Locutiuni

Locutiune substantivala = grupuri de cuvinte cu sens unitar, echivalente semantic cu

substantivul
Ex: Bagare de seama = atentie
Tinere de minte = memorie
Scapare din vedere = uitare, omisiune
Aducere-aminte = amintire
Parere de rau = regret
Luare aminte = atentie
Pierde- vara = ratat
Gura-casca = curios
Papa –lapte = bleg
Aruncatura de ochi=privire
Incetare din viata=moarte
punct de vedere =opinie, parere
bataie de joc= batjocura
bataie de cap=suparare
dare de mana =darnice
nebagare de seama=neatentie
facere de bine=ajutor

Locutiune adjectivala = grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă din punct
de vedere gramatical ca un adjectiv
Ex:
Luat de suflet=adoptat in floarea varstei=tanar
batator la ochi=clar cu sufletul la gura=narabdator
al naibi=rau floare la ureche=usor
cel din urma=ultim larg la suflet=bun
intr-o ureche =nebun ca fulgerul=rapid
de isprava=cumsecade ca melcul=lent
din topor=badaran de calitate
numai piele si os=slab de cuvant
cu scaun la cap=matur de onoare
ca vai de el=sarac de mantuiala
intors pe dos=suparat de pret
in putere=tanar de valoare
cu mintea ingusta=prost de vis
 de pomina pe dos
de dinainte pe duca
de bine pe faza
de gata pe masura
cu amanuntul pe moarte
cu cap pe sleau
cu gust pe spanceana
cu spor pe viata
cu stare dupa masura
cu taraita peste fire
cu nemiluita pe derost
fara cap sub asteptari
fara egal sub orice critica
fara minte de tot dragul
fara noima de toata isprava
fara seama de doi bani
fara pereche in toate mintile
in etate de neam prost
in miniatura de mama focului
in nestire cu coada intre picioare
in putere cu musca pe caciula
in vogala bun de gura
la catarama slab la inger
la curent batut in cap
la indemana tras ca prin inel
la minut ca lumea
la obiect pe ales
la zi pe ocolite
din batrani mai presus
din oficiu ma cu mot
din nastere de neinvhipuit
pe branci pe ne mancat
pe cinste

Locutiune verbala= grup de cuvinte cu înțeles unitar care conțin în mod necesar un
verb și au valoare morfologică a unui verb

Ex: A lua ţeapă (a se păcăli),

a-şi lua câmpii (a pleca),
a se da de ceasul morţii (a se strădui)
A da ortu popi(a muri)
a o lua la' goana(a fugi)
a se smiorcai(a plange)
a lua peste picior
a o lua la sanatoasa
a-si lua zborul
a sta pe ganduri
a sta ca pe ace
A-si face aparitia(a aparea)
a face cale intoarsa(a se intoarce)
a se face ghem(a se ghemui)
a face bucati(a bucati)
a face gratii(a gratia)
A avea loc;
a face rost;
a lua loc;
a da de stire;
a lua nastere
A atata,
a vinde castraveti la gradinari
a-si da sufletul (a muri),
a-si baga mintile in cap (a se cuminti),
a ajunge la sapa de lemn (a saraci),
a da de veste (a instiinta);
a-i parea rau(a regreta),
a da ajutor (a ajuta),
a se lua la harta (a se certa),

Locutiuni adverbiale=Grupurile de doua sau mai multe cuvinte care indeplinesc rolul
unui adverb
Locutiunile adverbiale sunt formate din:
a) substantiv, pronume sau adverb repetat cu una sau doua prepozitii:zi de zi, din
vreme in vreme, rand pe rand, din ce in ce, din cand in cand;
b) substantiv, adjectiv substantival, participiu (de obiecei negativ),
numeral sau adverb cu una sau mai multe prepozitii: de dimineata, de voie, de nevoie,
in graba. in tacere, din nou, pe de rost, pe nepusa masa, de-a pururea, pe neasteptate, pe
negandite, incetul cu incetul, cu una cu doua, etc.
c) din parti de vorbire de acelasi fel: calea-valea, harcea-parcea, vrand-nevrand, taras-
grapis, hodoronc-tronc, ici-colo, etc.
Se scriu cu cratica:
• locutiunile adverbiale ale caror prime termene de compunere sunt
prepozitiile intru sau dintru. Aceste prepozitii au pierdut vocala u inaintea unui cuvant
care incepe cu o vocala: intr-acolo, intr-adins, intr-adevar, dintr-adins, dintr-acolo.
• locutiunile adverbiale formate din prepozitia dupa sau din adjectivul
demonstrativ asta si un substantiv cu sens temporal: dupa-amiaza, asta-vara, asta-
seara etc.
• marea majoritate a locutiunilor adverbiale formate prin unirea a doua parti de
vorbire identice: substantive, a unui substantiv cu un adverb, a doua verbe, a doua
adverbe sau doua interjectii: calea-valea, val-vartej, vrand-nevrand, harcea-parcea,
taras-grapis, hodoronc-tronc.
• propozitia compusa de-a din locutiunile: de-a binelea, de-a pururea, de-a dreptul,
de-a curmezisul.

In categoria expresiilor adverbiale pot fi incadrate:

la voia intamplarii
la pastele cailor
pe toate cararile
cat vezi cu ochii
cum scrie la carte
cu lacrimi de sange

Locuţiune prepoziţională=Grup de cuvinte, alcătuit din una sau mai multe prepoziţii şi
o altă parte de vorbire (substantiv, adverb), care îndeplineşte rolul unei prepoziţii
● locuţiuni prepoziţionale de loc (de-a lungul, de-a latul, în dreapta, în dreptul, în faţa,
în jurul, în mijlocul, în preajma, în spatele, în stânga, în urma, alături de, aproape de,
departe de);
● locuţiuni prepoziţionale de timp (în timpul, la începutul, la mijlocul, la sfârşitul, pe
timpul, pe vremea, înainte de);
● locuţiuni prepoziţionale de mod (conform cu, contrar cu, în conformitate cu, în
funcţie de, în raport cu, întocmai ca);
● locuţiuni prepoziţionale de cauză (din cauza, din pricina, din cauză de);
● locuţiuni prepoziţionale de scop (cu scopul, în scopul, în vederea);
● locuţiuni prepoziţionale condiţionale (în cazul, în ipoteza, în caz de);
● locuţiunile prepoziţionale concesive (în ciuda, în pofida, cu tot (toţi, toată, toate);
● locuţiuni prepoziţionale sociative (cu tot cu, împreună cu, laolaltă cu);
● locuţiuni prepoziţionale instrumentale (cu ajutorul, prin intermediul, prin mijlocirea);
● locuţiuni prepoziţionale de relaţie (din partea, în privinţa, sub aspectul, cât despre,
cât priveşte, cu privire la, în ceea ce priveşte, în legătură cu, privitor la, referitor la);
●locuţiuni prepoziţionale opoziţionale (în locul, în loc de);
● locuţiuni prepoziţionale cumulative (în afara, (în) afară de, pe lângă);
● locuţiuni prepoziţionale de excepţie (cu excepţia, în afara, (în) afară de).

Locuţiune conjuncţională=Grup de cuvinte care are valoarea unei conjuncţii

● locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: ci şi, cât şi, cum şi, dar şi, precum şi, şi cu,
numai că, prin urmare;
● locuţiuni conjuncţionale subordonatoare, care, după tipul raportului sintactic
exprimat, sunt de mai multe feluri:
● de timp (până să, până când, în timp ce, câtă vreme, cât timp, după ce, imediat ce);
● de mod (după cum, atât cât, pe cât, cu cât, fără să, fără ca să, ca şi cum, ca şi când, aşa
cum, pe măsură ce);
● de cauză (din cauză că, din pricină că, pentru că, dat fiind că, de vreme ce, din
moment ce, odată ce);
● de condiţie (în caz că);
● de scop (pentru ca să);
● de consecinţă (încât să, aşa încât);
● de concesie (cu toate că, măcar că, măcar să, măcar de, chiar dacă, chiar să, nici dacă,
nici să, indiferent dacă);
● de relaţie (cât priveşte, în ce priveşte);
● de opoziţie (în loc să);
● cumulative (după ce că, pe lângă că, în afară că, plus că);
● de excepţie (în afară că, decât că, decât să).

Locuţiune interjecţională=Grup fix de cuvinte care are valoarea unei interjecţii

Ex: apoi de!,
auzi colo!,
ca să vezi!,
Doamne fereşte!,
la dracu!,
na-ţi-o bună!,
păcatele mele!,
pe naiba!,
ţi-ai găsit! etc.

Locutiuni numerale

de zeci/ sute/milioane de ori

cate (trei)