Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreptul de Proprietate
Obiective
O1. Cunoasterea notiunilor de proprietate si de drept de proprietate.
O2. Insusirea reglementarilor dreptului de proprietate din perspectiva reglementarilor nationale si
internationale.
O3. Intelegerea continutului juridic al dreptului de proprietate.
O4. Analizarea caracterelor juridice ale dreptului de proprietate.
O5. Cunoasterea formelor de proprietate in raport de titular.
Notiuni Cheie
proprietate, drept de proprietate, posesia, folosinta, dispozitia, drept absolut, drept exclusiv, drept
perpetuu, proprietate publica, proprietate privata
Cuprins Lectie
DREPTUL DE PROPRIETATE
Codul civil de la 1864 defineşte proprietatea în art. 480: ”Proprietatea este dreptul ce are
cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele
determinate de lege. ”
Deoarece noţiunea de proprietate, ca de altfel şi Codul civil român îşi au aceeaşi origine
şi anume Codul civil francez, definiţia dreptului de proprietate a fost criticată cu argumentele
că, această definiţie în loc să definească proprietatea prin natura ei, o defineşte mai mult prin
atributele ei şi că, de altfel, aceste atribute nici nu sunt enumerate complet în definiţie.
În doctrină, dreptul de proprietate a fost definit ca fiind acel drept real care conferă titularului
atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate
exercita în plenitudinea lor, în putere proprie şi în interesul său propriu, cu respectarea
normelor juridice în vigoare.
În Noul Cod civil este definită proprietatea privată în art. 555 alin. 1 ca fiind dreptul titularului
de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele
stabilite de lege, iar art. 858 defineşte proprietatea publică ca fiind dreptul de proprietate ce
aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor
sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul
dintre modurile prevăzute de lege.
În Noul Cod civil, art.553 – 692 cuprinde dispoziţii în materia dreptului de proprietate
privată, iar art. 858-875 reglementează dreptul de proprietate publică.
Dispoziţii referitoare la dreptul de proprietate publică şi privată sunt cuprinse în mai multe
legi, cum ar fi:
- Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Prin conţinutul juridic al dreptului de proprietate sunt desemnate trei atribute: de a folosi
lucrul (jus utendi),de a-i culege fructele (jus fruendi)şi de a dispune de lucru (jus abutendi).
Conform art. 548 din Noul Cod civil, fructele sunt naturale, industriale sau civile.
Fructele naturalesunt produsele directe şi periodice ale unui bun, care se obţin fără
intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul
animalelor.
Fructele industrialesunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat
al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel.
Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în
virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele.
Acest atribut poate fi transmis, cel mai adesea însoţit de jus utendi, fără ca existenţa
dreptului de proprietate să fie afectată.
În art. 480 din Codul civil de la 1864 sunt enumerate caracterele juridice ale dreptului de
proprietate – exclusiv şi absolut -, iar în art. 555 alin. 1 din Noul Cod civil celor două caractere
juridice li se adaugă şi caracterul perpetuu. În concluzie, în noua reglementare a dreptului de
proprietate, acesta este absolut, exclusiv şi perpetuu.
În acelaşi sens, poate fi menţionat şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, având ca scop apărarea dreptului de
proprietate, în care sunt stabilite trei norme de protecţie a dreptului de proprietate.
1. orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale;
În virtutea acestei puteri exclusive, proprietarul poate face în principiu asupra lucrului orice
act, cu condiţia ca acel act să nu fie contrar ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale
legilor. El poate să facă relativ la un lucru acte materiale de uz, de folosinţă, de cultură sau
chiar de distrugere, precum şi acte juridice de fructificare prin cedarea folosinţei lucrului în
schimbul unei sume, sau de înstrăinare totală sau parţială.
Tot în virtutea acestei puteri exclusive, proprietarul are dreptul de a se abţine de a face
orice act asupra lucrului, de a-l lăsa în părăsire şi de a-l abandona.
Acest caracter, fără a fi esenţial ca puterea exclusivă de a dispune, este totuşi important şi
general, fiind recunoscut prin art. 555 alin. 1 din Noul Cod civil.
(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale.
(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic
valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei
economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac
obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date
în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate ;
de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice
Per a contrario, ceea ce nu este public este privat. Proprietatea publică este acea formă de
proprietate care aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
Subiecte Lectie
1. Prezentaţi conţinutul juridic al dreptului de proprietate.
Intrebari Autoevaluare
Alegeţi varianta corectă de răspuns:
2. Dreptul de proprietate:
c) este un bun mobil sau, după caz, mobil prin obiectul la care se aplică sau, după caz, prin
determinarea legii;
a) produsele directe şi periodice ale unui bun, care se obţin fără intervenţia omului, cum ar fi acelea
pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor;
b) produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi
recoltele de orice fel;
c) veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act
juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele.