Crăciun (Szabo) Raluca-Veronica

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” Arad

Facultatea De Științe Socio-Umane Și Educație Fizică Și Sport
Pedagogia Învățământului Primar Și Preșcolar Satu Mare
ANUL I 2023-2024
Semnificații istorice
 Ceea ce la 1600 – prin fapta Viteazului – fusese
doar o clipă de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai
miraculoasă realizare a acestui popor. “În această zi –
scria Nicolae Iorga – a sosit un ceas pe care-l așteptăm
de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viață
națională, pentru care am muncit și am scris, am luptat
și am gândit. A sosit ceasul în care cerem și noi lumii
dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui
ca robi rodul ostenelilor noastre”.
 Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul
de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-
instituţională care este statul naţional.
O necesitate istorică – naţiunea trebuie să trăiască într-un stat
naţional – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid,
culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare
naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să
dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”
 După ce la data de 2 martie 1918, Ion Inculeţ şi-a dat demisia din
conducerea Sfatului Ţării, fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru
Basarabia, a fost numit ca preşedinte al Sfatului Ţării omul politic Constantin
Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie 1918) şi apoi Pantelimon Halippa (25-27
noiembrie 1918). La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Ţării s-a autodizolvat.
 Actul Unirii Basarabiei cu Ţara, votat de
Sfatul Ţării
În numele poporului la
Basarabiei, Sfatul Ţării
27 martie
declară: Republica 1918 Moldovenească
Democratică
(Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre,
Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de
Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii
Moldove.
În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe
baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască
soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu
mama sa România.
Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi
şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;

Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;
Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan
 Actul Marii Uniri de la 1 decembrie
1918 a fost gândit la Iaşi, oraş care a fost capitala
României, după anul 1916. În Palatul Roznovanu
îşi avea biroul Regele Ferdinand, tot acolo se
întrunea Consiliul de Război, iar în Aula
Universităţii Alexandru Ioan Cuza îşi desfăşura
şedinţele Guvernul României.

În cei doi ani petrecuţi la Iaşi de către conducerea ţării a fost desfăşurată o
intensă activitate diplomatică având un singur scop: reîntregirea României Mari.

Astfel, pe 1 martie 1918, elitele politice de pe ambele maluri ale Prutului se

întâlneau la Iaşi, unde aveau să cadă de acord asupra unirii cu Basarabia. În cadrul
şedinţei guvernului de la Iaşi din 23 martie s-a decis trimiterea unei delegaţii la
Chişinău, care să supună chestiunea unirii în Sfatul Ţării, unire care va fi înfăptuită
pe 27 martie 1918.
 La 1 Decembrie 1918, în inima
Transilvaniei, la Alba Iulia, votul
Marii Adunări Naționale pentru unirea Transilvaniei,
Banatului, Crișanei și Maramureșului cu
România, aclamat de o impresionantă
adunare populară, încununa celelalte acte de
unire de la Chișinău (27 martie/9 aprilie
1918) și Cernăuți (15/28 noiembrie 1918) prin
care Basarabia și Bucovina reveneau în hotarele României. Această
Românie, în granițele sale firești, s-a făcut de la sine, peste îndoielile și erorile
clasei politice, ajutată ce-i drept și de un nemărginit noroc” – datorat
destrămării concomitente a celor două imperii rus și austro-ungar ce înglobau
ambele teritorii românești, după cum scria unul dintre artizanii Unirii,
generalul Radu R. Rosetti. Adunările reprezentative și organele lor – Sfatul
Țării, Consiliul Național Român din Bucovina, Consiliul Național Român
Central – prin hotărârile lor liber consimțite au exprimat năzuințele poporului
român înfăptuind unirea provinciilor românești cu patria mamă într-un cadru
democratic, prin acte de voință liber exprimate, pe teritoriu românesc, înainte
ca pacea să pună capăt formal – prin tratate internaționale – primului război
mondial.
Majoritatea membrilor Consiliului Dirigent al Transilvaniei, decembrie 1918. Primul din stânga,
jos, este Alexandru Vaida - Voievod, iar al treilea, Iuliu Maniu.
 Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională,
proclama:

Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare

popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din
sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare
şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate
confesiunile din Stat.
Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile
vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional,
pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori
parlament.
Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a
tuturor gândurilor omeneşti.
Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în
special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-
comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va
face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel
puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei
politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte,
potenţarea producţiunii.
Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care
sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş la
Alba Iulia, 1 decembrie 1918:
„Adunarea naţională a tuturor românilor din
Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin
reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18
noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor
români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu
România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil
al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş,
Tisa şi Dunăre.”

Iuliu Maniu (1873-1953) a fost unul din marii

oameni de Stat pe care i-a avut Romania. A fost ales in 1906
Deputat in Parlamentul de la Budapesta, in Imperiul Austro-
Ungar. Prin muncă, hotărâre dar şi talent oratoric, s-a impus
ca un om politic de succes. Intransigenţa fermă faţă de
pretenţiile austro-ungare în cadrul discuţiilor referitoare la
Transilvania a mobilizat şi mai mult populaţia românească
din regiune.
 S-a ajuns astfel la momentul 1
Decembrie 1918, cu Adunarea Naţională de la
Alba-Iulia, când s-a proclamat Unirea
Ardealului cu România. Din echipa lui Maniu
au făcut parte Alexandru Vaida-Voevod, Vasile
Goldiş şi mulţi alţii.

Alexandru Vaida-Voevod

Legea Unirii, promulgată de Regele

Ferdinand la doar câteva zile de la Unire (11
decembrie 1918) a fost contrasemnată, printre
alții, și de marele om politic Ion I. C. (Ionel)
Brătianu, liberal și oponent al lui Maniu.
Dinastia Brătienilor a fost una foarte benefică
pentru România.
 …Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai
sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea
unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a
nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată
într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii
neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu
inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.
 Carte poştală emisă cca. 1918–
1919 pentru a sărbători Unirea. A se observa
traseul ciudat al graniţei de vest a ţării: este
cuprins întreg Maramureşul, o parte mai mare
a Crişanei, cu posibilitatea extinderii
Banatului până la Tisa și Dunăre. Granițele
definitive vor fi stabilite abia în 1920.
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română
Sărbătoarea să unească
Toată suflarea omenească .
La multi ani române !