totusi,
daca s-ar aplica decaderea si termenelor acordate de judecator, ar
insemna ca acesta nu mai poate da un alt termen, iar sanctiunea i s-ar
opune si lui.
Termenele legale sunt termenul de apel, termenul de recurs etc.
Termenele judecatoresti pot fi intalnite in materia probelor, cand instanta
fixeaza un anumit termen pentru depunerea inscrisurilor, cand se acorda
un termen pentru cercetarea procesului etc. Termenele conventionale,
1

chiar daca sunt convenite de parti, ele trebuie acceptate de judecator,

ceea ce le transforma in termene judecatoresti. Totusi, in materia
arbitrajului, partile pot stabili un termen care poate fi opus si arbitrilor.
Termenele legale pot fi modificate de judecator numai in virtutea
unei prevederi exprese a legii. Art. 201 C. proc. civ. prevede anumite
termene in care trebuie efectuate unele acte de procedura. Totusi, in
situatii de urgenta, aceste termene pot fi reduse de judecator, in functie
de circumstantele cauzei.
Termenele pot fi, in functie de caracterul lor, imperative
(peremptorii) sau prohibitive (dilatorii). Termenele imperative obliga
efectuarea unui anumit act de procedura numai in interiorul lor. Cele mai
multe termene sunt imperative. Termenele dilatorii nu permit efectuarea
actelor de procedura in interiorul lor. In materia urmaririi silite imobiliare,
declansarea procedurii de vanzare se va face dupa implinirea unui termen
de 15 zile in care debitorul nu plateste. Nerespectarea termenelor
imperative atrage sanctiunea decaderii, iar nerespectarea termenelor
dilatorii atrage sanctiunea nulitatii.
Dupa sanctiunea ce intervine in caz de nerespectare, termenele
sunt absolute sau relative.
Calculul termenelor difera dupa cum termenele sunt calculate pe
ore, zile, luni sau ani. Cand termenul se socoteste pe ore, acesta incepe sa
curga de la ora zero a zilei urmatoare. Termenul pe zile se calculeaza fara
a lua in considerare ziua in care incepe si ziua in care se implineste.
Termenul pe saptamani, luni sau ani se implineste in ziua corespunzatoare
din ultima saptamana, luna ori an. Daca ultima luna nu are o zi
corespunzatoare, atunci termenul se implineste in ultima zi din ultima
luna. Daca ultima zi este o zi nelucratoare, termenul se prelungeste pana
la prima zi lucratoare. Un act poate fi facut pana la ora 24 a ultimei zile,
insa trebuie sa se tina cont si de programul de lucru al institutiei la care se
depune actul.
In privinta duratei termenelor, punctul de plecare este cel al
comunicarii actului de procedura, daca legea nu dispune altfel. Cazurile de
echipolenta sau de echivalenta sunt ipoteze in care legiuitorul asimileaza
anumite momente procesuale cu cel al comunicarii. Spre exemplu, se
considera ca actul a fost comunicat partii si in cazul in care aceasta a
primit sub semnatura copie dupa act, precum si in cazul in care ea a cerut
comunicarea actului unei alte parti. Termenul de apel sau de recurs curge
de la comunicarea hotararii, chiar si atunci cand aceasta a fost facuta
odata cu incheierea de incuviintare a executarii. Se echivaleaza notiunii de
comunicare a hotararii si data la care una dintre parti formuleaza cerere
de apel, inainte ca hotararea sa ii fie comunicata.
Exceptii efective sunt cazurile in care legea prevede ca termenul
curge de la pronuntare sau de la comunicare, dupa cum partile au fost
prezente sau nu.
Daca este vorba de termene imperative, actul facut intre punctul de
plecare si punctul de implinire, este un act facut in termen. Actul facut cu
depasirea acestui termen este lovit de sanctiunea decaderii. In cazul
termenelor prohibitive, actul facut intre cele doua puncte este un act
anulabil.
2

Intre punctul de plecare si punctul de implinire pot interveni si cazuri

de suspendare ori intrerupere a termenului. Art. 184 C. proc. civ. prevede
cateva cazuri generale de intrerupere si suspendare a termenelor, care se
regasesc si in materia apelului si recursului.
Nulitatea intervine in cazul in care un act de procedura nu
indeplineste conditiile de fond si de forma prevazute de lege pentru
validitatea lui. Nulitatea absoluta poate fi invocata in orice stare a
procesului, de orice parte, chiar si de instanta, din oficiu, iar nulitatea
relativa poate fi invocata numai la primul termen la care partile sunt legal
citate si numai de partea interesata.
Nulitatile exprese sunt prevazute ca atare de lege. Semnificatia
distinctiei intre nulitatile exprese si cele virtuale este ca, in cazul
nulitatilor exprese, vatamarea este prezumata, proba nu trebuie facuta de
cel care invoca nulitatea, dar aceasta prezumtie poate fi rasturnata de cel
impotriva caruia este invocata nulitatea. In cazul nulitatilor virtuale,
vatamarea nu se prezuma, cel care o invoca trebuie sa o dovedeasca.
Distinctia intre nulitatile exprese si cele virtuale nu trebuie sa conduca la
ideea ca unele sunt de ordine publica, iar celelalte sunt de ordine privata.
Cele doua clasificari sunt paralele.
Nulitatile pot fi intrinseci si extrinseci. Spre exemplu, daca cererea
de chemare in judecata nu cuprinde toate elementele, este lovita de
nulitate intrinseca. Totusi, daca actul este perfect intocmit, dar nu are
atasata dovada platii taxei de timbru, va fi vorba despre o nulitate
extrinseca. Nulitatile extrinseci nu sunt conditionate de vatamare, adica
nulitatea intervine indiferent ca a produs sau nu o vatamare. Nulitatile
intrinseci, in afara de cazurile prevazute de lege, sunt conditionate de
producerea unei vatamari.
Nulitatile pot fi proprii sau derivate. Daca un act este intocmit dupa
implinirea termenului, sanctiunea care decurge din decaderea de a mai
intocmi actul respectiv este nulitatea actului.
In cazul nulitatilor conditionate de vatamare, actul de procedura
trebuie sa fie indeplinit cu nerespectarea unei conditii legale, aceasta sa fi
produs o vatamare si sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin anularea
actului.
Nulitatile neconditionate de vatamare sunt expres prevazute de
lege, anume nulitatile generate de capacitatea procesuala, de
reprezentarea procesuala, competenta instantei, compunerea sau
constituirea instantei, publicitatea sedintei de judecata, precum si alte
cerinte legale extrinseci actului.
Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricare din parti, procuror si
instanta din oficiu, in orice faza a procesului, daca legea nu prevede altfel.
Nulitatea relativa poate fi invocata de partea vatamata, cu conditia
ca nulitatea sa nu fi fost provocata prin propria fapta. Pentru
neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii, nulitatea relativa
poate fi invocata pana la depunerea intampinarii sau, daca nu este
obligatorie, pana la primul termen de judecata. In cursul judecatii,
nulitatea relativa poate fi invocata la termenul la care s-a savarsit
3

neregularitatea sau, daca partea nu este prezenta, la termenul imediat

urmator si inainte de a pune concluzii pe fond
Nulitatea se poate invoca pe cale de exceptie, atunci cand procesul
este in desfasurare. Ca solutie, daca se admite exceptia, se pronunta o
incheiere interlocutorie, in cazul in care instanta ramane investita sau o
hotarare prin care se dezinvesteste, in cazul in care instanta nu mai este
investita. Incheierea se ataca odata cu fondul, iar hotararea se ataca prin
apel sau recurs, dupa caz. Daca se respinge exceptia, se pronunta o
incheiere interlocutorie, care se ataca odata cu fondul.
Nulitatea se mai poate invoca ca motiv de apel sau de recurs, daca
procesul s-a incheiat. Ca solutie, se poate admite sau respinge printr-o
hotarare, care se ataca prin calea de atac prevazuta de lege.
Nulitatea lipseste actele de procedura de efectele pe care le acorda
in ceea ce priveste functia lor procedurala. Nulitatea afecteaza atat
operatiunea, cat si inscrisul. Nulitatea opereaza cu efect retroactiv, dar, de
principiu, actele pot fi refacute. Daca legea prevede un termen de
efectuare, acestea nu mai pot fi refacute peste termen.
Daca actul cuprinde manifestari de vointa, declaratii sau constatari
de fapt, ele ar putea fi folosite. Daca printr-o hotarare se mentioneaza ca
partile au fost prezente, chiar daca hotararea este nula, aceasta
constatare ar putea folosi drept alibi in ceea ce priveste o fapta savarsita
intr-un dosar penal.
Nulitatea atrage si nulitatea actelor subsecvente, daca ele nu au o
existenta de sine statatoare. Uneori poate genera si nulitatea actelor
precedente, anume nulitatea hotararii ce deriva din lipsa semnaturii poate
atrage reluarea procesului de la momentul dezbaterilor, fiindca va fi
rejudecat de un alt judecator.
Nulitatea nu opereaza de drept. Daca nu a fost constatata de catre
instanta, actul de procedura ramane valabil si produce efecte. Daca toate
caile de atac au fost epuizate, nulitatea ramane definitiv acoperita.

Decaderea este sanctiunea care consta in pierderea dreptului de a

exercita o cale de atac sau de a indeplini orice alt act de procedura, daca
nu a fost respectat termenul imperativ prevazut de lege.
Pentru a opera sanctiunea decaderii, trebuie:
Sa existe un termen imperativ legal absolut, inauntrul caruia trebuie
exercitat dreptul procedural;
Partea sa nu fi exercitat dreptul procedura in acel termen (decaderea nu
intervine in cazul drepturilor procedurale ale instantei);
Sa nu existe o derogare expresa de la sanctiunea decaderii.
Invocarea decaderii are acelasi regim precum invocarea nulitatii si
are drept efect pierderea dreptului de a efectua un act de procedura. Daca
actul este facut, atunci va interveni nulitatea acestuia ca o nulitate
derivata, extrinseca, neconditionata de vatamare.
Dreptul subiectiv civil nu este atins, insa, indirect, decaderea poate
duce la pierderea acestuia (daca procesul este pierdut in fond si se
4

depaseste termenul de apel). Daca actul cuprinde manifestari de vointa,

declaratii sau constatari de fapt, ele pot fi folosite. Decaderea produce
efecte doar daca a fost constatata de instanta.
Repunerea in termen
Partea care a fost impiedicata sa faca actul in termen de motive
temeinice, poate solicita repunerea in termen, putand sa indeplineasca
actul de procedura in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii, cu
exceptia cailor de atac, in care termenul este acelasi pentru exercitarea
cailor de atac.