Două informații care apar în text și în afiș sunt: dirijorul orchestrei era Leopold

Stokowski și filmul este produs de Studiourile Disney.

Pronumele personal
Pronumele personal este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
Pronumele personale au forme accentuate și neaccentuate pentru toate cazurile și
pentru toate persoanele.
Pentru cazul nominativ, pronumele personale au numai forme accentuate pentru
toate persoanele.
persoana I sg. eu
persoana a II-a sg. tu
persoana a III-a singular: el/ea
persoana I pl. noi
persoana a II-a pl voi
persoana a III-a pl. ei/ele
Pentru cazul acuzativ, pronumele personale au forme accentuate și neaccentuate
pentru toate persoanele.
Pronumele personal
Pronumele personal este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
Pronumele personale au forme accentuate și neaccentuate pentru toate cazurile și
pentru toate persoanele.
Pentru cazul nominativ, pronumele personale au numai forme accentuate pentru
toate persoanele.
persoana I sg. eu
persoana a II-a sg. tu
persoana a III-a singular: el/ea
persoana I pl. noi
persoana a II-a pl voi
persoana a III-a pl. ei/ele
Pentru cazul acuzativ, pronumele personale au forme accentuate și neaccentuate,
pentru toate persoanele.
persoana I singular: pe mine, mă, m-
persoana a II-a singular: pe tine; te
persoana a III-a singular: pe el/pe ea/îl/l/o
persoana I plural: pe noi, ne
persoana a II-a plural: pe voi, vă
persoana a III-a plural: pe ei/pe ele/le
Pentru cazul dativ pronumele personale au forme accentuate și neaccentuate,
pentru toate persoanele.
persoana I singular: mie, îmi, mi
persoana a II-a singular: ție, îți, ți
persoana a III-a singular: lui/ei/îi/i
persoana I plural: nouă, ne
persoana a II-a plural: vouă/vă
persoana a III-a plural: lor/le
Pentru cazul genitiv, pronumele personale au numai forme accentuate pentru
persoana a III-a singular și plural: lui/ei/lor
Pentru cazul vocativ, pronumele personale au numai forme accentuate pentru
persoana a II-a singular și plural: tu/voi
Pronumele personale au aceleași funcții sintactice ca și substantivele.
Formele neaccentuate ale pronumelui personal se numesc clitice pronominale.

Pronumele personal de politețe

Pronumele personal de politețe arată gradul de respect față de o persoană și are

următorele forme:
Persoana a II-a singular: dumneata
persoana a III-a singular: dumnealui/dumneaei
persoana a II-a plural: dumneavoastră
persoana a III-a plural: dumnealor

Formele dânsul, dânsa, dânșii, dânsele, dânsului, dânsei, dânșilor, dânselor sunt

considerate, conform normelor noi pronume personale de politețe.

Formulele reverențioase sau locuțiunile pronominale de politețe sunt de tipul:

Excelența Sa, Sfinția Sa, Maiestatea Sa, Luminăția Sa etc.
Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv are forme proprii accentuate și neaccentuate (clitice) doar

pentru persoana a III-a, cazurile acuzativ și dativ.

Cazul acuzativ: pe sine; se s-

Cazul dativ: sieși, își, și-

Pronumele personal de politețe
Pronumele personal de politețe arată gradul de respect față de o persoană și are
următorele forme:
Persoana a II-a singular: dumneata
persoana a III-a singular: dumnealui/dumneaei
persoana a II-a plural: dumneavoastră
persoana a III-a plural: dumnealorYou12:27 PM
Formele dânsul, dânsa, dânșii, dânsele, dânsului, dânsei, dânșilor, dânselor sunt

considerate, conform normelor noi pronume personale de politețe.

Formulele reverențioase sau locuțiunile pronominale de politețe sunt de tipul:

Excelența Sa, Sfinția Sa, Maiestatea Sa, Luminăția Sa etc.
Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv are forme proprii accentuate și neaccentuate (clitice) doar
pentru persoana a III-a, cazurile acuzativ și dativ.
Cazul acuzativ: pe sine; se s-
Cazul dativ: sieși, își, și-

Pentru persoanele Iși a II-a singular și plural, pronumele reflexiv are aceleași

forme neaccentuate (clitice), ca și pronumele personal.

Când verbul este la aceeași persoană cu pronumele, pronumele este reflexiv, când
verbul este la o persoană diferită față de pronume, pronumele este personal.
Mă spăl pe dinți.
Mă spală mama pe spate

_)_)_)_)_)_)_)_)

Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ

Pronumele demonstrativ înlocuiește numele unui obiect, arătând apropierea,

depărtarea, identitatea sau diferențierea față de alte obiecte.
Formele pronumelui demonstrativ sunt:
I. Pronumele demonstrativ de apropiere:

Masculin singular și plural

acesta/acestuia/aceștia/acestora
ăsta/ăstuia/ăștia/ăstora

Feminin singular și plural

aceasta/acesteia/acestea/acestora
asta/ăsteia/astea/ăstora
II. Pronumele demonstrativ de depărtare

Masculin singular și plural:

acela/aceluia/aceia/acelora
ăla/ăluia/ăia/ălora

Feminin singular și plural

aceea/aceleia/acelea/acelora
aia/ ăleia/ alea/ălora
III. Pronumele demonstrativ de identitate

Masculin singular și plural

același/aceluiași/aceiași/acelorași

Feminin singular și plural:

aceeași/aceleiași/aceleași/acelorași

IV. Pronumele demonstrativ de diferențiere:

Masculin singular și plural:

celălalt/celuilalt/ceilalți/celorlalți

Feminin singular și plural:

cealaltă/celeilalte/celelalte/celorlalte

Pronumele demonstrative stau în aceleași cazuri și au aceleași funcții sintactice,

ca și substantivele.

Atunci când se află lângă un substantiv și se acordă în gen, număr și caz cu acesta,
pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ, cu funcția
sintactică de atribut adjectival.
Copilul acesta se joacă.
adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă în gen, număr și caz cu
substantivul „copilul” (gen masculin, număr singular, caz nominativ), funcția
sintactică de atribut adjectival
1/139
asta - pronume demonstrativ de apropiere
acelora - pronume demonstrativ de depărtare

Pronumele și adjectivul pronomnal nehotărât

Pronumele nehotărât este un tip de pronume care nu dă informații clare asupra

obiectului denumit de substantivul pe care îl înlocuiește.
Pronumele nehotărâte sunt de două feluri:
a. simple: unul, altul, alții, altele, mult, multă, mulți, multe, puțin, puțină, puțini, puține,
tot, toată, toți, toate, cutare, atât, alta, unii etc.
b. compuse: ceva, altcineva, altceva, careva, cineva, câtva, oricine, orice, oricare,
oricât, fiecare, vreunul, vreuna, vreunii, vreunele.
Pronumele nehotărâte stau în aceleași cazuri și îndeplinesc aceleași funcții
sintactice, la fel ca substantivele.
Pronume nehotărâte devin adjective pronominale nehotărâte care se acordă în gen,
număr și caz cu substantivele determinate, atunci când se află lângă un substantiv,
îndeplinind funcția sintactică de atribut adjectival.

Fiecare floare miroase frumos.

Îmi place altă carte.
fiecare - adjectiv pronominal nehotărât, se acordă în gen, număr și caz cu
substantivul „floare” (feminin, singular, nominativ), funcția sintactică de atribut
adjectival.
altă - adjectiv pronominal nehotărât, se acordă în fen, număr și caz cu substantivul
„carte” (feminin, singular, nominativ), funcția sintactică de atribut adjectival.
1/140
Pronume nehotărâte simple: mulți; atâtea; alții
Pronume nehotărâte compuse: vreunul, oricare, altcineva
2/ 140 f
fiecărui - adjectiv pronominal nehotărât, cazul dativ, funcția sintactică de atribut
adjectival.
toți - pronume nehotărât, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect
altceva - pronume nehotărât, cazul acuzativ, funcția sintactică de complement direct
multe - adjectiv pronominal nehotărât, cazul acuztiv, funcția sintactică de atribut
adjectival.
3/140
a. Vezi vreun calculator pe raftul de sus.
b. Mulți oameni îndrăznesc să se opună.
c. Te poți așeza lângă oricare prieten.

d. Știe atâtea poezii.

e. Au hotărât alți oameni pentru el.

f. Să nu afle alt om secretul.
4/ 140
vreunul - cazul acuzativ, funcția sintactică de complement direct
mulți - cazul nominativ, funcția sintactică de subiect
lângă oricare - cazul acuzativ, funcția sintactică de circumstanțial de loc
atâtea - cazul acuzatic, funcția sintactică de complement direct
alții - cazul nominativ, funcția sintactică de subiect
altcineva - cazul nominativ, funcția sintactică de subiect
amândurora