ATRIBUTUL

1.Definitie:
Partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al
acestuia (pronume sau numeral).
Raspunde la ntrebarile: care? ce fel de? ct? cta? cti? cte? al (a, ai, ale) cui? al (a)
ctelea (cta)?
Elevul harnic nvata.
Noi, elevii, mergem n excursie.
Doi dintre ei au plecat.
Atributul se recunoaste dupa ntrebari si dupa termenul regent, iar felul lui se stabileste
dupa partea de vorbire prin care se exprima.
2.Clasificare:
1. Atributul substantival se exprima printr-un substantiv propriu-zis sau provenit din
alte parti de vorbire ori prin numeral cu valoare substantivala si se mparte n:
a) atribut substantival genitival care sta n cazul G, fara prepozitie sau locutiune
prepozitionala si se exprima prin:
- substantiv comun sau propriu:
Cartea elevului este ingrijita.
Meritul lui Mihai este apreciat.
- numeral cardinal ordinal, colectiv, distributiv si fractionar:
Meritele celor trei sunt de necontestat.
b) atribut substantival prepozitional, care sta n cazurile Ac, G si D,
precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale si se exprima prin:
- substantiv comun sau propriu:
Cartea de citire este pe banca.
Masurile mpotriva lui Mihai au fost nedrepte.
Oameni asemenea parintilor lui, rar gasesti.
- numeral cardinal, ordinal, colectiv, fractionar, distributiv:

Cartile de la cei doi au fost interesante.

Mergem n grupuri de cte doi.
Sanctiunile mpotriva celor doi au fost aspre.
Succesul datorita celor doi a fost impresionant.
c) atribut substantival apozitional, care aduce o explicatie, face o precizare
s sta n toate cele cinci cazuri, exprimndu-se prin:
- substantiv comun sau propriu:
Elevul Popescu nvata.
Pe elevul Popescu l-am vazut n oras.
Pe colegul meu, pe Mihai, l-am vazut n parc.
I-am dat vecinului meu, lui Gigel, o minge.
Cartea baiatului sau, a studentului, mi-a folosit.
Baiete, elevule, vino la mine!
- numeral cardinal, ordinal, colectiv, fractionar:
Colegii mei, doi dintre ei, au fost la meci.
Se ia aceasta parte, o doime, din ntreg.
Nu eliminam dect o parte, o treime.
i dau copilului, celui de-al doilea, o minge.
Cartile lor, ale amndurora, mi-au fost de folos.
d) atribut substantival n Ac. si D. fara prepozitie:
Satisfacerea un timp a doleantelor este o necesitate.
El este nepot Mariei.
Am asistat la nmnarea de medalii unor sportivi.
2. Atributul pronominal se exprima prin pronume de diverse feluri si are
aceleasi feluri ca si atributul substantival:
a) atribut pronominal prepozitional: Cartile de la el sunt interesante.
b) atribut pronominal apozitional: Colegii, ei, n-au fost de acord cu propunerea
facuta.
c) atribut pronominal n dativ fara prepozitie: Atribuirea de premii acestora le-a
strnit invidia.

3. Atributul adjectival se exprima prin adjective propriu-zise, prin adjective

pronominale si prin parti de vorbire cu valoare adjectivala:
- adjective propriu-zise, la orice grad de comparatie:
Elevul harnic nvata.
- adjective pronominale posesive, de ntarire, demonstrative, nehotarte,
interogative, relative, negative:
Cartile mele sunt noi.
El nsusi a fost acolo.
Toti copiii sunt acolo.
- numerale cardinale, ordinale, colective, distributive, multiplicative:
Doi elevi nvata.
Al treilea elev citeste.
Amndoi copiii au plecat.
- verbele la participiu si gerunziu acordat:
Cartea citita mi-a placut.
4. Atributul verbal se exprima prin verbe la modurile infinitiv supin si
gerunziu neacordat:
Elevii au datoria de a chiuli.
Problema de rezolvat n-a fost dificila.
Pomi gemnd de rod strajuiesc soseaua.
5. Atributul adverbial se exprima prin adverbe cu sau fara prepozitii si prin
locutiuni adverbiale:
Sportivii exerseaza mersul napoi.
Baiatul de acolo este prietenul meu.
Stationarea n fata este interzisa.

6. Atributul interjectional se exprima prin interjectie:

Strigatul bravo! se auzea pe tot stadionul.

3. Punctuaia atributului

Nu se despart prin virgul atributule aezate lng substantivul determinat, atunci cnd
atributele sunt folosite pentru a identifica sau califica obiectul exprimat prin substantiv.
Aceste atribute sunt numite necesare i fr ele textul nu ar avea sens. n categoria
atributelor necesare intr i atributele care exprim cantitea obiectelor: muli, civa,
doi (muli copii, doi copii).

n ziua de astzi, viaa la ar nu mai este ca altdat.

n cazul n care atributul, mpreun cu determinrile lui, apare ca o construcie explicativ,
prin care se urmrete descrierea obiectului denumit de substantivul determinat, acesta este
izolat prin virgule sau linii de pauz.

Linitit, biatul s-a ndreptat spre cas.

Oamenii aceia, cei din fa, sunt prinii mei.

n general sunt izolatele prin virgule atributele care determin un pronume personal
sau un substantiv propriu.

Mihai, fratele meu, este student.

Noi, oamenii, suntem tolerani.

Atributele de acelai fel, care determin acelai substantiv, se despart prin virgul sau
prin conjuncii coordonatoare. Dac atributele nu sunt de acelai fel, nu se despart prin
virgul.

Maina mare i frumoas este scump.

Maina mare a fratelui meu este scump.

4. Valoarea stilistic a atributului

epitete

comparaii

metafore