Cursul I.

Noţiuni introductive referitoare la drept

1.Definiţia dreptului; sensurile noţiunii.

Prin „drept” înțelegem totalitatea regulilor de conduită elaborate şi impuse de

stat în scopul reglementării comportamentului uman şi relaţiilor inter-umane în
conformitate cu valorile societății respective.
Aceste reguli de conduită elaborate şi impuse de stat sunt denumite norme
juridice.

Sensurile noțiunii de „drept”:

1.Totalitatea regulilor de conduită impuse de stat în scopul reglementării relaţiilor

inter-umane alcătuiesc dreptul pozitiv (dreptul în vigoare la un moment dat într-un
stat).Aceste reguli de conduită trebuie respectate în mod obligatoriu de toate
persoanele cărora acestea li se adresează pe întreaga lor durată de acţiune în timp.
2. În al doilea sens, noţiunea de drept reprezintă prerogativa unei persoane de a
avea o anumită conduită şi de a pretinde celorlalţi o anumită conduită.

Prin „persoană fizică”se întelege omul, individul, în calitate de titular de

drepturi şi obligaţii, iar „persoana juridică” desemnează orice formă de
organizare care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, devenind ca atare titulară
de drepturi şi obligaţii.

Sistemul de drept romȃn este caracterizat de următoarele:

• Existenţa unor acte normative scrise;
• Ierahizarea actelor normative în funcție de importanța pe care o au:
Constituţia, legile (care sunt de mai multe feluri), hotărȃri de guvern,
ordonanţe de guvern, alte acte normative (de pildă: hotărâri ale
Consiliului judeţean, local etc.);
• În soluționarea diferitelor procese/litigii, judecătorul aplică legea
incidentă în acel caz, nu este obligat să țină cont de precedentul judiciar
(hotărare judecătorească anterioară care poate fi aplicată într-un proces
similar)

Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale.

Principiile dreptului sunt nişte reguli de bază care se regăsesc în întreaga legislație
a Romaniei, în Constituție şi în alte legi mai importante.
 1.Principiul legalităţii:

Conform acestui principiu, activitatea tuturor organelor statului, în exercitarea

atribuţiilor care le revin, trebuie să se desfăşoare în conformitate cu reglementările
legale. De asemenea, persoanele fizice şi juridice trebuie să îşi circumscrie
activităţile şi comportamentele drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege, în caz
contrar, comportamentele abuzive sunt sancţionate în funcţie de gravitatea şi de
natura abaterii comise.
Aplicații ale acestui principiu:
- O faptă nu poate fi considerată infracțiune dacă nu este prevăzută ca atare într-
o lege;
- Nicio pedeapsă fără lege.

2.Principiul egalităţii şi libertății:

Caracterul democratic al unei societăţi se bazează pe ideea potrivit căreia statul
garantează libertatea şi egalitatea indivizilor.
Acest principiu presupune: tratarea tuturor indivizilor în mod egal; soluţionarea
oricăror probleme (conflictuale sau juridice) fără nicio discriminare. Principiul
egalităţii vizează atât activitatea legiuitorului, cât şi pe cea a organelor de
aplicare.
Principiul egalităţii este consacrat în art.16 din Constituţia României, sub forma
egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Aceste dispoziţii se
coroborează cu art. 4 alin.(2), care interzic discriminarea, în funcţie de criteriile
menţionate.
Principiul general al egalităţii, reglementat de art.16 din Constituţie, se referă la o
egalitate juridică formală şi nu la o egalitate de condiţii.
Principiul egalităţii presupune ca la situaţii egale să se aplice un tratament juridic
egal. Astfel, toată lumea trebuie să fie tratată în mod egal de lege, indiferent
de rasă, sex, culoare, etnie, religie, dizabilitate sau alte caracteristici, fără privilegii
şi discriminări.
În acelaşi timp, presupune şi dreptul la diferenţiere în tratament juridic, dacă
situaţiile în care se află cetăţenii sunt diferite.

Libertatea presupune capacitatea oamenilor de a acționa fără oprelişti, dar astfel

încât, prin exercitarea drepturilor proprii sa nu fie vătămate drepturile altora.
Ca principiu fundamental al dreptului, libertatea presupune:
-elaborarea de norme juridice care să garanteze oamenilor realizarea opţiunilor
proprii în relaţiile cu ceilalţi membri ai colectivităţii;
-aplicarea legii de către organele statului astfel încât să dea siguranţa fiecărui
individ că este ocrotit în ceea ce face. Libertatea individului trebuie corelată cu
libertatea celorlalţi, pornind de la considerentul că în societatea umană libertăţile
coexistă pe baza unor legi drepte.

3. Principiul responsabilităţii:

Reprezintă ideea de asumare a conștientă a tuturor consecințelor faptelor

săvarșite.
O persoană responsabilă nu se afla în situația de a se supune fără să înțeleagă
importanța şi scopul normelor de drept, ci în situatia de a se raporta la normele şi
valorile unei societăți în mod constient.

4. Principiul liberului acces la justiţie

În conformitate cu acest principiu, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime, nicio lege neputând
îngrădi acest drept.
Accesul liber la justiţie este aşadar consacrat legislativ iar justiţia se înfăptuieşte
numai de instanţele judecătoreşti competente potrivit legii.
Instanţele de judecată trebuie să fie imparţiale (adică judecătorul soluţionează
cauza în absenţa oricărei păreri anterioare, preconcepute, convingerea judecătorului
în pronunţarea soluţiei fiind formată doar în baza probelor, susţinerilor şi
dezbaterilor părţilor din proces) şi independente (instanţa e independentă în
raport de orice altă putere, nefiind supus ingerinţelor din partea altor puteri din
stat).

Note bibliografice:

1. R.D. Apan, „Teoria generală a dreptului afacerilor”, editura Sfera Juridică, 2007
N. Popa, „Teoria generală a dreptului”, ed. C.H. Beck, 2008, ed. a-3-a;
3. C.T. Ungureanu, „Drept civil. Parte generală. Persoane”, editura Hamangiu,
2012.
2.C. Voicu, „ Teoria generală a dreptului”, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008