Scriitorii români văzuţi prin ochii lui Nicolae Oprea

Criticul literar a debutat editorial in 1993 cu o culegere tematică de eseuri

intitulată Provinciile imaginare. Au urmat alte volume de studii şi eseuri a căror
apreciere s-a concretizat în cronici substanţiale, în reviste literare de prestigiu şi în
premiile de anvergură naţională. Titlurile acestor volume sunt următoarele:
Alexandru Macedonski între romantism şi simbolism (1999), Ion D. Sârbu şi
timpul romanului (2000), Literatura română postbelică între impostură şi adevăr
(coautor: Călin Vlasie) (2000), Opera şi autorul (2001), Timpul lecturii. Selecţie
de autor (2002), Literatura ,,Echinoxului” (2003), Magicul în proza lui V.
Voiculescu (2003), Nopţile de insomnie. Opţiuni livreşti (2005), Vasile Voiculescu
– monografie (2006), Sinteze critice (2009).
Sinteze critice (Editura Paralela 45) este de un real folos studenţilor de la
Filologie (spun asta pentru că şi eu am folosit-o în facultate) şi celor ce doresc să
afle detalii despre anumiţi scriitori români şi despre operele lor.
Studiul este structurat în două capitole laborioase la care se adaugă o
Addenda destinată lui Ion D. Sârbu: ,,Ion D. Sârbu and the time of the novel”.
Primul capitol, ,,De la Macedonski la postmoderni”, aduce detalii şi opinii
critice de sinteză despre viaţa şi activitatea literară a douăzeci de scriitori români,
atât poeţi cât şi prozatori.
Nicolae Oprea îşi începe acest prim capitol cu Alexandru Macedonski, unde
în prim-plan se află ars poetica ,,Noaptea de decemvrie”, pentru ca apoi să fim
introduşi în Bizanţul lui Mihail Sadoveanu pentru a ,,trăi” povestea de dragoste,
interzisă de altfel, dintre Kesarion Breb şi Maria, eroii din ,,romanul-
basm”(op.cit.,p.19): Creanga de Aur. Următorii doi scriitori, Vasile Voiculescu şi
Lucian Blaga sunt prezentaţi, urmărindu-se vectorii determinanţi ai anumitor opere
ale acestora. Ȋn cazul lui Vasile Voiculescu, criticul demonstrează că şi poezia sa
antumă este deosebit de valoroasă, nu doar cea postumă, analizând în acest sens
volumele Pârgă, Destin, Urcuş, Ȋntrezăriri, ultimele trei făcând parte din ,,ultima
etapă a poeziei voiculesciene din epoca interbelică” (op. cit., p.33). Lui Blaga îi
atribuie statutul de ,,înnoitor” al propriei opere poetice, postumele lăsând impresia
de renaştere lirică.
Studiul dedicat lui Gib I. Mihăescu ,,Femeia între ficţiune şi realitate”este
centrat pe ideea femeii ca obsesie, ce oscilează între himeric şi real. Următorilor
trei autori le sunt amintite operele cele mai importante , astfel că Ion Vinea ,,se
exprimă, în fapt, prin mişcarea oscilantă între fascinaţia htonică şi aspiraţia
uraniană”(op.cit., p.51) cu ajutorul motivului fântânii. Despre cariera literară a lui
Vintilă Horia criticul ne aduce mai multe informaţii şi pune în prim-plan romanul,
pentru care a obţinut Premiul Goncourt, Dumnezeu s-a născut în exil (Dieu est né
en exil). Formula suprarealistă a lui Gellu Naum se regăseşte în ,,amplul poem voit
discursiv, cu titlu de factură onirică: ,,Dimineţile cu domnişoara peşte” (op.
cit.,p.61).
Ceilalţi scriitori ce apar în acest prim-capitol sunt creionaţi într-un stil ce
pune în evidenţă capacitatea criticului de a realiza ,,radiografii literare” şi de a
pune diagnosticuri de o maximă pertinenţă. Criticul scoate în evidenţă aspectele
cele mai valoroase ale operelor analizate. Scriitori ale căror opere fac obiectul
cercetării aparţin literaturii noastre contemporane: Marin Preda, Octavian Paler,
Cezar Baltag, Leonid Dimov, Paul Goma, Mircea Horia Simionescu, George
Bălăiţă, Dumitru Ţepeneag, Ştefan Agopian, Ioan Flora, Iustin Panţa şi Radu
Aldulescu.
Cele mai multe pagini din acest capitol îi sunt dedicate lui Marin
Preda. ,,Eroul” acestor nouăsprezece pagini este romanul ,,Cel mai iubit dintre
pământeni”. Nicolae Oprea ne face cunoscută geneza şi acţiunea romanului, şi ne
face părtaşi la viaţa şi peripeţiile lui Victor Petrini, protagonistul romanului.
 Cel de-al doilea capitol cuprinde douăzeci şi patru de fişe de dicţionar, fişe
în care îi regăsim pe: Ioan Alexandru, Petru Dumitriu, Gheorghe Ene, Otilia
Nicolescu, Liviu Rebreanu, M. N. Rusu, Mircea Săndulescu, Dinu Săraru, Zaharia
Sângeorzan, Ion. D. Sârbu, Gheorghe Scwartz, George Silviu, Ştefan Stănescu,
Mircea Şerbănescu, Virgil Tănase, Costin Tuchilă, Dorin Tudoran, Damian
Ureche, Mircea Vaida, Stan Velea, Mihail Villara, Călin Vlasie, Vasile Voiculescu
şi Romulus Zaharia.
Aceste fişe de dicţionar au fost utilizate în dicţionarele literaturii
contemporane şi, pe de altă parte, după cum precizează criticul Nicolae
Oprea, ,,constituie materialul uzual pentru o viitoare Istorie a literaturii
române.”(apud., p.176)
Sinteze critice oferă cititorilor opinii critice, care se impun prin exactitate,
profunzime şi prin autoritatea în domeniu a lui Nicolae Oprea, despre care
regretatul poet Miron Cordun spunea ,,că este un critic literar născut şi nu făcut”.

MIRELA CORNEA
Master an II, Literatură
română