Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Propoziția atributivă (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția
sintactică de atribut pe lângă un substantiv, pronume, numeral din propoziția regentă.
Întrebări și recunoaștere
Întrebări
care? ce fel de? cât? câți? câte? al cui? a cui? ai cui? ale cui?
Termeni regenți
- substantiv
Ea este profesoara1/ care m-a lăudat.2/ (care profesoară?)
- pronume
Aceia1/care chiulesc2/ nu vor ști.1/(care aceia?)
- numeral
În clasă au rămas cei trei1/ care nu joacă fotbal.2/ (care trei?)
Elemente relaționale
Topica
Subordonata atributivă stă totdeauna după termenul regent, iar de multe ori imediat după
aceasta. Din acest motiv, de multe ori, atributiva este intercalată în regentă.
Eu am un frate1/ cum nu e altul pe lume.2/ (P2 ‒ AT, se află după regenta P1)
Mașina1/ pe care-o lăsăm în urmă2/ are pană.1/ (P2 ‒ AT, se află intercalată în regenta P1)
Felurile atributivelor
Punctuația
Ca regulă generală, atributiva nu se desparte prin virgulă de regentă, atunci când exprimă
ceva necesar în identificarea sau calificarea substantivului determinat.