Balada

Balada – specie a genului epic în versuri cu mare

răspândire în literatura populară în cât și în cea cultă,
evocă fapte deosebite, săvârșește de personaje și
impreseionează puternic.

Balada cultă – dezvoltă un subiect neobișnuit de inspirație

istorică și legendară având eroi cunoscuți prezentați în
antiteză, având eroi cunoscuți.

Verbul. Locțiunea verbală

Verbul – parte de vorbire conjugativă

I : -a

II : -ea

III : -e

IV : -i/î
 Modurile:

1.Personal :indicativ; conjunctiv; condițional; potențial;

imperativ;

2.Nepersonal : imperativ; gerunziu; participiu; supin

Timp:

1. Trecut :imperfect, perfectul simplu, perfectul

compus, mai mult ca perfectul
2. Viitor :forma I și forma II

Verbele personale și impersonle

Verbele personale au forme pentru toate persoanele.

Verbele impersonale au forme doar pentru pers. a III-a,

acestea nu au subiect pe lângă ele, acțiunea fiind detașată
de un agent concret. Ele se numesc (fenomene ale naturii
și stări)
Verbele unipersonale se utilizează (cu un sens direct)
numai la persoana III-a,având restricții clare față de
subiect. (Exemplu: a lătra, a rugini, mieună)

Interjecția
Intergecția este partea de vorbire care exprimă senzații,
stări sufletești, îndemnuri dau reproducere sunete din
atură (onomatopee)

Interjecțiile sunt:

1.simple (ah, au, uf, vai)

2.compuse (hei-rup, tura-vura, ding-dong,hodorong-tronc)

Notă: Interjecțiile simple repetate nu trebuie confundate

cu interjecțiile compuse. (Ex: ham-ham, mac-mac, mor-
mor)
 Interjecțiile de adesea sunt folosite:

1.Pentru a se adresa unei persoane.

(Ex: măi, mă, bă, bre)

2.Pentru a atrage atenția asupra unui lucru.

(Ex: hey, ia, iaca, uite, iară)

3.Există și câteva locțiuni interjecționale.

(Ex: pe naiba, păcatele mele, Doamne ferește)

Adjectivul și locțiunea adjectivală

Adjectivul – parte de vorbire flexibilă care arată însușirea
unui obiect, calitate. Se acordă în gen, număr și caz cu
substantivul determinat.

Tipurile:

1.Variabile (roșii, roșie)

2.invariabile (bej, mov, cyan)

Întrebările lui sunt: Care? Ce fel de? A, ai, ale cui? Cât?
Câți? Câte? Al (a) câtulea (câta)?

Gradele de comparație:

1.pozitiv (înalt)

2.comparativ:

-de infioritate

-de egalitate

-de superior

3.superlativ:

-relativ

-absolut
 Pronumele. Aspectul pronominal
Pronumele -parte de vorbire flexibilă care ține locul unui
substantiv.

Clasificare:

•P.personal își schimbă forma după persoană:

1. p.personale propriu zis (ele, tu, el, ea)

2. p.personale de politețe (dumneata, dumnelor)

3. p.reflexiv (sie)

4. p. de întărire (însuși, însămi)

5. p. posesiv (al meu, al tău, a nostru)

•P. fără forme personale (nu își schimbă forma după
persoană:

1. p. demonstrativ (aceasta, acesta)

2. p. nehotărâtă (unul, altul, fiecare)

3. p. interogativ (cu care? ce? care? cine?)

4. p. relativ (cine, ce, care)

5. p. negativ (niciunul, niciuna)

Notă: Adjectivul pronominal au funcția sintactică de

atribut adjectival.
 Pronumele și adjectivul pronominal
demonstrativ
Pronumele adjectival înlocuiește numele unui obiect
arătând apropiera, depărptarea, identitatea sau diferența
față de alt obiect.

Formele pronumelui demonstrativ:

1. de apropiere (acesta, aceasta, cestlalt, cestlaltă)

2. de depărtare (acela, aceea, celălalt, celălaltă)

3. de idetitate (același, aceeași)

Forme populare:

Ăsta, asta, ăla, aia, astlaltă, ailaltă, ălălalt

Genul Masculin Femenin
Numărul Singular Plural Singular Plural
N\A Acesta Aceștia Aceasta Acestea
D\G Acestuia Acestora Aceștia Acestora
1.de apropiere

Genul Masculin Femenin

Numărul Singular Plural Singular Plural
N\A Acela Aceia Aceea Acelea
G\D Aceluia Acelora Aceleia Acelora
2.de depărtare

Genul Masculin Femenin

Numărul Singular Plural Singular Plural
N\A Același Aceiași Aceși Aceleiași
G\D Aceluiași Acelorași Aceleași Acelarași
3.de identitate
 Pronumele relativ și adjectivul pronominal
relativ
Pronumele relativ are rolul de a face legătură între
propoziția subodrnată și regenta ei, stabilind astfel o
relație de subordonare între 2 propoziții.

( ex: Am cumpărat cartea /care mi-ai recomandat-o.)

Pronumele relativ se clasifică astfel:

1.simple (care, cine, ce, cât)

2.compuse (cel, ce, cea)

Pronumele relativ ce și de (regionalism) sunt invariabile

ce se referă la lucruri, iar, care și cine, mai ales la ființe.
Pronumele arată cantitatea.
 Pronumele relativ au aceleași forme ca și pronumele

Cazul Singular Plural

Cazul Masculin Femenin Masculin Femenin
N/Ac Care, Care, Care, câți Care, câtă
cine, cât cine, câtă ca
G/D Cărui, cui Cărea, cui Câtora, Câtora,
câtor câtor

Cazul Singular Plural

Cazul Masculin Femenin Masculin femenin
N\Ac Cel, ce Celor, ce Ceea, ce Cele, ce
G\D Celui, ce Celor, ce Celei, ce Celor, ce
 Pronumele nehotărât și adjectivul
pronominal nehotărât
Pronumele nehotărât este pronumele care ține locul unui
substantiv, fără să dea vreo explicație precisă asupra
obiectului.

Forme:
1.simple
-unul, una, unii, unele
-altul, alții, alta, altele
-tot, toată, toți, toate
-atât, atâta, atâți
2.compuse
-oricare, fiecare, altcineva, vreounul, cineva
Cazuri și funcții
sintactice:
 Pronumele negativ. Adjectivul pronominal
negativ
Pronumele nagtiv exprimă lipsa, excluderea unui obiect
(sau a unor obiecte).

Formele pronumelui negativ:

N\A- nimeni, nimic, niciunul, niciuna;

G\D- (ala, ai, ale) nimănui, niciunul, niciunui;

Ortografia pronumelui
 Numeralul. Ortografia lui
Numeralul- parte de vorbire flexibilă.

Tipuri de numerale:

Cardinal: 1.............. ∞

Ordinal: al (a) doilea (doua)……………

Fracționar: o doime, o pătrime……

Simplu: 1-10

Compus: 11………….∞

Numeralul multiplicative

Numeralul multiplicative arată în ce propoziție crește o

cantitate sau o calitate.

Numeralul multiplicative se formează prin derivare

mixată de la prefixare în nm.+sufixul -it
 Valorile:

1. Valoare adjectivală (determină un substantiv ex:am

făcut lucrul îndoit.
2. Valoarea adverbială (determină un verb ex:a
muncit îndoit

Numeralul distribuit

El arată răspândirea obiectelor în grupuri egale din punt

de vedere număr sau după o determinare numerică
posedată în comun. Numeralul distribuitiv se alcătuiește
din adverbul propriu zis. (câte+ numeral cardinal)

Ex: Câte 3 elevi.

 Atributul adverbial

Numeralul adverbial arată de câte ori se repeat o acțiune

sau în ce propoziției se găsește o calitate sau o cantitate a
unui obiect față de alt obiect în împrejurari diferite.

Numeralul adverbial are structura unii locțiuni și se

formează propoziția de+ numeralul cardinal în formă de
femenin+ substantivul ori.

Ex:de 10 ani;

,,de,, + nr.cardinal (femenin) +substantivul ,,ori,,

Funcțiile sintactice ale adverbului

Predicat verbal: Firește că va veni. (ce face?)

Nume predicative: Așa ca el. (cum este el?)

Atribut adverbial: Mersul pe jos este sănătos. (care mers?)

C.C.L: Merge acasă. (unde)

C.C.T: Sosesc mâine. (când?)

C.C.M: Alenea vine. (cum?)

C.C.S: A venit din a dins ca să se convingă de adevăr. (cu

ce scop?)

C.C.Cz: De încet ce vorbește nici nu-l auzi. (din ce

cauză?)

Abatere de la normă: Calchierea

Prin calchiere sau calc (calcuri) se înțelege atribuirea de

sensuri noi, după modele străine existente în limba
română sau formularea unor enunțuri care sună nefinesc
fiindcă preia schema de compunere și topica unlr limbii,
folosind însă cuvintele din altă limbă.
 Sintaxa (fraza și propoziției)

Este partea de propoziției care cuprinde regulile privitoare

în îmbinarea cuvintelor în propoziției a propoziției în
frază.

Unițățile sintaxei:

1. Propoziția
2. Fraza
3. Proproziția în frază

Propoziției:

1. Cea mai mica unitate sintactică

2. Exprimă o comunicare pe deplin
3. Are un singur predicat
4. Este de mai multe feluri

Fraza:

Unitatea sintaxă corespunzătoare din sau mai multe

propoziției aflați în raport de coordonare sau de
subordonare.
 Subiectul. Subiectul exprimat și neexprimat

Subiectul neexprimat:

1. Inclus
2. Subânțeles

1. Principala de propoziție
2. Cine? Ce?
3. _______
_______ - subliniarea
4. Subiectul exprimat:
-subiect (Ex: Soarele încălzește puternic)
-pronume (Ex: El dăruie lumina tuturor.)
5. Subiectul neexprimat
-inclus (Ex: Ești cel mai bun dintre toți.)
-subînțeles (Ex: Fratele mă susține și mă ajută
mereu.)
Sub.înțeles este dedus de pers I, II, singular și plural.
Sub. Subînțeles este cunoscut într-o p.anterioară.
 Verbele copulative
Verbele copulative formează predicate nominale
împreună cu o altă parte de vorbire.
Exemple:
 Atributul. Atributul pronominal

Atributul pronominal genetival se exprimă prin pronume

și se află în cazjl G.

Ex: Petalele lor multicolore înviorează peisajul.

Lor- atribut exprimat prin atribut;

Complementul indirect și cel direct
Complement circumstanțial de timp, loc și mod
 Complement cirvumstanțial de caz (C.C.Cz)

Întrebările:

•Din ce cauză?

• De ce?

Ex: Nu a spus nimic de frică. (din ce cauză?)

 Complement circumstanțial de scop (C.C.Sc)

Întrebările:

•Cu ce scop?

•În ce scop?

Ex: Se ducea cu tatăl său în munte la făcut ferestrea ( în

ce scop?)