TEMAI

- DEFINIREA ~I CARACTERELE DREPTULUI -

1. SENSURILE CUVANTULUI "DREPT"

Cuvantul drept are mai multe 1ntelesuri.

1.1. Dreptul subiectiv

intr-un sens initial, cuvantul drept indica prerogativa sau facultatea

participantului la raportul juridic, persoanC1 fizicC1 sau juridicCI, de a face sau nu ceva,
ori de a pretinde altora SCI fi dea ceva, SCI fi efectueze o prestafie sau SCI fi respecte un
interes legitim, precum ~i posibilitatea de a cere concursul organelor statului ce exercitC1
constrangerea fn vederea asigurC1rii eficienfei atributelor enumerate.
Astfel, dreptul se prezinta ca o putere recunoscuta subiectului, legata de conduita
sa ori a altor persoane, care este folosita 1n vederea fructificarii optiunilor pe care i le
conferii legea.
Privit din aceastii perspectiva, identificam dreptul subiectiv numit astfel pentru ca
este strict legat de titularul ce-1 exercita.
Deoarece, 1n realitate, fiecare subiect de drept are, 1n acela~i timp, o multitudine
de astfel de atribute, mai des mtalnim sintagma drepturi subiective.
Din punct de vedere al continutului lor economic, drepturile subiective pot fi
patrimoniale (cele evaluabile 1n bani) sau personal - nepatrimoniale (fara un astfel de
caracter).
Drepturile patrimoniale sunt impaqite, la randul lor, in drepturi reale 1 ~i drepturi
de creantiP.

1 Sunt reale acele drepturi patrimoniale in baza carora titularul exercit! prerogative asupra unui bun determinat.

1
 Sunt personal - nepatrimoniale unnatoarele drepturi: la viata, la nume, la
domiciliu, la integritate fizica ~i psihica, la libertate, la aparare, la viata intima, familiala
~i privata, la secretul corespondentei, la libera expimare, la informatie, la ocrotirea
sanatatii, la vot, la posibilitatea de a fl ales, la libera circulatie, la asociere, la greva, Ia
invatatura, la liber acces la justitie, la petitionare etc.

1.2. Dreptul obiectiv

intr-un al doilea sens, prin drept se intelege totalitatea regulilor juridice

generale, impersonale ~i obligatorii, elaborate sau recunoscute de ciitre stat, ce au ca
scop reglementarea relafiilor sociale.
Cu acest inteles, eel mai frecvent intalnit, se identifica dreptul obiectiv.
Ori de cate ori cuvantul drept este folosit fara vreun atribut, se are in vedere

prezenta acceptiune.
Drepturile subiective prezentate la punctul 1.1. decurg din dreptul obiectiv §i sunt

protejate de catre acesta.

in cadrul dreptului obiectiv se distinge dreptul pozitiv, adica totalitatea regulilor
juridice fn vigoare, la un moment dat, fntr-un stat.
Diversitatea relatiilor sociale supuse reglementarii juridice, precum §i considerente
de ordin logic §i sistematic, au detenninat aparitia unor diviziuni ale dreptului (drept
public, drept privat, drept intern, drept international), impaqite, la randul lor, pe ramuri
(drept civil, drept penal, drept procesual penal, drept procesual civil, drept fiscal, drept
administrativ, drept constitutional, drept comercial, dreptul familiei, dreptul muncii etc.).

1.3. ~tiinta dreptului

Dreptul desemneaza, in egala masura, ~tiinfele juridice.

A~adar, termenul are ~i sensul de ~tiinfii, domeniu de cercetare sau disciplinii de

studiu.
Din aceasta perspectiva, intalnim fonnulari precum: facultate de drept, curs de

drept, tratat de drept, profesor de drept etc.

2 In temeiul unui drept de creantii creditorul poate pretinde debitorului si\ dea, si\ faci\ ori si\ nu faci\ ceva.

2
-
1.4. Arta dreptului

Dreptul este o arta pentru cei care il creaza ori il aplica.

Privit ca un ansamblu de metode folosite de organele legislative in elaborarea
regulilor juridice sau de organele executive ori judecatore~ti in aplicarea acestora, dreptul
are valente de arta.
Toate aceste abordari se regiisesc in tehnica juridica bazatii pe priceperea ~i
competenta profesionala a celor care elaboreaza sau aplica dreptul.
In cadrul tehnicii juridice se pot distinge doua dimensiuni: tehnica legislativa
( arta de a face legi) ~i tehnica aplicarii dreptu/ui (arta utilizarii judiciare sau
administrative a normei juridice).
Tehnica legislativa apart:ine speciali~tilor ce activeazii in cadrul Padamentului,
Guvemului, Consiliul Legislativ, dar ~i in diplomatie.
Ea reprezinta arta selectarii din mediul social a normelor care raspund unor nevoi
reale ~i imediate, dar mai ales transformarea acestora in reguli juridice.
Tehnica aplicarii dreptului vizeaza capacitatea ~i mijloacele necesare utilizaiii
lui de catre cei abilitati de lege Gudecatorul, functionarul public, notarul, procurorul,
avocatul etc.).
Persoanele autorizate in acest sens trebuie sa identifice judicios situatiile concrete
in care pot folosi regulile juridice ~i sa cunoasca bine realitatea faptica specifica pentru
ca, in urma aplicarii dreptului, sa fie obtinute rezultate conforme vointei legiuitorului ce a
stat la baza aparitiei normelor.

2. DEFINITIA DREPTULUI

Doctrina a dat numeroase definitii dreptului 3•

Dreptul este sistemul regulilor juridice elaborate sau recunoscute de catre stat,
ce reglementeaza comportamentul uman fn societate fn conformitate cu valorile acesteia

3A se vedea Ion Craiova~, Tratat de teoria gener~la a dreptului, Ediµa a IV - a, reviizut! ~i adAugit!, Editura
Universul Juridic, Bucure~t1, 2020, P· 16_1 - 16 8, Nicolae Popa, Teoria genera/a a dreptului, Ediµa 6, seria Curs
universitar, Edituraf::·H.
Beck, Bucure~t,, 2020 , p. 96 , Veronica Rebreanu, Teoria genera/a a dreptului, Editura
Hamangiu, Bucure~t,, 2020, p. 28-39.

3
~i prin care se instituie drepturi §i obliga/ii a ciiror respectare este asiguratii, la nevoie,

cu ajutorul for/ei coercitive a statului.

3. CARACTERELE DREPTULUI

Dreptul prezinta trei caractere care i1 <listing de alte ~tiinte sociale:

a. caracterul nonnativ;
b. caracterul general §i permanent;
c. caracterul obligatoriu §i sanctionator.

a. Dreptul are un caracter normativ, fiind alcatuit din reguli de conduita ce

vizeaza relatiile dintre oameni (norme juridice). El are ca scop realizarea ordinii sociale,
a binelui comun, precum ~i armonizarea intereselor individuale cu cele ale intregii
societati, realizand un echilibru intre acestea.
Nonnativitatea este trasatura specifica dreptului ca fenomen social. Sunt
reglementate doar raporturile dintre oameni, nu ~i legaturile individului cu divinitatea, cu

animalele sau cu lucrurile.

Existenta dreptului este data de necesitatea stabilirii unor reguli de conduita

obligatorii intre oameni.

b. Dreptul prezinta un caracter general ~i permanent. Regulile de drept nu

vizeaza o persoana determinata sau un grup de astfel de subiecte individual indicate, ci se
adreseaza tuturor, avand un caracter generar. Fonnularea lor este impersonalii §i

abstractii. 5
Dreptul se aplica permanent, pe toata durata cat este in vigoare •
in acelea§i imprejurari, toate persoanele au drepturi §i obligatii identice. Conform
art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei6: "Cetii/enii sunt egali fn fa/a legii §i a
autoritii/ilor pub lice, jarii privilegii ~i Jara discriminiiri''.

caracterul general se _pastreau ~i cfuld n~rmele _se aplicli d?ar _mem~ri!or unei categorii profesionale (medici,
4
avocati, ingineri etc.) on persoanel~r ~e~ermm~te prm vfu'stli (mmon, maJon) sau alte calitliti (soti, angajati s.a.).
s In legliturli cu aplicarea normelor Jund1ce in amp, a se vedea Terna VII - Norma JurldiciJ, punctul 5.1.

4
 c. Dreptul are un caracter obligatoriu ~i sancponator. In principiu, el confine
reguli de conduita obligatorii1 ce nu lasa subiectului vizat posibilitatea de a alege daca se
conformeaza sau nu dispozitiilor acestora8• Atunci cand este cazul, obligativitatea
dreptului este garantata prin foqa de constrangere a statului.
Cunoa~terea legii de catre toata lumea este prezumata9 prin publicarea ei ~i nici un
subiect nu poate ignora caracterul obligatoriu al normelor de drept sub motivul
necunoa§terii lor (Nemo censetur ignorare legem 10 ).
Celui ce nu respecta regulile juridice ii va fi aplicata o sancfiune cu ajutorul foqei
de constrangere a statului. in acest sens, exista organe special investite cu puterea de a
judeca ~i decide, precum ~i cu atributul de a aduce la indeplinire hotararile luate in
modalitatile prevazute de lege.
Exista mai multe tipuri de sancfiuni, in functie de felul normei incalcate (ramura
de drept din care aceasta face parte). Dreptul roman cuprinde sanctiuni penale, civile,
11
administrative (cotraventionale), disciplinare etc. •

6 In forma initial!!., Constitufia RomlJniel a fost adoptat!I. in ~edinta Adunlbi.i Constituante din data de 21 noiembrie
1991, fiind publicat!I. in Monitorul Oficial al Romdniei, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991. Ulterior, la data de
8 decembrie 1991, legea fundamental!!. a fost aprobat!I. prin Referendum national ~i a intrat in vigoare. Constitupa a
fost revizuit!I. prin Legea nr. 429 din 23 octombrie 2003. Aceasta a fost aprobat!I. prin Referendumul naponal
des~urat la datale de 18 - 19 octombrie 2003 ~i a intrat in vigoare la data de 29 octombrie 2003, in urma publiclbi.i
in Monitorul Oficial al Rom§niei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.
7 Normele obligatorii pot fi onerative (impun subiectului o acpune) sau prohibitive (cer abµnerea de la o acpune).

8 Cu titlu de exceptie, exist!!. ~i norme juridice permisive ce las!!. libertate subiectului cu privire la conduita de urmat.
Totu~i, aceasta nu poate intra in conflict cu ordinea de drept. Pentru mai multe detalii in leg!l.tura cu normele
juridice permisive, a se vedea Tema VII (Norma )uridicll), paragraful 4 litera c.
9 Prezumtia cuno~terii legii este una absolut!!..
10 ,,Nimeni nu poare invoca (in apararea sa) necuno~terea legil"' - traducere din limba latin!I..
11 Pentru mai multe am!l.nunte in leg!!.tur!I. cu sanctiunile din dreptul roman, a se vedea Terna VII (Norma juridicll),

paragraful 3 (Structura normeijuridlce).