Fonetică → Subiectul IB, exercițiul 1

● Număr de sunete și de litere

→ x - ⦏cs⦐: pix ⦏pics⦐: 3 litere, 4 sunete
- ⦏gz⦐: exact ⦏egzact⦐: 5 litere, 6 sunete
→ ce, chi, ge, ghi - cer ⦏cer⦐: 3 litere, 3 sunete
- gea-nă ⦏gană⦐: 5 litere, 4 sunete
→ che, chi, ghe, ghi - chel ⦏cel⦐ (CVC) : 4 litere, 3 sunete
- cheală ⦏cală⦐: 6 litere, 4 sunete
→ „i” șoptit - la final de cuvânt, după consoană
- NU este vocală/semivocală
ex: lupi, pomi

● Grupurile de sunete
diftong
! ceapă ⦏capă⦐ → nu exista diftong
! el, era, este ⦏iel⦐, ⦏iera⦐, ⦏ieste⦐ → există diftong
! le-am, i-a → există diftong
triftong
! mer-geam ⦏mergam⦐ → nu există triftong
! eu ⦏ieu⦐ → exista triftong
hiat
! po-ia-na → nu exista hiat, „ia” - i = semivocală

Vocabularul
I. Categorii semantice
a) sinonimele și antonimele
Exemplu exercițiu:
Rescrie enunțul, înlocuind cuvântul „….” cu un sinonim/antonim…
b) omofonele și omografele
Omofon = același sunet, scriere diferită → el/ia, neam/ne-am
Omograf = scris identic, pronunție diferită → torturi/torturi, copii/copii
Exemplu exercițiu:
Alcătuiți o propoziție cu omograful cuvântului subliniat
c) omonimele = formă identică, sensuri diferite
→ lexicale = aceeași parte de vorbire
↪ totale = aceeași formă indiferent de contextul gramatical : broască-broască-broaște
parțiale = forma se schimbă în anumite contexte gramaticale: cap-cap-capete-capi
→ lexico-gramaticale = părți diferite de vorbire: vin (subst) - vin (verb)
→ gramaticale = aceeași formă dar în contexte gramaticale diferite: (eu) iubesc - (ele) iubesc
d) cuvintele polisemantice/monosemantice
Cuvânt polisemantic (polisemie) = cuvântul are mai multe sensuri, între care există o legătură
Exemplu: ”inima” = cord
- Mi-ai rănit inima
- În inima orașului
- Inima petrecerilor
e) sensurile cuvintelor în context
→ sensul propriu: de bază, secundar
→ sensul figurat: conotativ, poetic
 Mijloace de îmbogățire

1) Derivarea
cuvânt de bază ≠ rădăcină (floare ≠ flor)
sufixe → diminutiv (＜), argumentativ (＞), colectiv (tufiș, tineret)
prefixe → ne-, în(m-)-, ră-, stră-, re-, …. ! ex- (ex-președinte) = prefix!
- derivat parasintetic = + sufix + prefix ↔ adăugate simultan
ex: a împacheta, a întineri, a înmuguri

2) Compunerea prin
→ abreviere (CFR)
→ cu elemente savante (aero-, hidro-, micro-, macro-, pluri-, auto, -log, -fil, -fob, -cid) = prefixoide, sufixoide
→ alăturarea:
↪ juxtapunere: pușcă-mitralieră, căine-lup, Cluj-Napoca, daco-roman, niciodată, oricum, de la, despre,
fiindcă, cineva, încât, …
↪ subordonare: gura-leului, viță de vie, vorbă-lungă, Gura Humorului, binecuvânta, pierde-vară, zgârie-nori,
galben-verzui, verde-deschis

3) Conversiunea
- adjective din:
→ verb la participiu: Gard vopsit. Caiete scrise.

→ verb la gerunziu: Fata suferindă.

→ din adverb la mod: Doamnă bine. Așa fată.

- substantive din:
→ adjectiv: tânărul, bătrânul

→ verb la participiu: rănitul, îndrăgostitul, un învățat

↪ care este ….
→ verb la supin: mersul, alergatul
↪ faptul de ….
→ pronume: eul liric, un nimic, în sinea lui

→ numeral: Am luat un doi.

→ adverb: Binele învinge. Iubește-ți aproapele.

→ interjectie: un of, oful

- adverbe din:
→ adjectiv: Scrie frumos. Curge lin. Vorbește blând.

→ substantiv (anotimpuri/părțile zilei/zilele săptămânii) - dacă sunt singure! ex: Vara nu dorm.

→ verb la participiu: Ea vorbește răgușit.

 - prepoziții din:
→ adverbe de loc (↠ prepozitii de Genitiv): Merge înaintea grupului.

→ verb la participiu (mulțumită + Dativ)

→ substantiv (grație + Dativ)

4) Familia lexicală, câmp lexical

Familia lexicală = derivate + compuse + formate prin conversiune ↠ cuprinde părți diferite de vorbire
ex: bătrân, bătrânețe, (a) îmbătrâni, Mircea cel Bătrân

câmp lexical = aceeași parte de vorbire, același domeniu

ex: lalea, ghiocel, iris
 Clasificarea Propozițiilor

↳ după scop
- asertive (”.”)
- interogative (”?”)
- exclamative (”!”)
- exclmative imperative (cu un verb la imperativ)

↳ după aspectul predicatului

- propozitii afirmative (Vin cu tine.)
- Propozitii negative (Nu vin cu tine)
- ! Nu eu vin cu tine = tot AFIRMATIVĂ

↳ după alcătuire
- simple = Predicat + Subiect / Subiect + Nume Predicativ
- dezvoltate = Predicat + Subiect + Atribut + Complement

↳ după sens
- principale (PP)
- secundare (PS)
Raporturi sintactice intre propozitii

A. Coordonare (între propoziții de același fel)

- Se poate realiza prin:
→ juxtapunere (,)
→ joncțiune - cu conjunctii coordonatoare
⇓
Copulative adversative disjunctive conclusive
si, nici dar, iar, insa, ci, or sau, ori, fie deci, asadar, in concluzie, prin
urmare

! Întotdeauna virgula în fața adversativelor ! ↠ M-a sunat, dar nu i-am raspuns.

! Disjunctivele NU se despart prin virgulă decât folosite perechi ! ↠ Ori vii, ori nu vii.

B. Subordonare (intre PS si regenta ei)

- se poate realiza prin:
→ joncțiune - cu elemente de relatie subordonatoare
⇓
conjunctii subordonatoare + locutiuni conjunctionale subordonatoare
ca, sa, ca sa, daca, chiar daca, cu toate ca, pentru ca, in timp ce
desi, fiindca, deoarece,
incat

pronume relative + nehotarate

care, cine, ce, cati/cate, oricare, oricati, oricine
ceea ce

adverbe relative + nehotarate

cum, unde, cand, cat oricum, oricand, oriunde, oricat, incotro
 Verbul
1. Felurile verbelor
↳ Vb. predicative (verbe care pot forma singure predicatul)
- funcție sintactica de Predicat Verbal (Mergem la școala)
↳Vb. copulative (sunt verbele care împreună cu un nume predicativ formează un predicat nominal)
!!Verbele copulative pot avea și valoare predicativă, în funcție de sensul lor în context.

Verbul Valoare Copulativă Valoare Predicativă

A SE FACE - când are sensul de a deveni - când are sensul lui de bază
PN PV
Ex: Nepotul meu s-a făcut medic. Ex: Prăjitura se face în cuptor.

A IEȘI - când are sensul de a deveni - când are sensul lui de bază
PN PV
Ex.: Fiul a ieșit inginer după facultate. Ex.: Ies din casă.

A AJUNGE - când are sensul de a deveni - când are sensul lui de bază
PN PV
Ex: Copiii lui au ajuns oameni mari. Ex.: Ajung acasă.

A RĂMÂNE - când NU are sensul de a sta într-un - când are sensul de a sta într-un loc
loc PV
PN Ex: A rămas acasă.
Ex.: Profesorul a rămas uimit.

A ÎNSEMNA - când NU are sensul de a nota, a scrie - când NU are sensul de a nota, a scrie
PN PV
Ex: Prietenia înseamnă loialitate. Ex.: A însemnat cartea.

A PĂREA - când NU este folosit ca verb reflexiv - când este folosit ca verb reflexiv
PN PV
Ex: Ion pare simpatic. Ex.: Se pare că va ploua.

A FI - când nu se poate înlocui cu există, se - când se poate înlocui cu există, se

află, se găsește, trece, costa, află, se găsește, trece, costa,
măsoară, se întâmplă măsoară, se întâmplă
PN
Ex: Ion este medic. Ex: Eșarfa este pe masă. (se află)
Nu sunt mere nicăieri. (nu se găsesc)
Terenul este de șapte metri.

↳ Vb. Auxiliare (verbe care ajuta la formarea diatezei pasive, a unor moduri si timpuri compuse)
→ A VREA (voi, vei, va, vom, veți, vor + infinitiv)
→ A FI (voi fi venit, aș fi venit), ! în construcție pasivă (Ion este lăudat de profă)
→ A AVEA (am, ai, a, am, ați, au + infinitiv)

2. Modurile personale si predicative + timpuri

→ IMPERATIV: forma afirmativa = Fii! Zi! Adu! Treci!
forma negativa = pers. a-II a singular, NU + INFINITIV

→ CONDITIONAL-OPTATIV: - prezent: as + infinitiv (singur “i”)

- perfect: as + fi + participiu
→ CONJUNCTIV: - prezent: sa merg / sa fii / vii / ții
- perfect: sa + fi + participiu

! Am sa vin = indicativ, viitor

Fie ce va fi = conjunctiv (fara “sa”)
Sa veniti repede = prop. imperativa

→ INDICATIV: - prezent: (tu) vii / ții / știi / intarzii

- viitor ↠ standard: literar = voi merge
popular = am sa merg
↠ anterior: voi fi mers

Timpuri trecute: - imperfect: (A) in coada - inainte de desinente

- perfect compus
- perfect simplu: ! (eu) gasii, venii, primii
(el) gasii, veni, primi
! verbele cu participiul în “-s” primesc sufixul “se” → ajuns = ajunsei
- m.m.c.p. : ! dacă verbul are “-se” la perfect compus, atunci, la m.m.c.p., are dublu “-se”

3. Modurile nepredicative sau nepersonale

→ INFINITIV: forma de dictionar; are în componenta si cuvantul “a”: a citi
! poate fi utilizat în enunțuri și fără “a”
→ GERUNZIU: se termina in -and sau -ind
→ PARTICIPIU: se termina in -t sau -s
→ SUPIN: prepozitie + participiu

4. Conjugarea
Conjugarea I = -a: a canta, a da, a lucra
Conjugarea a II-a = -ea: a vedea, a aparea, a tacea
Conjugarea a III-a: = -e: a merge, a cere, a scrie
Conjugarea a IV-a = -i, -î: a privi, a coborî
 Construcțiile

↳ active
(subiect) + verb la formă activă + (complement direct)
Ex: (Ion) a citit (o carte)

↳ pasive
(subiect) + verb la formă pasivă + complement de agent
↪ „de către cine?”
verb la formă pasivă (mereu PV) = „a fi” (auxiliar) + participiu
Ex: Este stiut (de către…) că oamenii respiră.

↳ reflexive
(subiect) + pronume reflexiv (AC./D.) + verb
Constructii:
→ fără funcție sintactică :
↪ Acuzativ: Mă gândesc. (pe mine)
Dativ: Îmi închipui. (mie), (lui)
→ cu funcție sintactică
↪ Acuzativ: complement direct ↠ Mă cunosc (pe mine.)
Se salută (reciproc)
↪ Dativ: complement indirect ↠ Și-a cumpărat cărți. (sieși lui)
complement posesiv ↠ Și-a spart capul. (capul său)
↳ impersonale
(pron. pers AC./D.) + verb persoana a III-a
→ nu acceptă subiect ↠ Ninge. Se inserează. Îți pasă de Ion. Îți arde de glume.
→ acceptă subiect nonuman ↠ Ce? (cine?) ↠ E ușor a scrie. Îmi place muzica.
Categorii de verbe impersonale
→ verbe active impersonale
Imi place pâinea.

→ verbe pasive impersonale (predicate verbale)

Este știut că …
Este recomandat să…
Iți este scris…

→ verbe reflexive impersonale

Se zice…
Se spune..
Se anunță

→ a fi + adverb (predicat nominal)

Este bine
Este rău
Era greu

→ verbe personale contextual impersonale

Îmi vine a plange
pron pers AC/D pers III subiect
 Funcțiie sintactice
↳ Subiectul
- cine? ce?
- ! Mi-e frica, foame, dor = Subiecte
- subiectul neexprimat: → inclus (I, II)
→ subînțeles (III)

↳ Predicatul
→ predicatul verbal
- verb predicativ
- locuțiune verbală
- interjecție predicativă (hai, haide, iată, uite, na, poftim)
→ predicat nominal
- verb copulativ + nume predicativ

↳ Atributul
determină: substantiv, pronume, numeral
→ substantival
↪ Genitival
↪ Prepozițional
↪ În nominativ
→ pronominal
↪ genitival
↪ prepozițional
→ adjectival
→ verbal
→ adverbial

↳ Complementul
determina: verb, adjectiv, adverb,interjecție
→ direct (pe cine?ce?)
→ indirect (cui?)
→ prepozițional
→ de agent

↳ Circumstanțialul
determina: verb, adjectiv, adverb,interjecție
→ de mod
→ de loc
→ de timp
→ de cauză
→ de scop
 Pronumele

A. Pronume care NU devin adjective pronominale

★ Personale
↳ Ac/D - forme accentuate
G - doar persoana a III-a
! Cartea lui. = pronume personal
Cartea lui Ion. = articol hotarat
! Formele clitice reiau/anticipeaza un complement direct/indirect
ex. Îl cunosc pe Matei.

★ De politețe
- Dansul, dumneata, dumneavoastra, mata(le)
- Locutiuni pronominale de politețe: Maria Sa

★ Reflexiv → are doar Ac si D

ma, m- imi, mi-
Te iti, ti-
pe sine, se, s- siesi, isi, si-
ne ne
va, v- va, v-
se, s- isi, si-

OBS: Pronumele are aceeași persoana cu verbul:

Tu ma cunosti. - ma= pron. pers.
Eu ma cunosc. - ma=pron. Reflexiv

! Valorile morfologice ale lui și- :

- Pronume reflexiv
- Conjunctie coord. Copulativa
- Adverb de timp (Cum a plecat, a si inceput sa planga)

Functiile sintactice
AC. → fara functie sintactica: Ion se spala (pe sine, pe el)
→ complement direct: Ion se cunoaste . (pe sine)

D. → fara functie sintactica: Ion isi imagineaza. (siesi, lui)

→ complement indirect: Ion își spune cuvinte. (siesi)
→ complement posesiv: Ion isi face tema. (sa)
B. Pronume care devin adjective pronominale
Pronume Adjectiv pronominal (atribut adjectival)
Posesiv
al meu / tau / sau / nostru / vostru
a mea / ta / sa / noastra Caietul meu / nostru.
ai mei / tai / sai / nostri
ale mele / tale / sale / noastre

Demonstrativ
→ apropiere: acesta
→ departare: acela acest baiat / baiatul acesta
→ diferentiere: celalalt
→ identitate: acelasi

Nehotarat
- Simplu: → unul, una, unii →multi
→ altul, alta → putini
→ tot, toata, toti → amandoi
→ atat, atatia → toți patru… vreun om / vreo fata / orice om

- Compuse: → vreunul, vreuna

→ fiecare, oricare + va
→ oricine, orice

Interogativ
care? cine? cui? ce? cati…cate? care om nu cauta…

FS: Cine vine? ! Cărui palton nu i-ai pus nasturi?

↓ adj. pron. interog., atr. adj. Dativ
Ion vine ! Al cui palton este acela?
pron. interog. Genitiv

Relativ
care, cine, ce, cati..cate, ceea ce

! Ceea ce mi-ai spus 1/ m-a supărat.2/ O știu pe fata / care vine. / = pronume
Cel 1/ ce vine 2/ mă cunoaște.1/
⇊ Nu știu / care fata vine / = adj. pron. relativ
acela (pronume demonstrativ)

FS: Nu stiu / cine+va vine./ = Subiect, nominativ

O știu pe fata / de care+va s-a îndrăgostit./
= compl. Prepozitional, acuzativ
 Adjectivul

1. Felul adjectivelor
a) → propriu-zise: rosu, inalt, lucios b) invariabile / variabile
→ provenite din: verb la participiu / verb la gerunziu ↓ ↓
→ adjective pronominale: posesive - casa mea roz, maro cu 4 forme
demonstrative - băiatul acela mov alb-alba-albi-albe
nehotărâte - fiecare carte feroce, atroce cu 3 forme
negative - niciun om mic-mica-mici
interogative - care om? cu 2 forme
de întărire - însuși el mare, mari
relativ - …… / care ….

2. Genul, numărul și cazul ⇄ se iau după substantivul determinat

3. Gradele de comparatie
● pozitiv: bun → ! adjective fara grad de comparatie:perfect, superb, exterior, superior, optim, viu ↠ NU
sunt la gradul pozitiv
● comparativ: - de superioritate: mai bun
- de egalitate: la fel de bun
- de inferioritate: mai putin bun
● superlativ - relativ: cel mai bun, cel mai putin bun
- absolut: foarte bun
⇓
! atat de bun! ce bun e! paine buna, buna! Incredibil, fantastic, extraordinar de bun! super bun! buuun!

4. Ortografia
copilul bun - bunul copil
copiii buni - bunii copii

drag / draga / dragi /

mama draga - mamei dragi
draga mama - dragii mame
surorile dragi - dragile surori

Adverbul (= neflexibil)

→ de loc: - aproape, departe, aici, acolo, sus, jos, acasa, afara

- deasupra, dedesubt, inapoi, imprejur (devin prepozitii de G prin conversiune)
↪ locutiuni adverbiale de loc: din loc in loc, peste tot, in fata, in spate, in mijloc

→ de timp: - azi, maine, odata, demult, dupa-masa

- vara, iarna, noapte, seara (prov. din subst)
↪ locutiuni adverbiale de timp: an de an, ora de ora, zi de zi, la pastele cailor

→ de mod: - bine, asa, astfel, frateste, romaneste, prieteneste

- frumos, puternic, greu, rau (prov. din adj.)
↪ locutiuni adverbiale de mod: pe de rost, pe nepusa masa
→ adverbe: a) relative: unde, cat, cum, cand b) interogative: unde, cand, cum, cat? c) nehotarate: ori+unde,
cat, cum, .. d) semiadverbe: mai, numai, doar, decat, chiar, si ↠ FARA functie sintactica
 Subiectul I - A

Ex. 6 → Tipuri textuale

1. Narativ
- personajele fac ceva ↠ verbe (de acțiune)
- indici de timp
- prezenta naratorului → subiectiv, care participa la intamplari și povestește la pers. I : “..”, “..”
→ obiectiv, care nu se implica afectiv și povestește la persoana a III-a: “...”
- relatarea unor intamplari la care participa personaje precum ….
- Plasarea întâmplărilor intr-un cadru spatio-temporal

2. Descriptiv
- elemente descrise + însușirile lor ↠ adjective
- indici de spațiu
- prezentarea caracteristicilor unui peisaj / anotimp / fenomen / ființe care se remarca prin “...”, “...”
(elemente care cuprind tabloul/portretul)
- frecventa grupului nominal (subst. + adj.) : “....”, “,,,”

3. Dialogat
- schimb de replici
- punctuatie specifica, prin care sunt redate intonatia, ritmul rostirii, debitul verbal
- consta într-un schimb de replici, redand vorbirea directă între … și …

4. Explicativ
- se lămurește o acțiune (cum? cum funcționează?)
- oferă lămuriri despre subiectul …., ajutandu-l pe cititor sa inteleaga ..
- Limbajul este sombru, nemarcat stilistic, bazat pe sensul propriu al cuvintelor

5. Argumentativ
- se aduc argumente care susțin o opinie
- ”pentru că”, ”așadar”, ”în primul rând”, ”cred/consider”, “de asemenea”, “de aceea”
- susține opinia autorului asupra ……
- are rolul de a convinge (rol persuasiv)

6. Dramatic
- are o structura specifica, fiind alcatuit din acte / scene
- prezenta didascaliilor, texte plasate intre paranteze, prin care sunt prezentate:
→ cadrul acțiunii
→ elemente nonverbale (gestica, mimica, miscarea scenica)
→ elemente paraverbale (intonatie, ritm, pauze)
→ trăsături ale personajelor / stări sufletești
- dialogul este modul de expunere predominant

7. Textul liric
- prezenta eului liric în ipostaza ….., a cărui prezenta este evidentiata prin mărci: …
- exprimarea directă a emoțiilor trezite de …
- Limbajul poetic se defineste prin expresivitate datorită figurilor de stil (“....”, “...”)
 8. Textul multimodal (banda desenata, afis, reclama, instrucțiuni de utilizare)
- combina, pentru transmiterea informației, mai multe modalități de comunicare (cuvinte, imagini)
- cuprinde: → viniete (imagini într-un cadru)
→ bule (replici)
→ recitative (comentariul naratorului)

Ex. 6 → comentati o figura de stil (in text liric)

1. Poezia … transmite ….., abordand tema ….
2. Una din figurile de stil care transmite/nuanteaza mesajul …. este … prin care poetul/eul liric transmite
….
3. Sentimentul …..

Ex. 6 → trăsătură morală

Mijloace de caracterizare:
↪ directă
- de narator
- de alt personaj
- prin autocaracterizare
↪ indirectă
- deducem trăsătura din fapte, gesturi, limbaj, relația cu alt personaj, modul de a gândi

Una din trăsăturile morale ale lui (nume personaj) este ………… , trăsătură evidențiată prin
caracterizare indirectă, prin …………. (felul în care vorbește/modul de gândire/fapte, etc.) .
Replica/Secvența: „…………..” , reflectă/pune în lumină/arată ……………… . In ciuda ………., personajul
…………… .

Ex. 7 → legătură la nivelul contextului

O legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului, între textul „……”, de ………., și fragmentul
extras din „………” de ………….., este raportarea la…./prezența…./prezentarea…/tema…. . În primul text,
aflăm …………. , în vreme ce in cel de-al doilea text autorul ……… . Dacă în primul text …………… , în cel
de-al doilea, ……………….. .

Ex. 8 → Exprimarea opiniei

Consider că ……………………, deoarece …………………. . Așa cum reiese din text, ……………. .
În plus, ……………………… + secvență. Cu alte cuvinte, ……………..

Ex. 9 → valori culturale

Valori culturale:
- respectarea tradiției, colindul, doina, hora, încondeierea ouălor, împodobirea bradului, portul popular
↳ ne individualizează în lume și ne conturează identitatea națională
- respectarea trecutului istoric (presupune o memorie colectivă)
- educația prin carte (lărgește orizontul de cunoaștere)
- unitatea/solidaritatea/cooperarea între oameni
- patriotismul (dă sentimentul de apartenență)
- libertatea
 - egalitatea
- implicarea activă
- responsabilitatea individuală
- toleranța (presupune depășirea unor stereotipuri culturale/etnice/religioase)
- integritatea morală
- demnitatea
- prețuirea frumosului
- arta (permite explorarea sufletului omenesc)
- Familia (contribuie la dezvoltarea oricărui individ)

Încă din cele mai vechi timpuri a reprezentat un mod de a educa, promovând valori umane, culturale si
modele comportamentale. Una dintre aceste valori este ……, pe care o descoperim în fragmentul „……………”
în care ………………… . Acest fragment poate fi asociat cu ”..............” care promovează (valoare culturala)
prin intermediul unui personaj care …………… .
Schema caracterizării

I. Introducere
”Ființă de hârtie”, după cum îl numește R. Barthes, personajul este o creație ficțională, prin care
scriitorul își exprimă viziunea despre lume, promovează valori etice și oferă modele comportamentale.
II. Cuprins
Personajul/Unul dintre personajele principale din fragmentul „…”, scris de ….., este (nume personaj),
deoarece apare pe tot parcursul firului narativ, având un rol esențial în desfășurarea acțiunii. El întruchipează
tipul omului/adolescentului/copilului/feței/……/ + 2 trăsături esențiale și este surprins într-o situație/într-un
moment cheie al existenței.
Portretul lui literar este concentrat atât prin mijloace directe de către narator/alte personaje/prin
autocaracterizare, cât și indirecte de caracterizare.
Astfel, portretul fizic este reliefat direct de către narator prin câteva secvențe/epitete/detalii descriptive:
„……..”, „…….”, „……..” . Toate acestea compun imaginea ……. (ex.: unei fete cu chip angelic/cu o statura
impozantă/înfățișare delicată/ideal de feminitate).
Portretul moral este mai complex, (nume personaj) topind în personalitatea lui trăsături precum
………………….. . O trăsătură dominantă de caracter este ………. ce reiese, în mod indirect, din ……..
(fapte/felul în care vorbește, etc.) : „citat” + comentez
O altă însușire morală este ……………. dedusă din ………………… (fapte/felul în care vorbește,
etc.):„citat” + comentez
III. Încheierea
Prin personajul creat, scriitorul promovează o importantă valoare umană, ……….. , care face parte și
din setul meu de valori clădite cu ajutorul familiei și al școlii + justificare (consider că fără ….. , ….)

Caracterizarea unui personaj (>150 cuvinte)

- numirea a doua trăsături
- numirea a două mijloace diferite de caracterizare
- ilustrarea fiecărui mijloc printr-o secvență
- comentarea secvențelor
- corelarea unei valori a personajului cu o valoare importantă pentru tine
- justificare

Valori:
- altruismul
- onoarea
- demnitatea
- pasiunea pentru studiu
- educația
- sinceritatea
- responsabilitatea
- empatia
- generozitatea