Teoria obligațiilor – Cursul 7 – 3.04.

2023
- sinteză –

FAPTUL JURIDIC ILICIT CA IZVOR DE OBLIGAŢII

(RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ)
- continuare -

I. Răspunderea pentru fapta altuia

1. Reglementare. Secțiunea a 4-a (art. 1372-1374 NCC) din Cap. IV – Răspunderea
civilă, Titlul II – Izvoarele obligațiilor, Cartea a V-a – Despre obligații.
A. Răspunderea pentru faptele prejudiciabile săvârșite de minori sau de
persoanele puse sub interdicție
1. Reglementare.
Art. 1372. Răspunderea pentru fapta minorului sau a persoanei care beneficiază de
consiliere judiciară sau tutelă specială.
(1) Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este
obligat să supravegheze un minor sau o persoană care beneficiază de de consiliere specială
sau tutelă specială răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane
(denumirea marginală și alin. 1 au fost modificate prin Legea nr. 140/2022).
(2) Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ,
nu răspunde pentru fapta proprie.
(3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că
nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor,
dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea
unei alte cauze decât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul
autorităţii părinteşti.
- a se vedea:
- art. 164 C. civ. și urm., modificate prin Legea nr. 140/2022;
- art. 936-943 C. pr. civ., modificate prin Legea nr. 140/2022.
2. Domeniul de aplicare.
2.1. Persoanele care sunt chemate să răspundă.
A. Părinții:
Art. 261. Îndatorirea părinţilor. Părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea
de creştere şi educare a copiilor lor minori.
1
 Art. 487. Conţinutul autorităţii părinteşti. Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a
creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de
educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri,
însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile
necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.
Art. 493. Supravegherea copilului. Părinţii au dreptul şi îndatorirea de supraveghere
a copilului minor.
B. Persoanele sau instituțiile care pot exercita, în mod excepțional, autoritatea
părintească după divorț (art. 399 NCC) sau la care s-a stabilit locuința copilului după divorț
(art. 400 alin. 3 NCC):
Art. 399. Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane. (1) În mod
excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă
familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea
exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.
Art. 400. Locuința copilului după divorț. (3) În mod excepţional, şi numai dacă este în
interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte
rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea
exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea,
educaţia şi învăţătura sa.
C. Tutorii:
Art. 134. Conţinutul tutelei. (1) Tutorele are îndatorirea de a îngriji de minor.
(2) El este obligat să asigure îngrijirea minorului, sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi
mentală, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu aptitudinile
lui.
D. Persoanele desemnate să asigure consilierea judiciară sau tutela specială (art. 164
C. civ.).
E. Cadrele didactice: educatori, învățători (institutori), profesori de gimnaziu și liceu
(se răspunde numai pentru copiii minori);
F. Cei care au sub îndrumare ucenici (Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de
muncă);
G. Îngrijitorul unui copil (bona etc.) sau al unei persoane puse sub interdicție (asistent
medical etc.) – pe baze contractuale.

2
 2.2. Persoanele pentru care se răspunde.
- minorii (indiferent de vârstă și de faptul că sunt sau nu încadrați într-o formă de
învățământ ori într-o formă de ucenicie; aceste elemente pot doar să determine persoana care
răspunde: părinte, cadru didactic etc.); deci nu se va răspunde pentru cel care a dobândit
capacitate de exercițiu anticipată (art. 40 NCC) sau prin căsătorie (art. 39 NCC);
- persoanele ocrotite prin consiliere judiciară sau tutelă specială (art. 164-177 NCC);
3. Fundamentarea răspunderii
3.1. Răspunderea părinților (tutorilor) pentru faptele prejudiciabile săvârșite de
copii minori. Fundamentul: obligația de creștere, educare și supraveghere (art. 261, 487 și
493 NCC – pentru părinți; art. 134 NCC – pentru tutore);
3.2. Răspunderea celor care asigură consilierea judiciară și a celor care asigură
tutela specială și a altor persoane pentru faptele săvârșite de interziși și a altor persoane
pentru faptele săvârșite de copii (cadre didactice, meșteșugari, etc.). Fundamentul:
obligația de supraveghere, rezultată din lege, contract sau hotărâre judecătorească; rezultă din
art. 1372 alin. 3 teza I: Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă
dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă.
4. Condițiile răspunderii.
4.1. Condiții generale.
4.2. Condiții speciale.
5. Prezumțiile care se nasc împotriva celui chemat să răspundă. Odată dovedită
existența condițiilor generale și speciale, împotriva celui chemat să răspundă (părinte, tutore
etc.) se nasc următoarele prezumții relative:
a) că nu și-a îndeplinit ori nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de supraveghere a
minorului sau a celui pus sub interdicție, iar în cazul răspunderii pentru minori a părinților sau
tutorilor – obligația de creștere și educare, ceea ce constituie o faptă ilicită;
b) existența unei legături de cauzalitate între fapta lor ilicită (neîndeplinirea obligației
menționate) și fapta prejudiciabilă săvârșită de minor sau de interzis;
c) existența vinovăției pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a
obligației celui chemat să răspundă.
6. Exonerarea de răspundere.
7. Efectele răspunderii.
7.1. Acoperirea prejudiciului.
7.2. Acțiunea în regres.

3
 7.3. Justificarea regresului
B. Răspunderea comitenților pentru faptele prejudiciabile săvârșite de prepușii
lor în funcțiile încredințate
8. Reglementare.
Art. 1373. Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi. (1) Comitentul este obligat să
repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are
legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită
direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau
însărcinări în interesul său ori al altuia.
(3) Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după
împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a
acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
9. Domeniul de aplicare.
9.1. Noțiunea de comitent. Art. 1373 alin. 2 NCC: Este comitent cel care, în virtutea
unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui
care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
9.2. Noțiunea de prepus. Cel care îndeplinește funcții sau însărcinări în interesul
comitentului sau al altei persoane și asupra căruia comitentul are puterea de direcție,
supraveghere și control.
9.3. Raportul de prepușenie.
9.3.1. Izvoarele raportului de prepușenie.
9.3.2. Subordonarea: singura condiție a raportului de prepușenie.
10. Fundamentarea răspunderii comitentului.
11. Condițiile răspunderii comitentului.
11.1. Condiții generale.
11.2. Condiții speciale.
12. Exonerarea de răspundere.
a) neîndeplinirea oricăreia din condițiile generale în persoana prepusului, precum și a
oricăreia din condițiile speciale;
b) caz special: art. 1373 alin. 3 NCC: Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că
victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei

4
prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul
funcţiilor încredinţate.
13. Efectele răspunderii comitentului.
13.1. Efectele în raport cu victima prejudiciului..
13.1.1. Dreptul de opțiune a victimei.
13.1.2. Solidaritatea comitent-prepus.
13.2. Efectele în raporturile dintre comitent și prepus.

13.2.1. Regresul comitentului.

Art. 1384. Dreptul de regres. (1) Cel care răspunde pentru fapta altuia se poate
întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din
urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.
(2) Când cel care răspunde pentru fapta altuia este statul, Ministerul Finanţelor
Publice se va întoarce în mod obligatoriu, pe cale judiciară, împotriva aceluia care a cauzat
prejudiciul, în măsura în care acesta din urmă este răspunzător, potrivit legii speciale, pentru
producerea acelui prejudiciu.
(3) Dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunzător
pentru fapta uneia dintre ele, a plătit despăgubirea se poate întoarce şi împotriva celorlalte
persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, dacă va fi cazul, împotriva celor
care răspund pentru acestea. În toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depăşeşte
partea ce revine persoanei pentru care se răspunde şi nu poate depăşi partea din despăgubire
ce revine fiecăreia dintre persoanele împotriva cărora se exercită regresul.
(4) În toate cazurile, cel care exercită regresul nu poate recupera partea din
despăgubire care corespunde propriei sale contribuţii la cauzarea prejudiciului.
13.2.2. Justificarea regresului
C. Corelația formelor de răspundere pentru fapta altei persoane
14. Corelația răspunderii părinților (tutorilor) cu răspunderea cadrelor didactice
etc.
Art. 1374. Corelaţia formelor de răspundere pentru fapta altei persoane. (1) Părinţii
(și tutorii – n. ns.) nu răspund dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii
persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului.
15. Corelația răspunderii comitentului cu alte forme de răspundere pentru altul

5
 Art. 1374. (2) Nicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde pentru fapta
prejudiciabilă săvârşită de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, în cazul
în care comitentul este părintele minorului care a săvârşit fapta ilicită, victima are dreptul de
a opta asupra temeiului răspunderii.

II. Răspunderea pentru animale, lucruri și edificii

A. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale
17. Reglementare.
Art. 1375. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale. Proprietarul unui
animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul
cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
18. Domeniul de aplicare.
18.1. Animalele pentru care se răspunde.
18.2. Persoana chemată să răspundă. Noțiunea de pază și de paznic al animalului
Art. 1377. Noţiunea de pază. În înţelesul dispoziţiilor art. 1375 şi 1376, are paza
animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al
unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi
supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
18.2.1. Noțiunea de pază juridică.
8.2.2. Noțiunea de pază materială.
18.2.3. Izvorul pazei juridice
18.2.4. Izvorul pazei materiale
19. Fundamentarea răspunderii.
20. Condițiile răspunderii.
21. Exonerarea de răspundere.
21.1. Cauze generale de exonerare.
Art. 1380. Cauze de exonerare. În cazurile prevăzute la art. 1375, 1376, 1378 şi 1379
nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de
fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră (art. 1351 și
1352 NCC).
21.2. Cauze speciale de exonerare.
Art. 1354. Alte cauze de exonerare. Victima nu poate obţine repararea prejudiciului
cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori

6
edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit decât dacă dovedeşte intenţia sau culpa gravă a
celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat să răspundă.
22. Efectele răspunderii.
22.1. Acoperirea prejudiciului. Dreptul de opțiune al victimei.
22.2. Regresul împotriva paznicului material.
B. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, în general
23. Reglementare.
Art. 1376. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. (1) Oricine este
obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
24. Domeniul de aplicare.
24.1. Lucrurile pentru care se răspunde.
24.2. Persoana chemată să răspundă. Noțiunea de pază și de paznic al lucrului
Art. 1377. Noţiunea de pază. În înţelesul dispoziţiilor art. 1375 şi 1376, are paza
animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al
unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi
supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
24.3. Distincția dintre paza folosinței și paza structurii.
25. Fundamentarea răspunderii.
26. Condițiile răspunderii.
27. Exonerarea de răspundere.
27.1. Cauze generale de exonerare.
Art. 1380. Cauze de exonerare. În cazurile prevăzute la art. 1375, 1376, 1378 şi 1379
nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de
fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră (art. 1351 și
1352 NCC).
27.2. Cauze speciale de exonerare.
Art. 1354. Alte cauze de exonerare. Victima nu poate obţine repararea prejudiciului
cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori
edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit decât dacă dovedeşte intenţia sau culpa gravă a
celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat să răspundă.
28. Efectele răspunderii.
28.1. Acoperirea prejudiciului. Dreptul de opțiune.
28.2. Situația coliziunii de vehicule și a altor cazuri similare.

7
 Art. 1376 alin. (2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor
vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării
tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi,
condiţiile forţei majore.
28.3. Regresul împotriva paznicului material.
C. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului
29. Reglementare.
Art. 1378. Răspunderea pentru ruina edificiului. Proprietarul unui edificiu sau al
unei construcţii de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin
desprinderea unor părţi din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui
viciu de construcţie.
30. Domeniul de aplicare.
30.1. Noțiunea de edificiu sau construcție.
30.2. Noțiunea de ruină sau de desprindere.
30.3. Persoana chemată să răspundă.
31. Fundamentarea răspunderii.
32. Condițiile răspunderii.
33. Exonerarea de răspundere.
33.1. Cauze generale de exonerare.
Art. 1380. Cauze de exonerare. În cazurile prevăzute la art. 1375, 1376, 1378 şi 1379
nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de
fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră (art. 1351 și
1352 NCC).
33.2. Cauze speciale de exonerare.
Art. 1354. Alte cauze de exonerare. Victima nu poate obţine repararea prejudiciului
cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori
edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit decât dacă dovedeşte intenţia sau culpa gravă a
celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat să răspundă.
34. Efectele răspunderii.
35. Regresul proprietarului (al superficiarului).

D. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de căderea sau aruncarea unui lucru

dintr-un imobil

8
 36. Reglementare.
Art. 1379. Alte cazuri de răspundere. (1) Cel care ocupă un imobil, chiar fără niciun
titlu, răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.
37. Domeniu de aplicare.
37.1. Imobil.
37.2. Căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.
37.3. Persoana chemată să răspundă.
38. Fundamentarea răspunderii.
39. Condițiile răspunderii.
40. Exonerarea de răspundere.
Art. 1380. Cauze de exonerare. În cazurile prevăzute la art. 1375, 1376, 1378 şi 1379
nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de
fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră (art. 1351 și
1352 NCC).
41. Opțiunea victimei.
Art. 1379 alin. (2) Dacă, în cazul prevăzut la alin. (1), sunt îndeplinite şi condiţiile
răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima are un drept de opţiune în vederea
reparării prejudiciului.
42. Efectele răspunderii.
43. Regresul celui obligat la despăgubiri.

E. Corelația între diferitele forme de răspundere (în afara celei prevăzute de art.
1374 NCC); concursul sau conflictul de răspunderi