DEFINITIVAT 14 iulie 2021

Complementul direct

– definirea complementului direct 2p

Complementul direct este partea secundară de propoziție care determină un verb și
arată, de obicei, obiectul asupra căruia acționează autorul unei fapte.
– câte 2 puncte pentru precizarea oricăror două caracteristici sintactice, semantice sau
comunicativ-pragmatice ale complementului direct; lipsa precizării – 0 puncte
Voi prezenta două trăsături semantice. (GRAMATICA LIMBII ROMÂNE, 2005,
pag. 371-373)
Tranzitivitatea verbului asigură nu numai coeziunea sintactică, ci și semantică a
propoziției, prin impunerea restricțiilor de formă și prin atribuirea rolurilor tematice de către
centrul de grup complementului direct.
Verbele care atribuie cu precădere complementului direct un rol tematic sunt de tip
agentiv, rolul prototipic fiind Pacientul ,,Deschide ușa.” Alte roluri tematice pot fi atribuite
complementului direct: beneficiarul ,,Maria ajută pe cineva.”; experimentatorul ,,Mă ustură
ochii.”; ținta ,,El ne ajunge din urmă.”; locativul: ,,Copiii colindă satele.”
– exemplificarea, prin câte un enunț, a patru realizări ale complementului direct (de exemplu:
substantiv în acuzativ – prepozițional sau neprepozițional; pronume personal, pronume
demonstrativ, pronume nehotărât, pronume reflexiv etc.; numeral; formă verbală nepersonală;
realizare propozițională etc.) 4 x 2 puncte = 8 puncte
Complementul direct se exprimă prin:
*substantiv – Ascult muzică.,
*pronume (personal, personal de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, nehotărât,
interogativ, relativ, negativ) – Nu sun pe nimeni.,
*numeral cu valoare pronominală – Am văzut trei dintre filmele premiate.,
*forme verbale nepersonale (infinitiv, gerunziu, supin) – Profesorul a terminat de predat.
– câte 2 puncte pentru ilustrarea, prin câte un enunț, a oricăror două tipuri de regenți ai
complementului direct (de exemplu: verb/locuţiune verbală, interjecţie predicativă etc.) 2 x 3
puncte = 6 puncte

Se subordonează unui:
- verb la mod personal (Elevul rezolvă exerciții.),
- unei forme verbale nepersonale (infinitiv – Nu-și amintea a o fi văzut la
petrecere.; gerunziu – Privindu-l, și-a plecat ochii.; supin – Îi era greu de
înțeles explicația.),
- unei locuțiuni verbale (Profesorul a băgat de seamă greșelile.) sau unei
interjecții (Iată cartea promisă!).