-o comunicare suplimentară, în interiorul unei comunicări de bază,
care nu este legată sintactic de aceasta și pe care o întrerupe Tipuri de construcții incidente: -substantive comune sau proprii în cazul vocativ: Poți să scrii tot, băiete -adverbe(când nu sunt urmate de ,,ca” sau ,,cu”: Vine, desigur, la timp. -locuțiuni adverbiale: Nu va întârzia, cu siguranță! -interjecții: Oprește-te, măi, când îți spun! -locuțiuni interjecționale: Am scăpat, Doamne ferește, de un necaz! -pronume în cazul vocativ: Voi, nu auziți bine? -verbe: S-a purtat urât-recunoaște!-pentru că așa știe! Vorbirea indirectă, vorbele naratorului, din dialog reprezintă construcții incidente Mergem la joacă/,zise mama,/după ce termini lecțiile/ P1-PP P3-PS(1) P2-PP incidentă
În scris, construcțiile incidente se separă de restul comunicării
prin: Virgulă Linii de pauză Paranteze rotunde