Personaje:

Soldaţii romani - 3 băieţi

Sutaşul - conducătorul celor trei soldaţi
Pilat - guvernatorul roman
Ana şi Caiafa - arhiereii evrei
Pietrele - 3 copii în haine cenuşii, care sunt martori la tot ce
se vorbeşte.
 

HRISTOS A ÎNVIAT!

Cei trei soldaţi şi sutaşul vin în grabă la Pilat, i se închină şi îi

spun în cor:
- A înviat, stăpâne!
- A înviat!
- Nazarineanul a înviat!

Pilat: Cine? Iisus a înviat?

Evreul cel nevinovat?
Nu pot să cred... E prea ciudat...
Lângă mormânt, nu voi aţi stat?

Sutaşul: Am fost de pază, dar spre zori

Cutremur ce ne-a dat fiori -
Piatra în lături am găsit,
Iar trupul celui Răstignit
Nu mai era... Am înlemnit!
Deci datoria ne-am făcut,
Nu am dormit, nici n-am putut,
Frică de moarte ne era
Şi inima ne era grea.

Pilat (vorbind cu sine însuşi): Soţia mea, ce-i drept, mi-a zis

Că a avut anume vis:
Despre acest Om nepătat,
Cum că ar fi fără păcat...
Dar sfatul ei n-am ascultat...

Soldaţii (în cor): Ce-i de făcut? S-a dovedit

Puterea celui
Răstignit.                                                                          
Dacă a înviat din morţi,
Acum o să-L cinstească toţi!

Apar Ana şi Caiafa, mergând apăsat, cu mâinile la cingătoare. Ei

au bărbi albe şi haine lungi. Pilat îi priveşte cu asprime, apoi
părăseşte locul. Rămân soldaţii şi arhiereii. Aceştia scot o
pungă cu bani şi o arată soldaţilor.

Ana: Ce credeţi despre acel Om,

Pe care L-au furat în somn
Apostolii, ortacii Lui,
Din peştera mormântului?

Soldaţii (intrigaţi, în cor): Nu L-au furat,

A înviat! (de trei ori)

Caiafa (săltând punga): Ia mai gândiţi-vă niţel,

Cum să învie tocmai El,
Cel pironit, cel Răstignit,
Cel ce a fost batjocorit!...
Putere de ar fi avut,
De pe Cruce-ar fi coborât!
Vreun semn din cer El ar fi dat,
De era El vreun împărat!

Soldaţii (în continuare în cor, dar cu mai puţină putere): Nu L-

au furat,
A înviat! (de două ori)

Ana (în timp ce Caiafa sună punga): Iată ce vă propunem noi:

Să primiţi punga asta voi,
Iar cineva de v-o-ntreba
De a-nviat Iisus ori ba,
Să-i spuneţi că n-a înviat,
Că e zvon, nu-i adevărat,
Şi că, pe când dormeaţi adânc,
A fost furat, El, din mormânt.
Apostolii trupul I-au luat,
Lespedea ei au depărtat,
Şi au minţit c-a înviat!

Soldatul 1: Dar... nu L-au furat,

A înviat!

Soldatul 2: Dar... nu L-au furat,

A înviat!

Soldatul 3: Dar... nu L-au furat,

A înviat!

Sutaşul: Dar... nu L-au furat,

A înviat!

Ana şi Caiafa le arată cu degetul punga şi clatină din cap,

sugerând că trebuie să se oprească din îndârjirea cu care susţin
că Hristos a înviat.
Soldaţii se sfătuiesc între ei. Sutaşul se retrage. Ceilalţi trei se
întorc spre arhierei.

Caiafa: V-aţi gândit, v-aţi răzgândit?

Iată ce-aveţi de-mplinit:
Mergeţi în Ierusalim,
Răspândiţi ce noi voim,
Că Iisus cel Răstignit
Din mormânt nu a ieşit,
Ci Apostolii L-au luat
Şi zvon fals lumii au dat;
Fără grijă voi să fiţi,
Cu nimic n-o să plătiţi
Că dormeaţi făr' să păziţi!
Iar banii... o să-i primiţi!

Soldaţii: De fapt, somnul ne-a cuprins,

Toropeala ne-a învins,
Iar Apostolii L-au luat
Pe Cel ce... n-a înviat...

Ei iau banii şi-i împart între ei, apoi se retrag.

Ana (către Caiafa): Era prea periculos

Şi prostimii de folos
Să se ştie altceva...
Atunci, ce vom câştiga?
N-are cum să fie El
Fiul Domnului din Cer.
Să credem c-a înviat
Cel pe Care L-am trădat?
Nu, nu e adevărat...

Pietrele (în cor): Doamne, cum de-ngăduieşti

Oameni răi să nu loveşti?
Pietre suntem, dar dăm glas
Căci e vreme, e bun ceas.
Hristosul a înviat,
Nimeni trupul nu I-a luat.
Căci El era încuiat
În mormântul ferecat
Şi păzit, pecetluit,
De care toţi s-au ferit!

Piatra 1: Aş fi vrut să fiu chiar eu

Piatră pe mormântul său,
Ca întâi să plâng, să plâng,
Şi apoi să mă arunc,
În lături să mă feresc,
Calea să Îi netezesc.
Şi să Îl văd înviat
Pe Cel care m-a creat
Şi Căruia mă supun,
Domnului meu şi Stăpân!

Piatra 2: El a fost tare grăbit,

Din mormânt când a ieşit.
Bucurie să ne dea,
Teama din suflet să ia,
La oamenii credincioşi,
Celor la suflet frumoşi,
Strălucit-a, strălucit...
Iar soldaţii au minţit...

Piatra 3: Cum să-L fure cineva?

Lespedea, cine s-o dea?
Apostolii se-ascundeau,
De frică, nu mai credeau;
Iar soldaţii - nu dormeau.
Cu grijă mare vegheau
Să nu fie pedepsiţi,
Să nu fie omorâţi...
Doamne, cât mint oamenii,
Când văd banii, galbenii...
Pietrele (în cor): Oamenii, de nu vestesc,
Atunci pietrele grăiesc:
Că din moarte s-a sculat,
Că Hristos a înviat!
Dar mulţi oameni vor vesti,
Mulţi viaţa şi-or răstigni,
Crucea mulţi şi-o vor purta,
Până când vor învia
În împărăţia Sa,
Tocmai prin puterea Sa!

Toate personajele (reapar şi spun în cor): Până azi vestea s-a

dus
C-a-nviat Domnul Iisus.
Vă spunem şi noi frumos:
A-nviat Domnul Hristos!
Minciuna n-a rezistat,
Prin ... piatră s-a spulberat!