Biofrafia lui Eugen Lungu

„Eugen Lungu face parte, negreșit, din categoria criticilor literari creatori.
Scrisul acestor autori pare să fie uneori o „proza de idei ” sau chiar „poezie a
ideilor „, o metaliteratură […]. Caracterul eterogen al textelor analizate –
poezie, proză, jurnale, antologii, istorii literare, ediții critice, dicționare,
enciclopedii etc. – denotă aria largă de preocupări și disponibilitatea de a se
mișca fără niciun fel de complexe pe axa întregii literaturi române ” .

Arcadie Suceveanu

„Dominat de activitatea sa de editor, Eugen Lungu este, fără reserve, cel mai
pregătit cronicar al edițiilor din Basarabia și unul dintre cei mai buni pe care îi
are presa de cultură romîîânească de azi. Pentru el, literatura devine nu un
prilej de repovestire sau scotocire bărbătească, ci nun act de construcție erudită,
cu respect pentru amănunt și pentru fața ocultă a lucrurilor…. ” .

Nicolae Leahu

Eugen Lungu s-a nă scut la 1 octombrie 1949 în satul Hă snă șenii Mari, raionul
Drochia. În 1966, a absolvit Ș coala medie nr. 1 din Bă lți. A urmat studiile la
Universitatea de Stat din Moldova, este licențiat al Facultă ții de Litere (1975).
După absolvirea facultă ții, a activat în calitate de profesor de limbă și
literatură la școala medie din Că rbuna, Anenii Noi (1975-1976). Ulterior, a
fost lector la Universitatea „Alecu Russo” din Bă lți (1976-1978). În august-
decembrie 1977 urmează cursuri de recalificare la Institutul Pedagogic de la
Moscova, domeniul literatură universală . În perioada 1978-1987, a fost
redactor, apoi redactor-șef adjunct la Editura ”Literatura Artistică ”. A fost
colaborator la mai multe ediții periodice: revista ”Columna” (1987-1991), la
ziarele ”Sfatul Ț ă rii” și ”Observator” (1991-1993), la revistele ”Basarabia”,
”Sud-Est cultural”, redactor-șef la Editura Enciclopedică (1993-1994). Din
anul 1994 (de la fondare) pâ nă în prezent este redactor-șef al Editurii ”Arc”.

A debutat publicistic în 1979 la ziarul ”Tinerimea Moldovei”. În 1981, a urmat

debutul editorial cu adnotă ri critice la ediția ”Mihai Eminescu. Opere”, în trei
volume. A publicat articole de critică literară și studii în revistele: ”Basarabia”,
”Sud-Est”, ”Contrafort”, ”Semn”, ”Columna”, ”Observator cultural”, ”Sfatul
Ț ă rii”, ”Flux”, ”Jurnal de Chișină u”, ”Literatura și arta”, ”Noi”, ”Caiete
critice”, ”Vatra”, ”Vatra veche”, ”Familia”. Eugen Lungu a îngrijit volumul
”Poeți de pe vremea lui Eminescu” (1990, 1999), este alcă tuitorul antologiei
”Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene” (1995). A mai semnat și
alte antologii, precum: ”Mare-i ziua fă ră tine. Poezii de dragoste”, ”Poeți de pe
vremea lui Eminescu”, ”Portret de grup. După 20 de ani” (2015), ”Sunt norii
albi, dar umbra lor e neagră ...” (2016), ”Antologia poeților minori din epoca
Alecsandri&Bolintineanu” (2017) etc. A semnat volumele de critică literară și
eseuri: ”Raftul cu himere” (2004), ”Spații și oglinzi” (2009), ”Poetul care a
îmbră țișat luna” (2014), ”Panta lui Sisif” (2014) și ”De ce spunem așa” (2014).

Criticul literar Eugen Lungu a fost distins cu Premiul ASPRO (1995), Premiul
Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004, 2009), cu Premiul de Excelență al
USM (2013), Premiul Ministerului Culturii al Republicii Moldova ”Constantin
Stere” (2015), Premiul Național (în echipă , 2015), Premiul Academiei Româ ne
”Titu Maiorescu” (2006), Ordinul „Gloria Muncii” și cu Ordinul Româ niei
”Meritul Cultural” în grad de Ofițer (2014).

În perioada pandemiei, criticul, eseistul și editorul Eugen Lungu, laureat al

Premiului Național al Republicii Moldova și al Premiului Academiei Româ ne
”Titu Maiorescu”, a redactat că rți și a scris un amplu studiu despre epidemiile
de ciumă și holeră prin care au trecut Ț ă rile Româ ne și Basarabia începâ nd cu
secolul al XVIII-lea și cum au fost reflectate acestea în literatura clasică ,
informează MOLDPRES.

Solicitat de agenție, Eugen Lungu a menționat că studiul respectiv a apă rut

parțial în ”Revista literară ” a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Totodată , el a
finalizat un articol - ”Serotonină vs. Dostoievski” -, pe marginea romanului lui
Michel Houellebecq, precum și a scris fă ră a publica undeva o serie de alte
lucruri mai mici.
”Ziua mea de muncă începe la șase dimineața și se termină pe la opt-nouă
seara. Evident, cu mici pauze. În primul râ nd, continuu să citesc manuscrisele
– lumea scrie și pe timp de ciumă , care vin pe undele internetului. În al doilea
râ nd, rezolv problemele editoriale la ordinea zilei. Am fă cut selecția și am scris
prefața la un volum de poezie de Nicolae Esinencu, în curs de apariție la
Editura ”Arc”. Am scris un amplu studiu despre opera lui Mihail Kogă lniceanu,
articol care va prefața cele două volume de scrieri ale clasicului, volume în
pregă tire la Editura ”Ș tiința”. Lucrez intermitent la o altă carte a mea. Ș i citesc.
Mult ca niciodată . Fiindcă timpul pe care îl cheltuiam altă dată pe drum, pe
taifasuri, pe raitele să ptă mâ nale la piață și pe multe alte nimicuri, acum e
presat între cei patru pereți, dintre care nimicurile se autoexclud. Ca
întotdeauna, lecturile mele sunt obligatorii, axate fiind pe articolele pe care le
scriu (abia dacă mi-am permis ceva mai relaxant). Mă mir foarte mult că alții
au timp pentru a se plictisi. Am citit: Eco, Dostoievski, Nekrasov, Ezra Pound,
Michel Houellebecq, Creangă , Sadoveanu, Kogă lniceanu etc., etc.”, a mai spus
cunoscutul critic literar, eseist și editor.