Seminarul II: Georg Schwarzenberger – Cele Trei Tipuri de Drept (cont'd)

Funcțiile drepului Societății (Dreptul Puterii)

Funcții specifice

→ adâncirea diferențelor de clasă (i.e. de

→ Puterea tinde să devină drept
putere)
→ consolidarea poziției clasei dominante (prin intermediul dreptului sunt
instrumentalizate dezideratele clasei
→ legitimarea conduitei clasei dominante
dominante)
→ consacrarea status quo-ului
(vide exemplul grupului de răufăcători, p. 41)

Funcție generală

→ stabilizarea (consolidarea/consacrarea) relațiilor de putere în interiorului

grupului (dintre cei care domină și cei care sunt dominați sau între diferitele alianțe și
contra-alianțe formate în interiorul grupului)

• Dreptul puterii conține preponderent norme imperative (prohibitive/onerative) – e.g.

dreptul public în statele totalitare (puterea urmărește restrângerea libertății individuale a
cetațenilor de rând)

N.B.: Puterea acceptă auto-limitări în vederea menținerii status quo–ului → i.e. evitarea
revoltelor/contestării status quo-ului (vide p. 42, „este în interesul stăpânilor să nu își ducă
sclavii la disperare”; exemplul luptei de clasă între plebei și patricieni).

Exemple de manifestări ale dreptului puterii în dreptul internațional

• Tratatele de pace.
• Componența Consiliului de Securitate al ONU ( SUA, Franța, Regatul Unit, Rusia și China
sunt membrii permanenți și dispun de un drept de veto, pe când ceilalți membrii sunt aleși
de către Adunarea Generală ONU din doi în doi ani).
• Tratatul de neproliferare a armamentului nuclear ( tratatul interzice producerea armelor
nucleare dar permite statelor membre care au realizat deja astfel de arme să le păstreze –
cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate).

Funcțiile Dreptului Comunității (Dreptul Coordonării)

Funcții specifice
→ asigurarea continuității comunității (vide exemplul instituției adopției în dreptul
roman, p. 45)
→ promovarea valorilor comune
→ promovarea integrării progresive permanente
→ protejarea grupului împotriva devierilor comportamentale ale membrilor

Funcție generală
→ coordonarea eforturilor și a activităților în interesul comunității

• Dreptul coordonării conține preponderent norme care stabilesc competențe și proceduri

– e.g. dreptul public în statele democratice (cine, ce și cum face pentru o organizare cât
mai eficientă și armonioasă a comunității)

Exemple de manifestare a dreptului coordonării în dreptul internațional

• Consiliul Europei ca și „comunitate” de valori* (e.g. Convenția europeană a drepturilor

omului; Convenția europeană privind protecția patrimoniului arheologic; Convenția privind
protecția patrimoniului arhitectural europeam; Convenția privind conservarea vieții
sălbatice și a mediului natural european; etc)
• Uniunea Europeană
 * Auctoritas v. Veritas
(Autoritate v. Adevăr)

→ normele specifice dreptului puteii sunt → normele specifice dreptului coordonării

impuse destinatarilor săi – i.e. au un caracter sunt expresia valorilor împărtășite de către
autoritar destinatarii săi – i.e. au un caracter veritabil
→ „cuvântul celor care au comandat de drept → „forța sau înclinația către dreptate” (vide
celorlalți” (vide nota 19, p. 49) nota 20, p. 49)

** Norme heteronome v. Norme autononome

→ normele specifice dreptului puterii au → normele specifice dreptului coordonării au

caracter heteronom – i.e. respectarea lor
este asigurată prin sancțiuni (adică prin
mecanisme externe voinței destinatarilor)
→ ordinea este susținută prin teamă
( iminența pedepsei)
caracter autonom – i.e. respectarea lor este
voluntară, bazată pe o datorie morală
izvorâră din caracterul veritabil al normelor
→ ordinea este susținută prin simțul datoriei

Funcțiile dreptului în asocierile hibride (Dreptul Reciprocității)

„un compromis între dreptul puterii și cel al coordonării, între extremele dominației
brutale și autonegarea supramună” (vide, p. 47)

• Dreptul puterii și dreptul coordonării nu se delimitează clar unul de celălalt → i.e. în

realitate cele două tipuri de drept își împrumută unul altuia caracteristici, în funcție de
caracterul de tip „societate”, respectiv de tip „comunitate” care predomină în grupul social
pe care îl reglementează.

• În asocierile hibride, mai cu seamă atunci când membrii grupului sunt de puteri
aproximativ egale, se realizează cel de-a treilea tip de drept – dreptul reciprocității.
• Dreptul reciprocității își găsește expresia fundamentală în adagiile latine do ut des și quid
pro quo → funcția dreptului reciprocității constă în echilibrarea prestațiilor părților (sau
reechilibrarea prestațiilor, după caz)

•Dreptul reciprocității conține preponderent norme permisive – e.g. regimul contractelor

(echilibrarea prestațiilor); regimul viciilor de consimțământ (reechilibrarea prestațiilor)

Exemple de manifestare a dreptului reciprocității în dreptul internațional

• Regimul tratatelor internaționale (vide Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor)

NOTA BENE: Toate cele trei tipuri de drept se regăsesc în dreptul internațional (dar și în
sistemele de drept național).
(„Dreptul internațional este un amestec curios al celor trei tipuri fundamentale de drept”,
vide p. 53)