Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Maria Roxana
Propoziția subiectivă
În gramatică, pronumele relativ este un pronume care cel mai adesea se referă la un substantiv,
la alt pronume sau la o propoziție, reluându-le sau anticipându-le. Este deosebit de toate celelalte
pronume prin faptul că în același timp introduce o propoziție subordonată, fiind parte de
propoziție în aceasta.1
Ce ai văzut1/ nu contează.2/ (P1 ‒ SB; ce nu contează?)
Pronume relativ, este cel folosit doar în frază, făcând legătura ântre regenta unei propoziții și
subordonata sa, ținând locul unui substantiv exprimat în propoziția regentă. Pronumele relative
pot fi simple și compuse.
Exemple de pronume relative simple : care, cine, ce, cât, de (de cu sensul de care), câți, câtor,
căreia, cărora, câtor, câte etc.
P r o n u m e l e nehotărât, este cel care înlocuiește un un substantiv, fără a oferi indicații exacte
asupra substantivului înlocuit. Pronumele nehotărât poate fi simplu și compus.
Exemple de pronume nehotărâte simple : ,,unul”, ,,altul”, ,,tot”, ,,atâtea”, ,,
cutare”, ,,mult”, ,,puțin”.
1
Subordonata Subiectivă, la adresa: https://liceunet.ro/gramatica-romana/sintaxa-frazei/tipuri-de-propozitii-
subordonate-in-fraza/subiectiva.
Oricine ascultă la ore1/ învață mai ușor acasă.2/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr)
Conjuncția, este partea de vorbire care leagă două părți de propoziție de același fel.
,,In mod frecvent, propozitiile subiective, sint cerute de o serie de verbe si expresii unipersonale
prin forma si impersonale prin continut”
Verb impersonal sau locuțiuni verbale + pronume personal în dativ: îmi place, îmi displace, îmi
vine, îmi convine, îmi arde: îmi trece prin minte, îmi vine în minte, îmi dă prin gând, îmi face
plăcere, îmi prinde bine.
Îmi place1/ să desenez.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
2
Theodor Hristea (coordonator), Sinteze de limba română, Ediția a treia revăzută și din nou îmbogățită, Editura
Albatros, București, 1984, p. 302-307.
preocupă”.
Mă doare1/ ce mi-ai zis.2/(P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Verb reflexiv impersonal și locuțiune verbală: ,,se zice”, ,, se spune”, ,,se știe”, ,,se poate”, ,,se
pare”, ,,se întâmplă”, ,,se vede”, ,,se aude”, ,,se cuvine”, ,,se crede”, ,,se cade”, ,,se
bănuiește”, ,,se comentează”, ,,se discută”, ,,se zvonește”, ,,se bagă de seamă” etc
Se zice1/ că mâine va ploua.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Verb personal
,,Alte subiecte apar dupa asa zisele adverbe si locutuni adverbiale pedicative”3
3
Subordonata Subiectivă, la adresa: https://liceunet.ro/gramatica-romana/sintaxa-frazei/tipuri-de-
propozitii-subordonate-in-fraza/subiectiva.
Bibliogtafie: