Cursul VIII.

Formele răspunderii juridice

Formele răspunderii juridice sunt:

• Răspunderea civilă;
• Răspunderea penală;
• Răspunderea contravenţională;
• Răspunderea disciplinară

Răspunderea civilă intervine în situaţia încălcării unor norme juridice civile.

Ea este de două feluri, respectiv răspundere contractuală şi răspundere delictuală.
Răspunderea contractuală intervine atunci cȃnd o parte a unui contract nu şi-a
executat o obligaţie asumată prin acel contract sau si-a executat-o în mod
necorespunzator. Răspunderea contractuală intervine de exemplu în situaţia în care
cumpărătorul nu achită vȃnzătorului preţul la termenul prevăzut în contract.
Răspunderea delictuală survine, potrivit articolului 1349 Cod civil, în ipoteza
în care subiectul de drept nu respectă regulile de conduită pe care legea sau obiceiul
locului le impune şi aduce atingere prin acţiunile si inacţiunile sale drepturilor si
intereselor legitime ale altor persoane.

Răspunderea delictuală intervine:

- pentru fapta proprie;
- pentru fapta altor persoane;
- răspunderea comitentului pentru fapta prepusului;
- răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale şi de lucruri;
- răspunderea pentru ruina edificiului.

1.Răspunderea pentru fapta proprie.

Dacă prin fapta proprie o persoană a creat un prejudiciu unei alte persoane, autorul
acestei fapte trebuie să acopere prejudiciul cauzat plătind despăgubiri persoanei
prejudiciate.
Persoana trebuie să acţioneze cu discernământ pentru a putea fi obligată să
răspundă delictual pentru fapta proprie.
Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub interdicţie
judecătorească nu răspund pentru prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedeşte că au
lucrat cu discernământ.
Persoana care era într-o tulburare a minţii care a pus-o în neputinţa de a-şi da seama
de urmările faptei sale nu este răspunzătoare de prejudiciul cauzat, cu excepţia
cazului când starea vremelnică de tulburare a minţii a fost provocată de ea însăşi,
prin beţia produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanţe.
 Persoana care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a
ajutat în orice fel să îl pricinuiască sau, cu bună ştiinţă, a tăinuit bunuri care
proveneau dintr-o faptă ilicită sau a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde
solidar cu autorul faptei.

1. Răspunderea pentru fapta altor persoane

Vorbim de răspunderea pentru fapta altor persoane, potrivit articolului 1372 şi

1373 cod civil, respectiv de răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvȃrsite de
copiii lor şi de răspunderea tutorelui pentru faptele ilicite comise de persoanele puse
sub interdicţie judecătorească din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale.
Părintele sau reprezentantul legal sau cel care este obligat să supravegheze un
minor sau o persoană pusă sub interdicţie judecătorească răspunde de prejudiciul
cauzat altei persoane de către aceste din urmă persoane. Cel obligat la supraveghere
este exonerat de răspundere doar dacă dovedeşte că nu a putut îpiedica fapta
prejudiciabilă. În cazul părinţilor sau al tutorilor, dovada se consideră făcută doar
dacă ei probează că fapta copilului reprezintă urmarea unei alte cauze decât modul
în care şi-au îndeplinit îndatoririle părinţeşti.

2. Răspunderea comitenţilor (angajatorilor) pentru prepuşi

Comitenţii răspund pentru faptele ilicite comise de prepuşii lor, dacă fapta ilicită
comisă de acesta are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Comitentul este cel care, în baza unui contract sau în temeiul legii, exercită
direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii
sau însărcinări în interesul său sau al altuia.
Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea, la data săvârşirii
faptei ilicite, că prepusul a acţionat, fără legătură cu funcţiile sale.

3. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri.

Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de acesta răspunde de
prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă animalul a scăpat de sub paza sa.
Proprietarul sau persoana care se serveşte de un animal sau de un lucru are paza
juridică a acestora, în sensul că exercită în mod independent controlul şi
supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte în mod independent
de acesta în interes propriu.

4. Răspunderea pentru ruina edificiului

Acest tip de răspundere intervine în conformitate cu prevederile articolului 1378
cod civil. Proprietarul unui edificiu sau al unei construcţii de orice fel este obligat să
repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părţi din ele, dacă
acestea sunt urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.

Note bibliografice:

Popa N. (coordonator), Anghel E., Dinu Ene C., Spătaru Negură L., „ Teoria
generală a dreptului”, caiet de seminar, editura C.H. Beck, 2011
V. Rebreanu, „Teoria generală a dreptului”, caiet de seminar, ed. Argonaut, Cluj-
Napoca, 2009;