Coordonare-relația dintre părțile de prop de același fel.

Părțile de
propoziție coordonate pot avea aceeași funcție sintactică - și atunci
ele constituie o parte de propoziție multiplă - sau pot avea funcții
sintactice diferite.

Tipuri de coordonare:
1.Copulativă- exprimă ideea de asociere și succesiunea în timp(și,nici,ca,precum)
Din părinți se trag și copii răi,și copii cuminți.
2.Adversativă- exprimă ideaa de opoziție dintre elementele legate(dar,iar,însă)
Zgârcitul are fântână ,dar a vecinului îi mai la îndemână.
3.Disjunctivă- exprimă ideea de excludere reciprocă a elem.legate.(ori..ori,fie...fie)
Ori la unu, ori la o sută,tot o lumânare luminează.
4.Concluzivă-exprimă concluzia ce decurge din element.precedent
Mîine e zi de duminică,deci nu putem programa nimic.

Propozitii coordonate:
1.E prea devreme,prin urmare trebuie sa mai asteptam
2.Sau taci,sau imi spui ce s-a intimplat.
3.Nu pot sa inteleg,nici nu a refuzat,nici nu a acceptat.
4.Si iarasi a venit la noi,si a lasat fructe.
5.Cristi a venit ieri,deci distractie la maxim.

Subordonată: este propoziția care depinde întotdeauna de o propoziție

regentă și îi întregește acesteia înțelesul. (PSub) Cuvântul determinat de
propoziția subordonată se numește termen regent.

A fost o iarnă,1/ cum n-am mai văzut.2/ (P1 – PR, P2 – PSub, regent – iarnă; ce
fel de iarnă?)

Am văzut1/ cum ai rupt cartea2/ pe care ți-am cumpărat-o.3/ (P1 – PR, P2 –

PR/PSub, P3 – Psub; regent – am văzut)
‒ P1 propoziție principală (înțeles independent de P2); propoziție regentă
pentru P2 (P2 depinde de P1)
‒ P2 propoziție secundară (întregește sensul P1); propoziție subordonată pentru
P1 (P2 depinde de P1); propoziție regentă pentru P3 (P3 depinde de P2)
‒ P3 propoziție secundară (întregește sensul P2); propoziție subordonata pentru
P2 (P3 depinde de P2)
1.Propoziția subiectivă- (SB) este propoziția subordonată care îndeplinește
în frază funcția sintactică de subiect al propoziției regente.
Ex-Harnicul ajunge departe. (harnicul ‒ subiect; cine ajunge?)
Cine este harnic1/ ajunge departe.2/ (P1 ‒ SB; cine ajunge?)
Fapta nu contează. (fapta ‒ subiect; ce nu contează?)
Ce ai văzut1/ nu contează.2/ (P1 ‒ SB; ce nu contează?)
Întrebări-cine?ce?care?

Modurile
Propozițiile subiective se construiesc cu toate modurile personale afară de
imperativ. Cele mai folosite moduri folosite sunt: indicativul, conjunctivul,
condițional-optativul și prezumtivul.

modul indicativ
Se știe1/ că au eșuat lamentabil.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
modul conjunctiv
Trebuie1/ să facem zilnic exerciții fizice.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
modul condițional-optativ
Se vede1/ că ar veni iarna mai repede.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
modul prezumtivul
Pesemne1/ că vor fi dormind încă.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Punctuația
De regulă, propoziția subiectivă nu se desparte prin virgulă de regentă. Excepții sunt
situațiile în care, prin virgulă, se aduce o clarificare frazei sau atunci când
subiectiva este reluată în regentă prin pronume demonstrativ.
Cine va învăța, acela va ști. (cine va ști? cine va învăța ‒ SB; cine va ști?
acela ‒ S)

7 Condiții ale subiectivei:

1. Îmi place să muncesc. – verb impersonal
2. Se zice că e milionar. – reflexibile impersonale
3. E bine să vii la lecții la timp. – verbe copulative și nume predicativ
4. Ți-a fost dat să termini școala. – diateza pasivă
5. Poate,firește,cu siguranță – predicatele
6. Cu siguranță – locuțiune adverbială
7. Îmi place – dativ

completiva directă
Subiectiva poate fi confundată cu completiva directa atunci când termenul
regent este o formă impersonală a unui verb personal precedat de un
pronume cu formă neaccentuată.
Îmi displace1/ cum te uiți la mine.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

Propoziția predicativă (PR) este propoziția subordonată care

îndeplinește în frază funcția sintactică de nume predicativ al unei propoziții regente;
arată însușirea sau caracteristica subiectului din propoziția regentă, prin
intermediul unui verb copulativ.
El este darnic. (darnic – nume predicativ)
El este1/ cum sunt oamenii buni la suflet.2/ (P2 ‒ PR)
Ocupația elevului este învățătura. (învățătura)
Ocupația elevului este1/ să învețe2/. (P2 ‒ PR)
Termeni regenți
Predicativa nu are elemente determinate în propoziția regentă, de felul cum au
celelalte propoziții subordonate. Ea spune ceva despre subiect prin intermediul
verbului copulativ. Prin urmare, ea „determină” un verb copulativ, care
reprezintă predicatul nominal incomplet al regentei. Exemple de verbe copulative: a
fi, a deveni, a se face (= a deveni), a ajunge (= a deveni), a ieși (= a
deveni), a părea, a rămâne (= a deveni), a se naște, a însemna (≠ a scrie,
a nota, a face semn) etc.
Verbul copulativ „determinat” poate fi la moduri personale și la moduri
nepersonale.

modul indicativ
Decizia lui este1/ să plece.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)
modul infinitiv
A deveni1/ ce dorești2/ necesită multă școală.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)
modul supin
Nu e greu de devenit1/ ce ți-ai propus.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)
modul gerunziu
Rămânând1/ cum era,2/ nu a convins pe nimeni.1/ (P1 ‒ PR; P2 ‒ PPr)
Ca mijlocitor al predicativei cu subiectul putem avea și interjecția (copulă) iată.
Iată1/ ceea ce ne trebuie.2/ (echivalentă cu Cartea de română este1/ ceea ce ne
trebuie.2/)
Topica
Predicativa stă de regulă după verbul copulativ al regentei. Atunci când
vorbitorul vrea să sublinieze mesajul din predicativă, poate sta și înaintea
regentei.

Mașina e1/ cum e șoferul.2/

Cum e șoferul1/ e și mașina.2/
Cum e turcul1/ e și pistolul.2/
! În situațiile în care predicativa stă înaintea regentei, pot apărea în regentă
corelative, care fac dificilă identificarea predicativelor.
Unde ai dispărut,1/ aceasta e problema.2/ (P1 ‒ PR; P2 ‒ PPr)
Propoziția anterioară este echivalentă cu:
Problema este1/ unde ai dispărut.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PP)
Punctuația
Predicativă nu se desparte prin virgulă de regenta ei.

Propoziția atributivă (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește

în frază funcția sintactică de atribut pe lângă un substantiv, pronume, numeral din
propoziția regentă.
Am văzut filmul recomandat. (recomandat ‒ atribut; care film?)
Am văzut filmul1/ ce mi l-ai recomandat2/. (P2 ‒ AT; care film?)
Sper să reușiți voi înșivă. (înșivă ‒ atribut adjectival; care voi?)
Sper să reușiți voi1/ care insistați mai mult. 2/ (P2 ‒ AT; care voi?)
Termeni regenți
Propoziția atributivă determină următoarele:

substantiv
Ea este profesoara1/ care m-a lăudat.2/ (care profesoară?)
pronume
Aceia1/care chiulesc2/ nu vor ști.1/(care aceia?)
Termeni regenți
Propoziția atributivă determină următoarele:

substantiv
Ea este profesoara1/ care m-a lăudat.2/ (care profesoară?)
pronume
Aceia1/care chiulesc2/ nu vor ști.1/(care aceia?)
locuțiuni conjuncționale subordonatoare (de să, până să, până ce, așa cum)
Perioada1/ până să mă întorc la școală2/ mi s-a părut lungă.1/
Topica
Subordonata atributivă stă totdeauna după termenul regent, iar de multe ori
imediat după aceasta. Din acest motiv, de multe ori, atributiva este intercalată
în regentă.
Eu am un frate1/ cum nu e altul pe lume.2/ (P2 ‒ AT, se află după regenta P1)
Mașina1/ pe care-o lăsăm în urmă2/ are pană.1/ (P2 ‒ AT, se află intercalată în
regenta P1)
locuțiuni conjuncționale subordonatoare (de să, până să, până ce, așa cum)
Perioada1/ până să mă întorc la școală2/ mi s-a părut lungă.1/
Topica
Subordonata atributivă stă totdeauna după termenul regent, iar de multe ori
imediat după aceasta. Din acest motiv, de multe ori, atributiva este intercalată
în regentă.
Eu am un frate1/ cum nu e altul pe lume.2/ (P2 ‒ AT, se află după regenta P1)
Mașina1/ pe care-o lăsăm în urmă2/ are pană.1/ (P2 ‒ AT, se află intercalată în
regenta P1)
Atunci când aduce o explicație suplimentară, propoziția subordonată atributivă
se desparte prin virgulă de regentă.

Am pierdut cartea de română,1/ a cărei copertă e ruptă.2/

După un meci greu,1/ care ne-a extenuat,2/ am plecat la vestiar.1/

Propoziția completivă directă (CD) este propoziția subordonată care

îndeplinește în frază funcția de complement direct pe lângă cuvântul determinat din
regentă.
Întrebări
pe cine? ce?
Citește-mi o poveste. (o poveste ‒ complement direct; ce să citești?)
Citește-mi1/ orice dorești.2/(P2 ‒ CT; ce să citești?)
A învățat a socoti. (a socoti ‒ complement direct; ce a învățat?)
A învățat1/ să socotească.2/ (P2 ‒ CT; ce a învățat?)

Termeni regenți
Completiva directă determină următoarele:

verb tranzitiv
Vreau1/ să merg la film.2/ (ce vreau?)
locuțiune verbală
N-am băgat de seamă1/ că a venit seara.2/ (ce n-am băgat de seamă?)
Termeni regenți
Completiva directă determină următoarele:

verb tranzitiv
Vreau1/ să merg la film.2/ (ce vreau?)
locuțiune verbală
N-am băgat de seamă1/ că a venit seara.2/ (ce n-am băgat de seamă?)
Termeni regenți
Completiva directă determină următoarele:

verb tranzitiv
Vreau1/ să merg la film.2/ (ce vreau?)
locuțiune verbală
N-am băgat de seamă1/ că a venit seara.2/ (ce n-am băgat de seamă?)
adverbe relative (unde, cum, cânt, cât, încotro)
Voi n-ați știut1/când veți veni.2/
conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de)
Au decis1/ ca fiecare cadou să fie împachetat.2/
locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cum că, cum de, precum că)
Au aflat de la televizor1/ cum că va veni vreme rea.2/
locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cum că, cum de, precum că)
Au aflat de la televizor1/ cum că va veni vreme rea.2/
Topica
De obicei, propoziția completiva directă stă după regentă. Atunci când vorbitorul
vrea să insiste asupra mesajului, completiva directă stă înaintea regentei.

Ce ai aflat acum,1/ eu am aflat de ieri.2/

Cum am cântat,1/ mi-a spus profesoara la final.2/
Punctuația
Atunci când stă după regentă, propoziția completivă directă nu se desparte prin
virgulă. Când este intercalată, virgula este pusă după propoziția completivă
directă.
Presimțind1/ că sfârșitul e aproape,2/ a recunoscut tot.1/
În situațiile în care se află înaintea regentei, completiva directă se desparte, de
obicei, prin virgulă.
Că nu mai puteam alerga,1/ am simțit imediat.2/
Propoziția completivă indirectă (CI) este propoziția subordonată care
îndeplinește în frază funcția sintactică de complement indirect pe lângă cuvântul
determinat din regentă.
Mă gândesc la plecarea la mare. (la plecarea ‒ complement indirect; la ce mă
gândesc?)
Mă gândesc1/ să plec la mare.2/ (P2 ‒ CI; la ce mă gândesc?)
Profesoara pune note ascultaților. (ascultaților ‒ complement indirect; cui
pune?)
Profesoara pune note1/ cui a răspuns.2/ (P2 ‒ CI; cui pune?)
Întrebări
cui? despre cine? despre ce? de cine? de ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? pentru cine? pentru ce? împotriva
cui? contra cui? asupra cui?
Termeni regenți
Propoziția completivă indirectă determină următoarele:

verb sau locuțiune verbală

Mă gândesc1/ la ce voi mânca acasă.2/ (la ce mă gândesc?)
adjectiv
Sunt fericită1/ că ești mama mea. 2/
adverb
E bine1/ de cine are părinți.2/ (de cine e bine?)
interjecție
E vai1/ de cine nu-și ascultă părinții!2/
pronume relativ sau adjective pronominale relative (cine, ce, care, cât)
Mă gândeam1/ cui să-i cer bani.2/ (la ce mă gândeam?)
pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte (oricine, orice, oricare,
oricât)
Se bucură1/ de oricine îl felicită.2/ (de cine se bucură?)
adverbe relative (unde, cum, când, cât, încotro)
Nu și-a dat seama1/ unde vrei să ajungi.2/ (de ce nu și-a dat seama?)
conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de)
M-am gândit1/ dacă să mai vin.2/ (la ce m-am gândit?)
Topica
Completiva indirectă stă de obicei după regentă , dar atunci când vorbitorul
vrea să scoată în evidență conținutul ei, stă înaintea regentei.

De ce ți-e frică,1/ nu scapi.2/

Să-ți tot repet,1/ m-am plictisit.2/
Punctuația
Subordonata completivă indirectă așezată după regenta nu se desparte prin virgulă.
Când se află înaintea regentei se desparte de regulă prin virgulă.
Nu-mi dau seama1/ cum ajuns acolo.2/
Cum a ajuns acolo,1/ nu-mi du seama.2/

Propoziția circumstanțială de loc (CL) este propoziția

subordonată care îndeplinește în frază rolul unui complement circumstanțial de loc și arată
locul unde se desfășoară acțiunea sau se manifestă însușirea.
A plecat la magazin. (la magazin ‒ complement circumstanțial de loc; unde a
plecat?)
A plecat1/ unde a fost trimis.2/ (P2 ‒ CL; unde a plecat?)
Oriunde îmi vorbește. (oriunde ‒ complement circumstanțial de loc; unde îmi
vorbește?)
Oriunde mă vede,1/ îmi vorbește.2/ (P1 ‒ CL; unde îmi vorbește?)

Topica
Circumstanțiala de loc sta de obicei după regentă. Poate sta și înaintea regentei,
atunci când se dorește o accentuare a mesajului circumstanțialei de loc.

Vai de picioare1/ unde nu-i cap.2/

Unde nu-i cap,1/ vai de picioare.2/
Punctuația
Atunci când stă după regentă, propoziția circumstanțială de loc nu se desparte
prin virgulă. Atunci când stă înaintea regentei, poate fi despărțită prin virgulă, iar
dacă are element corelativ, virgula este obligatorie.
Propoziția circumstanțială de timp sau
circumstanțială temporală (CT) este propoziția subordonată care
îndeplinește în frază funcția de complement circumstanțial de timp, arătând timpul când
se petrece acțiunea din propoziția regentă.
Am mâncat dimineață. (dimineață ‒ complement circumstanțial de timp; când am
mâncat?)
Am mâncat1/ când m-am trezit.2/(P2 ‒ CT; când am mâncat?)
Îl cunosc de copil. (de copil ‒ complement circumstanțial de timp; de când îl
cunosc?)
Îl cunosc1/ de când era copil.2/ (P2 ‒ CT; de când îl cunosc?)
Întrebări
când? de când? până când? cât timp?
Topica
Circumstanțiala de timp poate sta după regentă.
M-a ajutat Corina1/ cât am stat la ea.2/
Circumstanțiala de timp poate sta și înaintea regentei.
Când am venit acasă,1/ tu deja ai plecat.2/
Circumstanțiala de timp poate fi intercalată în propoziția regentă.
A spus1/ că2/ de când e el3/ n-a citit carte mai bună.2/ (P2 ‒ CD, P3 ‒ CT)
Punctuația
Când se află după regentă, temporala nu se desparte prin virgulă. Atunci când se
află înaintea regentei se desparte prin virgulă, iar când este intercalată se izolează
prin virgule.
Când dorește,1/ merge să se plimbe.2/
La anul,1/ când vei fi plecat,2/ îți va fi dor de noi.1/
Propoziția circumstanțială de mod (CM) este propoziția
subordonată care îndeplinește în frază funcția sintactică de complement circumstanțial de
mod, arătând cum se desfășoară o acțiune sau se prezintă o însușire din
regentă.
Un copil citește în clasa I greu. (greu ‒ complement circumstanțial de mod; cum
citește?)
Un copil citește în clasa I 1/ cum poate2/. (P2 ‒ CM; cum citește?)
Este mai înalt decât tine. (decât tine ‒ complement circumstanțial de mod; cât
mai înalt? )
Este mai înalt1/ decât ești tu2/. P2 ‒ CT; (P2 ‒ CM; cât mai înalt?)
Întrebări
cum? în ce fel? în ce mod? în ce chip? cât? cât de?
– exprimă conformitatea calitativă și se introduce prin adverbele cum, precum sau
locuțiuni conjuncționale după cum; în regentă poate prezenta
corelativul așa sau astfel)
Învață așa1/ cum poate.2/ (cum învață?)
A făcut1/ după cum l-a dus capul.2/
– explică și subliniază o calificare cu autorul unui adjectiv sau adverb și se
introduce prin adverbul cum sau pronumele relativ ce
Sărac1/ cum e,2/ n-a cumpărat nimic.1/
De deștept1/ ce e2/ a luat notă mică la test.1/
– conformitatea cantitativă are ca elemente introductive adverbul cât, care
poate fi însoțit de prepozițiile după, din sau pronumele câte, care poate fi însoțit
de prepozițiile din, după (poate prezenta corelativul atât)
A fost notat1/ după cât a scris.2/
Scrie atât1/ cât poate.2/
Examenele1/ câte au fost2/ nu m-au speriat1.

Topica
Circumstanțiala de mod poate sta după regentă, înaintea ei sau poate fi
intercalată în regentă.

Punctuația
Se desparte prin virgulă când se află după regentă, iar circumstanța exprimată
nu este esențială sau când este explicația unui complement circumstanțial de
mod.

Când se află înaintea regentei, se desparte prin virgulă dacă regenta are un
corelativ.