SUBIECTUL

Subiectul este partea principala de propozitie care arata cine savarseste actiunea exprimata de
predicatul verbal, cine sufera actiunea exprimata de predicatul verbal cu verb la diateza pasiva, sau cui se
atribuie insusirea exprimata de predicatul nominal.

Raspunde la intrebarile cine ?ce ? puse predicatului.

Exemple :

Florile sunt pe masa. (Cine sunt pe masa ? Florile-subiect ; ''sunt''-se afla-predicatul verbal)
Florile sunt culese de copii. (Florile-subiect, sufera actiunea exprimata de ''sunt culese''-predicat verbal,
verb la diateza pasiva). 20120x233u
Florile sunt o bucurie pentru sufletul meu. (Florile-subiect, lor li se atribuie calitatea exprimata prin
predicatul nominal''sunt o bucurie'').
a.Dupa felul in care subiectul este sau nu autorul actiunii, exprimata de predicatul verbal, se disting
doua feluri de subiecte :
-subiectul logic
-subiectul gramatical
Subiectul gramatical este partea de propozitie care raspunde la intrebarea cine ? sau ce ? pusa
predicatului verbal.
In propozitia ''Florile sunt culese de copii''-subiectul gramatical este substantivul ''florile''.
Autorul real al actiunii predicatului verbal la diateza pasiva este insa substantivul ''copii''.Din punct de
vedere sintactic acest substantiv este complement de agent (raspunde la intrebarea ''de catre cine ?'').

Subiectul logic este autorul real al actiunii exprimate de predicatul verbal.

In propozitiile :

Cartea este citita cu placere de elev.

Rochia aceasta a fost croita de mine.
Casa a fost construita de tata.

Substantivele : cartea,rochia,casa sunt subiecte gramaticale, iar substantivele : de elev, de mine, de tata
sunt complemente de agent, subiecte logice ale actiunii predicatului verbal,

Autorii reali ai acesteia.

In expresiile :
Mi-e foame.(lene,greata,etc.)
Ti-e sete.(somn,etc.)
Imi trebuie cartea.(stiloul,caietul,etc.)

Substantivele : foame, sete si cartea,sunt subiecte gramaticale pe langa predicatul verbal e , trebuie :
Pronumele : mi,ti,imi sunt subiecte logice, dar in propozitie au functia sintactica de complement indirecte.

Atentie !Aceeasi situatie se intalneste si in expresiile : e primavara, e frig, e toamna, e vara, e vant, e
ger, e liniste,etc.,unde substantivele : primavara, frig, vara ,tomna,ger,vant, liniste, au functia sintactica de
subiect gramatical.
 b.Dupa prezenta subiectului gramatical in propozitie, acesta poate fi exprimat sau neexprimat. Cand
subiectul nu este exprimat, el poate fi :inclus, subanteles sau nedeterminat.

Subiectul inclus este, deobicei, pronumele personal la persoana I si a-II-a singular si plural pe care il
indica terminatia verbului la modul personale.

Exemple : Citesti(tu) o carte.Invatati(voi) aceasta poezie.Mergem(noi) in excursie.Scriu(eu) o

scrisoare.

Subiectul subinteles este acel subiect care a fost exprimat intr-o propozitie anterioara : Florile aceste
sunt foarte frumoase(1)/ si raspandesc un parfum imbatator(2)/.

In prima propozitie subiectul este substantivul''florile'',iar in a doua propozitie, desi nu este exprimat,
se intelege acelasi subiect ''florile''.

Subiectul nedeterminat se intalneste in cazul unor predicate care exprima actiuni cu valoare generala,
care nu poate fi atribuita numai unei anumite persoane.

Exemple : Bate la usa ; S-a spus la radio ; S-a scris in ziar ; S-a transmis la televizor.

Propozitii fara subiect sunt acele propozitii formate dintr-un predicat verbal a carui actiune nu poate
avea un anumit subiect (autor).Este cazul verbelor impersonale prin continut si unipersonale ca forma :
ploua,ninge,viscoleste,ingheata,geruie,etc.

Subiectul reluat

Uneori subiectul gramatical exprimat prin substantiv poate fi reluat prin pronume personal : Munca si
numai munca, ea este izvorul implinirii.(Subiectul repetat ''munca'' este reluat de subiectul exprimat prin
pronume personal ''ea'').

-pronume personal reluat prin substantiv :

Te captuseste ea, Marioara !
Vine el, taica-tu !

c.Dupa structura subiectul este :

1.simplu (format dintr-o singura parte de vorbire) : Copilul doarme linistit in fotoliu.

2.multiplu (format din doua sau mai multe parti de propozitie) : Copilul si bunicul dorm linistiti in fotoliu.

3.dezvoltat (format dintr-o constructie infinitivala relativa) : Acuma n-are cine ma spala, n-are cine-mi
spune o vorba buna.

Partile de vorbire ce pot indeplini functia sintactica de subiect (sau prin ce se exprima subiectul).
1.Substantiv
Florile sunt pe masa. (substantiv comun simplu)
Floarea-soarelui a inflorit. (substantiv comun compus)
Nicoleta va sosi maine.( substantiv propriu simplu)
Stefan cel Mare a fost inmormantat la Manastirea Putna. (substantiv propriu compus)
Aducerile aminte ma inveselesc. (locutiune substantivala)
2.Pronume
-personal : Tu ai plecat in excursie.
-personal de intarire : Insumi v-am vazut in parc.
-personal de politete :Dumneavoastra ne-ati vizitat scoala.
-posesiv :Ai nostri au iesit invingatori.
-de apropiere :Acesta te-a ajutat.
-demontrativ : -de departare :Acesta este prietenul meu.
-de identitate :La lectie raspund aceiasi.
-de identificare :Celalalt este colegul meu.

-nehotarat : Cineva te cheama la telefon.

-interogativ :Cine m-a strigat ?
-relativ :Stiu(1) / cine m-a cautat(2)/.
-negativ :Nimeni nu a invatat pentru azi.d
-locutiuni pronominale nehotarate :
A sunat nu stiu cinela usa.(cineva)
3.Numeral
-propriu -zis : Doi au intrat in clasa.
-colectiv :Amandoi au raspuns corect.
-fractional :A castigat o treime din elevii acestei clase.
-ordinal :Al doilea a intrat cantand in clasa.
-locutiuni numerale :Aici se mananca cate si mai cate.
4.Adjectiv substantivizat
Frumosul in arta impresioneaza.
5.Verb la mod nepersonal
-infinitiv : E usor a citi.Ii place mult a dansa.
-supin : E usor de citit . E placut de stat.

Tu ai fost la mare. (pronume personal, caz nominativ)

1.Nominativ :
Ai lui au plecat in excursie. (pronume personal, caz genitiv)
2 .Genitiv : Ai casei se trezira devreme. (substantiv, caz genitiv)
Dau mingea (1)/cui o vrea (2)/.(pronume relativ, caz dativ)
3.Dativ : Hai fiecare pe la casa (1)/cui ne are (2)/.
S-au scuturat la frunze pe alee ! (substantiv, caz Acuzativ,
4.Acuzativ : precedat de prepozitie)
Era la lume in magazin !
Am aplaudat (1)/ pe cine a iesit invingator (2)/. (pronume
relativ, caz Acuzativ, precedat de prepozitie)
Nimic (2)/ din ceea ce este frumos (1)/ nu il atragea.(2)/
(pronume relativ compus, Acuzativ, precedat de prepozitie)

De obicei, subiectul este in cazul nominativ, dar in limba vorbita sunt multe exceptii in care acesta se intalneste
in toate cazurile (in afara de vocativ).

Pe langa predicat (verb la mod personal), pot avea subiect si modurile nepersonale, infinitivul si supinul, in
constructiile gerunziale si infinitivale.
 Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire care indică însușirile unui concept (obiect, ființă, idee abstractă)
exprimat de obicei printr-un substantiv. În limbile în care substantivele au gen și număr (precum limba română)
adjectivele sunt de obicei cuvinte flexionare.

 1Clasificare
o 1.1După structură
o 1.2După forme flexionare
o 1.3După origine
 2Categorii gramaticale
 3Gradul de comparație
 4Cazurile
 5Exemple de adjective în limba română
 6Exemple de adjective în limba engleză

Clasificare[modificare | modificare sursă]

După structură[modificare | modificare sursă]

 simple: rău, alb, negru, bun, bătrân, slab;

 compuse: binevoitor, dulce-amărui;
 locuțiuni: dus cu pluta; fugă până-n nori, cu scaun la cap, de treabă;
După forme flexionare[modificare | modificare sursă]

 invariabile: aidoma, eficace, feroce, kaki, grena, lila, gri, bleumarin, crem, bej;
 cu două forme flexionare: dulce, mare, repede;
 cu trei forme flexionare: mic, roșu, larg, silitor, muncitor, binevoitor;
 cu patru forme flexionare: frumos, drăguț, tânăr etc.
 variabile: cu două terminații la singular feminin (bună) masculin (bun)
După origine[modificare | modificare sursă]

 propriu-zise: mare, roz, rotund, bun, onest;

 participiale: învățat, crezut, ales, cules, scris, citit;
 gerunziale: aripi fluturânde; mână tremurândă; steaguri fluturânde;
 pronominale:

1. posesive: copilul meu

2. demonstrative: acel băiat
3. nehotărâte: toți copii
4. negative: niciun băiat
5. interogative: care băiat?
6. relative: știu care băiat
7. de întărire: fata însăși

Categorii gramaticale[modificare | modificare sursă]

 număr
 gen
 caz
 grad de comparație
În alte limbi adjectivele pot avea și alte categorii gramaticale. De exemplu, în limba japoneză unul din cele trei tipuri
de adjective se modifică după timp, având forme distincte la trecut și la prezent. Astfel, 青い空 aoi sora „cer
albastru” este la timpul prezent, iar 青かった空 aokatta sora „cer care a fost albastru” este la timpul trecut. De
asemenea, în japoneză forma negativă se obține prin adăugarea unui sufix: 青くない空 aokunai sora „cer care nu
este albastru”, respectiv 青くなかった空aokunakatta sora „cer care nu a fost albastru”.

Gradul de comparație[modificare | modificare sursă]

Categoria gramaticală care se exprimă prin trei valori;

1. Pozitiv sau gradul 0: Ea este înaltă.

2. Comparativ
 de inferioritate: E mai puțin înalt
 de egalitate: E la fel de înalt.
 de superioritate: E mai înalt.
3. Superlativ – relativ:
 de inferioritate: cel mai puțin înalt;
 de superioritate: cel mai înalt;
 absolut: -gramatical: foarte înalt
 stilistic: grozav, teribil etc. de înalt.
Observații

1. Superlativul absolut stilistic se poate exprima în mai multe moduri:

 prin repetiție: E frumoasă, frumoasă/ frumoasă, frumoaselor;
 prin locuțiuni (construcții fixe): gol pușcă, beat turtă, înghețat bocnă, sănătos tun.
 prin lungirea unei vocale: buuuuună
 prin figuri de stil: roșul ca focul, alb ca varul, negru ca abanosul/ pana corbului, iute ca fierul, mică cât
un sâmbure de mac.
2. Nu toate adjectivele realizează categoria gradului de comparație
 cele care prin sensul lor exprimă superlativul: maxim, minim, superior, inferior, principal, secundar,
esențial, fundamental, capital, optim, perfect, desăvârșit, enorm, imens, nesfârșit ș.a.m.d.
 cele care exprimă calități absolute: corect, greșit, muritor, nemuritor, mort, viu, născut, nenăscut.

Cazurile[modificare | modificare sursă]

 Nominativ:
 Nume predicativ: Cărțile sunt frumoase.
 Atribut adjectival: Cărțile frumoase sunt pe masă.
 Acuzativ:
 Atribut adjectival: L-am văzut pe băiatul frumos.
 Complement circumstanțial de timp: De mic era talentat la desen.
 Complement indirect: Din palid s-a făcut deodată roșu ca focul.
 Complement circumstanțial relativ: De frumoasă, e frumoasă, n-ai ce zice.
 Complement circumstanțial de cauză: Și plângeam de supărată că tu nu te-ai priceput.
 Genitiv:
 Atribut adjectival: În ciuda spuselor false el a mers mai departe.
 Dativ:
 Atribut adjectival: Am jucat, asemenea unui copil deștept.
 Vocativ:- Nu are functie sintactica si se desparte de restul propozitiei prin virgula
 Copile obraznic, te arunc pe fereastră!
Observații

1. La cazul nominativ adjectivul poate îndeplini alte două funcții sintatice:

  atribut circumstanțial: Ei își rezolvă singuri problemele.
 element predicativ suplimentar: Îl știu leneș și morocănos (știu că e leneș și morocănos).
2. În clasa adjectivului se integrează mai multe tipuri:
 adjectivele propriu-zise: gras, scund, frumos
 participiu adjectival: spus, auzit, citit, scris
 gerunziu adjectival: aburindă, fumegândă etc
 numerale cu valoare adjectivală
 adjective provenite din pronume: adjectivele pronominale demonstrativ, nehotărât, posesiv, relativ,
interogativ, de întărire, negativ
 adjective provenite din adverbe: așa, astfel, bine, repede;
 adjective provenite din prepoziții: asemenea, aidoma, potrivit, mulțumită, contrar, conform.

Exemple de adjective în limba română[modificare | modificare sursă]

Exemplu Observații

Am văzut o
Ce fel de pasăre? Frumoasă.
pasărefrumoasă.

Vulpea roșcată a sărit

peste Ce fel de vulpe? Roșcată. Ce fel de câine? Leneș.
câinele leneș.

El este deștept. Cum este el? Deștept.

Frumoasa floare s-a Adjectivul frumoasa este pus în fața substantivului floare pentru a sublinia caracteristica
ofilit. substantivului. Primește articolul substantivului determinat.

A nu se confunda repede cu un adjectiv deoarece acesta determină un verb și este un adverb (și deci
Păsările zboarărepede.
nu se declină și nu se acordă cu substantivul).

Exemple de adjective în limba engleză[modificare | modificare sursă]

În limba engleză, de cele mai mule ori adjectivele stau înaintea substantivelor dar există și excepții.
Exemplu Observații

This is a beautiful parrot. Adjectivul stă de regulă înaintea substantivului.

This parrot is beautiful.

Adjectivul stă după substantiv atunci când este nume predicativ sau în unele expresii decomparație.
A day as lovely as can be.
PARTILE DE VORBIRE
1.Substantivul-indica obiecte(Masa,creion,rigla)
2.Pronuleme-tine locul unui substantiv(Ea,el,ei)
3.Numeralul-exprima un numar(Dousprezece copii,Doi septembrie)
4.Adjectivul-exprima o proprietate a unui obiect(Carte murdara,copii jucausi)
5.Verbul-exprima o actiune sau o stare(Copii alearga,Masa plinge)
6.Interjectie-exprimă exteriorizarea unui sentiment(Plinde suparata,Ride de bucurie)
7.Adverbul-exprima o caracteristica a unei actiuni sau stari(Aleaga ciudat,Viseaja cu ochii deschisi)
8.articol-parte de vorbire care determină o altă parte de vorbire(Ai grija s-a nu-l bati)
9.conjuctia-Ea se analizează gramatical cu partea de vorbire care o însoțește.(nu stie raspunsul corect)
10.Prepozitia-nu au sens de sine stătător și sunt simple instrumente gramaticale ce servesc la stabilirea unor
raporturi gramaticale.(Ai grija sa faci tema)

Cele flexibile:

Substantivul: Partea de vorbire flexibila,care denumeste fiinte , lucruri , fenomene ale naturii, stari etc.
ex: masa,casa,inel,viata..

Pronume: Partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv .

ex: Ea , el , lui , mie ...

Adjectivul: Parte de vorbire flexibila care arata o insusire a unui obiect sau a unei fiinte si determina numele
acestora,acordandu-se cu ele in gen , nr si caz.
ex: mare , frumos , copil destept , minge noua...

Numeralul: Parte de vorbire flexibila care exprima un numar , o determinare numerica sau ordinea obiectelor
prin numarare.
ex: doi , patru , zece , douazeci si sapte , al treilea , un caiet si doua pixuri...

Verb: Parte de vorbire flexibila care exprima o actiune sau o stare si care se caracterizeaza prin flexiune
proprie.
ex: a mancat , ne jucam , a citi , a dansa ...

Cele neflexibile:

Adverb: Parte de vorbire neflexibila , care determina sensul unui verb al unui adjectiv sau al altui adverb,
aratand: locul , timpul , modul , cauza sau scopul.
ex: aici , maine , din cauza ca...

Prepozitie: Parte de vorbire neflexibila , care exprima raporturi sintactice de dependenta, intre partile unei
prepozitii.
ex: de la , pentru ca , de , la , pentru ...

Conjuctie: Parte de vorbire neflexibila , care care leaga doua propozitii intr-o fraza sau doua cuvinte cu acelasi
rol sintactic intr-o propozitie.
ex: sa , ca sa , fiindca , deoarece , desi , intrucat...

Interjectie: Parte de vorbire neflexibila , care exprima sentimente si manifestari de vointa sau care imita sunete
si zgomote. Este urmat mai mult de virgula (,) sau semnul exclamarii. (!)
ex: Ah! , Vai nu! ...