INSTITUȚII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL PENTRU ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Formele răspunderii civile delictuale

• Răspundere directă - Răspunderea delictuală pentru fapta
proprie – art.1357 și urm. Din Codul civil
• Răspundere indirectă
- Răspunderea pentru fapta minorilor sau a persoanelor puse
sub interdicție (art.1372)
- Răspunderea comitentului pentru fapta prepușilor (art.1373)
- Răspunderea pentru daune cauzate de animale (art.1375)
- Răspunderea pentru „fapta lucrurilor”, care presupune:
o răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri
o răspunderea pentru ruina edificiului
 Răspunderea pentru fapta minorilor sau a persoanelor puse sub
interdicție

Art.1366 din Codul civil prevede că „Minorul

care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana
pusă sub interdicție judecătorească nu răspunde
de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedește
discernământul său la data săvârșirii faptei.”
Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani
răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul
în care dovedește că a fost lipsit de
discernământ la data săvârșirii faptei.”
Această răspundere se întemeiază pe anumite
prezumții simple privind situația celor obligați:
- prezumția neîndeplinirii îndatoririlor de
supraveghere
- Prezumția de cauzalitate dintre neîndeplinirea
acestor obligații și fapta ilicită a minorului (chiar dacă
acesta a acționat fără discernământ) sau a celui pus
sub interdicție. Combaterea acestor prezumții de
răspundere revine celor care au obligația de
supraveghere (părinți, tutori etc.)
• Art. 1372 din codul civil: Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui
pus sub interdicţie
• (1)Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti
este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie
răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane.
• (2)Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de
discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie.
• (3)Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă
dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinţilor
sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei
probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul
în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii
părinteşti.
Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor

Răspunderea comitenţilor pentru faptele

prepuşilor are drept premisă un raport de
subordonare dintre comitent și prepus, în sensul că,
în temeiul acordului dintre ei, comitentul (persoană
fizică sau juridice) i-a încredințat unei persoane
fizice (prepusul) o anumită însărcinare, iar cu
prilejul îndeplinirii acesteia el (prepusul) cauzează
un prejudiciu altei persoane fizice sau juridice.
• Art. 1373 Cod civil : Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi
(1)Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii
săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu
atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
(2)Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul
legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care
îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al
altuia.
(3)Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea
sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei
prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu
atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Potrivit textului legal, comitentul este obligat să repare
prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta
săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul
funcțiilor încredințate.
Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în
temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul
asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau
însărcinări în interesul său ori al altuia.
Cel mai adesea, acest raport rezultă din relațiile de muncă.
Raportul juridic născut intre comitent și prepus poartă
denumirea de raport de prepușenie.
(Prepus - persoană care efectuează acte juridice sau
îndeplinește o funcție sub controlul sau directivele altei
persoane)
Raportul juridic născut intre comitent și prepus
poartă denumirea de raport de prepușenie.
 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

• Art.1375 Cod civil: Răspunderea pentru

prejudiciile cauzate de animale

Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte

de el răspunde, independent de orice culpă, de
prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a
scăpat de sub paza sa
 Răspunderea pentru daunele (prejudiciile)
cauzate de lucruri
• Art. 1376 din Codul civil : Răspunderea pentru
prejudiciile cauzate de lucruri
(1)Oricine este obligat să repare, independent de orice
culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul
coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu
toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării
tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă
culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei
majore.
• Art. 1378: Răspunderea pentru ruina
edificiului
Proprietarul unui edificiu sau al unei construcţii
de orice fel este obligat să repare prejudiciul
cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor
părţi din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de
întreţinere sau a unui viciu de construcţie.
 Răspundere civilă contractuală

Răspundere civilă contractuală

Normele care reglementează condițiile în care o persoană poate

fi responsabilă pentru prejudiciul cauzat unei alte persoane și
obligația de a repara acel prejudiciu formează instituția juridică
a răspunderii civile.
• În cazul în care răspunderea civilă are la bază cauzarea unui
prejudiciu prin fapta ilicită culpabilă a unei persoane, ea este
o răspundere civilă delictuală.
• Dacă, însă, prejudiciul a fost cauzat ca urmare a nerespectării
unui contract, atunci are loc răspunderea civilă contractuală.
• Art. 1350 din Codul civil: Răspunderea contractuală
(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-
a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această
îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat
celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în
condiţiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu
poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale
pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai
favorabile.
 Elementele răspunderii civile contractuale

Elementele răspunderii civile contractuale

- Prejudiciul
- Fapta ilicită
- Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și
prejudiciu
- Culpa (vinovăția)
Astfel, se poate observa că răspunderea civilă
contractuală are aceleași elemente ca și răspunderea
delictuală.
Particularități:
Dintre elementele răspunderii civile contractuale, anumite particularități
față de răspunderea civilă delictuală prezintă culpa.
- Dacă în cazul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, regula
este aceea că reclamantul păgubit trebuie să dovedească și culpa
pârâtului, în situația răspunderii civile contractuale există o prezumție
relativă de culpă, în sensul că reclamatul păgubit nu trebuie să
dovedească și culpa pârâtului, ci numai faptul că între aceștia a existat
un contract valabil, iar executarea obligației este scadentă.
Creanța trebuie să fie certă, adică să aibă o existență neîndoielnică, să
fie lichidă, adică să aibă o valoare stabilită și să fie exigibilă, adică
scadentă
În situația în care atât creditorul, cât și debitorul
sunt fiecare vinovați cu privire la neexecutarea
contractului, atunci este vorba de o culpă
comună. Stabilirea acestei culpe comune
conduce la împărțire prejudiciului în raport cu
gradul de culpabilitate al fiecăruia.
 Antrenarea răspunderii civile contractuale

Antrenarea răspunderii civile contractuale are

loc prin procedura executării silite (art.1516 și
art.1517 din Codul civil.
 Punerea în întârziere – condiție specifică

Pentru a opera răspunderea civilă contractuală

trebuie să fie îndeplinită și o condiție specifică –
respectiv punerea în întârziere a debitorului .
(A se vedea art.1521 și următoarele din Codul
civil)
Prin punerea în întârziere se înțelege o
notificare pe care creditorul o face debitorului,
prin care cere executarea prestației asumate.
Punerea în întârziere se face:
- De regulă, prin notificarea adresată debitorului prin executorii
judecătorești sau orice mijloc care asigură dovada comunicării
- Chemarea în judecată (care produce efectul punerii în întârziere
de la data introducerii acțiunii în instanță)
- Punerea în întârziere operează și atunci când se prevede în
contract că împlinirea termenului de executare a obligației are
acest efect (respectiv o punere în întârziere convențională)
- Punerea în executare poate opera direct, în temeiul legii (spre
exemplu, în contracte, de regulă, împlinirea termenului de
executare a obligației asumate este considerată punere în
întârziere, deoarece aceasta decurge din lege.
•Punerea în întârziere de către creditor - Art. 1522 din Codul civil
(1) Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită
executarea obligaţiei, fie prin cererea de chemare în judecată.
(2)Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului
prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.
(3) Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ţinând seama de
natura obligaţiei şi de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen,
debitorul poate să execute obligaţia într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării
notificării.
(4) Până la expirarea termenului prevăzut la alin. (3), creditorul poate suspenda executarea
propriei obligaţii, poate cere daune-interese, însă nu poate exercita celelalte drepturi
prevăzute la art. 1.516, dacă prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste
drepturi dacă debitorul îl informează că nu va executa obligaţiile în termenul stabilit sau dacă,
la expirarea termenului, obligaţia nu a fost executată.
(5)Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost
pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligaţia într-un termen rezonabil,
calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligaţia este executată în acest
termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.
 Funcțiile răspunderii civile contractuale

Răspunderea civilă contractuală îndeplinește

două funcții:
- funcția executorie, care stimulează părțile să-
și execute prestațiile la timp și asigură
respectarea tuturor clauzelor contractului
- funcția reparatorie, adică de acoperire a
prejudiciilor cauzate părții față de care nu s-a
executat prestația.
 Cauze care exonerează răspunderea

• Principalele cauze pot fi:

- forța majoră
- cazul fortuit
- Culpa creditorului

Forța majoră – se înțelege orice eveniment extern, imprevizibil, absolut

invincibil și inevitabil.
Cazul fortuit –este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat
de cel care răspunde de executare.
Culpa creditorului (beneficiarului) - Dacă executarea obligației debitorului
este dependentă de executarea anumitor obligații ale creditorului, pe care
acesta nu le-a îndeplinit, fiind astfel în culpă, debitorul este exonerat de
răspundere. (Spre exemplu: eliberarea amplasamentului etc. )
 Teme referate – partea a II-a 

• Faptele juridice și actele juridice civile

• Acte juridice unilaterale și acte juridice bilaterale sau
multilaterale
• Acte juridice cu titlu oneros și cu titlu gratuit
• Acte juridice între vii și acte juridice pentru cauză de moarte
• Acte juridice de conservare, de administrare, de dispoziție
• Acte juridice patrimoniale și nepatrimoniale
• Trăsături specifice ale obligațiilor civile
• Conţinutul raportului obligaţional
• Răspundere civilă delictuală
• Răspundere civilă contractuală
• Dauna (prejudiciul, paguba)
• Fapta ilicită
• Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu
• Vinovăția
• Principiile care guvernează dreptul și îndatorirea corelativă de
reparare a prejudiciului
• Prescripția dreptului la acțiunea în răspundere civilă delictuală
• Formele prejudiciilor civile
• Cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei
• Formele răspunderii civile delictuale
• Răspundere directă - Răspunderea delictuală pentru fapta proprie
• Răspundere indirectă
• Răspunderea pentru fapta minorilor sau a persoanelor puse sub
interdicție
• Răspunderea comitentului pentru fapta prepușilor
• Răspunderea pentru daune cauzate de animale
• Răspunderea pentru „fapta lucrurilor”, care presupune:
• răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri
• răspunderea pentru ruina edificiului
• Elementele răspunderii civile contractuale
• Funcțiile răspunderii civile contractuale
• Răspunderea civilă contractuală - particularități