INSTITUȚII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL PENTRU ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

DREPTURI REALE
• NOȚIUNI GENERALE PRIVIND:

• DREPTUL DE PROPRIETATE ȘI
• ALTE DREPTURI REALE
 
• DREPTUL DE PROPRIETATE
• Noțiune
• Prerogativele dreptului de proprietate
• Forme de proprietate
 DREPTUL DE PROPRIETATE

Noțiune:
Noțiunea de proprietate are o semnificație
economică și juridică.
•În sens economic, proprietatea este însușirea
obiectelor naturale de către indivizi, în cadrul și prin
mijlocirea unei forme sociale determinate.
•În sens juridic, vorbim despre dreptul de
proprietate, care este relația socială reglementată
de norma de drept, care conferă subiectului de
drept posesiunea, folosința și dispoziția asupra unui
bun.
 DREPTUL DE PROPRIETATE
Prerogativele dreptului de proprietate sunt:

• Posesiunea

• Folosința

• Dispoziția
  
 Prerogativele dreptului de proprietate

• Posesiunea – constă în acea stare de fapt ce

implică exercitarea unei stăpâniri efective asupra
bunului;
• Folosința – înseamnă utilizarea economică a
bunului și a fructelor acestuia;
• Dispoziția – presupune posibilitatea de a
determina soarta bunului, adică de a dispune de
el.
Forme de proprietate:

 publică și
 privată
• Proprietatea privată este dreptul titularului de
a poseda, folosi și dispune de un bun în mod
exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele
stabilite de lege
(Potrivit Legii nr.287/2009 - Codul civil, art.555.)
Obiectul proprietății private

•Constituie obiectul proprietății private toate

bunurile de uz sau de interes privat aparținând
persoanelor fizice, persoanelor juridice de
drept privat al statului și al unităților
administrativ-teritoriale

(art.553 din Legea nr.287/2009 - Codul civil).

Proprietatea publică

• Proprietatea publică este definită ca fiind

dreptul de proprietate ce aparține statului sau
unei unități administrativ-teritoriale asupra
bunurilor care, prin natura lor sau prin declarația
legii, sunt de uz ori interes public, cu condiția să
fie dobândite prin unul dintre modurile
prevăzute de lege

(art.858 din Legea nr.287/2009 - Codul civil)

Bunurile care constituie obiectul proprietății
publice formează două categorii:

 Cele care fac obiectul exclusiv ale acestei

proprietăți (bunurile prevăzute de art.136
alin.(2) din Constituție și de ar.858 alin.(1) din
Codul civil.
 Alte bunuri prevăzute de lege
• ARTICOLUL 136 din Constituție – Proprietatea:
(1)Proprietatea este publică sau privată.
(2)Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine
statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(3)Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu
potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea
teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului
continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac
obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
(4)Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii
organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori
instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de
asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate
publică.
(5)Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.
Art. 858: Definiţia dreptului de proprietate
publică din Codul civil
• Proprietatea publică este dreptul de
proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi
administrativ-teritoriale asupra bunurilor care,
prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de
uz ori de interes public, cu condiţia să fie
dobândite prin unul dintre modurile prevăzute
de lege.
 DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ

• Definire
• Legislație: Art. 555 din Legea nr.287/2009 -
Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.505 din 15 iulie 2011
„Proprietatea privată este dreptul titularului de
a poseda, folosi și dispune de un bun în mod
exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite
de lege. În condițiile legii, dreptul de proprietate
privată este susceptibil de modalități și
dezmembrăminte, după caz”.
 Prerogativele dreptului de proprietate

Prerogativele dreptului de proprietate sau

atributele dreptului de proprietate (care exprimă
posibilitățile sau facultățile pe care le are
titularul acestui drept cu privire la bunul său)
sunt:
• posesia
• folosința
• dispoziția
Caractere juridice
• Caracterele juridice ale dreptului de
proprietate se referă la modalitățile de
exercitare a prerogativelor în spațiu și în timp.
 Dobândirea și stingerea dreptului de proprietate

Dobândirea dreptului de proprietate se face, în condițiile

legii, prin:
 Convenție
 Moștenire
 Accesiune
 Uzucapiune
 Ocupațiune
 Tradițiune
 Hotărâre judecătorească
 Act administrativ
Stingerea dreptului de proprietate privată are loc
prin:

• pieirea bunului
• uzucapiune realizată de altă persoană față de
titular
• abandonarea bunului mobil
• exproprierea pentru o cauză de utilitate
publică
• confiscare
 ENUMERAREA DREPTURILOR REALE

ENUMERAREA DREPTURILOR REALE.

Potrivit Legii nr.287/2009 - Codul civil, sunt drepturi reale
(principale):
• Dreptul de proprietate
• Dreptul de superficie
• Dreptul de uzufruct
• Dreptul de uz
• Dreptul de servitute
• Dreptul de administrare
• Dreptul de concesiune
• Dreptul de folosință
 ENUMERAREA DREPTURILOR REALE

• Drepturile reale de garanție (Dreptul de gaj,

Dreptul de ipotecă, Privilegiile)
• Alte drepturi cărora legea le recunoaște acest
caracter, (spre exemplu, dreptul de retenție,
care constă în dreptul vânzătorului de a reține
bunul până la primirea prețului)
 Dezmembrămintele dreptului de proprietate

Sunt considerate dezmembrăminte ale dreptului

de proprietate acele drepturi reale ce se pot
constitui în favoarea altor persoane decât
proprietarul prin preluarea prerogativelor de
posesie și folosință, rămânând proprietarului
numai dispoziția.
Dezmembrămintele dreptului de proprietate

• Aceste dezmembrăminte sunt:

• Drepturile de superficie
• uzufruct
• uz
• abitație
• servitute
 Bibliografie
• Simona-Maya Teodoroiu, Elemente de drept civil,
Editura C.H. Beck, București, 2012, p.155 și urm.  
• C. Turianu, A. Duţu, Drept civil. Compendiu,
Universul Juridic, Bucureşti, 2016

• Legislație
• Legea nr.287/2009 - Codul civil, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.505 din
15 iulie 2011.