reprezentând sãrbatorirea Marii Adunãri Naƫionale de la Alba-Iulia unde s-a votat Unirea Transilvaniei cu România.
Anul 1918 reprezintă, în istoria
poporului român, anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi sacrificii umane şi materiale pentru făurirea statului naţional unitar. De sute de ani, poporul român râvnea sã trăiasca într-o singură ţară: ROMÂNIA. Formarea statului naţional unitar român s-a realizat într-un context internaţional favorabil, în condiţiile in care Antanta , alături de care România luptase din anul 1916 , obţine o serie de victorii asupra Puterilor Centrale în Primul Război Mondial . Pe de altă parte, afirmarea principiului autodeteminării şi destrămarea imperiilor multinaţionale este un prilej pentru provinciile românesti, aflate sub dominaţie străină, de a-şi proclama autonomia şi a cere unirea cu patria mamă, România. Prima provincie care s-a unit cu România a fost BASARABIA care, pe fondul revoluţiei comuniste din Rusia , din octombrie 1917, îşi proclamă mai intai autonomia, apoi independenţa . La 27 martie 1918, Sfatul Țării, organ suprem conducator, prezidat de Ion Inculeƫ, se intruneşte la Chişinău si votează unirea Basarabiei cu România. Integrarea provinciilor românesti s-a realizat prin adoptarea mai multor legi şi a unei noi Constituţii. Constituţia din 1923 s- a numit ,,Constituţia Unificării’’
Marea Unire de la 1 Decembrie
1918 , rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românilor. Mareţia ei constă in faptul că desăvârşirea unităţii naţionale este fapta istorică a intregii naţiuni române realizată cu un mare elan , controlat , însă, de fruntaşii politici pentru a-i călăuzi cu inteligenƫa politică remarcabilă spre ƫelul dorit. Carte poştală emisă cca. 1918–1919 pentru a sărbători Unirea. La Alba Iulia a avut loc, în data de 15 octombrie 1922, ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. “Veşnicia s-a născut la sat!” spunea poetul Lucian Blaga. Satul românesc este acela ce poartă peste ani tradiţia portului, cântecului şi dansului popular. Cât timp le cunoaştem şi le transmitem din generaţie în generatie, vom rămâne vesnic: români.