2018-2019

12 decembrie, ora 14:00

Denumire webinar: România - un secol

Descriere: Să ne amintim ce s-a înâmplat în urmă cu 100 de ani și cum înaintașii noștiri au făurit România de azi. Cele
mai importante momente și oamenii care au luptat pentru Marea Unire.
Spațiu de lucru: https://agora.reteauaedu.ro/open/NMkPAO4Lg0gkwur.html
Titlul lucrării: CONSILIUL NAȚIONAL ROMÂN CENTRAL, ORGAN REPREZENTATIV
AL ROMÂNILOR TRANSILVĂNENI
Autor(i): PASCU ANDREEA
Clasa: clasa a IX-a E
Coordonator(i): prof. SAVULOV SIMONA
prof. IOJA PETRONELA

Școala: COLEGIUL NAȚIONAL “VASILE GOLDIS “

Județ, localitate: ARAD, ARAD
 Prima încercare

În această clădire, în sala de mese s-a întâlnit Vasile Goldiș cu o parte dintre
reprezentanții români ca să discute problemele unirii.
 Inființarea C.N.R.C.

Primele discuții au loc la Budapesta la 30

octombrie 1918, având în componență șase
naționali: Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor
Mihali, Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-
Voievod, Aurel Vlad și șase socialiști Tiron
Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif
Jumanca, Iosif Renoiu și Baziliu Surdu.
 Constituirea

La inițiativa fruntașului socialist Ion Flueraș, s-a constituit la 31 Octombrie

1918, pe baze paritare (șase reprezentanți ai Partidului Național Român și șase
ai Partidului Social – Democrat), Consiliul Național Român Central.
După o întâlnire la Budapesta a reprezentanților celor două partide s-au
pronunțat pentru o colaborare în cadrul unui consiliu comun.

C.N.R.C., la Arad

21 octombrie/ 3 noiembrie, 1918 – Consiliul Național

Român Central și-a mutat sediul la Arad în casa lui
Ștefan Cicio Pop, care este numit președintele
consiliului.
Acest Consiliu a fost recunoscut de guvernele de la
Viena și Budapesta.
 Noul sediu al C.N.R.C.

13–15 noiembrie, 1918 – Negocierile sunt

ținute la Arad între guvernul ungar al lui
Károlyi Mihály și Consiliul Național
Român Central din Transilvania
În clădirea comitatului a funcționat
ulterior C.N.R.C., și s-au purtat tratative
cu delegația maghiară condusă de
Oszkár Jászi.
A doua zi, după eşecul tratativelor cu
delegaţia maghiară condusă de ministrul
Jászi, la 15 noiembrie 1918, Consiliul
Naţional Român Central ia hotărârea de
a declara unirea românilor
transilvăneni, crişeni, bănăţeni şi
maramureşeni cu Regatul României
într-o Mare Adunare Naţională.
 Elaborarea ,,Manifestului”

După mutarea sediului la Arad, CNRC a dat publicității un manifest în

care, după ce denunța politica de oprimare și deznaționalizare dusă de
guvernul ungar, declara: „Națiunea română din Ungaria și
Transilvania nu urmărește să stăpânească asupra altor neamuri.
Lipsită cu desăvârșire de orice clasă stăpânitoare istorică, națiunea
română, prin ființa ei însăși, este întruparea democrației celei mai
desăvârșite. Pe teritoriul său strămoșesc, națiunea română este gata a
asigura fiecărui popor libertatea națională și organizarea sa în stat
liber și independent o va întocmi pe temeiurile democrației, care va
asigura tuturor indivizilor aflători pe teritoriul său egalitatea
condițiunilor de viață, unicul mijloc al desăvârșirii omenești.”
 Organizarea Marii Adunări de la Alba-Iulia

La 20 Noiembrie 1918 Consiliul Național Român

Central anunță convocarea Marii Adunări Naționale
la Alba Iulia.
În discuție au mai fost luate orașele Blaj și Sibiu,
dar s-a optat pentru Alba Iulia datorită faptei
lui Mihai Viteazul de la 1599 și a supliciului
conducătorilor Revoluției de la 1785 în cetatea
orașului.
Alba Iulia fiind numită în Actul Convocării, cetatea
istorică a neamului nostru.
 Către popoarele lumii

La 18 noiembrie 1918 Consiliul Naţional Român Central redactează, prin

Vasile Goldiş, manifestul ,,Către popoarele lumii”, semnat în numele Marelui
Sfat al Naţiunii Române de Ştefan Cicio Pop.
Rezoluţia, program profund democratic

Tot la Arad a fost elaborată ,,Rezoluţia”,

în nouă puncte.
 BIBLIOGRAFIE

Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român,

Editura Univers Enciclopedic, București 2002.

Alexandru Roz, Aradul - cetatea marii Uniri, Editura

Mirton, Timișoara, 1993
 2018-2019
12 decembrie, ora 14:00