Drept administrativ 2

Corelatia executiv-admnistratie publica

Daca avem in vedere sensul organic al notiunii de administratie publica, atunci cercetarea locului si a
rolului structurilor organizatorice care infaptuiesc activitatea de administratie publica implica o
analiza prin raportare la celelalte autoritati care infaptuiesc activitatea legislativa si activitatea
judecatoreasca.

La nivelul forului legiuitor, se adopta legile care sunt apoi puse in aplicare de autoritatile
administratiei publice. In ce priveste autoritatea judecatoreasca, la acest nivel se adopta hotarari
care, de regula, sunt puse in executare tot de catre autoritatile administratiei publice. Prin natura ei,
administratia publica este legata in cea mai mare masura de puterea executiva, dar nu se identifica
cu aceasta avand o sfera mai larga de cuprindere. Orice discutie referitoare la puterea executiva a
statului porneste inevitabil de la principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat.

In perioada interbelica, s-a sustinut ca administratia publica cuprinde intreaga activitate a statului
care nu este nici o activitate legislativa si nici o activitate judecatoreasca, statul desfasurand o
activitate continua prin care cauta sa-si realizeze scopurile, activitate organizata de lege numita
administratia. Activitatea din administratia publica se caracterizeaza prin continuitate.

Interimatul poate sa dureze maxim 45 de zile.

In realizarea functiei executive a statului se desfasoara doua categorii de activitati: de guvernare si de

administrare (punerea in aplicare a acestor decizii politice). In perioada postbelica (50-90) in
conditiile consacrarii principiului unicitatii puterii in stat, notiunea de adminstratie de stat a fost
utilizata pentru a desemna una din formele fundamentale de activitate a statului ce era infaptuita
prin patru categorii de organe: organele puterii de stat (Marea Adunare Nationala, Consiliul de stat),
organele administratiei de stat (zona puterii executive de astazi – Consiliul de ministri), organele
judecatoresti (instantele judiciare de astazi), organele procuraturii (formeaza parchetul si Ministerul
public din zilele noastre).

Doctrina postdecembrista a mentinut distinctia intre activitatea executiva si activitatea de

administrare sustinandu-se in continuare ca acestea nu se identifica, sfera de cuprindere a
administratiei publice fiind mai larga decat cea a puterii executive, dar in acelasi timp, pornind de la
art. 102 din C – Rolul si stuctura guvernului, se sustine ca administratia publica se afla sub influenta si
controlului puterii executive, a Guvernului.

Se mai sustine de asemenea in doctrina ca administratia publica este o activitate determinata de

vointa politica realizata in cea mai mare masura de guvern pentru organizarea executarii si
executarea in concret a legilor.

Rolul executivului in dreptul public contemporan

Specific constitutiilor ultimelor decenii, a fost renuntarea la consacrarea expresa a principiului

separatiei puterilor in stat, linie de gandire pe care s-a incadrat si Constitutia Romaniei din 1991 in
forma initiala (8 decembrie 1991), fara a fi mentionat expres principiul separatiei puterilor, acesta
fiind implicit consacrat prin titlul III ce reglementeaza autoritatile publice ce realizeaza cele trei functii
ale statului. Inca din 1992, CCR a dat niste decizii prin care a evocat principiul separatiei puterilor in
stat. Au existat critici cu privire la absenta acestui principiu, in forma initiala a constitutiei, motiv
pentru care cu ocazia revizuirii din 2003, el a fost introdus la art. 1 printr-un nou alineat (alin. 4), intr-
o anumita maniera, fiind mentionat ca functionand in cadrul democratiei constitutionale.
O asemenea formulare se datoreza faptului ca in societate, mai ales in ultimele decenii (ultimul
secol), in societate au aparut si s-au dezvoltat o serie de autoritati publice cu atributii de control,
dificil de incadrat sub aspect stiintific intr-una sau alta din cele trei puteri. Spre pilda, avocatul
poporului introdus in sistemul de drept romanesc prin Constitutia din 1991 reprezinta o astfel de
autoritate.

Avocatul poporului este legat de puterea legiuitoare pentru ca, de regula, la acest nivel este numit.
Parlamentul ii prezinta rapoarte anuale. El isi exercita activitatea la nivelul administratiei publice. El
solutioneaza conflicte asemeni judecatorilor. El nu poate fi incadrat strict.

Curtea Constitutionala este reglementa in titlul V in Constitutie, fiind calificata traditional ca un

organ politico-jurisdictional. Curtea de Conturi, in titlul Economia si finantele, gestioneaza cu se
cheltuieste banii publice. Consiliul legislativ, organ consultiv de specilitate al Parlamentului. Consiliul
Economic si Social, art. 141 din Constitutie, vizeaza proiectele de acte normative in materie
economica, fiind tot un organ consultativ al Parlamentului si Guvernului. In dreptul public
contemporan, problema fundamentala o constituie distinctia dintre legislativ si executiv. Distinctie ce
reprezinta si esenta structurii puterii politice. Daca la inceput era vorba despre distinctia dintre
puterea de a adopta legea, de a face legea, si puterea de a o executa, in prezent, adevarata divizare
este cea dintre puterea care apartine executivului de a decide politica natiunii utilizand administratia
publica si libertatea lasata legislativului de a controla actiunea executivului. Constitutia consacra in
art. 61 Parlamentul ca unica autoritate legiuitore a tarii, dar in acelasi timp, permite guvernului ca in
anumite conditii si cu anumite limite sa adopte ordonante cu forta juridia egala cu a legii ( sa intre pe
campul de legiferare).

Autoritate publica potrivit Constitutiei Romaniei

Spre deosebire de constitutiile anterioare, constitutia din 1991 utilizeaza cu predilectie notiunea de
autoritate publica si autoritate a administratiei publice. Din analiza dispozitiilor constitutionale pot fi
identificate un sens larg si un sens restrang al notiunii de autoritate publica. Astfel, in titltul al III-lea,
denumit chiar autoritatile publice, sunt consacrate autoritatile publice care realizeaza clasicele functii
ale statului ( Parlamentul, Presedintele, Guvernul, Ministerele, Autoritati Centrale sau Organe
Centrale de specialitate, Autoritati administrative centrale, autoritatile admnistratiei publice locale,
instantele judecatoresti, Ministerul public) fiind vorba de sensul restrans al notiunii de autoritate
publica. Pe langa aceste autoritati publice, Constitutia consacra in alte tituri, alte autoritati publice cu
atributii de control (CCR, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Consiliul Economic si Social) fiind
vorba de sensul larg al notiunii de autoritate publica. Mai mult decat atat, Legea contenciosului
admnistrativ, definind notiunea de autoritate publica asimileaza acesteia persoanele juridice de drept
privat autorizate sa presteze un serviciu public in conditiile legii, in ideea de a permite controlul in
instanta de contencios administrativ asupra actelor acestor structuri (analiza art. 52 din Constitutie).

Notiunea de administratie publica potrivit Constitutiei Romaniei

Titlul III contine un capitol 5 intitulat Administratia publica, cu doua sectiuni : administratia publica
centrala de specialitate si administratia publica locala. Intrebarea care se ridica este aceea daca
singurele autoritati de natura administrativa sunt cele prevazute in capitolul 5 sau, dimpotriva,
regasim structuri administrative si in alte texte constitutionale. Din analiza Legii fundamentale,
rezulta ca regasim structuri de natura administrativa, mai precis, de la nivelul puterii executive si in
alte capitole, cum ar fi cel consacrat presedintelui sau cel consacrat Guvernului, fiind vorba despre
autoritati cu atributii in guvernare. Legiuitorul constituant a urmarit in esenta sa faca o delimitare
intre executiv si administrativ, mai recis intre zona preponderent politica a executivului si zona
tehnico-administrativa a acestuia. Prin urmare, sfera administratiei publice este mai mare decat sfera
de activitate a autoritatilor administratiei publice reglementate in capitolul 5 din Titlul III.

In ce priveste formularea de la art. 52 din C (Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica) se

lasa sa se inteleaga ca actele administrative pot sa fie emise si de alte autoritati publice pe langa
autoritatile administratiei publice.

Sfera adminstratiei publice potrivit art. 52 din Constitutie

Art. 52 reprezinta sediul esential al instituiei contenciosului administrativ. Potrivit acestui text
constitutional, oricine se pretinde vatamat intr-un drept sau interes legitim printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri, se poate adresa instantei de
contencios administrativ, cerand/solicitand recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si
repararea pagubei (daune materiale si daune morale, daca este cazul). Potrivit alin. (2), conditiile si
limitele exercitarii acestui drept, se stabilesc prin lege organica, fiind vorba despre legea
contenciosului administrativ. Alin. (3) consacra raspunderea patrimoniala a statului pentru erorile
judiciare in procesele penale.

Din analiza dispozitiilor constitutionale rezulta ca putem identifica trei tipuri de acte administrative ce
pot intra sub controlul instantei de contencios administrativ:

- Acte administrative ale autoritatilor administratiei publice din zona puterii executive
- Acte administrative ale autoritatilor publice de la nivelul celorlalte doua puteri (legislativa si
judecatoreasca) in subsidiar activitatii principale a acestora de legiferare si
- Actele administrative ale structurilor private care realizeaza servicii publice fundamentale

Definitia si trasaturile administratie publice

Administratia publica repreiznta autoritatile care realizeaza activitatea de administrare. Administratia

publica reprezinta ansamblul activitatilor presedintelui, guvernului, autoritatilor administrative
autonome centrale, autoritatilor administrative autonome locale si structurilor subordonate
acestora, prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile sau, in limitele legii, se
presteaza servicii publice.

Din aceasta definitie se desprind urmatoarele trasaturi:

- Este o activitate realizata de autoritati executive si administrative ce formeaza sistemul

organelor administratiei publice
- O activitate de aducere la indeplinire a legii si prestare de servicii publice
- O activitate ce se realizeaza in regim de putere publica
- Administratia publica este o specie a activitatii publice

Autoritatile care realizeaza adminstratia publica sunt: cei doi sefi ai executivului (presedintele si
guvernul in frunte cu prim-ministrul), ministerele si alte organe centrale de specialitate subordonate
Guvernului sau ministerelor.

Autoritati administrative autonome centrale: in art. 116, se pot infiinta doar prin lege organica
(Banca Nationala Romana, SRI, SIE, SPP, CNA – mentionat in legea audiovizualului, ANI – Agentia
Nationala de Integritate)
Institutii publice (regii autonome si companii nationale subordonate autoritatilor administratiei
centrale)

Administratia de stat in teritoriu (prefectul, serviciile deconcentrate ale ministerului – Diretia

Nationala a Finantelor publice).

Administratia publica locala – autoritatile locale : Consilii locale si primarul, Consilii judetene si
Presedintele Consiliului judetean

Institutii publice si regii autonome de interes local: subordonate consiliilor judetene sau locale,
institutiile de invatamant

Potrivit art. 116 din Constitutie, ministerele se pot organiza numai in subordinea Guvernului, iar
organele centrale de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului, a ministerelor sau a
autoritatilor administrative autonome. Autoritatilor adminstrative autonome au nevoie la baza de o
lege de organizare si functionare.