CURS 7-DEA-11.11.

2015

Desi exsta si Directiva 2004/38->exista imprejurari in care se iau in considerare doar

dispozitiile din tratat---Daca ar fi pus in cauza statutul de cetatean al Uniunii si persoana respectiva
ar trebui sa paraseasca teritoriul Uniunii, se aplica dispozitiile art 20 din Tratat (ex: copii minori aflati
in ingrijirea exclusiva a unui parinte care nu are cetatenia Uniunii).
Dispozitiile art 20 si 21 TFUE sunt invocate impreuna. Exista si ipoteze in care art 21 poate fi
invocat singur-dispozitiile de la art 21 au caracter general. Daca ansamblul situatiei analizate se afla
sub incidenta unor dispozitii speciale din tratat, atunci se invoca acele dispozitii si nu sunt luate in
considerare prevederile art 21 TFUE.
Dispozitiile art 20 si 21 TFUE si prevederi ale legislatiei secundare a Uniunii pot sa fie aplicate
referitor la dreptul de sedere al cetateanului Uniunii in statul membru gazda, chiar daca acesta nu si-a
exercitat dreptul la libera circulatie. De exemplu, intr-o cauza, CJUE a retinut ca situatia
resortisantului unui stat membru care s-a nascut in statul membru gazda (Belfast), oras situat pe insula
Irlanda apartinand Regatului Unit si care a obtinut cetatenia irlandeza (persoana respectiva nu a putut
sa dobandeasca cetatenia Marii Britanii), pentru ca Irlanda permite tuturor persoanelor nascute pe
aceasta insula sa dobandeasca cetatenia respectiva, nu poate sa fie asimilata unei situatii pur interne. O
asemenea persoana poate sa invoce, in raport cu autoritatea competenta din Regatul Unit, dispozitiile
din legislatia primara si din cea secundara a Uniunii in materie de libera circulatie si de sedere a
persoanelor.
(C200/2002-Zhu si Chen)
O serie de precizari distincte se impun cu privire la membrii familiilor cetatenilor Uniunii-art
20 si art 21 TFUE si dispozitiile Dir 2003/38 nu confera niciun drept autonom resortisantilor statelor
terte. Astfel, eventualele drepturi conferite unor asemenea resortisanti prin dispozitiile dreptului
Uniunii privind cetatenia Uniunii sunt drepturi derivate din exercitarea libertatii de circulatie de catre
un cetatean al Uniunii. Finalitatea si justificarea drepturilor derivate respective se intemeiaza pe
constatarea ca refuzul recunoasterii unor astfel de drepturi ar fi de natura sa aduca atingere libertatii de
circulatie a cetateanului Uniunii, descurajandu-l sa isi exercite drepturile de intrare si de sedere in
statul membru gazda.
Prevederile Dir 2004/38 nu pot constitui temeiul unui drept de sedere derivat in favoarea
resortisantilor unor state terte, membri ai familiei unui cetatean al Uniunii, in statul membru al carui
resortisant este acest cetatean. CJUE a admis totusi ca dispozitiile art 21 (1) TFUE se aplica in cazul in
care un cetatean al Uniunii a inceput, sau si-a consolidat o viata de familie cu un resortisant al unui stat

tert, cu prilejul unei sederi efective, in temeiul si cu respectarea conditiilor stipulate la art 7 (1) si (2)
(consacrat dreptului de sedere pentru o perioada mai mare de 3 luni) sau la art 16 (1) si (2) (consacrat
dreptului de sedere permanenta), din Dir 2004/38 in alt stat membru decat cel ar carui resportisant
este, atunci cand cetateanul Uniunii se intoarce impreuna cu membrul familiei sale in statul al carui
resortisant este cetateanul Uniunii. Refuzul acordarii la intoarcerea cetateanului Uniunii in statul
membru din care este originar, a unui drept de sedere derivat membrilor familiei sale, resortisanti ai
unui stat tert, l-ar descuraja pe cetateanul Uniunii sa paraseasca propria tara. Art 3 (1) din Dir 2004/38
nu acopera cazurile de intoarcere in statul de origine al cetateanului Uniunii. In ipotezele aratate mai
sus, Dir 2004/38, trebuie sa fie insa aplicata prin analogie.
In concluzie, luarea in considerare a prevederilor din tratat este posibila in ipotezele in care cetateanul
Uniunii se stabileste in statul membru gazda, intr-un mod care sa fie propice inceperii sau consolidarii
unei vieti de familie. Art 21 (1) TFUE nu impune insa acordarea unui drept de sedere derivat unui
membru al familiei cetateanului Uniunii ce este resortisant al unui stat tert in momentul intoarcerii
cetateanului Uniunii in tara careia ii apartine, daca cetateanul Uniunii a beneficiat de dreptul de sedere
in tara gazda, pe o perioada de cel mult 3 luni, conform art 6 (1) Dir 2004/38 in acest sens, C456/12O si B (2014).
(Directiva 2004/38 cuprinde 3 seturi de prevederi: prev consacrate sederii de scurta durata (art 6), de
unga durata- peste 3 luni (art 7) si dreptului de sedere permanenta (art 16).
Prev art 21 TFUE nu pot fi invocate in cazul sederii de scurta durata.?)-lipsa
In alte imprejurari, respectarea efectului util al cetateniei Uniunii, impune ca un drept de sedere sa nu
poata fi in mod exceptional refuzat unui resortisant al unei tari terte, membru al familiei cetateanului
Uniunii, in pofida faptului ca dreptul derivat privind dreptul de sedere al resortisantilor tarilor terte nu
este aplicabil si ca cetateanul Uniunii in cauza nu si-a exercitat dreptul la libera circulatie.
Directiva 2004/38->Ord. 102/2005 republicata
Cand discutam despre dreptul de intrare si cel de iesire, facem distinctie intre pers care au cet Uniunii
Art4-> cei care au cet Uniunii trebuie sa aiba carte de identitate/pasaport valabil. Membrii de fam
trebuie sa aiba un pasaport valabil. Dreptul de intrare se exercita pe baza documentelor deja
mentionate. Resortisantii unor tari terte pot avea nevoie de visa de intrare. Ei nu au nevoie de visa in
cazul in care au un permis de sedere pentru mai mult de 3 luni. Sunt si unii resortisanti care nu au
nevoie de visa de intrare in tara gazda, chiar daca nu au un permis de sedere. Controalele la frontiere a
identitatii persoanelor pot sa existe, dar trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si principiul
eglitatii de tratament. Ce se intampla daca ajunge in statul membru gazda si nu are documentele? Nu
va putea fi indepartat automat din statul membru gazda, ci trebuie sa dispuna de un interval de timp

rezonabil in care sa obtina documentele necesare sau sa dovedeasca faptul ca beneficiaza de dreptul la
circ si sedere.
Art 3-> (1) cetateanul Uniunii si membrii familiei sale beneficiaza de un drept de libera circulatie si
sedere. In ceea ce il priveste pe cetateanul Uniunii, dreptul se exercita in alt stat membru decat cel al
carui resortisant este (deci nu se poate prevala-nici el nici membrii sai de familie- de dispo. Dir
2004/38 in statul sau). Membrii de fam sunt titulari ai unui drept derivat doar in statul gazda al
cetateanului, nu si in celalalte state ale Uniunii.
Art 2: prin membru de familie se nelege:
(a) soul;
(b) partenerul cu care ceteanul Uniunii a contractat un
parteneriat nregistrat (in unele state, se poate incheia un contract similar cu o conventie matrimoniala
intre 2 persoane care traiesc impreuna in fapt), n temeiul legisla iei unui stat membru,
dac, potrivit legislaiei statului membru gazd,
parteneriatele nregistrate sunt considerate drept echivalente
cstoriei i n conformitate cu condiiile prevzute
de legislaia relevant a statului membru gazd;
(c) descendenii direci n vrst de cel mult 21 de ani sau care
se afl n ntreinerea sa, precum i descendenii direc i ai
soului sau ai partenerului, conform definiiei de la litera (b);
(d) ascendenii direci care se afl n ntreinere i cei ai so ului
sau ai partenerului, conform definiiei de la litera (b);

Membrii de familie-sotul- locul incheierii casatoriei nu prezinta importanta. Sotul trebuie sa locuiasca
impreuna cu cet Uniunii in statul membru gazda (nu neaparat impreuna). Calitatea de sot e suficienta
pentru invocarea dispozitiilor din directiva.
Atat in cazul descendentilor, cat si in cazul ascendentilor apare cerinta ca ei sa se afle in intretinere-> e
suficient sa se constate ca se afla in intretinere, chiar daca intretinerea nu e asigurata pe baza unei
obligatii legale de intretinere. Trebuie sa existe o stare de dependenta reala fata de cetatean/sotul sau

care trebuie sa existe in statul de origine sau de provenienta (art 8, alin.5, lit. e; art 10, alin. 2, lit. e).
Art 2 nu se aplica in situatia inversa, adica atunci cand intretinerea e asigurata de
ascendent/descendent.
Art 3 (2)-> Statele membre dispun de o marja larga de apreciere in scopul stabilirii criteriilor care
permit aplicarea art 3 (2), dar trebuie sa fixeze in legislatie criteriile pe care le ia in considerare.
Dreptul de sedere de scurta durata- art 6.
Articolul 6
Dreptul de edere pentru o perioad de cel mult trei luni
(1) Cetenii Uniunii au dreptul de edere pe teritoriul altui stat membru pe o perioad de cel mult
trei luni fr nici o alt condiie sau formalitate n afara cerinei de a de ine o carte de identitate
valabil sau un paaport valabil.
(2) Dispoziiile alineatului (1) se aplic i membrilor de familie care de in un pa aport valabil, care
nu au cetenia unui stat membru i care l nsoesc pe ceteanul Uniunii ori se altur acestuia.
La art 6 (1) se foloseste expresia,, fara nicio alta conditie sau formalitate, aceste prevederi trebuie
intelese in corelatie cu cele ale art 14 (1).
14(1) Cetenii Uniunii i membrii familiilor acestora au dreptul de edere prevzut la articolul 6 att
timp ct nu devin o sarcin excesiv pentru sistemul de asisten social al statului membru
->Ajutoare instituite de autoritatile publice la nivel national, regional sau local pentru persoane care nu
dispun de resurse suficiente pentru a face fata nevoilor lor de baza, precum si a membrilor familiei
Art 30 si 31 se aplica in contextul art 14 prin analogie.
In conformitate cu art 14 alin. 4, lit b, pers aflate in cautarea unui loc de munca nu pot sa fie expulzate
din tara gazda, daca spot dovedi ca sunt in continuare in cautarea unui loc de munca si au sanse reale
pentru a fi angajati.
Dreptul de sedere pentru o perioada mai mare de 3 luni- art 7 (1) si (2).
1

Lucratorii care desfasoara activitati salariate sau independente-> vom tine seama pe langa
prevederile directivei si de dispozitiile din TFUE.(sunt aplicabile si persoanelor care doresc sa
plece in tara gazda in cautarea unui loc de munca).