Pronumele din limba romn

Pronumele este compus din urmatoarele grupuri de cuvinte: (pro + nomen = pentru nume)
Pronumele este partea de vorbire flexibila care inlocuieste un tantiv (nume).

PRONUMELE PERSONAL tine locul persoanelor ( I, a II-a, a III-a, singular si plural).
PERSOANA I
Cazuri Intrebare
Singular Plural
Functie sintactica Forme
accentuate
Forme
neaccentuate
Forme
accentuate
Forme
neaccentuate
N. cine? eu - noi - subiect
Ac. (pe) cine ? (pe) mine ma, m- (pe) noi ne complement direct
D. cui? mie imi, mi noua ne, ni
complement
indirect
G.
al, a, ai, ale
cui?
- - - - -
V. - - - - - -
PERSOANA a II-a
Cazuri Intrebare
Singular Plural
Functie sintactica Forme
accentuate
Forme
neaccentuate
Forme
accentuate
Forme
neaccentuate
N. cine? tu - voi - subiect
Ac. (pe) cine ? (pe) tine te- (pe) voi va, v- complement direct
D. cui? tie iti, ti- voua va, vi, v-
complement
indirect
G.
al, a, ai, ale
cui?
- - - - -
V. - tu! - voi! - -
Observatii
Pronumele de persoana I si a II-a au aceleasi forme pentru masculin si feminin, iar cele de
persoana a III-a au forme speciale pentru masculin si feminin.
Pronumele personale de persoana I si a II-a nu au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au
numai pronumele personale de persoana a II-a singular si plural (tu; voi).
Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate si neaccentuate.

PERSOANA a III-a (masculin)
Cazuri Intrebare
Singular Plural
Functie sintactica Forme
accentuate
Forme
neaccentuate
Forme
accentuate
Forme
neaccentuate
N. cine? el - ei - subiect
Ac. (pe) cine ? (pe) el il, l- (pe) ei ii, i- complement direct
D. cui? lui ii, i- lor le, li
complement
indirect
G.
al, a, ai, ale
cui?
lui - lor -
atribut pronominal
genitival
V. - - - - - -
PERSOANA a III-a (feminin)
Cazuri Intrebare
Singular Plural
Functie sintactica Forme
accentuate
Forme
neaccentuate
Forme
accentuate
Forme
neaccentuate
N. cine? ea - ele - subiect
Ac. (pe) cine ? (pe) ea o- (pe) ele le- complement direct
D. cui? ei ii, i- lor le, li
complement
indirect
G.
al, a, ai, ale
cui?
ei - lor -
atribut pronominal
genitival
V. - - - - - -
La persoana a III-a in afara de pronumele el, ea, ei, ele se folosesc si pronumele personale: dansul,
dansa, dansii, dansele.

Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata,
dumitale, dumneavoastra) si a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).
Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la
acuzativ : palaria-mi, palaria-ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens
posesiv: palaria mea, palaria ta, palaria ei (lui). Acest dativ se numeste dativ posesiv.
Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de
atribut pronominal.
Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se
intrebuinteaza cu rol stilistic in basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul participa
sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativ etic:
Setila repede-repede mi ti le-a supt pe toate de-a randul. (I . Creanga)

Pronumele la dativul etic nu are functie sintactica.
Model de analiza pentru pronume
Peste gatul incordat al calului, cu fruntea ridicata sus, ochii lui privesc si piata goala dimprejurul lui
parca se umple de lume.
Indaratul ei un ceas a batut si tot soiul de oameni au inceput sa roiasca spre vechile curti unde tinea el
sfat odata. (D. Anghel)
lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, functie
sintactica de atribut pronominal genitival.
dimprejurul lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul
genitiv, precedat de prepozitia compusa dimprejurul, functie sintactica de atribut pronominal
prepozitional;
indaratul ei = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul genitiv,
precedat de prepozitia indaratul, functie sintactica de complement circumstantial de loc.
el = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie
sintactica de subiect.
Si stepa toata imprejur
La strigatu-mi va rasari
Cu dansa slobod m-oi iubi,
Uitand de oasele-ti pustii (I . Pillat)
mi = pronume personal, persoana I, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie
sintactica de atribut pronominal;
cu dansa = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ,
precedat de prepozitia simpla cu, functie sintactica de complement indirect;
ti = pronume personal, persoana a II-a, numarul singular, cazul dativ posesiv (oasele tale), forma
neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.
Pronumele de intarire insoteste un pronume personal (el insusi) sau un substantiv (eleva
insasi) cu scopul de a-l preciza; este folosit numai ca adjectiv pronominal de intarire.
Aceste forme sunt alcatuite din vechile pronume personale ins(u), carora li s-au adaugat
formele de dativ ale pronumelor personale sau reflexive neaccentuate : mi, ti, si, ne, va, le.
SINGULAR PLURAL
Masculin Feminin Masculin Feminin
ins (u)

ins (a)

ins (i)

ins (e)


-mi (eu)

-mi (eu)

-ne (noi)

-ne (noi)

-ti (tu)

-ti (tu)

-va (voi)

-va (voi)

-si (el)

-si (ea)

-si (ei)

-si (ela)
Insotind un pronume personal sau un substantiv, devin adjective pronominale de intarire si se
acorda in gen, numar si caz cu pronumele personal sau cu substantivul determinat.
Si cea dintai scolarita a fost insasi Smarandita popii.(I . Creanga)
Noi insine am intarziat.


Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv inlocuieste obiectul asupra caruia se exercita in mod direct sau
indirect actiunea unul verb.
Pronumele reflexiv prezinta particularitati morfologice si sintactice distincte :
- are numai cazurile acuzativ si dativ, iar formele au aceeasi persoana si acelasi numar ca si subiectul
verbului determinat.
- reprezinta aceeasi persoana ca si subiectul, avand forme proprii numai pentru persoana a III-a.
Ac. pe sine, se, s-
D. siesi, sie, isi, si-
- aceste forme sunt nediferentiate dupa gen si numar, iar la persoanele I si a II-a se folosesc formele
neaccentuate de acuzativ si de dativ ale pronumelui personal.
In cadrul pronumelui reflexiv putem distinge :
reflexivul dinamic, care exprima o actiune cu participarea intensa a subiectului, construit cu pronume
in acuzativ, dar si in dativ: ma gandesc, se teme, isi inchipuie, isi imagineaza;
reflexivul obiectiv exprima coincidenta dintre subiectul si obiectul actiunii: a se imbraca, a se trezi;
reflexivul reciproc arata ca actiunea este savarsita de doua sau mai multe persoane, fiecare suferind
rezultatul actiunii celuilalt: a se certa, a se iubi, a se bate, a se saluta.
In multe constructii, pronumele reflexive neaccentuate la dativ determina un substantiv, au sens
posesiv si functie sintactica de atribut pronominal (dativul posesiv).
Model de analiza pentru pronumele reflexiv
Isi ia palaria de pe cap.
Costel si-a bagat banii in chimir.
Pronumele reflexive isi, si- determina substantivul palaria, respectiv banii si arata ca
subiectul (el Costel) este posesorul obiectului palaria, respectiv banii.
isi = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata,
functie sintactica de atribut pronominal,
si- = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata,
functie sintactica de atribut pronominal.
Specificul pronumelor reflexive cu sens posesiv consta, deci, in faptul ca ele determina un
substantiv, care denumeste obiectul posedat de subiect.
Pronumele reflexiv sine, construit cu diferite prepozitii are urmatoarele functii sintactice :
atribut pronominal prepozitional:
Iubirea de sine inseamna egoism.
complement direct:
Cine nu se pune pe sine jertfa nu-i vrednic sa stapaneasca.
complement indirect:
Vorbeste mereu despre sine.
complement circumstantial de loc:
L-a asezat langa sine.


Pronumele posesiv

Pronumele posesiv inlocuieste numele obiectului posedat si indica persoana posesorului.
Din structura sa face parte articolul posesiv (al, a, ai, ale) si are forme diferite dupa persoana,
gen, numar si partial, dupa caz.
Articolul posesiv al, ai, a, alese schimba dupa genul si numarul obiectului posedat inlocuit.
cartea / cartile / pomul / pomii a mea / ale mele / al meu / ai mei.
Pronumele propriu-zis se modifica in functie de persoana si numarul posesorilor:
Cartea este a mea. (persoana I, numarul singular)
Cartea este a ta. (persoana a II-a, numarul singular)
Cartea este a noastra. (persoana I, numarul plural)
Pronumele posesiv are genul, numarul si cazul substantivului substituit.
Pe banca sunt ale noastre (cartile) genul feminin, numarul plural, cazul nominativ.
Pe-al meu (caietul) l-a corectat genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ.

Functii sintactice
subiect: Ai nostri au plecat.
nume predicativ (in nominativ): Cartea este a ta.
nume predicativ (in acuzativ): Darurile sunt pentru ai tai.
atribut pronominal prepozitional: El nu privea lumea cu ochi ca ai nostri.
atribut pronominal genitival: Am ascultat parerea alor sai.
complement direct: I-am vazut pe ai vostri.
complement indirect (in acuzativ): Discutam despre ai tai.
complement indirect (in dativ): Le-am spus alor mei vestea.
complement circumstantial de loc: Gigel s-a intors la ai sai plin de trofee.
complement de agent: Banca a fost reparata de ai nostri.
Observatii:
Cazurile dativ si genitiv se exprima prin articolul posesiv, care are forma alor, urmat de
formele pronumelui care arata mai multe obiecte posedate: alor mei, alor tai, alor sai, alor nostri, alor
vostri.
Le-am dat alor tai cartea. (complement indirect)
Sfatul alor mei l-am ascultat. (atribut pronominal genitival)
Ei au navalit asupra alor nostri. (complement indirect)
Cand determina un substantiv care denumeste obiectul posedat, pronumele posesiv isi schimba
valoarea gramaticala, se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz si devine adjectiv
pronominal posesiv, cu functie sintactica de atribut adjectival.
Sora mea a plecat cu prietenii sai.

Model de analiza
Sinan se mira de indrazneala alor nostri. El gasi de cuviinta sa spuna si alor sai.(N. Balcescu)

alor nostri = pronume posesiv (un singur obiect posedat, mai multi posesori), persoana I, numarul
plural, genul masculin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.
alor sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul
singular, genul masculin, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.

Acel imparat mare si puternic isi intinsese marginile imparatiei sale si toti imparatii erau indatorati
a-i da cate un fiu de-ai sai ca sa-i slujeasca.(P. I spirescu)

sale = adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect posedat, un singur posesor), persoana a III-a,
numarul singular, genul feminin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.
de-ai sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a,
numarul singular, genul masculin, cazul acuzativ, precedat de prepozitia de, functie sintactica de
atribut pronominal prepozitional.

Pronumele relativ

Pronumele relativ stabileste relatia intre o propozitie subordonata si regenta ei. Se
foloseste numai in fraza si are acelasi rol ca si conjunctiile subordonatoare sau adverbele relative
Pronumele relativ se deosebeste insa de conjunctii prin faptul ca indeplineste in propozitia pe
care o introduce o anumita functie sintactica, in timp ce conjunctia nu este decat un element
introductiv al propozitiei subordonate, lipsit de functie sintactica.
Formele pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, ceea ce, cat, cata, cati, cate. Pronumele
relativ cinese refera la fiinte, caresi cese pot referi atat la fiinte cat si la lucruri, iar cat se refera la
cantitatea obiectelor.
Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atat propozitii in relatie cu un substantiv
(propozitii atributive), cat si propozitii in relatie cu un verb.
Functia sintactica a pronumelui relativ care introduce o propozitie atributiva se poate
recunoaste usor inlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc il tine, la cazul
pronumelui:
- subiect: Am apreciat eleva
1
/ care se pregateste temeinic.
2
/
- nume predicativ: Nu stiam
1
/ care este rezultatul concursului.
2
/
-atribut pronominal genitival:El s-a asezat langa o fantana
1
/ a carei apa se scurgea.
2
/
- complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decat fratii lui
1
/ pe care i-a lovit.
2
/
- complement indirect (in acuzativ): Am citit cartea
1
/ despre caremi-ai vorbit.
2
/
- complement indirect (in dativ): El a chemat elevul
1
/ caruia i-a dat caietul.
2
/
- complement circumstantial de loc: Admiram muntii
1
/ spre care ne indreptam pasii.
2
/
- complement circumstantial de timp: Mi-am amintit ziua
1
/ in care am primit vestea.
2
/
- complement circumstantial de cauza: Stiam
1
/ din cauza caruiam-am suparat.
2
/
Pronumele relativ care la cazul genitiv asezat la inceputul propozitiei este atribut al
substantivului si este precedat de articolul posesiv:
Am curatat pomul
1
/ ale carui ramuri s-au uscat.
2
/
masculin singular feminin plural masculin singular feminin plural
Pronumele relativ se acorda in gen si numar cu substantivul inlocuit in propozitia regenta
(pomul), iar articolul posesiv (ale) se acorda in gen si numar cu substantivul determinat din propozitia
subordonata aflat la dreapta (ramuri).
Insotind un substantiv, pronumele relative care, ce, cat, cata, cati, catese acorda cu acesta in gen,
numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival:
A cumparat
1
/ care carte i-a placut.
2
/
Am aflat
1
/ ce elev intarzie.
2
/
Ei au luat
1
/ cate flori au dorit.
2
/
Model de analiza
Acum Victoria se abatea iarasi intr-o tara cu totul necunoscuta, cu nume de sate si munti pe care nu
le mai auzise. A facut popasul obisnuit intr-un sat caruia ii zice Sabasa (M. Sadoveanu)

pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de propozitia
simpla pe, functie sintactica de complement direct,
caruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul dativ, functie sintactica de
complement indirect.

In casa bunicilor am simtit nevoia sa notez ceea ce era chiar sub ochii mei.(I. Teodoreanu)

ceea ce = pronume relativ compus, forma neutra, numarul singular, cazul nominativ, functie sinatctica
de subiect.
Observatie:
Ceea ce este un pronume relativ compus cu sens neutru, cand se refera la un fapt, la o situatie
anterioara : Vom discuta
1
/ ceea ce ai propus.
2
/
Vedeam
1
/ cat adevar, cata culoare se gasesc aici.
2
/
cat = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica
de atribut adjectival.
cata = adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, functie
sintactica de atribut adjectival.

Pronumele interogativ

Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvantul sau grupul de cuvinte
asteptat ca raspuns la un enunt interogativ. Se caracterizeaza printr-o intonatie specifica.
Pronumele interogative care, cine, ce, cat, cata, cati, cate sunt folosite, de obicei, in propozitii
interogative.

Care dintre aceste timbre iti plac ?
Cine te ingrijeste ?
Ce mi-ai adus ?
Cati au sosit ?
Pronumele interogativ care distinge opozitii de gen, numar si caz numai la G. si D.:
N./Ac. - care;
G./D. - caruia (numarul singular, genul masculin);
- careia (numarul singular, genul feminin);
- carora (numorul plural).
Cine ca pronume interogativ distinge opozitia de caz:
N./Ac. - cine?
G./D. - cui?
Ce este un pronume interogativ invariabil si se refera la nume neanimate.
Cat, cata, cati, cate se refera la cantitatea sau numarul obiectelor si distingem opozitii de gen
si numar:
N./Ac. - cat, cata, cati, cate;
G./D. - cator (numai de caz).
Functia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvantului asteptat ca
raspuns la intrebare, adica cu a cuvantului caruia ii tine locul.
Functiile sintactice ale pronumelui interogativ cine:
N. Cine a venit? (subiect)
Cine esti tu? (nume predicativ)
Ac. Pe cine ai lasat acolo? (complement direct)
Cu cine discutai? (complement indirect)
D. Cui i-ai comunicat vestea? (complement indirect)
G. Al cui baiat esti tu? (atribut genitival)
Al cui este baiatul acesta? (nume predicativ)
Cand insotesc un substantiv si-l determina, pronumele interogative isi schimba valoarea
gramaticala, devin adjective pronominale interogative, se acorda cu substantivul in gen, numar si caz
si au functie sintactica de atribut adjectival.
Cine nu poate deveni adjectiv pronominal intergoativ.
Ce rochie este mai frumoasa?
Care floare o oferi colegei?
Cati elevi vor participa la concurs?
Propozitiile construite cu pronume interogativ sau adjective intergogative sunt folosite in fraza
ca propozitii subordonate fata de regenta.
Spuneti-mi
1/
cine lipseste?
2
/
Nu stii
1
/care elev a intrat in clasa?
2
/
In asemenea constructii pronumele sau adjectivul interogativ are rolul de a stabili relatia intre
subordonata in care indeplineste functia sintactica si regenta ei.
Pronumele interogativ a devenit pronume interogativ relativ, iar adjectivul interogativ a
devenit adjectiv interogativ relativ.
Model de analiza
Dumneavoastra, cinstiti oaspeti, se vede ca pasteti bobocii, de nu va pricepeti al cui fapt este acesta?
- Cine nu stie? (I . Creanga)
al cui = pronume interogativ relativ, numarul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv
genitival al, functia sintactica de atribut pronominal genitival, cu rol de conjunctie in fraza;
cine = pronume interogativ relativ, numarul singular, cazul nominativ, functia sintactica de subiect.
Auzi tu, mama, cate-mi spune?
Si-alearga-n sat sa mai adune
Si cate porecliri pe-ascuns
Imi pune? (G. Cosbuc)
cate = pronume interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica
de complement direct, cu rol de conjunctie in fraza;
cate = adjectiv pronominal interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia
sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjunctie in fraza;

Pronumele nehotrt

Pronumele nehotarat substituie un substantiv fara sa dea indicatii precise cu privire la obiect.
Dupa structura, pronumele nehotarate sunt:
simple: unul, altul, tot,, atat, mult, putin, realizand distinctii:
- de gen unul/una, putin/putina, tot/toata;
- de numar unul/unii, mult/multi;
- de caz:



compuse, din elemente de compunere: ori-, oare-, fie-, alt-, -va, vre-, cu pronumele relative ce, cine,
cat, care, rezultand formele: orice, oricine, oricat, oricare, oarece, oarecine, oarecare, fiece, fiecine,
fiecare, ceva, cineva, careva, catva, altceva, altcineva, altcineva, altcareva etc.
este pronume nehotarat compus din elementul de compunere vre- si pronumele nehotarat unul.
Pronumele nehotarat compus flexioneaza dupa modelul pronumelui relativ sau nehotarat component:
N./Ac. oricine;
G./D. oricui;
N./Ac. fiecare;
G./D. fiecaruia / fiecareia
Pronumele nehotarat fiecare are forme pentru numarul singular.
Compusele cu pronumele ce (ceva, altceva etc) sunt invariabile la fel ca si pronumele ce.
Cand pronumele nehotarate determina un substantiv, isi schimba valoarea gramaticala, se
acorda cu acesta in gen, numar si in caz si devin adjective pronominale nehotarate.
Sunt numai pronume nehotarate, pronumele compuse de la pronumele relativ cine cu
elementele de compunere :ori-, (oare-), fie-, alt-, -va, respectiv: oricine, oarecine, fiecine, altcineva,
cineva.
Pronumele nehotarate altul (alta), unul (una), vreunul (vreuna), devin adjective pronominale
nehotarate sub forma alt (alta), un (o), vreun (vreo).
Observatii:
Pronumele si adjectivele nehotarate orice, oricare, oricat pot fi elemente de relatie intre
subordonata si propozitia regenta:
Cheama
1
/ pe oricine vei gasi.
2
/
Raman acasa
1
/ oricate reprosuri as primi.
2
/
Model de analiza
A trecut, ajutat de cativa, toate piedicile neintelegerii si la capatul atator incercari s-a pomenit acolo
sus in cer, zburand. (N. lorga)
de cativa = pronume nehotarat, compus, genul masculin, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de
prepozitia simpla de, functie sintactica de complement indirect.
toate = adjectiv pronominal nehotarat, simplu, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie
sintactica de atribut adjectival.
atator = adjectiv pronominal nehotarat, simpiu, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie
sintactica de atribut adjectival.


N./Ac. Singular: unul / altul Plural: unii / altii
G./D. Singular: unuia / altuia Plural: unora / altora
Pronumele negativ

Pronumele negativ neaga un substantiv, aparitia lui in context presupunand obligatoriu
prezenta unui termen de negatie.
Nimeni nu stie nimic.
Dupa structura, pronumele negative sunt:
simple: nimeni, nimic;
compuse: nici unul.
Pronumele negativ nimeni substituie nume de persoane, distinge opozitii de caz:
N./Ac. - nimeni;
G./D. - nimanui.
Pronumele nimic (nimica) substituie nume neanimate si este invariabil.
Nici unul substituie orice substantiv si cunoaste opozitii de gen, numar si caz, dupa modelul
componentului sau unul: nici una, nici unii, nici unele.
Model de analiza
Nici un om n-a observat nimic.
nici un = adjectiv pronominal negativ, compus, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ,
functie sintactica de atribut adjectival.
nimic = pronume negativ, simplu, invariabil, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.
Observatii:
Sa nu se confunde adjectivul pronominal negativ nici un, nici o sau pronumele negativ nici
unul, nici una cu substantivele articulate nehotarat precedate de conjunctia nici.
Nici un lucru nu ramane nerasplatit. (adjectiv pronominal negativ)
Nici unul n-a venit. (pronume negativ)
El nu este nici un maestru, nici un incepator, ci un profesionist tenace. (conjunctie)
Nu stie nici unul, nici altul. (pronume nehotarate, precedate de conjunctia nici)

Schimbarea valorii gramaticale
Prin articulare, pronumele personal de persoana I singular eu si pronumele reflexiv, persoana a III-
a, cazul acuzativ sine devin substantive.
Flecare isi are eul sau.
Si-a zis in sinea lui cu durere.
Pronumele negativ nimic devine substantiv prin articulare (un nimic, o nimica), cu pluralul nimicuri-
cu sensul de lucruri fara importanta, fara valoare.
Precedat de prepozitia de si determinand un substantiv, nimic are valoare de locutiune adjectivala (de
nimic neinsemnat, josnic).
El era un om de nimic. (locutiune adjectivala)
Cand determina un substantiv, pronumele negativ nici unul isi schimba valoarea gramaticala si devine
adjectiv pronominal negativ. Ca adjectiv pronominal negativ are formele nici un, nici o si neaga
numele determinat, acordandu-se cu el in gen, numar si caz.