Articolul hotărât 

(numit și articol hotărât propriu-zis) arată un obiect cunoscut vorbitorului, iar spre
deosebire de celelalte articole, nu apare ca un cuvânt de sine stătător și este alipit la sfârșitul unui
substantiv (enclitic) -l, -le, -a, -i, -lui, -lor, cu excepția articolului lui – care apare ca un
cuvânt separat (proclitic), de regulă înaintea substantivelor care denumesc nume de persoane.
Articolul hotărât se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește.
Nominativ / Acuzativ m. sg. –l (băiatul); –le (buretele) m. pl. –i (băieții, bureții)
f. sg. –a (fata) f. pl. –le (fetele)
n. sg. –l (avionul) n. pl. –le (avioanele)
Genitiv / Dativ m.sg. –lui (băiatului); lui Mihai m. pl. –lor (băieților)
f. sg. –i (fetei); lui Carmen f. pl. –lor (fetelor)
n. sg. –lui (avionului) n. pl. –lor (avioanelor)
Vocativ m. sg. -le (băiatule!) m. pl. –lor (băieților!)
f. sg. fato! f. pl. –lor (fetelor!)
n. sg. – n. pl. –
Folosirea articolului hotărât lui la genitiv și dativ
Ca articol de sine stătător, articolul lui apare proclitic în următoarele situații:
 nume de persoane la masculin și feminin, atunci când substantivul propriu are terminația alta decât „a“ (lui Mihai, lui
Ion, lui Carmen, lui Beatrice, lui Cati)
 substantivele comune vodă (lui vodă), nena (lui nenea), tanti (lui tanti)
 substantivele care denumesc lunile anului (zilele lui ianuarie)
 substantivele comune nearticulate enclitic, urmate de un articol posesiv (lui frate-meu)
 unele substantive care exprimă grade de rudenie (lui nenea Ion, lui moș Vasile)
 înaintea articolelor care indică anii (în vara lui 1980)
! În limba vorbită, articolul hotărât enclitic -l nu se mai pronunță, iar funcția lui este îndeplinită de
vocală care îl precede. Deși aceste construcții nu sunt recomandabile, totuși ele sunt destul de des
folosite de vorbitori.
Copilu este la școală. (în loc de copilul)
În prezent punem accentu... (în loc de accentul)

Articolul nehotărât nu are înțeles de sine stătător, precede un substantiv (proclitic) și arată obiectul
individualizat, dar nu îl identifică exact pentru vorbitori. Însoțește substantivul în declinarea nearticulată
și indică cazurile substantivului prin formele lui: un, o, unui, unei, niște, unor.
! Articolul nehotărât se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește.
Nominativ / Acuzativ m. sg. un (băiat) m. pl. niște (băieți)
f. sg. o (fată) f. pl. niște (fete)
n. sg. un (avion) n. pl. niște (avioane)
Genitiv / Dativ m.sg. unui (băiat) m. pl. unor (băieți)
f. sg. unei (fete) f. pl. unor (fete)
n. sg. unui (avion) n. pl. unor (avioane)
Vocativ – –
 O mașină cu o culoare deosebită a trecut prin fața unei case. (substantiv precedat de articol; articolul stă chiar lângă
substantiv)
 În prim-planul imaginii pe care am făcut-o apare un măreț munte. (substantiv precedat de articol; articolul este despărțit
de substantiv printr-un adjectiv)