FRAZA

Fraza este un enunț complex alcătuit din două sau mai multe propoziții.
Numărul de propoziții dintr-o frază este egal cu numărul de predicate exprimate sau
subînțelese.
Într-o frază pot exista:
1. Propoziții principale – au înțeles de sine stătător; nu depind de alte propoziții;
2. Propoziții subordonate – depind de alte propoziții.

Între propozițiile dintr-o frază se pot stabili raporturi de coordonare și de subordonare:

1. Coordonare prin:
a) juxtapunere (prin virgulă sau punct și virgulă): Eu am citit o carte, tu ai scris o
compunere.
b) joncțiune (prin conjuncții coordonatoare: copulative (și, nici), adversative (dar, iar,
însă, ci), disjunctive (sau, ori, fie), concluzive (deci, așadar, vasăzică, carevasăzică)).
OBS! (ÎNAINTE DE CONJUNCȚIILE COORDONATOARE ADVERSATIVE
PUNEM ÎNTOTDEAUNA VIRGULĂ!!!): Eu am venit, dar/iar/însă tu ai plecat.

2. Subordonare prin:
- joncțiune prin conjuncții subordonatoare: că, să, ca…să, fiindcă, deoarece, deși:
El a hotărât să se apuce de învățat.
prin pron. și adj. pron. relative și nehotărâte (care, cine, ce / oricare,
oricine, orice) sau prin adverbe relative (unde, când, cum, cât).

Exemple de cerințe:

1. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora și tipul raportului
sintactic: „Clipi din ochi și se dădu înapoi”.
Răspuns:
„Clipi din ochi” – propoziție principală
„și se dădu înapoi” – propoziție principală
Între cele două propoziții se stabilește un raport de coordonare prin joncțiune, cu ajutorul
conjuncției coordonatoare copulative „și”. sau Între cele două propoziții se stabilește un raport de
coordonare copulativă.

2. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora și tipul raportului
sintactic: „Mama a decis să gătească o rețetă nouă.”
Răspuns:
„Mama a decis” – propoziție principală
„să gătească o rețetă nouă” – propoziție subordonată completivă directă
Între cele două propoziții se stabilește un raport de subordonare prin joncțiune, cu ajutorul
conjuncției simple subordonatoare „să”.
 1. Atributiva

Întrebări: care?, ce fel de?.

Elemente de relație:
1. conjuncții subordonatoare (că, să, ca…să, dacă (de)): Dorința1/ să plecăm în prima zi de
vacanță2/ ne-am exprimat-o.1/
2. pronume și adjective pronominale relative: Sărbătoarea1/ care vine2/ este foarte importantă în
tradiția românească.1/ ; Întrebarea1/ ce cadou luăm2/ ne-a adresat-o mama.1/
3. pronume și adjective pronominale nehotărâte: Ascultă părerea1/ oricui se pricepe.2
4. adverbe relative (unde, când, cum, cât): Satul1/ unde o să petrecem Crăciunul2/ este la munte.1/

2. Completiva directă

Întrebări: pe cine?, ce?.

Elemente de relație:
1. conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare (că, să, ca...să, dacă, de, cum că, precum
că, cum de): Știu1/ că ai citit multe cărți.2/
2. pronume și adjective pronominale relative: Am aflat 1/ pe care l-a chemat.2/ ; Am aflat 1/ pe care
prieten l-a chemat.2/
3. pronume și adjective pronominale nehotărâte: Ascultă1/ pe oricine îi iese în cale.2/ ; Ascultă1/ pe
orice prieten îi iese în cale.2/
4. adverbe relative (unde, când, cum, cât): Am aflat 1/ unde se îndreaptă.2/ (Ce am aflat?)

3. Completiva indirectă

Întrebare: cui?.
Elemente de relație:
1. pronume relative (cui, căruia/căreia/cărora): Dau caietul 1/ cui mi-l cere.2/
2. adjective pronominale relative: Oferă lecții de pian 1/ căror copii își doresc.2/
3. pronume nehotărâte (oricui, oricărui/oricărei): Oferă ajutor 1/ oricui dorește.2/
4. adjective pronominale nehotărâte: Împrumut cartea 1/ oricărei colege o dorește.2/

4. Completiva prepozițională

Întrebări: pentru cine?, pentru ce?, la cine?, la ce?, cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, de la cine?,
de la ce?, despre cine?, despre ce?, în cine?, în ce?, pe cine?
Elemente de relație:
1. pronume relative precedate de prepoziții (de ce, de cine, la cine, la ce, cu cine, cu ce, pentru
cine, pentru ce, pe cine, pe ce): El s-a întâlnit în vacanță1/ cu cine se aștepta mai puțin.2/
2. adjective pronominale relative precedate de prepoziții: Se plânge1/ la care prieten este prin
preajmă.2/
3. pronume nehotărâte precedate de prepoziții (oricare, oricine, orice): Se bucură1/ pentru oricare
câștigă.2/
4. adjective pronominale nehotărâte: Se bucură1/ pentru oricare prieten câștigă.2/
5. conjuncții subordonatoare (că, să, ca ... să, dacă): N-avea chef1/ să-i asculte poveștile.2/

5. Circumstanțiala de loc
 Întrebări: unde?, de unde?, până unde?, pe unde?, încotro?.
Elemente de relație:
1. adverbe relative (unde, încotro, dincotro): Am alergat1/ până unde am putut.2/
2. alte adverbe cu rol conector (oriunde, orișiunde, oriîncotro, oridincotro): Furtuna a distrus
totul1/ pe orișiunde a trecut.2/
3. pronume relative: M-am îndreptat1/ spre cine mă striga.2/
4. adjective pronominale relative: Du-te1/ în ce direcție vrei.2/
5. pronume nehotărâte: Mergea1/ la oricine îl invita.2/
6. adjective pronominale nehotărâte: Plec1/ din orice loc nu-mi place.2/

6. Circumstanțiala de timp

Întrebări: când?, de când?, până când?.

Elemente de relație:
1. adverbul relativ când: Când l-am întrebat,1/ mi-a răspuns.2/
2. conjuncții subordonatoare (până; cum cu sens temporal): Până ajungi tu,1/ mă uit la un film.2/;
Cum stă ploaia,1/ plec.2/
3. locuțiuni conjuncționale (până ce, până să, după care, după ce, îndată ce, imediat ce, odată
ce, în timp ce, în vreme ce, cât timp, câtă vreme, ori de câte ori): În timp ce dormeai1/ a sosit bunica.2/
4. pronume relative și pronume nehotărâte însoțite de prepoziții: Am ajuns1/ înaintea cui am
dorit.2/ ; Am ajuns1/ înaintea oricui participase la cros.2/
5. adjective pronominale relative și adjective pronominale nehotărâte: Te aștept1/ până la ce oră
dorești.2/ ; Te aștept1/ până la oricare oră dorești.2/

7. Circumstanțiala de mod

Întrebări: cum?, în ce fel?, în ce mod?.

Elemente de relație:
1. adverbul relativ cum: Ana e mlădioasă1/ cum e trestia.2/
2. conjuncția subordonatoare precum: Se comportă1/ precum a văzut la alții.2/
3. locuțiuni conjuncționale (fără să, fără ca … să, după cum, ca și cum, ca și când, de parcă, pe
măsură ce, cu cât…cu atât): Dansează1/ ca și cum ar fi un fulg.2/ ; A acționat1/ fără să judece. 2/

8. Circumstanțiala de cauză

Întrebări: din ce cauză?, din ce pricină?.

Elemente de relație:
1. conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare (că, căci, deoarece, fiindcă, întrucât, de
vreme ce, din cauză că, din pricină că, pentru că): Nu am cântat 1/ fiindcă nu am știut versurile.2/ ;
Băiatul nu a spus adevărul 1/ pentru că este un mincinos.2/
2. pronume relative precedate de prepoziții: Nu te voi ierta 1/ pentru ce ai spus.2/
3. adjective pronominale relative: Nu te voi ierta 1/ pentru ce minciuni ai spus.2/

9. Circumstanțiala de scop
 Întrebări: cu ce scop?, în ce scop?.
Elemente de relație:
1. conjuncții subordonatoare (ca să, să, ca…să, de): Vin 1/ să împrumut o carte de la tine.2/
2. locuțiunea conjuncțională „pentru ca…să”: Părinții Mirunei ar face orice 1/ pentru ca ei să nu-i
lipsească nimic.2/
3. pronume relative precedate de prepoziții: A muncit 1/ pentru ce a visat.2/

10. Construcțiile concesive

Întrebări: în ciuda cărui fapt?, în pofida cărui fapt?.

În frază sunt introduse, de regulă, prin: deși, chiar dacă.
Elemente de relație:
1. conjuncții subordonatoare (deși, dacă, de, că, să) : Ea s-a îngrășat,1/ deși nu mănâncă mult.2/ ;
Dacă voi nu mă vreți,1/ eu vă vreau!2/
2. locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cu toate că, chiar dacă, chiar de, chiar să, măcar
că, măcar să, măcar de, fără să, fără ca … să, chit că ): Simona a continuat maratonul,1/ chiar
dacă s-a accidentat.2/

11. Construcțiile condiționale

Întrebare: cu ce condiție?.
În frază sunt introduse, de regulă, prin „dacă”.
Elemente de relație:
1. conjuncții subordonatoare (dacă, de, să, când cu sensul dacă): Dacă mergi în Italia,1/ vin cu
tine.2/
2. loc. conj. sub. (în caz că, fără să): În caz că ai uitat,1/ îmi ești dator cu o sută de lei.2/