Substantivul poate avea în propoziție diferite funcții sintactice:

subiect, atribut, complement, nume predicativ.

Atunci când îndeplinește aceste funcții sintactice, substantivul își schimbă forma și primește în
construcția sa un articol hotărât (al, a, ai, ale) sau o prepoziție.

casa, casei, al casei, pe casă

Toate aceste forme pe care le poate lua un substantiv, pentru a exprima în propoziție diferite funcții
sintactice, se numesc cazuri. Toate formele și construcțiile cauzale ale unui substantiv
formează declinarea acelui substantiv.

În limba română substantivul are cinci cazuri:

nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ.

În general, cazurile se stabilesc cu ajutorul întrebărilor.

Cazurile și funcțiile sintactice ale substantivului

Cazul nominativ (N)

Întrebări specifice cazului cine? ce?

Funcții sintactice posibile subiect, nume predicativ, atribut

Substantivul la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine

are însușirea exprimată de predicat. Poate avea funcția sintactică
de subiect, nume predicativ, atribut apozițional şi poate fi
articulat sau nearticulat.

Forme articulate la cazul nominativ

m sg omul fratele codrul fiul

pl oamenii frații codrii fiii

n sg dealul teatrul fluviul paiul

pl dealurile teatrele fluviile paiele

f sg casa basmaua ziua vulpea

pl casele basmalele zilele vulpile

Forme nearticulate la cazul nominativ

m sg un om frate codru fiu

pl niște oameni frați codri fii

n sg un deal teatru fluviu pai

pl niște dealuri teatre fluvii paie

f sg o casă basma zi vulpe

pl niște case basmale zile vulpi

Funcții sintactice la cazul nominativ

Mai jos, exemple de propoziții cu substantive la cele mai întâlnite

funcții sintactice.

Subiect

 întrebări specifice funcției sintactice: cine? ce?

Cartea este pe masă. (întrebare: Ce este pe masă?)

Studentul a trecut examenul cu notă mare. (întrebare: Cine a
trecut examenul?)

Nume predicativ

 întrebări specifice funcției sintactice: cine este? ce este?

Aceasta este o femeie frumoasă. (întrebare: Ce este?)

Ea este Maria. (întrebare: Cine este?)

Atribut apozițional

 întrebări specifice funcției sintactice: care?

Sora mea, Maria, este studentă. (întrebare: Care soră?)

Cazul acuzativ (Ac)

Întrebări ce? pe cine? pe ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce?

specifice cazului despre cine? despre ce? lângă cine? lângă ce? de
la cine? de la ce? unde? de unde? până unde?
 când? cum? care? ce fel de?

Funcții complement direct, complement indirect,

sintactice complement de agent, atribut substantival
posibile prepozițional, nume predicativ, complement
circumstanțial de loc, complement circumstanțial
de timp, complement circumstanțial de mod,
complement circumstanțial de scop

Substantivele la cazul acuzativ pot avea funcția sintactică

de complement direct, complement indirect, complement de
agent, atribut substantival prepozițional, nume
predicativ, complement circumstanțial de loc, complement
circumstanțial de timp, complement circumstanțial de
mod, complement circumstanțial de scop și pot fi articulate sau
nearticulate.

Întrebări pentru cazul acuzativ

ce? pe cine? pe ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? despre cine?

despre ce? lângă cine? lângă ce? de la cine? de la ce? unde? de
unde? până unde? când? cum? care? ce fel de?

Forme articulate la cazul acuzativ

m sg omul fratele codrul fiul

pl oamenii frații codrii fiii

n sg dealul teatrul fluviul paiul

pl dealurile teatrele fluviile paiele

f sg casa basmaua ziua vulpea

pl casele basmalele zilele vulpile

Forme nearticulate la cazul acuzativ

m sg un om frate codru fiu

pl niște oameni frați codri fii

n sg un deal teatru fluviu pai

 pl niște dealuri teatre fluvii paie

f sg o casă basma zi vulpe

pl niște case basmale zile vulpi

Funcții sintactice la cazul acuzativ

Substantivele la cazul acuzativ fără prepoziție au totdeauna

funcția sintactică de complement direct. Substantivele la acuzativ
precedate de prepoziția pe au funcția sintactică de complement
direct atunci când arată obiectul asupra căruia se exercită direct
acțiunea. În celelalte cazuri funcția sintactică este de complement
circumstanțial de loc.

Atunci când sunt precedate de alte prepoziții decât pe – cu, către,

ca, de, de la, din, în, spre, pentru, pe la, sub etc – substantivele la
acuzativ exprimă diferite complemente (indirect, de mod, de loc
etc).

Deși substantivele la cazul acuzativ, care îndeplinesc funcția de

nume predicativ, răspund la întrebări variate, la recunoașterea
funcției de nume predicativ conduce faptul că substantivul cu
prepoziție exprimă o caracteristică a subiectului.

Mai jos, exemple cu cele mai întâlnite funcții sintactice. O lista

extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții cu substantive
la cazul acuzativ.

Complement direct

 întrebări specifice funcției sintactice: pe cine? ce?

 poate fi însoțit de prepoziția pe

 poate determina: un verb tranzitiv, o locuțiune verbală

tranzitivă, o interjecție

Vasile a văzut filmul recomandat. (întrebare: Ce a văzut?)

L-am așteptat pe Ionel câteva ore. (întrebare: Pe cine am
așteptat?)

Complement indirect

 întrebări specifice funcției sintactice: despre cine? despre

ce? la cine? la ce? de la cine? de la ce? cu cine? de cine?
 de ce? pentru cine? pentru ce?

 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni

prepoziționale: despre, la, pentru, ca, de, de la, față de

 poate determina un verb

Copiii se bucură de vremea bună. (întrebare: De ce se bucură?)

Am discutat despre concediu. (întrebare: Despre ce am discutat?)
Mă uit la Cristina. (întrebare: La cine mă uit?)
Am auzit de la Andrei că mâine avem liber. (întrebare: De la cine
am auzit?)

Complement de agent

 întrebări specifice funcției sintactice: de cine? de ce? de

către cine?

 poate fi însoțit de prepozițiile: de, de către

 poate determina: un verb la diateza pasivă, un participiu,

un supin sau verb reflexiv sau un adjectiv format cu
sufixul -abil

Hoțul a fost văzut de polițist. (întrebare: De cine a fost văzut?)

Poza făcută de Ioana este clară. (întrebare: De cine a fost făcută?)

Atribut substantival prepozițional

 întrebări specifice funcției sintactice: care? ce fel de?

 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni

prepoziționale: de, de la, din, despre, cu, față de

 determină un substantiv

Mingea de baschet este albastră. (întrebare: Care minge?)

Am pierdut cartea de poezii. (întrebare: Ce fel de carte?)

Nume predicativ

 întrebări specifice funcției sintactice: pentru cine este?

pentru cine sunt? din ce este? din ce sunt? de ce este? de
ce sunt? de la cine este? de la cine sunt?

 poate fi însoțit de prepozițiile: de, de la, fără, pentru, din;

 sau cu rol de prepoziție de adverbul comparativ ca

 poate determina: un verb copulativ

Mașina aceasta este de la tata. (întrebare: De la cine este?)

Florile sunt pentru mama. (întrebare: Pentru cine sunt?)
Mobila este de stejar. (întrebare: Din ce este?)
Haina este fără fermoar. (întrebare: Cum este?)

Complement circumstanțial de loc

 întrebări specifice funcției sintactice: unde? de unde?

până unde? încotro?

 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni

prepoziționale: de la, la, către, spre, lângă, de lângă, de
pe lângă, dincolo de, aproape de

 determină un verb

Trenul merge până la Constanța. (întrebare: Până unde merge?)

Copiii merg la școală. (întrebare: Unde merg?)
Avionul zboară spre Viena. (întrebare: Încotro zboară?)

Complement circumstanțial de timp

 întrebări specifice funcției sintactice: când? de când?

până când? cât timp?

 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni

prepoziționale: în, la, de, peste, până, până în, după,
înainte de, în timp de, pe timp de, odată cu

 determină un verb

Aștept de două zile un telefon de la tine. (întrebare: De când

aștept?)
Am timp două ore. (întrebare: Cât timp am?)
Profesorul așteaptă până luni lucrarea. (întrebare: Până când
așteaptă?)

Complement circumstanțial de mod

 întrebări specifice funcției sintactice: cum? în ce fel? în ce

mod? în ce chip? cât? cât de?

 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni

 prepoziționale: cu, fără, decât, după, față de, ca, ca și, ca
prin, cât, cât și, în chip de

 determină un verb

Băiatul vorbește cu mândrie de mama sa. (întrebare: Cum

vorbește?)
Fata este înaltă cât fratele ei. (întrebare: Cât de înaltă?)
Mașina aceea arată ca un avion. (întrebare: În ce fel arată?)

Cazul genitiv (G)

Întrebări al cui? a cui? ai cui? ale cui?

specifice
cazului

Funcții atribut substantival genitival, atribut substantival

sintactice prepozițional, atribut substantival apozițional,
posibile nume predicativ, complement indirect,
complement circumstanțial de timp, complement
circumstanțial de loc, complement circumstanțial
de mod, complement circumstanțial de scop

Substantivele la cazul genitiv determină un substantiv – de cele

mai multe ori, pot avea funcția sintactică de atribut substantival
genitival, atribut substantival prepozițional, atribut substantival
apozițional, nume predicativ, complement indirect, complement
circumstanțial de timp, complement circumstanțial de
loc, complement circumstanțial de mod, complement
circumstanțial de scop și pot fi articulate sau nearticulate.

! Marca gramaticală a cazului genitiv este articolul posesiv, dar

de multe ori acesta nu este exprimat înaintea substantivului. În
aceste situații este cuprins în întrebarea prin care este identificat
substantivul la genitiv.

Mingea băiatului este roșie. (întrebare: A cui minge?)

Întrebări pentru cazul genitiv

al cui? a cui? ai cui? ale cui?

Forme articulate la cazul genitiv

m sg omului fratelui codrului fiului

 pl oamenilor fraților codrilor fiilor

n sg dealului teatrului fluviului numelui

pl dealurilor teatrelor fluviilor numelor

f sg casei basmalei zilei vulpii

pl caselor basmalelor zilelor vulpilor

Forme nearticulate la cazul genitiv

m sg unui om frate codru fiu

pl unor oameni frați codri fii

n sg unui deal teatru fluviu pai

pl unor dealuri teatre fluvii paie

f sg unei case basmale zile vulpi

pl unor case basmale zile vulpi

Funcții sintactice la cazul genitiv

Mai jos, exemple cu cele mai întâlnite funcții sintactice. O lista

extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții cu substantive
la cazul genitiv.

Atribut substantival genitival

 întrebări specifice funcției sintactice: al cui? a cui? ai cui?

ale cui?

 nu este însoțit de prepoziții; însoțit sau nu

de articol posesiv (genitival)

Aceste cărți ale fraților mei sunt noi. (întrebare: Ale cui cărți?)
Mașina Cristinei este frumoasă. (A cui mașină?)

Atribut substantival prepozițional

 întrebări specifice funcției sintactice: care? ce fel de?

  poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni
prepoziționale: împotriva, contra, înaintea, în fața, din
fața, din preajma, din jurul, dinaintea

Hainele din mijlocul casei trebuie aruncate.

Atribut substantival apozițional

 întrebări specifice funcției sintactice: care?

 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale

Cartea fratelui meu, a lui Mihai, este ruptă. (întrebare: A cui

este?)

Nume predicativ

 întrebări specifice funcției sintactice: al cui este? a cui

este? ai cui sunt? ale cui sunt? împotriva cui este?
împotriva cui sunt? contra cui este? contra cui sunt?

 poate fi însoțit de prepoziții: împotriva, contra; însoțit

de articol posesiv (genitival)

 relații cu verbe copulative

Cărțile sunt ale lui Mihai. (întrebare: Ale cui sunt?)

Complement indirect

 întrebări specifice funcției sintactice: împotriva cui?

contra cui? asupra cui?

 poate fi însoțit de prepoziții: împotriva, contra, asupra

Ei au acționat contra legii.

Complement circumstanțial de timp

 întrebări specifice funcției sintactice: când?

 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni

prepoziționale: înaintea, în cursul, în vremea, la mijlocul,
pe timpul, în toiul, pe vremea, în urma, de-a lungul, la
sfârșitul, la mijlocul, în preajma

În cursul dimineții mergem la munte.

Complement circumstanțial de loc

 întrebări specifice funcției sintactice: unde? de unde?

până unde? încotro?

 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni

prepoziționale: deasupra, pe deasupra, înaintea, înapoia,
de-a curmezișul, din josul, în dosul, în fața, în spatele, în
jurul, în inima

Mașina este parcată în fața casei.

Complement circumstanțial de mod

 întrebări specifice funcției sintactice: cum? în ce fel? în ce

mod? în ce chip?

 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni

prepoziționale: împotriva, contra, în baza, în lumina, în
temeiul, pe măsura

Băiatul înota contra curentului râului.

Cazul dativ (D)

Întrebăr cui?
i
specific
e
cazului

Funcții atribut substantival prepozițional, atribut apozițional,

sintacti nume predicativ, complement indirect, complement
ce circumstanțial de mod, complement circumstanțial de
posibile cauză

Substantivele la cazul dativ determină un verb – de cele

mai multe ori, pot avea funcția sintactică de atribut
substantival prepozițional, atribut apozițional, nume
predicativ, complement indirect, complement
circumstanțial de mod, complement circumstanțial de
cauză și pot fi articulate sau nearticulate.

Întrebări pentru cazul dativ

cui?

Forme articulate la cazul dativ

m sg omului fratelui codrului fiului

pl oamenilor fraților codrilor fiilor

n sg dealului teatrului fluviului nume

pl dealurilor teatrelor fluviilor nume

f sg casei basmalei zilei vulpi

pl caselor basmalelor zilelor vulpi

Forme nearticulate la cazul dativ

m sg unui om frate codru

pl unor oameni frați codri

n sg unui deal teatru fluviu

pl unor dealuri teatre fluvii

f sg unei case basmale zile

pl unor case basmale zile

Funcții sintactice la cazul dativ

Mai jos, exemple cu cele mai întâlnite funcții sintactice.

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții
cu substantive la cazul dativ.

Complement indirect

 întrebări specifice funcției sintactice: cui?

 nu este însoțit de prepoziții

 determină un verb, adjectiv, interjecție, adverb

 sau substantiv cu elipsa unui verb

I-am cerut Mariei cartea. (întrebare: Cui i-am cerut?)

Fratelui meu i-a fost rău la școală. (întrebare: Cui i-a fost
rău?)
Lui Alexandru i-au fost furate lucrurile. (întrebare: Cui i-
au fost furate?)

Atribut substantival

 întrebări specifice funcției sintactice: cui?

 nu este însoțit de prepoziții

 determină substantive nearticulate, nume de

persoane – grade de rudenie, atribuții sociale

Glorie eroilor neamului!

Atribut substantival prepozițional

 întrebări specifice funcției sintactice: care? ce fel

de?

 poate fi însoțit de prepoziții: datorită, contrar,

mulțumită, gratie, conform, asemenea, aidoma

Este o manifestare contrară normelor actuale.

Atribut apozițional

 întrebări specifice funcției sintactice: care?

 nu este însoțit de prepoziții

 partea determinată este în cazul dativ

Îi voi fi mereu recunoscător profesorului de

matematică, domnului Ionescu.

Nume predicativ

 întrebări specifice funcției sintactice: cum este?

cum sunt?

 poate fi însoțit de prepoziții: asemenea, aidoma,

conform
  relație cu un verb copulativ

Situl este conform cerințelor impuse.

Complement circumstanțial de loc

 întrebări specifice funcției sintactice: unde?

 nu este însoțit de prepoziții

 substantivul formează expresii; cazul mai este

numit și dativ locativ

Stai locului! (întrebare: Unde (cui) să stai?)

Complement circumstanțial de mod

 întrebări specifice funcției sintactice: cum? în ce

fel? în ce mod? în ce chip?

 poate fi însoțit de prepoziții: asemenea, aidoma,

potrivit; fără prepoziții dacă determina
adjective/adverbe (inferior, superior, posterior,
anterior, ulterior)

Mihai se comportă asemenea fraților meu. (întrebare:

Cum se comportă?)

! Substantivele la cazul vocativ nu au funcție sintactică. Aceste substantive exprimă o chemare, o

strigare, o invocație cu scopul de a atrage atenția asupra unei comunicări și se separă de restul
propoziției prin virgulă (inclusiv determinantul).

În general, substantivele la cazul vocativ sunt substantive proprii care denumesc nume de persoane sau
animale domestice.
! În a doua propoziție substantivul la vocativ Mihai are un determinant, dragule. De remarcat că
determinantul se separă împreună cu vocativul de restul propoziției prin virgulă.

‒ Mihai, îmi spui ce citești?

‒ Mihai dragule, îmi spui ce citești?

Atunci când este folosit procedeul personificării și numele de animale, denumirile de obiecte,
elementele naturii pot fi la cazul vocativ.

Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule… (Mihai Eminescu – Revedere)
Substantivul la vocativ poate sta la începutul propoziției, în interior sau la sfârșitul ei.

‒ Mihai, vino la mine!

‒ Vino, Mihai, la mine!
‒ Vino la mine, Mihai!

Caracteristica principală a vocativului este intonația suplimentară specifică, realizată la singular prin
desinențele -e, -ule, la masculin și neutru și -o, la feminin. La pluralul tuturor genurilor vocativul prezintă
desinența -lor.

‒ Băiatule, de ce nu mă asculți!
‒ Fetițo, de ce nu mănânci?
‒ Dragilor, ce ne facem?

Vocativul se folosește în cazul unor adresări directe, motiv pentru verbele sunt la persoana a II-a.
Subiectul gramatical este neexprimat, fiind inclus în forma verbului (sau este eliptic). El este dedus din
context și este întotdeauna la persoana a II-a pronumelui personal.

‒Mircea, vino la masă! (tu)

‒Veniți, copii, la masă! (voi).

! Caracteristica de mai sus poate fi și un mijloc de a verifica dacă un substantiv este la la nominativ,
dativ-genitiv sau la vocativ. Substantivul la vocativ poate fi înlocuit cu pronumele personal la persoana a
II-a (tu, voi). Substantivele la celelalte cazuri se înlocuiesc cu pronumele la persoana a II-a (el, ea, ei,ele).

Întrebuințările stilistice ale vocativului

Cu ajutorul vocativului pot fi exprimate o serie sentimente: de subtilitate, de vehemență, de duioșie,

mânie, revoltă, respect, admirație, revoltă, respect, admirație, bucurie, durere etc.

În limba vorbit, multe substantive la vocativ pot fi folosite și în sens peiorativ copilule! sau copiilor! (în
loc de copile! sau copii!).